Definiţia eterului

Rezumarea primului mesaj :

Atunci când construieşti o teorie în jurul unei noţiuni, trebuie ca acea noţiune să fie bine definită. În acord cu această necesitate, ce este eterul? Îi daţi voi o altă conotaţie decât marea majoritate a fizicienilor sau înţelegeţi prin eter o substanţă universală ce constituie mediul în care se propagă undele electromagnetice?

Vă rog să vă concentraţi cât mai bine şi să redactaţi mesaje cât mai la obiect, încercând să extrageţi esenţa a ceea ce caracterizează eterul, subliniind clar asemănările şi deosebirile faţă de alte substanţe.

Presupunem 2 regiuni din spatiu la o distanta ,,D,, . In lipsa unor cimpuri inertiale / electrice si in repaos, ar trebui sa masuram aceeasi ,, viteza de curgere ,, a timpului. Insa, la nivel cuantic, datorita fluctuatiilor ( poate a energiei interne ) nu vom masura mereu aceeasi viteza de curgere. Sa presupunem acum o distanta ,,d,, la care in orice conditii vom masura aceeasi viteza de curgere a timpului, si sa deducem un volum la care sa se pastreze conditia ca in orice conditii ( cimp gravitational, electric, viteza..etc ) sa masuram in orice punct din interiorul acelui volum aceeasi valoare de curgere a timpului. Sa numim acest volum ,, unitate de volum cuantic ,, iar eterul sa fie totalitatea de volume cuantice. Acest volum ar fi cu siguranta unul foarte mic, dar nu o singularitate. La aceasta scara ar conta mai mult la nivel informatic si matematic definirea acestui volum. O alta proprietate ar fi modul in care interactioneaza cu celelalte unitati de volum din jurul sau, pentru a putea transmite informatia mai departe ( energia de ex. ), definind constantele ( de ex. viteza luminii, constanta Plank, gravitationala G, electrica E...etc..). Eu as crede ca aceste unitati de volum sunt fixe, materia si energia calatorind prin acesti ,, pixeli ,, de informatie. Daca o unitate de volum ai arunca-o in vid cuantic, aceasta ar putea exista desine statatoare, asteptind alte unitati cu care sa faca coeziune si sa ,, comunice ,,.
Eterul ar fi totalitatea unitatilor de volum cuantic, iar constantele acestuia sunt date de modul de interactiune a acestor unitati. Unitatea de volum cuantic este acea regiune a spatiului unde timpul curge la fel in orice directie si in orice situatie. Aceasta viteza poate varia de la un maxim etalon ( viteza zero, fara cimp gravitational ) la o valoare minima egala cu zero ( viteza ,,c,, si cimp gravitational ca intr-o gaura neagra ). Practic unitatea de volum nu ar calatorii prin spatiu, insa interactiunea ( semnalul, informatia--intensitatea /cantitatea ) ce il strabate defineste viteza si / sau cimpul gravitational expus anterior.

Daca ai putea contura in detaliu definitia unitatii de volum si modul de intercatiune cu celelalte volume din jur, ai baga informatia intr-un super computer si ai apasa ,, enter ,, probabil ca ai putea simula un proton sau o alta particula sau o particica din univers. Oare de citi biti de informatie ar fi nevoie pentru 2 volume cuantice? Dar pentru un proton?

Ce am propus anterior, este doar o schita, fara o analiza profunda, asa ca ma astept la critici serioase.

Salut IVAN,
Am citit tot in graba, NU critic… pot sa spun ca am retinut o singura faza;

IVAN a scris: Sa numim acest volum ,, unitate de volum cuantic ,, iar eterul sa fie totalitatea de volume cuantice. Acest volum ar fi cu siguranta unul foarte mic, dar nu o singularitate.

Eterul actioneaza asupra materie oricare ar fi; solida, lichida, gazoasa, la nivel cuantic.
In rest, presupuneri peste sau din presupuneri, care ingreuneaza intelegerea.

nic:"Cum vad eu lucrurile, NU. Gazul este materie,eterul nu este materie, mai degraba este 'informatie'"
nic,nu ma refer la un gaz real cu un comportament aproape perfect.Gazul perfect (ideal) nu exista in realitate,e o nascocire,un model destinat sa usureze calculele si intelegerea...Nu are covolum si prin urmare consider ca nu ara nici substanta.
"eterul nu este materie..."Ce este materia?
Eu consider materia compusa di energie si substanta care sunt marimi echivalente.E=mc^2.In aceasta ecuatie m reprezinta masa ,adica substanta,nu materie.E o comfuzie des intalnita pe care si eu am facut-o.
Ce stiu;orice substanta este inconjurata de un camp,deci se manifesta si dincolo de exteriorul ei,radiaza...
Imi pun intrebarea;energia poate exista si in absenta substantei sau aceste marimi sunt inseparabile?

