Ce legături vedeţi între dihotomii?

Găsiți vreo legătură între dihotomiile „discontinuu---continuu”, „substanță---câmp”, „lucru mecanic---căldură”, „paralel---perpendicular” și altele? Există vreo legătură între dihotomiile cunoscute?

.  Cuvantul dihotomie provine din fr si are in principal, trei intelesuri. Bifurcare la plante, bifurcare, si doua parti ale unui concept.

.  Intrucat ai limitat sensurile dihotomiei prin cele trei exemple, Abel Cavaşi, cred ca te-ai referit la intelesul de concept, definit in DEX cam asa:
Diviziune în două părți a unui concept, fără ca acesta să-și piardă înțelesul inițial.
.  Dupa dex, daca conceptul nu-si pierde intelesul initial, inseamna ca cele doua parti -ca sa fie si diferite una de alta- pot fi identificate cu doua parti complementare. Dar si "complementare" e un cuvant. Ca sa pastram sensul initial, cele doua parti trebuie sa faca parte integranta din concept. Ele trebuie sa fie diferite, pentru ca altfel ar fi identice, dar asta nu inseamna ca ar fi si opuse desi cred ca aceasta situatie este cea naturala. Adica se pot imagina mai multe variante de parti diferite ale aceluiasi concept, printre care si varianta opuselor (dar fara a fi ireconciliabile).
.  Aceasta a fost partea filozofica si care nu duce nicaieri deoarece are tendinta sa se bifurce la nesfarsit.

.  La concret, analiza substanta/camp ar putea fi sustinuta de niste fizicieni "autorizati" insa chiar si aici, daca de bine de rau substanta a fost definita, cea de camp e destul de teoretica (in afara celei a campului cu iarba sau cu cereale, etc.), adica abstracta. Deci se compara ceva concret - materia, substanta cu ceva abstract. Si atunci ajungem la cosmogonie.
.  Parerea mea: dihotomia nu e un cuvant romanesc deci e mai greu pentru noi sa-l dibuim, chiar dificil sa facem o analiza. In speta, "substanta" e si ea un "camp" vortexial, daca acceptam ca masa e un atribut caracteristic al unui vortex. Vreau sa zic ca "material" inseamna o perturbare a vidului, numita vortex sau vartej iar un vartej este un camp rotitor toroidal.
.  Daca ne limitam la masuratori, ca si definitie, materia e masa si aceasta se deduce prin cantarirea greutatulor materiei respective. Comparand o materie cu alta-etalon, avem ca definitie a masei o deductie dintr-o abstracta comparare . Prin urmare, nu stim mare lucru nici despre masa materiala.

.  Din acest scurt exercitiu de analiza logica nu rezulta nimic din cele asteptate. Dar rezulta ca suntem f serios limitati in a face deductii, mai ales in afara strict a masuratorilor, si, din pragmatism, lucram cu ce avem. Dar nu ne putem permite proiecte ff ambitioase, dat fiind saracia mijloacelor (si cunostintelor) noastre tehnice. Si lucram cu notiunile din urma cu 300 de ani, fara sa luam in considerare -de ex.- ca materia, substanta, masa, este bifazica adica are si o componenta de masa de vid lichid, pe langa cea solida, recunoscuta acu 300 de ani ca si in prezent.

Îmi place mesajul tău consistent. Îmi place că ne-ai amintit de distincția dintre complementaritate și incompatibilitate (ireconciliabilitate).

Abel, inclin sa cred ca dihotomia este o consecinta, un derivat, a/al functionarii celor doua principii YIN si YANG. In ultima vreme am tot pomenit de obligativitatea existentei (nasterii) duale a tuturor fenomenelor si maselor. Se pot condensa intr-un cuvant: vartejuri. Prin urmare, ca si consecinta, orice concept trebuie sa aiba doua aspecte (contrare, evident). Pentru ca -logic- atunci cand apare, se naste un concept, automat se naste si contraconceptul (desi, contra e doar un fel de a spune). Asta doar pentru implinirea LEGII de aparitie a ceva. Cel putin in Fizica cuantica aceasta lege a fost confirmata experimental.
.  Am preluat ideea de la Mishin, recunosc. Deci, orice nastere, aparitie, din vid, a "ceva" este -obligatoriu- ceva dual, dublu, in sensul ca juma' e Yang si juma' e Yin.

.  Ai subliniat ff bine, aceasta dublura, constatabila in multe ipostaze fizice si ideatice, prezinta proprietatea de "colaborare" -ca sa-i zic cumva- si acest fapt este extrem de evident in cazul tuturor oscilatorilor care functioneaza intre doi poli (evident yang si yin) si, in cazul mecanic, respectiv EM, polii sunt "materializati" de energii (cinetica-potentiala, c.el.,-c.mag.). Altfel, daca nu ar exista cele doua ipostaze ale unui fenomen (intotdeauna oscilator), intre care sa se faca transformarea oscilanta, fenomenul nu ar putea exista.