Neutrinii superluminici

Domnu virgil ne exaspereaza cateodata, sau o face intentionat..

Nu doresc sa exasperez pe nimeni, si nu o fac intentionat, dar nu inteleg anumite lucruri. Pozitia relativa a doi electroni unul fata de celalalt, depinde de lungimea de unda pe care oscileaza acestia. Astfel microscopul electronic se bazeaza tocmai pe proprietatea ca electronii pot oscila sau li se poate asocia o unda care sa aiba lungimea de unda cu mult mai mica decat lumina, ceia ce permite marirea imaginilor de zeci de mii de ori. Dar micsorarea lungimii de unda se face prin cresterea energiei electronilor, crestere care conduce la sporirea vitezei lor si la cresterea relativista a masei, devenind astfel electroni "grei". Ori aceasta intra in contradictie totala cu ce se afirma in teoria de mai sus, in care se spune ca obtii electroni grei prin reducerea vitezei acestora, si ca acesti electroni lenti se pot grupa formand niste aglomerari de electroni de dimensiuni considerabile. Cred ca nu exista electroni statici, si ca intre electroni se manifesta fortele de respingere electrostatica, numai atunci cand nu sunt antrenati intr-un camp electric exterior. In caz contrar, in lipsa campului exterior, electronii s-ar respinge asa cum o fac cand ajung pe o suprafata metalica, sau in lamelele unui electroscop.
In ce priveste "neutronii grasi", mi se pare o absurditate, sa afirmi ca poti pune doi neutroni alaturi, daca nu ai asezat intre ei si un proton. Dupa cum se stie, intre nucleoni intervine un reziduu al fortelor tari, exercitate de cuarci si gluoni. Ori in acest caz sa afirmi ca obtii neutroni grasi folosind forta slaba, si mai stiu eu ce proceduri, este cel putin ciudat. Nu mai zic ca spinul particulelor nu permite asocierea lor in orice conditii, ca fiecare particula are caracter ondulatoriu si ca orice particula este o entitate a carei masa se comporta relativist.
Poate ca prin anumite procedeie electromagnetice, sa se poata acorda oscilatia in faza a mai multor particule de acelasi fel, obtinand un fel de laser cu emisiune de electroni, sau neutroni, care sa oscileze sincronizat, dar particulele in sine raman totusi niste entitati individuale.

din ce am înțeles eu din notiunea de quasiparticulă e faptul că:

1. nu e absolut necesar ca electronii sau neutronii să fie inițial unii lângă ceilalți! strâns uniți în jurul partidului dar fără să își frece coatele unii de alții!

2. quasiparticula apare atunci când mai multe particule elementare se « mișcă la fel » ... în cazul de față oscilează într-un câmp electromagnetic local extrem de puternic

3. deși în mod normal energia pe care o au le-ar da viteze mari din cauza acelui câmp electro-magnetic sunt prinse ca într-o capcană și frânate ... dar tot din cauza câmpului electro-magnetic și a combinării electronilor cu neutronii și proptonii, fuziuni favorizate de câmpul electromagnetic local extrem de puternic, energia crește ca stare de vibrație ... de aceea se numesc grei pentru că e ca și cum ar avea o greutate mult mai mare, cum scapă din capcană cum o iau iar la goană! sunt grei doar în capcana electro-magnetică ...

4. nu sunt numai grei ci și mai grași! tot mai grași! vibrația cu energii mai mari dar viteză mică înseamnă că neutronul își mărește volumului în care dpdv cuantic există

5. partea cea mai SF a teoriei zice că aceste quasiparticule dacă reușesc să aibe un timp de viață mai mare, adică sunt prinse în capcana electro-magnetică mai mult timp, și părțile componente se dilată suficient de mult încep să se comporte ca particulele elementare din care sunt compuse doar că au dimensiuni mult mai mari!

norul de neutroni devine un quasineutron uriaș! ... teoria pretinde că quasiparticula începe să semene tot mai mult cu neutronii din care e compusă pe măsură ce aceștia vibrează mai puternic, devin mai delocalizați și mai decoerenți cuantic ... ingredientele se divolvă tot mai mult, neutronii individuali își pierd individualitatea și pe măsură ce vibrează mai puternic primind energie din capcana magnetică și din fuziunea electronilor cu protonii și neutronii peticul uriaș de neutroni, protoni și electroni începe să se comporte ca un singur neutron extrem de mare!

