LEGEA DE CONSERVARE A SARCINII GRAVITATIONALE

DACA SARCINA GRAVITATIONALA ESTE DE FORMA S=+/-iM legea gravitatiei a lui newton devine mai generala si se poate axplica si expansiunea accelerata a universului

O consecinţa a existenţei celor două tipuri de sarcină gravitaţională este şi aceea că la scară mare materia din univers (galaxii , roiuri de galaxii) capătă comportament şi proprietăţi asemănătoare plasmei cu excepţia faptului că între cele două tipuri de sarcină gravitaţională se exercită forţe repulsive – „plasma gravitaţională” .
Sarcina gravitationala totala a universului este atunci nula .
S=im+(-im)=0 ; (im)(iM)=-mM, (-im)(iM)=mM, (-im)(-iM)=-mM

E frumoasă ideea şi am cochetat cu ea şi eu cândva sub o formă asemănătoare, dar am abandonat-o pentru că nu m-a dus la concluzii interesante. Eu am scris un articol în care spuneam că sarcina electrică este masă imaginară şi aşa explicam analogia dintre legea gravitaţiei şi legea lui Coulomb. Cu alte cuvinte, am unificat legea lui Newton cu legea lui Coulomb postulând că orice corp posedă o masă complexă (în care masa propriu-zisă era partea reală, iar sarcina electrică era partea imaginară) şi că legea lui Newton era valabilă şi pentru masa complexă.

În concluzie, mă bucur că te joci şi tu cu o asemenea idee, mai ales că văd că tu găseşti o legătură cu teoriile actuale privind accelerarea expansiunii. Mult succes!

sarcina gravitationala am presupus de forma S=+/-iM
atunci masa inerta m
sG*sG=(im)*(-im)=m*m
m=modul(sG) pentru o particula
Sarcina gravitationala a unui sistem de puncte materiale este
S=s1+s2+.....+sn, sj=+/-im
iar masa inerta este
M=mod(s1)+mod(s2)+....+mod(sn)

asa incat mod(S)mai mic sau egal M

adica la scara unei galaxii se obtine ca masa inerta este mai mare decat sarcina gravitationala(deci ca si cum ar fi materie ascunsa pentru ca poate fi dominanta sarcina gravitationala de tip im sau -im, in plus pot fi atomi de H2 cu nuclee de sarcini gravitationale diferie s=im+(-im)=0 iar masa inerta este M=m+m=2m ).Si atunci nu este ca 'dark matter' ? .
Iar daca avem galaxii in care domina una din cele doua tipuri de sarcina intre ele se exercita forte de respingere si se indeparteaza una fata de alta, miscarea lor fiind observata ca anormala comportandu-se ca si cum ar avea o masa inerta mult mai mare decat sarcina gravitationala.

Cred ca acest topic putea fi denumit foarte bine "gravitatia" ,fiindca aceasta este un mare mister al fizicii si o mare enigma a universului. Gravitatia ar trebui sa trateze (sa lamureasca) patru aspecte: -sursa gravitatiei= sarcina gravitationala; -campul gravific (natura si structura); -interactiunea gravitationala; -forta gravitationala. Sursa gravitatiei este masa gravitationala Mg care este insasi sarcina gravitationala. Sarcina gravifica este de un singur tip si este neutra electric. Masa gravifica = sarcina gravifica este egala cu masa inerta Mi. (Nu cred sa existe sarcini gravifice negative sau pozitive). Masa produce (genereaza atat campul gravific cat si campul de inertie. Intr-un articol postat pe astronomy.ro la teorii alternative am formulat o ipoteza asupra naturii campului gravitational. In ipoteza mea campul gravific apare ca si camp electromagnetic alternativ de f mare frecventa, (spre deosebire de campul electric, care apare a fi pulsator si de frcventa mult mai mica). Interactiunea gravitationala ar avea loc in toata masa corpurilor, la nivelul nucleonilor si la viteza lumini in vid Vlv=c si ar fi rezutata din intalnirea (interferenta) campurilor gravifice in sanul corpurilor. Din interferenta liniilor de camp ar apare in spatiu din jurul liniilor de camp o depresiune, care determina (genereaza) o contractie spatiala. Depresiunea din spatiu actioneaza asupra corpurilor cosmice ca forta gravitationala, forta care este descrisa de legea (formula) lui Newton. Aceeasi depresiune actioneaza asupra masei planetelor determinand comprimarea planetelor in planurile perpendiculare la directia de interactiune. Cred ca aceasta comprimare a planetei resimtita mai mult de oceanul planetar, explica foarte bine aparitia fluxului mareic simultan, atat pe fata din interiorul sistemului cat si pe partea opusa. Cred ca aceasta contractie spatiala determina si deviatia razelor de lumina ce vin de la stele, in timpul eclipselor de luna, fiind si in directa legatura cu campu (fluxu) gravific solar, insumat in masa Lunii si cu cel terestru (adica ar explica la modul intuitiv ceace descrie matematic teoria gravitationala a lui Einstein.