Daca eterul este informatie, ce ar trebui sa inteleg eu prin informatie?
Zic acest lucru deoarece o informatie "vine" pe un suport, de regula material.
A dat cineva definitia tehnica a informatiei sau ne raportam/multumim cu cea de dictionar?

SALUT,

george a scris:
Eu consider materia compusa di energie si substanta care sunt marimi echivalente.

NU. Energia este o forma a materie, iar materia este aceeasi cu substamta, cuvant ce nu-mi place sa-l folosesc, se foloseste mai mult in chimie.
Masa este o marime fizica care determina cantiratea de materie intr-un volum dat, deci masa este proportionala cu volumul, sau masa este egala cu volumul inmultindu-se cun coificient ,d’ ce catacterizeaza materia din volumul considerat si care se numeste densitate specifica. m = d.v

mm a scris:Daca eterul este informatie, ce ar trebui sa inteleg eu prin informatie?
Zic acest lucru deoarece o informatie "vine" pe un suport, de regula material.

Notiunea de ca eterul poate fi o informatie, am introdus-o eu, nu stiu daca este bine. In materia vie informatia se afla in AND, iar materia cred eu, este controlata de eter la nivel cuantic. Suportul informatiei poate fi chiar materia. Dar nu stiu cat este de necesar, de stocare a informatiei daca continu materia este sub controlul eterulei.

Noi descoperiri teoretice în cazul materiei şi antimateriei
Noi descoperiri teoretice în cazul materiei şi antimateriei
Scris de Adrian Olteanu pe 12 Decembrie 2010 (Duminică). Ultima actualizare pe 12 Decembrie 2010 (Duminică)



ShareThis

Oamenii de ştiinţa au dezvoltat noi ecuaţii care arată că vidul poate fi despărţit în componentele sale fundamentale, materie şi antimaterie, prin intermediul unui fascicul de electroni de mare energie şi a unui laser foarte intens.

Utilizând un fascicul laser de mare intensitate şi un accelerator de particule, ar putea fi posibil să creăm ceva din nimic.


Conform fizicianului Paul Dirac, vidul reprezintă combinaţia de materie şi antimaterie, particule şi antiparticule. Densitatea lor este foarte mare însă nu le putem percepe deoarece efectele lor se neutralizează. În condiţii normale, materia şi antimateria se distrug simultan atunci când intră în contact.

Pe de altă parte, într-un câmp magnetic puternic, această neutralizare poate reprezenta o sursă de noi particule. În timpul contactului dintre materie şi antimaterie apar fotoni gama, particule de lumină cu energie foarte mare, care pot produce electroni şi pozitroni adiţionali.

Într-un experiment din anii 90, s-a reuşit generarea de fotoni gama şi perechi electron-pozitron, din vid. Aceste noi ecuaţii reprezintă un progres faţă de precedentul experiment şi expun modalitatea prin care un câmp laser puternic ar determina producerea a mai multe particule decât cele iniţial introduse printr-un accelerator de particule.

Conform noilor calcule, fiecare particulă purtătoare de sarcină devine co combinaţie de trei particule şi un anumit număr de fotoni. Cercetătorii îşi vor pune noile descoperiri în practică la o scară mai mică folosind laser-ul HERCULES de la Universitatea din Michigan. Pentru un test optim ar trebui să se construiască un laser tip HERCULES la un accelerator de particule.

Potenţiala nouă descoperire este fascinantă din punct de vedere filosofic dar ar putea fi aplicată şi în producţia de energie prin intermediul reacţiilor de fuziune nucleară.

Articol scris de Adrian Olteanu pentru ŞtiinţaAzi.ro cu informaţii de la PHYSORG.com

Aici se face cea mai mare gresala.Vidul nu contine nimic.Inca nu se cunoaste modul prin care radiatiile E.M. se transforma in particule cu masa de repaos si atunci a aparut aiureala ca vidul contine particule virtuale.

