Despre vise

Am o teorie, aș zice eu, interesantă, despre modul în care pot fi tratate "altfel" și anumite probleme din domeniul psihologiei.

Există totuși o legătură între conștient și inconștient.
Din acest punct de vedere, și corelat cu subiectul, ce anume visăm, sau stările emoționale din momentul viselor, au legătură cu..."alinierea planetelor" când ne trezim.
Este foarte probabil să ne trezim dimineața cu anumite stări de spirit și cauzate de aspectul emoțional al viselor pe care le avem.
Nu ni le amintim, dar ele "lucrează" la nivel inconștient, producând în creier reacții identice cu cele din cazul în care situația ar fi reală.

Bun, ce treabă ar avea cu "tratarea" anumitor tulburări.
Există o oarecare legătură între ce visăm și ce gândim și cum gândim în mod normal.
Nici ceea ce gândim nu este complet cunoscut conștientului, majoritatea gândurilor fiind realizate "reflexiv", în mod inconștient, iar tiparul în care se succed gândurile determină și tiparul de succesiune a ideilor din vise.

Se pare că ceva funcționează pe principiul "cel mai recent" sau "cel mai profund emoțional".
Anumite gânduri pot produce stări emoționale inconștiente, dar nu rămân indiferente inconștientului, așa cum anumite vise pot produce niște stări emoționale ce rămân active la nivel de reacție fizică productivă doar la nivel de inconștient, deși afectează direct starea de dispoziție conștientă.

În această idee aș presupune utilă că metodă "terapeutică" identificarea, în primul rând, a logicii gândirii sau, mai concret, a determinării tiparului de succesiune a gândurilor.
Desigur, ele se succed în mod pavlovian, iar asta implică determinarea la nivel de reflex necondiționat a tiparului în care apar ramificațiile în gândire, și implicit în stări emoționale determinante, în momentul în care se "aprinde vreun bec" în conștient.

Cel mai probabil, numai subiectul în sinea lui poate stabili cu exactitate tiparul productiv al stărilor emoționale, pentru că poate apărea un tipar relativ greșit de interpretare din exterior.

Deci, schematizând toată ideea, modul în care gândim reflexiv în manieră inconștientă în starea conștientă determină și tiparul de succesiunii al ideilor din vis.
Visele produc stări emoționale inconștiente care cel mai probabil se pot manifesta în starea conștientă și care pot produce percepții diferite, deformate și subiective ale realității considerate în mod normal obiectivă.

Când încercăm să înțelegem mai exact cum funcționăm noi înșine, nu realitatea percepută, trebuie să conchidem că suntem rezultatul unor reacții fizice.
De aia am întrebat, în altă interpretare, dacă ceea ce suntem este direct relaționat cu un mecanism fizic.
Și este, bineînțeles.
Numai că, paradoxal, conștientizarea situației, poate duce ea însăși la schimbarea mecanismului ce determină conștientizarea.

Probabil că n-am punctat chiar tot ce am vrut să spun în  ideea subiectului, lasandu-ma dus de val în analiza implicatiilor, dar poate reprezintă măcar un punct de plecare și o perspectivă de analiză.

Dupa parerea ta Curiosule, ce sunt visele premonitii, care curios, se mai si intampla , daca nu imediat, macar peste cativa ani...
Mie mi s-a intamplat de exemplu.

Asa cum informatiile primite in starea de veghe presupune o activitate neuronala prin cuplarea unor sinapse pentru transmiterea si analiza acestor informatii, in timpul somnului are loc un proces partial invers de decuplare sau relaxare a sistemului nervos, pentru care se petrece un proces invers perceptiei pe care l-as asemana cu procesul de cuplare sau decuplare a unui intrerupator intr-un circuit electric ce da nastere ca un camp electromagnetic insotit de scantei electrice. Acesta este un fenomen reversibil, astfel ca la un bit de informatie primit are loc o serie de cuplari de sinapse, iar la decuplarea lor apare un proces invers de trimitere a informatiei pe traseul pe care a venit ajungand inapoi la nervul optic generand aceleasi imagini ca la inceput. Insa procesul de decuplare se produce in mod aproximativ aleatoriu, uneori in acelasi timp cu alte decuplari dand nastere la o combinatie de imagini neclare sau amestecate asa cum sunt visele obisnuite. Nu exista om sa nu viseze, pentru ca nu exista om sa nu doarma. Totusi uneori preocuparile omului pot deveni foarte intense legate de o anumita tema, incat aceasta devine o obsesie care continua si in timpul somnului sa se reia de mai multe ori analiza informatiilor primite, astfel incat omul poate avea un somn mai putin profund, adica o parte din constient mentine legaturile cuplate cu sistemul nervos central adica "procesorul", sau scoarta cerebrala, primind solutii sau informatii utile la problemele care il framanta. Acestea sunt visele premonitorii. Mai sunt si alte situatii cand mai multi oameni preocupati de aceleasi ganduri sa perceapa involuntar unul altuia intentiile respective, ca solutii la preocuparile lor.
Desigur visele produc stari emotionale care pot continua si in starea de veghe, care pot sa produca anumite modificari comportamentale ale individului, dar de regula starile emotionale sunt atenuate in timpul somnului si la trezire de cele mai multe ori uitam ce am visat. Dar visele legate de persoanele apropiate care au jucat un rol important in viata noastra sunt intotdeauna tulburatoare si pline de incarcatura emotionala.

