Ajutaţi-mă să construiesc Fizica elicoidală!

Rezumarea primului mesaj :

Văd că de unul singur stagnez și nu reușesc să găsesc concentrarea necesară. Așa că apelez la ajutorul vostru. Ce credeți, cum ar trebui să începem, pentru a construi o asemenea Fizică?

Eu vin cu câteva începuturi. Centrul de masă al oricărui corp „în repaus” se mișcă cu viteza luminii pe un cerc a cărui rază depinde invers proporțional de masă cu formula . Pentru un corp „în repaus”, torsiunea este nulă. Ca să scoatem din „repaus” un corp, trebuie să-i mărim torsiunea (de la valoarea nulă la o valoare nenulă). Prin aceasta îi micșorăm lancretianul (deci, raportul dintre curbură și torsiune ). Dar, o variație de lancretian produce variația direcției darbuzorului de ordinul unu (care coincide cu vectorul lui Daboux). Asta înseamnă că apar în ecuație și darbuzori de ordin superior (conform teoremei de recurență a formulelor lui Frenet). Acuma se pune problema dacă nu cumva apar în ecuație doar acei darbuzori care sunt specifici pentru substanța accelerată.

O altă problemă de studiat ar fi dacă nu cumva putem obține constanta gravitației pornind de la asemenea considerente. Adică, să luăm în calcul două corpuri care sunt „în repaus” unul lângă celălalt și să vedem dacă nu cumva o anumită condiție acceptabilă impusă asupra centrului lor de masă comun (de exemplu, acest centru să se miște și el pe un cerc cu raza dată de masa totală după formula precedentă) ar duce la apariția unei „forțe” între cele două corpuri pe care s-o putem interpreta ca fiind forță gravitațională.

Etcetera...


Editare în 1 aprilie 2015, ora 7:20
Aș dori ajutor și în legătură cu următoarele aspecte:

1. Îmi poate arăta cineva cum rezultă din experimente că traiectoria unui corp liber este o dreaptă?
   
2. Îmi poate arăta cineva cum rezultă din observațiile lui Tycho Brahe sau mai recente că traiectoria planetelor este plană?
   

De cand Abel Cavasi a descoperit "Fizica Elicoidala", stiinta mondiala a intrat in cea mai mare criza. Nimic nu mai e ce-a fost, nimic nu mai sta, nimic nu mai merge drept.
Pe zi ce trece castiga noi adrepti, tot mai multi o dau cotita. Mia mi-ar fi placut mai mult daca se numea "Fizica cotita".
Mihai Draganescu a scris demult o carte: "Ortofizica", adica "Fizica cea dreapta" (corecta). Nu stiu cum se spune in acelasi limbaj grecesc "Fizica cea stramba".
Oricand dragi tovarasi este recomandat sa fim deschisi la nou, deoarece niciodata nu stim unde se mai poate ascunde adevarul. El adevarul se ascunde, deoarece ii este teama sa iasa la lumina.

negativ a scris:
Si sa nu te astepti sa-ti ridice cineva statuie, chiar daca tu ai dreptate si Einstein nu are. Mai repede or sa te desfiinteze, pana nu vei mai putea sa vinzi nici seminte la coltul blocului. Bine ca nu mai suntem pe vremea Împuscatului, ca cine stie ce accidente ti s-ar mai fi intamplat. (Am vazut cateva cazuri ...)

Stii ca Impuscatul era fanul lui Einstein?  Poate ca pentru
asta sustinea cercetarea! Vezi ce conexiune se produce?
Seminte de acum nu se mai vand la coltul blocului, le iei
de la supermarket.

Eu l-as ajuta pe Abel sa construiasca "Fizica Elicoidala", dar asta inseamna implicit sa darame "Fizica Oficiala".  Iar asta se cheama terorism stiintific.
E mai rau decat daca ar vrea sa darame actualele religii ale lumii, atat de necesare si dorite de majoritatea.

Singura cale este continuarea teoriei relativitatii cu teoria elicitatii.

Abel Cavaşi a scris:
Editare în 1 aprilie 2015, ora 7:20
Aș dori ajutor și în legătură cu următoarele aspecte:

1. Îmi poate arăta cineva cum rezultă din experimente că traiectoria unui corp liber este o dreaptă?
   
2. Îmi poate arăta cineva cum rezultă din observațiile lui Tycho Brahe sau mai recente că traiectoria planetelor este plană?
   

