Experimentul Morley-Michelson

Rezumarea primului mesaj :

Deschid acest topic din dorinta de a expune experimentul Morley-Michelson, pentru toti cei interesati de acesta, eu personal considerandu-l crucial si definitoriu pentru evolutia stiintei contemporane.

---------------------------------------
10.08.2012 - Actualizat link-urile!

z=v/c; in cazul Pamantului v=3*10^4m/s, deci
z=10^-4, in aceste conditii se poate observa o diferenta intre frecventa emisa si frecventa observata, din moment ce raportul lor este de 1/10000 ?

Interesant, dar nu am informatii suficiente, ca sa pot trage o concluzie.

Am mai vorbit noi, parcă despre experimentul LIGO. În sfârşit, datele sunt luate de pe Wiki. Dacă aflu şi alte surse, le arăt aici.

ok!

Uite vezi aici, exact de pe saitul lor: "To achieve its goal, LlGO must detect movements as small as one thousandth the diameter of a proton, which is the nucleus of a hydrogen atom."

Pentru atingerea obiectivului, LlGO trebuie să detecteze mișcările la fel de mici ca o miime din diametrul unui proton, care este nucleul unui atom de hidrogen. "

Diametrul protonului, nu este totuna cu diametrul nucleul nucleului de hidrogen. Daca iei un proton si aduci langa el un electron, nu inseamna ca faci un atom de hidrogen, pentru ca cele doua particule trebuie sa fie armonizate de o frecventa comuna, iar acest lucru presupune ca diametrul protonului este legat de volumul ocupat de unda asociata, care are o lungime de unda mai mare decat protonul luat ca particula.
Deci daca diametrul nucleului este de ordinul de marime de 10^-13m, a mia parte din acesta face, 10^-16m., in timp ce lungimea de unda a luminii rosii de exemplu este de 6*10^-7m. Deci precizia acestor aparate ar asigura precizia masuratorii de ordinul 1/10000 din lungimea de unda a razei de lumina. adica 10^-11m.

Experimentul lui Martin-Grusenick ;

Foarte interesant, Virgil!
Prin schimbarea planului de rotație în experiment, ceea ce intervine suplimentar este acțiunea forței gravitaționale.
Ca și primă concluzie, am putea spune că comportamentul luminii este afectat de gravitație.
Aspect pe care îl menționează și relativitatea generală, de altfel.

curiosul a scris:Foarte interesant, Virgil!
Prin schimbarea planului de rotație în experiment, ceea ce intervine suplimentar este acțiunea forței gravitaționale.
Ca și primă concluzie, am putea spune că comportamentul luminii este afectat de gravitație.
Aspect pe care îl menționează și relativitatea generală, de altfel.

Aspectul poate fi explicat si in paradigma FOIP. Orice particula care
circula cu viteza prin sfera gravitationala a unui corp, va suferi
efectul fluxului de impingere catre corp . Deci traiectoria sa
va fi curbata catre corp, ca si cea a asteroizilor. Particulele care
au traiectorii apropiate, pot fi capturate de corp cu efecte optice.
Aceasta trebuie sa fie si explicatia fizicii clasice, fiindca fotonii
sunt si particule. Nu ai nevoie de nici o relativitate.

Prin FOIP nu prea poate fi explicată situația pentru că ar trebui observată mișcarea fantelor și în plan orizontal, nu doar în cel vertical, nu-i așa?
Deci nu prea merge explicația prin FOIP.

curiosul a scris:Prin FOIP nu prea poate fi explicată situația pentru că ar trebui observată mișcarea fantelor și în plan orizontal, nu doar în cel vertical, nu-i așa?
Deci nu prea merge explicația prin FOIP.

Pot pune fantele cum vor experimentatorii. Faptul ca ei le-au pus
numai vertical nu este vina ipotezei FOIP, care are o mare nepasare
fata de directiile noastre de orientare. Fiindca FOIP este izotrop.

Nu e vorba de cum sunt orientate fantele, ci de planul de rotație al instrumentului din experiment.
Dacă în rotația în plan vertical deplasarea fantelor ar fi generată de FOIP, atunci, prin principiul FOIP, deplasarea fantelor ar trebui să se realizeze și în plan orizontal.
Ori nu se întâmplă asta.
Deci fenomenul nu își are explicația prin FOIP.

curiosul a scris:Nu e vorba de cum sunt orientate fantele, ci de planul de rotație al instrumentului din experiment.
Dacă în rotația în plan vertical deplasarea fantelor ar fi generată de FOIP, atunci, prin principiul FOIP, deplasarea fantelor ar trebui să se realizeze și în plan orizontal.
Ori nu se întâmplă asta.
Deci fenomenul nu își are explicația prin FOIP.