Eu "văd" lucrurile altfel, virgile.
Adică sunt de părere că nu se decuplează (neapărat) ceva, cât este mai degrabă o chestiune de conștientizare, caz în care, prin exprimarea ta, se decuplează doar conștientizarea în timpul somnului.
Și nu numai în timpul somnului.
Suntem bombardați cu foarte multe informații tot timpul, dar conștientizăm doar o parte din ele.
Dar creierul lucrează continuu, chiar și în timpul somnului.
Și visăm continuu, nu câteva secunde.
Sunt mai multe de discutat aici.

Ati observat ca in vis poti întâlni persoane(fizionomii) pe care nu
le-ai intâlnit niciodata in viata ? O dovada de creativitate ?

Scuze, CAdi, acum am văzut mesajul tău.
Dar ca răspuns, aș interpreta așa.
Părerea mea este că cineva, ceva, cumva, interconectează materia la nivelul ei fundamental.
Adică în momentul în care te gândești profund la ceva, cumva, ești conectat cu acel ceva.
Nu se poate demonstra, dar eu așa cred.
Bineînțeles, eu fiind simultan și pe post de Toma necredinciosul, lucrurile pot fi interpretate și prin...metoda coincidenței.
Depinde ce variantă alegi.
Dar orice variantă alegi, eu cred că există ceva care interconectează lucrurile.
Că o apă în care materia "sunt" ceva care produc valuri.
Valuri ce se transmit de la o "barcă la alta" și care modifică starea tuturor "bărcilor", dar mai mult a unora dintre ele.
Analogic vorbind.
Părerea mea.

virgil_48 a scris:Ati observat ca in vis poti întâlni persoane(fizionomii) pe care nu
le-ai intâlnit niciodata in viata ? O dovada de creativitate ?

Da.
Dar nu neagă ce presupun eu.
Nu este un fel de contraexemplu, ci mai degrabă o aprobare cumva.

CAdi a scris:Dupa parerea ta Curiosule, ce sunt visele premonitii, care curios, se mai si intampla , daca nu imediat, macar peste cativa ani...
Mie mi s-a intamplat de exemplu.

M-am rezumat mai mult la ideea finală conturată în mesaj, dar n-am răspuns la întrebare.

Ce sunt visele?
Activitate cerebrală, în două cuvinte.

Așa cum este orice activitate conștientă.
Dar ne conștientizată.
Parțial, când ne trezim, ne mai amintim ceva.
Și se pare că ce ne amintim este declanșat de o "logica" identică din starea conștientă.
Acesta este și principiul memoriei, așa funcționează și memoria și "ramificațiile" tip arbore din gândirea noastră.

La un moment dat, într-o discuție cu eugen, ridicam problema comportamentului repetitiv al fenomenelor naturale.
De ce materia se comportă la fel?
În ce privește, oarecum, subiectul, tendințele adictive și mecanismul reacțional în mod reflex consider că sunt o consecință directă al acestui aspect repetitiv al comportamentului naturii.
De ce apar tendințele adictive? Și cum?
Pentru că situația este asemănătoare, ca și răspuns în ambele cazuri.
De altfel, aș putea reproduce o interpretare prin care memoria însăși este o direct relaționată cu comportamentul adictiv.
Nu la modul "viciu", dar orice generează comportament adictiv în mod reflex.
Aproape că ele sunt inseparabile, la nivel cauzal, memoria și comportamentul adictiv.
Extrapolând spre modul de gândire sau, mai exact, spre tiparul de succesiune a gândurilor, aș putea spune că acest tipar se supune în interpretare cauzală principiului ce stă la baza comportamentului adictiv.
Și implicit a memoriei.
M-aș lungi un pic spre principii matematice și aș spune că TOT sistemul de interpretare perceptiv este prin corespondență un sistem formal în aceeași logică.

Mă duc în alt film, dar toate sunt interconectate.