1. Asta nu e masurabil in cadrul vreunui experiment, deoarece nu poti izola un corp de toate influentele externe, ca el sa fie intru totul liber. Afirmatia aceea constituie un postulat extras din observatiile privitoare la miscarea corpurilor pentru care rezultanta fortelor externe aplicate este nula si fortele de frecare sunt neglijabile pe durata respectivelor experimente.

2. Observatiile astronomice arata ca relativ la Soare, fiecare planeta are o traiectorie eliptica (aproape circulara in cazul unora) ce sufera perturbatii provocate de celelalte corpuri din sistem. Desigur ca Soarele are propria sa miscare prin Univers, astfel ca observatia nu mai este neaparat adevarata relativ la alt sistem referinta.

Charon a scris:1. Asta nu e masurabil in cadrul vreunui experiment, deoarece nu poti izola un corp de toate influentele externe, ca el sa fie intru totul liber. Afirmatia aceea constituie un postulat extras din observatiile privitoare la miscarea corpurilor pentru care rezultanta fortelor externe aplicate este nula si fortele de frecare sunt neglijabile pe durata respectivelor experimente.

Deci, sunt îndreptățit să formulez un postulat mai general, în care să spun că un corp liber se mișcă pe o elice? Mă gândesc că da, din moment ce nimeni nu poate dovedi contrariul.

2. Observatiile astronomice arata ca relativ la Soare, fiecare planeta are o traiectorie eliptica (aproape circulara in cazul unora)

Am vreo garanție că erorile de măsură nu au fost netezite în așa fel încât să iasă presupunerea că traiectoriile sunt curbe plane?

ce sufera perturbatii provocate de celelalte corpuri din sistem.

Deci, este posibil ca „perturbațiile” să ascundă în ele mișcarea pe o elice sferică?

Desigur ca Soarele are propria sa miscare prin Univers, astfel ca observatia nu mai este neaparat adevarata relativ la alt sistem referinta.

Bine că ai amintit asta, pentru că vreau să precizez că putem lua ca reper, evident, Soarele. Deci, toate afirmațiile mele despre Sistemul Solar sunt relative la centrul de masă al acestuia. Mai exact, planetele se mișcă pe elice sferice cu centrul în Soare (aproximativ în Soare).

Cauza pt care soarele si planetele se misca asa cum se misca se afla undeva, undeva unde nici nu va duce mintea.
Inchipuiti-va ca eu merg intrun oras pe mai multe strazi si las in urma mea un miros de carnati prajiti.  Poate m-am urcat si intrun tramvai, dar cainii vagabonzi imi vor lua urma "elicoidala".
Soarele este un vagabond si are mirosul foarte fin..

Abel Cavaşi a scris:

Charon a scris:1. Asta nu e masurabil in cadrul vreunui experiment, deoarece nu poti izola un corp de toate influentele externe, ca el sa fie intru totul liber. Afirmatia aceea constituie un postulat extras din observatiile privitoare la miscarea corpurilor pentru care rezultanta fortelor externe aplicate este nula si fortele de frecare sunt neglijabile pe durata respectivelor experimente.

Deci, sunt îndreptățit să formulez un postulat mai general, în care să spun că un corp liber se mișcă pe o elice? Mă gândesc că da, din moment ce nimeni nu poate dovedi contrariul.

Dar tu poţi dovedi că orice corp liber se deplasează pe o elice? Postulatul tău pe ce observaţii se bazează, de contrazice primul principiu al lui Newton?
Şi dacă un corp se deplasează faţă de un sistem de referinţă pe o elice, cum defineşti sistemul de referinţă în care corpul este în repaus? Are el tot o mişcare pe elice?
Aşa, doar să postulăm de dragul de a postula, pot să afirm şi eu că un corp liber se deplasează în zig-zag; deplasarea în zig-zag fiind atât de fină, că nu poate fi măsurată prin mijloacele actuale. Mă poţi contrazice? Uite că tocmai ce-am inventat şi eu fizica în zig-zag!

Abel Cavaşi a scris:

Charon a scris:ce sufera perturbatii provocate de celelalte corpuri din sistem.

Deci, este posibil ca „perturbațiile” să ascundă în ele mișcarea pe o elice sferică?

În acest caz corpurile nu s-ar mişca "liber" pe elice, cum postulezi, ci sub o influenţă exterioară. Chiar de s-ar deplasa pe o elice, n-ar putea constitui o dovadă pentru susţinerea postulatului tău, pentru că nu sunt corpuri libere.

Abel Cavaşi a scris:Deci, toate afirmațiile mele despre Sistemul Solar sunt relative la centrul de masă al acestuia. Mai exact, planetele se mișcă pe elice sferice cu centrul în Soare (aproximativ în Soare).