Pamantul se deplaseaza odata cu campul gravitational propriu, dovada ca lumina are aceiasi viteza in orice sistem de referinta. Indiferent cum rasucesti bratele aparatului interferometrul vede franjele nedeplasate. Acest lucru nu exclude faptul ca nu exista un mediu suport de deplasare al luminii, doar ca acest mediu se deplaseaza impreuna cu corpurile. Mediul gravitational este spatiul suport de deplasare al luminii care nu poate fi pus in evidenta cu acest experiment neadecvat scopului propus. Daca nu ar exista acest mediu, lumina nu s-ar curba atunci cand intalneste un camp gravitational puternic. Daca spatiul ar fi curb in jurul corpurilor atunci indiferent de viteza luminii sau a particulelor cosmice de tipul mezonilor, neutronilor, etc, cat si a luminii, ar avea aceiasi raza curbura daca ar trece la aceiasi distanta fata de centrul de masa al corpului respectiv, pentru ca prin spatiul "liniar sau drept" orice corp, raza de lumina sau particula se deplaseaza rectiliniu trecand prin acelasi punct. Deci curbura razei de lumina nu este data de curbura spatiului ci de gradientul campului gravitational ce reprezinta mediul de propagare al acestora, prin care se curbeaza traiectoriile ca si cum lumina ar strabate niste prisme optice asezate una langa alta formand o sfera in jurul corpului, dar avand un gradient al proprietatilor care scade cu patratul distantei fata de centrul campului respectiv.

Daca Pamantul ar avea o gravitatie mult mai puternica, atunci lumina s-ar curba si ar inconjura Pamantul, ar reveni de unde a plecat  la o anumita valoare. Sau chiar ar cadea la o oarecare distanta de locul in care a fost emisa, asa cum cade o piatra aruncata sau un obuz. Frumoasa si captivanta teorie, dar realitatea e alta.  Gaurile negre nu au gravitatie, asa cum gresit se zice, si totusi lumina nu le poate parasi. Nici gravitatia nu poate parasi o GN, daca ar avea asa ceva. Cand un corp intra intro GN, nu mai scoate nici un geamat, nici o scanteie.  Iar fenomenul a fost experimentat si pe Pamant in Triunghiul Bermudelor.   E o alta mancare de peste cu aceasta lumina curbata si chiar distrusa.  Etherul e de vina.  Lumina se ia dupa ether, nu dupa gravitatie, asta o stia orice copil acum peste 100 de ani, cand inca mai exista eter.  Cine a mancat etherul ?  Fizicienii cei rai.   Acolo la congresele de la Solvay s-a mancat mult kkt, ca asa a fost ordinul de la Oculta Mondiala..  Data viitoare cand mai comentati experienta M-M sa ma citati exact, ca ceva-ceva se deplaseaza.  Cum de se deplaseaza etherul in ether si de ce, aiasta-i intrebarea.

Cat despre faptul ca Pamantul de deplaseaza odata cu campul gravitational propriu, este fals. Am zis eu de mai multe ori ceva-ceva, dar am zis altcumva.  Revedeti exact cum am zis. Campul gravitational il pierde, il lasa in urma.  Si cu lumina e la fel, cand soseste lumina de la Soare sau de la stele, ele nu mai sunt axact acolo.  Asa se explica si functionarea galaxiilor, a bratelor galaxiilor, a faptului ca totul se invarte in spirale (de fapt elicoide spatiale curbate in 3 dimensiuni), ca ii ia urma sa nu piarda turma.  Si Soarele emite mai multe jeturi spiralate de gravitoni in planul sau ecuatorial, iar planetele se iau dupa acestea.  Locurile prin care iese gravitatia din Soare se numesc pete solare.  Daca dispar astea, ne-am dus si noi in spatiul infinit, nu ne mai tine pe orbita nici dracul..
Aaaa, sa nu uit, si Soarele cu intreg sistemul sau primeste si se deplaseaza dupa un jet gravitational curb... De cine este emis acest jet elicoidal ?