și, zice teoria, încep să se manifeste aceleași forțe slabe între acest quasi-neutron și nucleul atomic ca și între neutroni și protoni normali și din cauza suprapunerii și delocalizarii cuantice quasineutronul gras reușește să treacă dincolo de bariera coulomb care separă învelișul electronic de nucleul atomic!

cât e adevăr și cât minciună vom vedea, eu doar atrag atenția că o mare parte din dispozitivele free-energy moderne par a exploata acest fenomen ... în aproape toate e vorba de combustibil normal magnetizat care dintr-o dată la temperaturi și presiuni mai mari începe să se comporte ciudat, să dea mai multă energie decât primește, să genereze fuziune la rece șamd ...

LERN (Low-Energy Nuclear Reaction) mi-a atras atenția prin felul cum explică fenomenul, fără să se depărteze prea mult de fizica nucleară normală, general acceptată ...

singura parte SF e pretenția că quasiparticula ( norul de particule ) devine coerentă în anumite condiții și începe să manifeste proprietățile elementelor din care e compusă doar că la o dimensiune mai mare, de mii de ori mai mare în volum .... însă cum în fizica cuantică sunt multe ciudățenii nu m-ar mira ca unul din fenomene să fie tocmai acesta fuziunea oscilatorilor individuali într-un obiect mai mare care începe să se manifeste ca macroatom adică quasipraticulă tot mai puțin quasi și tot mai mult particulă pe măsură ce vibrațiile devin mai largi și delocalizarea cuantică mai pronunțată ...

Ori aceasta intra in contradictie totala cu ce se afirma in teoria de mai sus, in care se spune ca obtii electroni grei prin reducerea vitezei acestora, si ca acesti electroni lenti se pot grupa formand niste aglomerari de electroni de dimensiuni considerabile

nu sunt ficțiuni existența lor e oficială! e și articol în wikipedia cu referițe:
wikipedia.org - surface plasmon

Si uite asa mai cade un reper stiintifico-dogmatic (fundamental in cazul articolului de fata - constanta Plank )... un pic de ici, un pic de colo... asa se modeleaza constiinte.

- Quantum 'Graininess' of Space at Smaller Scales?

Si daca vom da atentia cuvenita cuvintelor "swirl", "twisted", polarisation... nu vom putea face abstractie de teoria lui WoodyCad.

Un cercetător a reușit să explice rezultatul chiar pe baza teoriei relativității, luând în calcul mișcarea sateliților folosiți pentru a măsura timpul de tranzit al neutronilor, efect pe care cei din laborator îl neglijaseră, dar care suplimentează cele 60 de nanosecunde pe care neutrinii le câștigaseră. Oricum, problema este încă deschisă (eu personal cred că este o eroare de măsurare, dar este o simplă părere și e posibil să mă înșel) și experimentul urmează să fie repetat în lunile următoare.

Cred că aici era o știre legată de explicația pe baza teoriei relativității.

cel mai sigur ar fi să mai măsoare o dată preferabil în mai multe direcții! numai 700 km pare puțin pentru neutrini așa diafani și rapizi!

dacă s-ar putea măsura din aceeași sursă, din care să plece jeturi în direcții diferite prin pământ și s-ar putea măsura simultan distanța cern - japonia de exemplu, cern- sua și cern-antarctica sau cern australia și dacă de fiecare dată apare viteză mai mare atunci rezultatele ar fi mai credibile ...

ar fi chiar așa greu să emită neutronii în mod simultan în mai multe direcții, din același loc, cern?

înțeleg că la detecție, OPERA detector, e mai simplu ca la emisiunea de neutroni folosind sps-ul! e doar film fotografic mai special + detectori ... în schimb emițătorul, sps-ul de la cern e ditamai grămada kilometrică de betoane, tunele, metale și magneți ...

Experimentul a fost repetat în condiții mai bune și a returnat același rezultat. Puteți găsi aici o variantă a știrii (din păcate toate sunt în engleză la momentul de față, dar cu siguranță va ajunge în curând și pe canalele de informare autohtone). Ce să zic, ori există pe undeva o scăpare foarte, foarte bine ascunsă, ori suntem în fața unui nou aspect al realității. Ambele posibilități sunt interesante, rămâne ca experimentul să fie reluat în condiții și mai bune, eventual în cadrul unui alt laborator, și rând pe rând să fie eliminate posibilele surse de erori, până când găsim buba sau realizăm că avem o problemă nouă de rezolvat, care presupune extinderea sau modificarea felului în care înțelegem în momentul de față lumea.

cred că ceea ce ar trebui pus în mod fundamental sub semnul întrebării în cazul teoriei relativității e de ce e neapărat necesar să avem o anumită particulă elementară cu viteză maximă posibilă neapărat finită ...

de ce acea viteză maximă trebuie să fie neapărat finită de ce limita maximă nu poate fi mai clasicul și anticul infinit!? ne întoarcem din nou la problema naturii forței gravitaționale, poate exista exista acțiune la distanță instantanee sau nu!? fizica și știința modernă a reușit doar pentru scurt timp să scoată din ecuație cantitățile infinite, uite că în cel mai clasic stil, conform definiției, infinitul a reintrat în scenă pe ușa din dos!