Şi mai exact: toate planetele se deplasează faţă de Soare pe orbite eliptice, în care baricentrul e situat într-unul din focare.

In primul rand exprimarea cu "se deplaseaza" este deplasata=gresita, Soarele nu se deplaseaza ci este deplasat.  Cam ca o nava cu panze si fara motor, dusa de vant si de curentul marin.
Este dus de un curent subtil, cu miros de carnati prajiti si aromati (metafura), acest miros fiind niste parametrii locali elicoidali ai spatiului galactic.  Soarele se deplaseaza printrun spatiu elicoidal, fara sa scoata in urma lui nici un jet ca de racheta.
La randul lui si Soarele scoate niste "arome" care chipurile atrag planetele.  Si scoate aceste "arome" intrun plan cam ecuatorial, nu in toate directiile. Cam acolo unde se afla si planetele.
Mai in clar as putea sa va explic, dar nu vreau, sa nu o apucati cumva pe cai elicoidale gresite. Sa naufragiati si sa strigati SOS.
La vasle baieti, vasliti mai vartos intro veselie.

Ia uite ce de elicoide:

Razvan a scris:Dar tu poţi dovedi că orice corp liber se deplasează pe o elice? Postulatul tău pe ce observaţii se bazează, de contrazice primul principiu al lui Newton?

Nu există observații care să confirme vreun fel de mișcare. Observațiile nu confirmă nici mișcarea rectilinie, nici mișcarea elicoidală. Însă mișcarea elicoidală este superioară mișcării rectilinii, din punct de vedere teoretic. Și începe să fie superioară și din punct de vedere fizic, după ce va fi înțeles paradoxul informațional al mișcării rectilinii.

Şi dacă un corp se deplasează faţă de un sistem de referinţă pe o elice, cum defineşti sistemul de referinţă în care corpul este în repaus? Are el tot o mişcare pe elice?

Repausul poate fi considerat mișcare pe o elice sferică de rază nulă.

Aşa, doar să postulăm de dragul de a postula, pot să afirm şi eu că un corp liber se deplasează în zig-zag; deplasarea în zig-zag fiind atât de fină, că nu poate fi măsurată prin mijloacele actuale. Mă poţi contrazice? Uite că tocmai ce-am inventat şi eu fizica în zig-zag!

Zig-zag-ul nu este o mișcare superioară mișcării elicoidale, căci implică valori infinite pentru curbură și torsiune, ceea ce nu e cazul în Fizică.

Si miscarea sinusoidala, plana, cum se prezinta dupa aceste
criterii? Tot "inferioara" este? Poate gasim o justificare pentru
mersul pe mai multe carari.

Abel Cavaşi a scris:Însă mișcarea elicoidală este superioară mișcării rectilinii, din punct de vedere teoretic. Și începe să fie superioară și din punct de vedere fizic, după ce va fi înțeles paradoxul informațional al mișcării rectilinii.

Păi ce facem aici? În loc să analizăm mişcarea de la cea mai simplă formă a ei, sărim direct cu analiza la forme superioare? Îţi pare ceva mai simplificat, sau mai complicat?
Dacă nu ar fi existat iniţial noţiunea de dreaptă, n-ar fi putut fi introduse ulterior nici curbura şi nici torsiunea ei. Ia încearcă tu să defineşti elicea fără să apelezi la dreaptă, vezi poţi?

Razvan a scris:Păi ce facem aici? În loc să analizăm mişcarea de la cea mai simplă formă a ei, sărim direct cu analiza la forme superioare? Îţi pare ceva mai simplificat, sau mai complicat?
Dacă nu ar fi existat iniţial noţiunea de dreaptă, n-ar fi putut fi introduse ulterior nici curbura şi nici torsiunea ei. Ia încearcă tu să defineşti elicea fără să apelezi la dreaptă, vezi poţi?

Bietul de tine! Ce tare te dai în stambă. Deși ești habarnist rău.

Abel Cavaşi a scris:Bietul de tine! Ce tare te dai în stambă. Deși ești habarnist rău.

Deci ăsta e răspunsul tău "la obiect" pentru toate întrebările de mai sus?

Da' de când ai redevenit tu persoana căreia îi răspund mereu la obiect? Ai și uitat ce spuneam mai demult?

Păi dacă nu răspunzi pentru mine, răspunde măcar pentru ceilalţi forumişti.