Ce argumente ai, cand spui ca se face o greseala. Trebuie sa tii cont de toate particulele cunoscute, nu numai de electroni,cat si de proprietatile acestora, in primul rand masa de repaus, sarcina, spinul.

Pentru Cris;

Aici se face cea mai mare gresala.Vidul nu contine nimic.

Daca liniile de camp care fac legatura intre particule, respectiv intre corpuri, inseamna nimic, atunci ai dreptate, dar mai gandeste-te.

Ideia lui Ivan este cea mai tare. Am abordat si eu spatiul in aceasta maniera pe forumul de astronomie, si bineinteles am fost pus la zid. Spatiul este ca un imens cristal, iar in nodurile retelei cristaline se afla acei pixeli de informatie, care transmit informatia cu viteza luminii. Miscarea se face ca pe ecranul calculatorului, pixelii isi schimba orientarea, astfel transmite informatia de la un punct la altul. Insasi unda electromagnetica nu este decat o transmitere de informatie, campul fiind doar o orientare privilegiata a acestor pixeli in spatiu. Intrucat cunoastem mai mult de trei feluri de campuri, este posibil ca sa avem a face cu un spatiu multidimensional, astfel ca in loc de o forma cubica a acelor unitati de volum cuantic, sa existe o forma exagonala ca fagurii de miere, formata la randul lor din piramide triunghiulare. Orientarea pe fiecare fateta a piramidei determina aparitia unui camp.

Structura "tetraedrica" intuita aici, se vede prin condensata Bose-Einstein.Cupleaza cu faptul ca intreg universul este superfluid si o sa constati ca aceste tetraedre ....curg elicoidal!
Aici o sa te lovesti de frustrarile magnetice, unde spinul genereaza reguli ale interactiunilir elicoidale.
Vezi codul fundamental al interactiunilor elicoidale din "Fundamentul Universului", teorie ce depaseste(inglobeaza) teoria eterului!

Ceia ce curge este doar informatia, care se deplaseaza dealungul unor traiectorii sau linii de camp, de forma elicoidala, obtinute prin orientarea tetraedrelor pe o anumita fata, in functie de campul creat. Daca atasezi fiecarei fatete a tetraedrului, o culoare, vei obtine patru posibilitati de orientare, care vor genera campul fortelor tari, campul electric, campul magnetic, si campul gravitational, si bineinteles combinatia acestor campuri.
In timp ce campurile reprezinta o orientare statistica, care se intinde din spre un punct fix spre exterior, pe o anumita distanta, uneori chiar la infinit in cazul campurilor electrice si gravitationale, avand o simetrie sferica, particulele sunt doar grupari delimitate in spatiu, al acestor forme piramidale, care-si pastreaza caracteristicile in timp fara sa se disperseze. Particulele si campurile au un punct de aplicatie comun, astfel incat nu poti separa particula de camp. Deplasarea unei astfel de particule se face din aproape in aproape prin ordonarea de noi unitati tetraedrice, in directia de miscare si dezordonarea lor in directia opusa. Aceste unitati cuantice nu pot fi puse in evidenta avand dimensiuni de ordinul constantei lui Planck.

- 0)-Eterul e chaosul.
Iata in viziunea lui Eminescu (si a fizicienilor acelor vremuri, de peste un secol, cand invata si tanarul Tesla) nasterea Universului prin micro-imploziile chaosului=eterului:
Luciferul
Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt
Deasupra-i cer de stele –
Părea un fulger ne`ntrerupt
Rătăcitor prin ele.

Şi din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea ca-n ziua cea dentâi
Cum izvorau lumine.

Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte.

Din chaos, Doamne,-am apărut
Şi m-aş întoarce-n chaos…
Şi din repaos m-am născut
Mi-e sete de repaos.

Cu exceptia acestor doua ultime randuri referitoare la repaos, totul este filosofic sublim. Chaosul nu este sediul repaosului, din contra. Cat de simplu si clar este !!!
Eterul este sediul=rezervorul tuturor, al infinitei materii punctiforme si al miscarii infinite chaotice.
Suntem din praf cosmic facuti. Oricand putem redeveni praf cosmic.
Stabilitatea quantica este foarte relativa, energiile quantice se creaza, se transforma, se combina in infinite feluri, dar si se distrug perpetuu.
Ati auzit de grazaviile pe care le-a facut armata americana in Triunghiul Bermudelor ? Secretul consta in faptul ca EI stapanesc "FUNDAMENTUL UNIVERSULUI", stiu cum se fac si se desfac quantele:
"Din chaos, Doamne,-am apărut
NU m-aş întoarce-n chaos…"



[Este urmat de topicul „Triunghiul Bermudelor”]

din punctul meu de vedere eterul e strâns legat de noțiunea de infinit ... consider că abstract e cel mai bine modelat de mulțimea numerelor reale + ∞ care sunt nu numai infinit de multe ci și infinit divizibile ...