X e infinit dacă oricare ar fi Y, cu Y finit ( adică măsurabil ), există un X cu X>Y! definiție trasă de păr și aparent ilogică, trântită la repezeală ca o clătită pe aragaz, dar de ținut minte de fiecare dată când știința oficială își permite să pretindă că o cantitate măsurabilă și observabilă, oricare ar fi aceasta, e și finită și cu valoarea maximă posibilă! e, uite că nu e! infinitul există și cât timp există orice cantitate măsurabilă finită are o umbră infinită care e mai mică sau mai mare ... posibilul există! INFINITUL POATE FI ȘI FINIT! e infinit doar cât timp e nemăsurabil, cât timp nu i s-a găsit unitatea de măsură potrivită sau cât timp e doar o probabilitate de a exista, undeva în viitor! chiar dacă nu e actual, manifestat, real! ... până la urmă einstein când a postulat viteza luminii ca viteza maximă din univers s-a jucat un pic de-a dumnezeu ... a dat cu barda realismului materialist-dialectic al științei care depășindu-și aria de competență de vre-o 200 de ani a făcut nas, a prins curaj și se bagă cu tot mai mult tupeu în ciorba filozofiei și ontologiei, inclusiv religiei, care sunt singurele competente să lucreze cu categorii infinite și încă nedefinite, nemăsurabile ...

în altă ordine de idei chiar dacă ar trebui să fie o viteză maximă finită de ce musai fotonul? de ce nu neutrinul? până la urmă ce e neutrinul?! un fel de electron mai ușor și mai rapid dacă considerăm toți leptonii electroni!

cică fotonul nu e lepton ci boson ... se spune că interacțiunile la nivelul particulelor elementare se produc prin schimb de fotoni, asta dacă ignorăm gluonii care nu au treabă decât prin interiorul nucleului atomic care fiind așa de mic îl putem considera nereprezentativ ca volum|număr de interacțiuni ... până la urmă cam tot ce e fenomen macroscopic se traduce prin interacțiuni la nivelul învelișului electronic al atomului ... de regulă electronii circulă liberi prin univers nu protonii ...

dar dacă facem o rocadă, fără nici un pic de jenă și respect pentru fizica oficială între foton și neutrin!? ce mare scofală, dacă pretindem că există obiecte reale care se rotesc cu 720 grade în mai mult de 3 dimensiuni de ce nu ar fi interacțiunile mediate și de leptoni!? flacăra olimpică a limitei maxime a vitezei ar trece de la foton la neutrin! ei și?!

și dacă tot am retrogradat fotonul pe locul secund poate ar fi timpul să îl și dăm afară cu totul! de ce am mai avea nevoie de bosoni cât timp neutrinii își fac treaba și fără ajutorul lor!?

poate bosonii nici nu există! poate avem de fapt numai fermioni! Leptoni (toți la grămadă electroni, adică interacțiuni între entități materiale ) și quarci ( adică punctele materiale care interacționează )!

iar norul electronic care înconjoară atomul nu e de fapt decât o iluzie optică, o ceață datorată interacțiunilor dintre quarci ( neutronii și protonii ) care se vânzolesc și se rotesc, combină șamd în interiorul atomului ... la fel ca picătura de apă care dacă o descriem doar ca fiind compusă din atomi și mișcarea atomilor ar fi 99% spațiu gol! ei bine nu e și în mod evident are un volum mai mare ca părțile care o compun! mie îmi seamănă cu un electron! dacă ne forțăm un pic imaginația descoperim și spinul de 720 de grade al picăturii de apă! care e o picătură de apă cât se poate de normală și pentru ai descrie comportamentul nu trebuie să pretindem că se poate roti și în alte dimensiuni!

pare mai simplu! schema modelului standard cu trei tipuri de entități subatomice în care purtătorii de forță la nivel cuantic au ciudatul obicei de a apare din nimic ( vidul cuantic ) și de a mai pretinde că sunt și obiecte separate cu masă, viteză șamd mi se pare la fel de real ca modele care descriu spinul electronului ca o rotire cu 720 de grade în jurul propriei axe!