Marturisesc ca-mi place energia cu care abordezi aceste probleme care te pasioneaza. Dupa parerea mea, ai stofa de cercetator. Prin urmare ai nimerit saitul -dupa titulatura- potrivit. Eu nu o sa te contrazic in ideile noi (si multe) pe care le ai, in primul rand pentru ca simt ca esti mai bine pregatit decat mine la acest subiect, dar, intrucat tema gravitatiei ma intereseaza si pe mine, voi interveni cu destule semne de intrebare dar numai ca discutie sau duel nevinovat de idei.
Pe astrosnoby nu am mai activat si destul de rar mai urmaresc forumul respectiv (unde se intampla lucruri interesante si serioase, fara-ndoiala), pentru ca nu sunt nici suficient de snoby si nici astro. Intre noi fie vorba si din cauza ca acolo se practica atacul la persoana si eu nu accept asa ceva, indiferent de situatie. De aceea nu am mai urmarit evolutia teoriei pe care o sustii.

Voi intra in subiect facand mai intai observatia ca sintagma "sarcina gravitationala" pe care o folosesti, desi suna bine, nu este -dupa parerea mea- definita, dovedita, etc. E posibil sa ma insel, totusi, si atunci te rog sa ma corectezi. Dupa cum am mai spus deja -si nu la intamplare- e foarte probabil ca "bucatile de materie" sa nu se atraga cu o forta rezidenta in corpurile insesi ci sa se comporte conform unui "plan" prestabilit, respectiv sa descrie niste traiectorii (despre care Abel afirma -foarte frumos- ca nu pot fi decat elicoidale) conform unei cauzalitati nerezidente in corpurile insesi. Acum i se spune "soft".
Acest lucru e f. probabil si voi aduce ca argument in viitoarele postari o teorie ce mi-a placut f. mult, cuvant cheie: Bruce Harvey.

In ceea ce priveste undele gravitationale, ele au mai fost cautate si de alti cercetatori, fara rezultat insa. Esecurile lor se pot datora si unei imprejurari -neacceptate de relativisti- cum ar fi viteza supraluminica a acestor unde. Citeam pe undeva ca viteza undelor gravitationale ar fi ~17*c, evident o sursa neoficiala, tot atat de neoficiala ca si eterul. Ma opresc la aceste doua observatii si propun un studiu pe "portiuni miniaturale" ale subiectului, care sa reduca cat mai mult numarul ipotezelor, pe portiunea miniaturala studiata, si sa permita -pe cat posibil- verificarea pe date concrete, situatii concrete.

In replica de acum vin mai intai cu o corectie (erata) la postul anterior. Pe randul al 7-lea numarat de jos am scris dintr-o inexplicabila eroare –reflux- cand este vorba de fluxul mareic (adica cresterea nivelului apelor), care apare simultan si pe fata indreptata spre Luna si pe fata opusa. Aici mai trebuie aratat ca teoria mareelor este greoaie complicata si confuza. Mi se pare mult mai simplu de admis ca oceanul planetar este comprimat in planuri meridionale perpendiculare la axa Pamant-Luna. Bineanteles ca la aparitia mareelor intervine si inertia maselor generata de rotatia Pamantului. Dar mi se pare ca efectul principal este produs de micsorarea distantelor interatomice (adica de contractia spatiala), in planurile normale la directia Pamant-Luna, ca efect al interferentei campului gravific selenar cu cel terestru. In teoria gravitationala a lui Einstein contractia spatiala este tradusa prin curbura spatiului geometric (se spune ca TRG responsabila de interactiunea gravitationala este o teorie geometrica). Ii zice curbura spatiala deoarece in spatiul fizic tensionat gravitational chiar si lumina parcurge o traiectorie curbata ca si cand spatiul fizic ar fi afectat de un indice de refractie n , fara prezenta vreunei substante. Sigur ca spatiul geometric nu este una si aceeasi cu spatiul fizic, ci este o abstractiune, o creatie a mintii omenesti este ceva metafizic. De aceea contractia spatiului fizic costatata, poate fi si ea considerata ca o dovada a existentei eterului cosmic, care materializeaza spatiul fizic.

In ce priveste sinonimul de sarcina gravifica asociat (aplicat) masei gravifice . l-am intalnit in unele carti si cred ca este generat de perfecta asemanare a formulei care descrie interactiunea electrostatica (unde apar sarcinile electrice q) cu aceea care descrie interactiunea gravifica (unde apar masele m). Deosebirea dintre cele doua formule o da doar constantele gama (sau G) si capa (k) dinainte formulelor. Eu am gasit prin niste rationamente simple ca aceste doua constante sunt adimensionale fizic, adica sunt doar niste numere. Adimensionalitatea acestor constante conduce imediat la egalitatea dimensionala a sarcinii electrice q cu masa (sarcina gravifica) m, egalitate care pentru mai toata lumea pare inacceptabila. Lumea cu care am discuta a replicat ca la translatia unei mase ar trebui sa apara un camp grvific asa cum la translatia sarcinii electrice apare camp magnetic. Asa ceva nu se poate fiindaca in masa (in substanta neutra electric) sarcinile electrice sunt perfect compensate, iar campul gravific al masei exista oricum nefiind afectat de translatia masei.