(0|1|∞)=eterul

0 infinitul de mic dar și infinit de mult ( avem o infinitate de puncte separate, distincte, infinit de mici )

infinitul mic e atomul eteric real ... punctul matematic ... anticii aveau dreptate! poate fi imaginat și ca acea mulțime care e parte a oricărei mulțimi indiferent care e, oricât de mică, cu oricât de puține elemente ... infinitul mic e tot timpul inclus într-o altă mulțime mai mare!

1 orice obiect real, întreg, mulțime finită dacă e măsurată cu metrul finit, dar care potențial poate fi divizată la infinit deci e tot un infinit, potențial!
∞ infinitul mare pe care popular în imaginăm ca unic, integrator, cuprinde în el ca submultime orice altă mulțime reală dată, finită sau infinită

De ce ar trebui sa existe eterul cosmic????????Eu zic ca este mult mai probabil sa existe un camp de gravitoni uniform distribuit in intreg spatiul universului si acest camp de gravitoni este perturbat local de diferitele corpuri ce se afla in suspensie in acest camp de gravtoni care este de forma sferica.

Gravitoni nu exista.Gravitatia nu are purtatori fizici,fiind doar o deformare spatiutimp.Daca asta suna straniu iti pot explica.

Cum arata o deformare spatiu-timp,care este natura acestei deformari si cum a aparut si ce anume intretine aceasta deformare????

camp de gravitoni uniform distribuit in intreg spatiul universului

Poate ar fi indicat sa-ti definesti notiunile de camp, gravitoni, uniform, distribuit, spatiu... spatiu inseamna volum, iar volumul inseamna ceva concret, nu ceva gol pe care sa-l poti umple cu "un camp de gravitoni uniform distribuit".

sadang a scris:

camp de gravitoni uniform distribuit in intreg spatiul universului

Poate ar fi indicat sa-ti definesti notiunile de camp, gravitoni, uniform, distribuit, spatiu... spatiu inseamna volum, iar volumul inseamna ceva concret, nu ceva gol pe care sa-l poti umple cu "un camp de gravitoni uniform distribuit".

Tu ce zici ca este eterul(presupun ca subiectul se refera la eterul cosmic)?Vad ca nu ai dat niciun raspuns la mesajele celorlalti forumisti...........
Gravitonul este o particula avand caracteristica de corp si unda cam in genul fotonului insa gravitonul nu este inca posibil de a fi perceput de vreun instrument,deoarece el este precum aerul nu-l vezi dar il simti fiind mai subtil decat aerul..........si de aceea il putem intui doar in functie de efectele sale in cadrul campului de gravitoni mai ales in zona de influenta a corpurilor ceresti indiferent de marimea lor.Cum explici tu stabilitatea dinamica relativa a tuturor corpurilor ceresti (adica "plutirea" acestor corpuri) din intreg universul?
Puneti si tu creierul la contributie si scoate si tu o samanta macar de idee.......

La ce iti foloseste tie idea mea? Idea ta este cea care conteaza pentru tine! Cum pentru mine conteaza a mea! Studiu taica, studiu personal! Nu discutii si polemici sterile!

Peste vre-o zece ani, daca vei continua sa cauti sa intelegi ce e cu gravitatia, vei da alt sens celor scrise de mine! Aici si prin alte parti! Pana atunci insa ar fi bine sa nu astepti sa-ti lamureasca altii cea ce vrei sa stii, pentru ca nici ei nu stiu. Si bineinteles ca si eu fac parte din categoria celor care nu stiu si cauta inca! Si apropo, daca-l gasesti pe cel ce stie transmite-i salutari din partea mea si zii ca minte de ingheata apele!

Si daca chiar vrei sa intelegi cat de cat (fiecare dupa cat poate duce), incepe cu Occult Chemistry, si nu sapa numai in manuale si tratate de fizica contemporane, mai degraba in cele de dinainte de 1900.

A! Si era sa uit! Pana la gravitatia aia cosmica, ar fi mai indicat sa-ti consumi energia prin a o intelege pe asta terestra! Ca nu-i tot una!