e ca și cum centrul de masă gravitațională a sistemului format din două obiecte, baricentrul, ar fi un obiect real și nu un simplu artificiu matematic! ei bine nu e real, pot trece prin punctul ăla ca prin brânză! poate la fel sunt și bosonii, simple abstracțiuni matematice și adevăratele obiecte de studiu ale fizicii ar trebui să fie obiectele materiale ( famiglia cuarcilor adică neutronii și protonii și tot neamul lor de bandiți) și interacțiunile dintre ele ( famiglia leptonilor tau, muon și electronii, neutrinii nefiind altceva decât formele mai ușoare și mai simple ale celor trei interacțiuni)

în aceste condiții ceea ce călătorește cu 6 km peste viteza luminii ar fi un fel de centru de masă între alte obiecte reale ... no problem! pachetele de undă pot călători chiar și acum cu viteze mai mari ca viteza luminii fără să dea cu cracii în sus modelul standard al fizicii moderne! o undă dpdv matematic și statistic e până la urmă o interacțiune între obiecte fizice reale! dualitatea undă-corpuscul ar trebui redusă la forma mai clasică care ar spune ceva de genul orice obiect real există ȘI ÎN ACELAȘI TIMP e în permanentă interacțiune cu alte obiecte fizice reale! la dimensiuni foarte mici ale părților sistemului și pentru sisteme mari, cu mulți membri, e posibil ca interacțiunile cu alte obiecte să reprezinte partea dominantă care descrie sistemul fizic ceea ce ar însemna că particula pare mai mult undă decât corpuscul ... nimic nou sub soare, termodinamică clasică! picătura de apă are proprietăți macroscopice ondulatorii, ca ansamblu, care domină și sunt mai relevante pentru a descrie picătura de apă decât proprietățile atomilor care o compun!

poate lucrurile sunt mai simple chiar și la nivel atomic! undă|corpuscul «-» obiect|interacțiune ... real, măsurabil (inclusiv prin organele de simț, că tot un fel de măsurare e și când simți/percepi lumea din jurul tău!) ... existență și ca posibilitate sau ca trecut nu doar ca prezent! suprapunerea forțată dintre ceea ce există și ceea ce e real poate duce la erori de logică inclusiv în știința oficială când există agende ascunse ca negarea existenței infinitului ...

în rezumat problema vitezei neutrinilor nu constă în viteza în sine, care cât timp e finită și măsurabilă e ok indiferent de valoare ei, ci faptul că fotonii sunt bosoni iar neutrinii fermioni, mai precis leptoni! pentru că fotonii sunt purtătorii de forță la nivel cuantic ( împreună cu gluonii și ipoteticii gravitoni ) viteza mai mare a neutrinilor ar însemna că mașina se mișcă mai repede ca motorul ceea ce zguduie la nivelul fundamentelor modelul standard al fizicii moderne

soluția mie îmi pare simplă, schimbăm motorul! și cum nu avem alt motor disponibil, avansăm mașina cu totul la funcția mai nobilă de motor! de acum încolo e autopropulsată, se mișcă singură, fără ajutor din afară ...

Sa va clarific eu ce s-a masurat. In cadrul spatiului unui foton s-a masurat aceasta viteza.
Aici totul e posibil, avand in vedere modificarea multor parametrii, de care depinde viteza limita. In plus chiar spatiul era in miscare. Ceva similar cu experienta M.M., care inca continua sa fie eronat interpretata de majoritatea profesorilor.
Este destul de dificil sa identifici trecerea si pozitionarea neutrinilor, dar totusi este.
Posibil sa existe si neutrini care se deplaseaza mult mai repede, dar pe care inca nici nu-i putem identifica si masura. Si cred ca marea majoritate a materiei si energiei Universului aici se incadreaza.

vești noi, până la urmă neutrinii au tras frâna de mână și au revenit la viteze mai civilizate:

arxiv.org - Measurement of the neutrino velocity with the ICARUS detector at the CNGS beam

s-a mai măsurat o dată, folosind alt dispozitiv, altă echipă și din ce am priceput eu cu o mișcare perpendiculară pe traiectoria neutrinilor a ceasurilor GPS ...

de ciudă șeful celeilalte echipe și-a dat demisia roșu ca racul de rușine:

Neutrino 'faster than light' scientist resigns

se pare că până la urmă e vorba de o eroare de calibrare a ceasurilor atomice și o insuficientă atenție dată problemei măsurării timpului când e vorba de sincronizarea extrem de precisă a atâtor dispozitive aflate la mii de km unul de celălalt prin fibre optice și unde radio ... toate aceste ceasuri trebuie să bată pasul la fel cu precizii extrem de mari

einstein poate dormi liniștit, totul a revenit la normal

totedati a scris:
de ciudă șeful celeilalte echipe și-a dat demisia roșu ca racul de rușine:

