Capcana pseudoştiinţei

sadang a scris:
Razvane, ce tie ti se par ineptii pentru altii reprezinta munca de o viata si realitati evidente, insa care tin de o alta intelegere a lumii.

Atunci fi bun şi explică-mi şi mie ce înseamnă "nucleul matriceal quasi-fractalic". Sau poate ştii care este polaritatea "campului electromagnetic artificial din jurul pamantului"?

sadang a scris:Dar de ce nu faci tu efortul de a studia personal despre ce este vorba?

La o simplă căutare pe Google după "nucleul matriceal quasi-fractalic" rezultatele abundă în trimiteri către acelaşi site. Iar singura explicaţie ce este oferită acolo reprezintă o repetare a termenilor de "matrice quasi-fractală" sau "fractalo-matriceal" si amalgamarea lor cu alţi termeni precum "structura vibranta a numarului", "rezonatori pictografici fractalo-matriciali sub forma de inele de interferenta" şi mulţi alţii. O înşiruire de vorbe goale, fără nicio acoperire fizică; nicio descriere a vreunui experiment care să poată fi reprodus, nicio ecuaţie matematică ce descrie fenomenul. Ba da, una este, iat-o aici: "Un model unic de constructie a unei structuri matriceale quasi-fractalice de acest gen reprezinta nucleul informational elaborat de Neotek, în care gradarea pe mai multe nivele este reprezentata printr-un lung sir de numere naturale N, ponderate dupa cel putin trei vectori de spatiu X, Y, Z cu deschidere spre multimea N si prin crearea structurii sferice multi-structurale cu un numar infinit de componente, care satisfac egalitatea X + Y + Z + ... + N = 0"
E adevărat, folosirea unor denumiri cât mai pompoase dă bine, mai ales în faţa unui public necunoscător, sau cu puţine cunoştinţe ştiinţifice, dacă nu chiar afon. De fapt, este chiar esenţa pseudoştiinţei.
Tocmai de aceea am subliniat că trebuie să acordăm o atenţie deosebită surselor de pe internet, pentru a nu ajunge să luăm de bune informaţiile de pe un site de reclamă la un produs, sau mai rău, să considerăm corecte tot felul de afirmaţii prosteşti, dar care, "îmbrăcate" într-un limbaj ce se vrea academic, lasă senzaţia unor adevăruri ştiinţifice!

Şi dacă „săpăm” mai adânc, iată ce mai găsim la aşa-numita Bază ştiinţifică, referitor la câmpurile de torsiune: „TEC (Teoria Einstein-Cartan) a rămas ca teoria din care nu au rezultat probleme aplicative, întrucât în cadrul TEC a fost demonstrat faptul că aceste câmpuri de torsiune sunt slabe şi nu pot genera fenomene sau efecte observabile. Astfel, în anii '80 şi '90, o dată cu crearea de către G.Şipov a teoriei vidului fizic (TVF), s-a demonstrat că TEC reprezintă o teorie fenomenologică, în primul rând, în legătură cu caracterul fenomenologic al geometriei E.Cartan.”

Ei bine, Teoria Einstein-Cartan, este o teorie alternativă a relativităţii lui Einstein, bazată pe o metrică de torsiune. De obicei, aceste teorii alternative doar includ condiţii suplimentare în relativitatea generală.
Mai mult decât atât, în ştiinţă sunt cunoscute 4 tipuri de câmpuri corespunzătoare celor 4 forţe fundamentale, respectiv: gravitaţională, electromagnetică, forţa nucleară tare şi forţa slabă. Despre existenţa câmpurilor de torsiune în cadrul teoriei relativităţii generale s-a discutat între diferite grupuri de fizicieni, iar în multe ţări, printre care şi URSS au fost realizate experimente prin care s-a arătat că acele câmpuri fie nu există, fie sunt atât de slabe încât nu pot fi detectate.
Deci a susţine realizarea unei aparaturi bazate pe acele câmpuri ipotetice este doar o escrocherie.

Să vedem acum cine este G.Şipov. Conform Academiei de Ştiinţe din Rusia este un şarlatan care împreună cu A.Akimov a organizat o mică întreprindere privată cu numele pompos de „Institutul Internaţional pentru Fizică Teoretică şi Aplicată” (asta îmi aminteşte de o altă escrocherie de pe meleagurile noastre, numită la fel de pompos, “Fondul Naţional de Investiţii”). Sub acest titlu de acoperire, ei au pretins realizarea şi ofertarea spre vânzare a unor dispozitive bazate pe câmpurile de torsiune. Activitatea lor fiind interzisă în Rusia, şi-au îndreptat atenţia către alte pieţe internaţionale, folosindu-se de internet, mulţi creduli căzându-le în plasă.

Iată deci, cum amestecul de termeni ştiinţifici din diverse domenii, cu o bază reală, dar alăturaţi doar ca să “sune bine”, fără a avea vreun fundament ştiinţific, poate să determine credibilitatea unor escrocherii. Indiferent că sunt cărţi de popularizare, produse electronice sau doar talismane, prin prezentarea intenţionat greşită şi denaturată a unor adevăruri ştiinţifice în promovarea lor, înseamnă un singur lucru: pseudoştiinţă = înşelătorie!