Dacă este să revenim, eu cred că se poate schematiza principiul de funcționare perceptiv într-o manieră asemănătoare logicii modelului standard al particulelor sau cel al lui Mendeleev.
Se poate reproduce un fel de "tabel" din care se pot dezvolta "ramificațiile" ulterioare pentru semnificația, importanța fiecăreia și legătură uneia cu cealaltă.

Dar, edit, nu ai cum să nu pui problema și la modul, asta este ceva generat de percepția asupra realității sau realitatea generează în mod cauzal această percepție?
Oul sau găina?

curiosul a scris:
Dar, edit, nu ai cum să nu pui problema și la modul, asta este ceva generat de percepția asupra realității sau realitatea generează în mod cauzal această percepție?
Oul sau găina?

Și în felul ăsta ne ducem spre logică.
Există sau poate exista un sistem perceptiv de interpretare care să nu ducă la acest tip de incompletitudine și inconsistență în sistemul perceptiv?
Astfel încât să nu contrazică claritatea percepțiilor actuale?
Eu sunt de părere că da.

Am visat că suntem roboți programați să viseze acest vis.

ilasus a scris:Am visat că suntem roboți programați să viseze acest vis.

Roboti construiti cu materiale biodegradabile

ilasus a scris:Am visat că suntem roboți programați să viseze acest vis.

Dintr-o anumită perspectivă suntem roboți preprogramați.
De legile fizice.
Dar...e greu la deal cu boul mic.
Ultima exprimare fiind în contextul în care răspunsul este la bășcălie.
Dacă nu, răspunsul rămâne valabil.

curiosul a scris:

ilasus a scris:Am visat că suntem roboți programați să viseze acest vis.

Dintr-o anumită perspectivă suntem roboți preprogramați.
De legile fizice.
Dar...e greu la deal cu boul mic.
Ultima exprimare fiind în contextul în care răspunsul este la bășcălie.
Dacă nu, răspunsul rămâne valabil.

Omul a inceput sa fie filozof atunci cand a avut prea mult timp liber. In antichitate ici colo cate un nobil isi permitea sa aduca judecati de valoare pentru ca erau singurii care isi puneau intrebari despre cine sunt oamenii si ce hram poarta. Restul lumii erau prea saraci sau erau sclavi si nu aveau timp de povesti luptandu-se zilnic pentru hrana lor si a copiilor. Acum din plictiseala si de prea multe filme SF am ajuns sa ne credem niste roboti. Chiar si eu am scris prostia asta odata ca uneori am sentimentul ca as fi un robot biologic. Ei bine nu suntem roboti, de vina este sistemul informational care ne copleseste uneori si evadam in tot felul de directii nepotrivite. Exista spiritul de turma, de familie, de ginta, de comunitate, de societate, de specie, etc, care uneori se trezeste in noi datorita ideilor comune, atunci cand uitam de noi insine si patrundem cu gandul pentru o clipa sau mai mult, acolo unde nu ne este locul.

Reiese ce spuneam.
Percepția crează realitatea, iar realitatea crează percepția asupra realității.
Indiferent de modul în care este construit sistemul cauzal de implicare.
Dar eu, în acest subiect, am interpretat lucrurile normal.
Pentru că ele merg "mâna în mână".

curiosul a scris:Reiese ce spuneam.
Percepția crează realitatea, iar realitatea crează percepția asupra realității.
Indiferent de modul în care este construit sistemul cauzal de implicare.
Dar eu, în acest subiect, am interpretat lucrurile normal.
Pentru că ele merg "mâna în mână".

Perceptia creaza amprenta realitatii in minte, apoi mintea ratacita crede ca ea a creat realitatea.

Așa este, cum spui tu.

virgil a scris:

curiosul a scris:Reiese ce spuneam.
Percepția crează realitatea, iar realitatea crează percepția asupra realității.
Indiferent de modul în care este construit sistemul cauzal de implicare.
Dar eu, în acest subiect, am interpretat lucrurile normal.
Pentru că ele merg "mâna în mână".

Perceptia creaza amprenta realitatii in minte, apoi mintea ratacita crede ca ea a creat realitatea.

Problema este ca nu este visul tau. Deci Ilasus are dreptate :
,,Am visat că suntem roboți programați să viseze acest vis"

Problema ta este că ești ..........
Dar este un lucru bun, CAdi.
Sincer.
Atât de ......... încât habar n-ai nici măcar de ce ...........
Eu măcar știu și de ce sunt prost.

Multumesc Curiosu- fara L .
Ce sa facem ?  Fiecare dupa cum il duce capul .
Pe tine atat te duce .