In ce priveste o lege a conservarii sarcinii gravifice (care am zis ca este totuna cu masa gravifica Mg masa care este demonstrat de experienta lui Otvos ca este perfect egala cu masa inerta Mi). similara cu legea conservarii sarcinii electrice, eu nu am intalnit in literatura de specialitate. Legea conservarii sarcinii electrice q a fost gasita la studiul fenomenelor electrice, unde sa gasit (descoperit) sarcina electrica elementara –electronul- cu o mare mobilitate prin conductoare. Se punea problema la studiul circuitelor electrice , daca sarcina poate sa disapara sau sa apara din senin. Si sa gasit ca sarcina electrica nici nu dispare nici nu apare din nimic, adica se conserva. Pe baza acestei legi au fost deduse toate legile electromagnetismului.
O lege a conservarii maselor o intalnim la chimie unde este folosita la stabilirea (scrierea) ecuatiilor chimice, dar asta este departe de studiul gravitatiei.

Stimate MM
revin acum pe topicul cu conservarea sarcinii gravitaţionale. Nu ştiu dacă este posibil să faci nişte rectificări. Astfel pe rândul 7 de jos în dreapta, la postul din 4 mai ar tebui şters grupul re de la reflux, iar pe rândul 7 de sus tot în dreapta, de la postul din 6 mai ar trebui inclus un u între n şi r din planri. Eu am în lucrare un capitol cam de o pagină, în care încerc o structură ipotetică a sursei câmpului gravific, a neutronului, adică a sarcinii gravifice. Ar avea rost să-l includ la acest topic?. Desenele însoţitoare şi lista cu principalii parametrii fizici găsiţi, care este plină de formule, nu pot fi trimise decât în format pdf. Se acceptă aşa ceva?. Sau cum pot fi trimise în alt fel?.

Nu, nu pot sa fac rectificari aici deoarece nu am acces, fiind moderator numai la sectiunea "eter". Dar il rugam pe Abel sa faca aceste rectificari. Care va face o noua dovada a amabilitatii pe care o poseda in mod natural.

Bineinteles ca are rost sa publici acea pagina aici. Cred ca formatul PDF ar putea fi trecut in JPEG, in paint, dupa care poti sa pui pagina in text aici cu ajutorul instructiunii "Gazduieste o imagine". Cred ca aici iar trebuie sa ne dea Abel o indreptare. Sau trimite-mi-o mie pe adresa mea de email si ma ocup eu de postarea ei.

[Offtopic]
Pentru formule recomand metoda prezentată în topicul „Facilitate LaTeX pentru formule matematice”, dar ea nu este obligatorie. Totuşi, aş prefera această metodă pentru că mă tem că Adrian va „trânti” aici acelaşi material pe care l-a pus şi pe astronomy, chiar dacă eu însumi i-am sugerat câteva îmbunătăţiri/corecturi.
[/Offtopic]

In teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice pe care am expus-o partial pe forumul de astronomie, am tratat notiunea de sarcina gravitationala, si am ajuns la concluzia, ca numarul de sarcina al unei planete, depinde atat de masa planetei cat si de viteza acesteia pe orbita.
Destul de interesant, am stabilit un coeficient de viteza pentru fiecare planeta, si sarcinile acestora. Astfel in sistemul Pamant -Luna, Pamantul are sarcina Z=11, iar Luna se afla pe prima orbita a sistemului.
(extras din teorie)
Ca exemplu, vom trece la aplicarea acestor relatii la sistemul cel mai cunoscut
Pamant-Luna ;
Cunoastem masele si respectiv vitezele pe orbite a celor doua corpuri, si ne propunem sa aflam pe ce orbita se afla Luna, stiind ca ;
-masa Pamantului
-masa Lunii
-viteza Pamantului
-viteza Lunii
Calculam numarul de sarcina gravitica a Pamantului cu ajutorul relatiei (5.3) cunoscand valoarea masei de repaus elementare a planetelor din tabelul nr.2, si a coeficientilor de viteza respectivi astfel;
;
iar; ; ( numarul de sarcina a Pamantului)
Aplicand relatia (9.6) aflam numarul orbitei ocupate de Luna;
;
Putem concluziona ca Luna se afla pe prima orbita a sistemului Pamant-Luna, iar Pamantul are sarcina gravifica Zp =11.

In acelasi mod se pot afla acesti parametri pentru toate corpurile sistemului solar.
Imi pare rau ca nu au aparut si relatiile de calcul dar nu stiu daca prezinta interes.

La mine nu apar relatiile, date probabil in postarea ta, virgile. ??

Nu nici la mine nu apar, am folosit copy-paste dar nu a mers. Daca te intereseaza relatiile desi teoria este mai complexa, poti sa o vezi pe astronomy.ro sectiunea teorii alternative. pana atunci poate am sa aflu cum pot copia si relatiile.