Bine!

AMOT a scris:De ce ar trebui sa existe eterul cosmic????????

hehe ... se vede că nu te-au prea preocupat probleme filozofice de genul cum interacționează două corpuri distincte ... de ce prin reducere la absurd, și diviziune infinită, contactul direct între corpuri devine la fel de imposibil ca depășirea broaștei țestoase de către achile:

wikipedia.org - contact force

n-ai observat încă faptul că fizica oficială a sfârșit prin a reduce toate interacțiunile dintre particulele fundamentale la interacțiuni fără contact direct între particulele elementare și că contactul direct e considerat explicat în totalitate prin interacțiuni non-contact

problema noțiunii de eter și necesitatea eterului ca noțiune fizică stă în felul cum definim obiectele FINITE și interacțiunile dintre ele ... eterul e infinit ... eterul nu e corpuscular, nu e un corpuscul ... e un mediu fluid infinit divizibil cu o întindere infinită care umple tot spațiul ... cât timp definim spațiul ca spațiu gol iar pe lângă obiecte FINITE aflate în interacțiune vorbim și de fenomene ondulatorii care au nevoie de un mediu de propagare a undei ceva trebuie să umple acest spațiu gol, și de umplut nu poate fi umplut decât cu eter ...

undele nu sunt obiecte corpusculare FINITE!

în același timp între două obiecte finite distincte cu o distanță diferită de zero între ele nu am cum și nu pot explica interacțiunile dintre ele păstrând cadrul conceptual de obiecte finite și distincte decât prin schimb de alte particule/obiecte finite mai mici ... nu contează cât de mică sau mare e distanța dintre ele în valoare absolută ci doar să fie diferită de zero ... problema constă în faptul că că un obiect finit aflat în interacțiune cu alt obiect finit distinct va trebui ca de la o distanță oarecare MAI MARE CA ZERO să știe, în avans, de existența celuilalt obiect care vrea să interacționeze cu el! sau, altă variantă, dacă exclud interacțiunea înainte de a se întâmpla cu adevărat trebuie să admit faptul că la un moment dat cele două obiecte distincte se vor suprapune pe o porțiune oarecare devenind un singur obiect ... dar asta contrazice definiția obiectului distinct și finit care e tocmai separarea în timp și spatiu de celălalt obiect!

și uite cum anumite distanțe foarte mici devin speciale, obiecte distincte cu anumite proprietăți care permit interacțiunea între alte obiecte dacă vreau să păstrez definiția inițială a obiectului fizic distinct! care pleacă de la substanță care nu se amestecă, care separă obiectele ... și ce poate fi acest spațiu gol cu proprietăți speciale decât anticul eter?

ori admit existența eterului și păstrez noțiunea de obiect și substanță impenetrabilă ori abandonez noțiunea de obiect distinct și substanță impenetrabilă și permit suprapunerea pe volume mici a obiectelor distincte și separate după care o iau de la capăt, pentru că alunec în aceeași problemă cât de mici trebuie să fie aceste suprapuneri și de ce nu pot accepta suprapunerea completă, 100% de vreme ce o admit pe volume mici!? ajungem iar la problema faptului că acel ceva extrem de mic indiferent dacă e spațiu gol sau spațiu plin de substanță unde obiectele se suprapun are proprietăți speciale diferite de obiectele cu care are contact direct! și tot nu scap de eter ca noțiune specială cu care sunt obligat să descriu infinitul mic!

totul se reduce la logică aristotelică, antică ... ce e spațiul? ce e substanța? ce e obiectul fizic distinct? ce e și cum definim contactul dintre două corpuri? cum le definim? există lucruri infinit de mari sau infinit de mici? ce e infinitul?

infinit de mic e totuna cu 0? parcă nu prea e! la o scară suficient de mică orice mărime oricât de mică diferită de zero devine suficient de mare ca să fie evidentă diferența dintre X → 0 și X = 0! dar dacă X → 0 nu e tot una cu X = 0 contactul direct devine o imposibilitate logică! dacă X = Y când prin definiție X ≠ Y, că asta e definiția lui foarte mic dar nu zero, a tinde spre zero fiind încă mai mare ca zero, unde ajungem? cum mai putem folosi logica clasică și cum mai putem fi siguri de adevărul afirmațiilor logice dacă în același timp admitem că X = Y și X ≠ Y ÎN ACELAȘI TIMP!?