Citisem şi eu, zilele trecute, despre asta. Dacă s-ar fi întâmplat la noi, probabil ar fi fost promovaţi.

păi dacă nu ești atent! ce măsoară aparatele alea la CERN nu sunt viteze individuale, nu se numără fotonul sau neutrinul bob cu bob!

se creează unde de neutrini cu anumite frecvențe folosind dispozitive state of the art, cele mai a *****' cum s-ar zice, multe multe pachețele de neutrini ...

pachețelele astea, foarte multe e vorba de zeci de mii de măsurători sunt trimise la receptor ... receptorul nu trebuie să fugă după neutrini! el măsoară doar intervalele dintre pachețelele trimise de la CERN și variațiile frecvenței, interferometrie, dintre timpul când sunt create aceste variații în frecvență la CERN și timpul când sunt recepționate la receptor ... aceste varianții în frecvență sunt măsurabile pentru că produc anumite efecte

din diferențele de timp dintre cele două ceasuri se poate deduce cât timp a durat ca să se propage perturbația între cele două puncte .... după mii de măsurători și calcule statistice se ajunge la o deviație standard și la o rată a erorilor sau variațiilor oarecare ... dacă aceste variații sunt mai mici de 0,0000... nu mai știu cât avem o măsurătoare corectă dacă nu avem o măsurătoare cu prea multe erori, incertă ....

de aceea măsurarea timpului cu precizie cât mai mare e esențială în tot experimentul ...

mai pe scurt de la emițător trimiți o rază de neutrini albi ... la receptor recepționezi neutrinii roz-bombon ... calibrezi ceasurile, să tacteze și la receptor și la emițător la fel ... din emițător brusc trimiți o rază de neutrini violeți ... la emițător deodată neutrinii roz-bombon devin galbeni ...

compari timpii, scazi, repeți de 10 mii de ori experimentul, faci calcule statistice dacă variațiile statistice ale intervalului de timp măsurat e sub o limită minimă atunci intervalul temporar dintre schimbarea culorii la emițător și schimbarea culorii la receptor e viteza oficială a neutrinilor ...

neutrinii au avantajul că trec prin orice material cu o minimă interacțiune, aproape liber ... deci culoarea lor se vede cu instrumentele potrivite chiar și după mii de km de material absorbant ...

ce nu pricep eu e totuși de ce au aceeași viteză ca fotonii!? pentru că neutrinii nu sunt fotoni, sunt un fel de electroni mai ușori ... au chiar și masă de repaos!

fotonii ajung la viteza maximă pentru că nu au masa de repaos ... în schimb neutrinii, pentru că au greutate, chiar dacă mică, ar trebui să aibe o viteză maximă posibilă mai mică decât maximul teoretic care poate fi atins doar de fotoni și asta în anumite condiții!

ceva e putred în danemarca chiar dacă au viteza fotonilor ... e tot prea mare!

Nu pot sa spun ca stiu ceea ce nu stiu. Daca tu cauti experti in fizica acceleratoarelor de particule pe aici, s-ar putea sa cauti in zadar. Pe de alta parte, si aparaturile alea de miliarde de euro pot sa sufere defectiuni, lucru care din cate am inteles, este pana la urma responsabil pentru rezultatul straniu de care am discutat aici.

Este urmat de Microscopia electronică

Englezii joaca polo cu neutrinii!!

http://physicsworld.com/cws/article/news/49164

Nu cumva e un articol scris pentru 1 Aprilie?

Title:
Water-polo pool will boost neutrino physics
Apr 1, 2012

"Known as the Polo Muon Imaging Neutrino Tank (PoloMINT)"
"PoloMINT should be open by 1 April 2013."

Nici nu m-am gandit la posibilitatea asta avand in vedere site-ul. Se poate si asa? Mai bine imi vad de oile mele!!

după aproape un an de zile de răbdare și tutun se pare că și LENR și e-cat au cam intrat la apă!

networkworld.com - Cold Fusion a year later
iar bomboana de pe colivă ar putea fi:
european union rejects e-cat patent application

acum mai bine de un an de zile cică reactorul minune apare prin februarie 2012 undeva prin grecia

în loc de reactor inventatorul sa porcăit cu compania care vroia să construiască inițial minunea, deflakion ... fiecare a luat-o pe drumul lui, fiecare pretinde că poate pune aripi sburătoare porcului!

acum cică inventatorul va rupe pisica în două în februarie 2013!

verdictul meu e că sunt șanse ... nule!