Dar să revenim la fizica elicoidală. Eu tot afirm că fizica zigzagoidală e mai simplă. Iată de ce: dacă postulăm că cea mai simplă dreaptă este formată din mici zigzaguri, atât de mici încât nu pot fi măsurate, această afirmaţie devine consecventă şi cu teoria ta, în care afirmai că proiecţia unei drepte pe o alta este un segment şi nu un punct.
Sper că acum e clar pentru oricine, că dacă dreapta este în zigzag, atunci proiecţia ei pe o alta nu este un punct, ci un segment.

Altfel stau lucrurile în fizica elicoidală, unde o astfel de proiecţie ar genera un cerc, iar asta nu mai este consecventă cu teoria ta anterioară. Vezi dară acum, de ce fizica zigzagoidală este mai precisă decât fizica elicoidală!

Şi chiar mai mult: fizica zigzagoidală ar explica şi lucrul mecanic produs la orbitare, al lui Virgil_48, făcând ca deplasarea orbitală în dinţi de fierăstrău să nu mai fie o mişcare imaginară, ci una reală, cu toate consecinţele ce decurg de-aici!

Tu construiește-ți în altă parte o Fizică a ta și când o să am chef o să-ți arăt cât de dusă cu pluta e. Până atunci, dacă vrei să te bag în seamă, nu te da în stambă și rămâi în cadrul topicului. După cum vezi, aici cer ajutor, nu stambe.

Razvan a scris:
Şi chiar mai mult: fizica zigzagoidală ar explica şi lucrul mecanic produs la orbitare, al lui Virgil_48, făcând ca deplasarea orbitală în dinţi de fierăstrău să nu mai fie o mişcare imaginară, ci una reală, cu toate consecinţele ce decurg de-aici!

Când deschizi noul topic dedicat? Astept sa vad cum sustii integrala
virusarii pentru un traseu inchis, in zigzag. Multe opriri si porniri
reprezentand lucru mecanic ce se aduna. Adica consum de energie.
Fiindca miscarea in dinti de fierastrau eu am abandonat-o de mult,
deoarece era o miscare fragmentata si nu una compusa. Dar orice
cercetare isi are si ea etape de recul si orice pas inainte beneficiaza
de pe urma pasilor inapoi.
Ai sa observi când vei incerca si tu un pas inainte!

Razvan a scris:Aşa, doar să postulăm de dragul de a postula, pot să afirm şi eu că un corp liber se deplasează în zig-zag; deplasarea în zig-zag fiind atât de fină, că nu poate fi măsurată prin mijloacele actuale. Mă poţi contrazice? Uite că tocmai ce-am inventat şi eu fizica în zig-zag!

Eu aș zice că este vorba și despre o mișcare ondulatorie spațială oarecare având și porțiuni frânte cu sau fără caracteristici de elice oarecare sau elicoidale oarecare și în unele puncte având oscilații oarecare pentru un anumit timp în acele puncte...Acest tip de mișcare este dependentă de prea mulți factori și deci este foarte greu de a fi exprimată prin ecuații...

Miscarea in zig-zag chiar exista, in cazul moleculelor gazelor, deoarece acestea sunt neutre din punct de vedere electric.

https://phet.colorado.edu/sims/html/gases-intro/latest/gases-intro_en.html

Sper că știți că niciun corp nu-l poate atinge pe celălalt... Asta înseamnă că schimbările nu pot fi bruște (a se citi „derivata vitezei nu poate fi infinită”). Așa că, glumă, glumă, dar nu mă exasperați cu această glumă, în care văd că unii chiar cred!

Abel Cavaşi a scris:Sper că știți că niciun corp nu-l poate atinge pe celălalt... Asta înseamnă că schimbările nu pot fi bruște (a se citi „derivata vitezei nu poate fi infinită”). Așa că, glumă, glumă, dar nu mă exasperați cu această glumă, în care văd că unii chiar cred!

Derivata vitezei este acceleratia, sau deceleratia. Dupa caz orice particula cand se apropie de alta pe o traiectorie liniara incepe sa franeze spatiul dintre cele doua se comprima ca un arc dupa care viteza devine zero, are loc transferul unui impuls intr-o ciocnire elastica intre volumele spatiale ocupate de cele doua molecule, apoi incepe detenta in care cele doua molecule se indeparteaza si care pentru un timp infinitezimal are loc o acceleratie de la zero la viteza data de impuls, dupa care urmeaza o alta ciocnire ca bilele de biliard, cu observatia ca in cazul moleculelor raza bilei reprezinta volumul ocupat de molecula  nu este totuna cu volumul particulelor sau atomilor respectivi, ci este dat de lungimea de unda pe care vibreaza molecula. Deci agitatia termica este o vibratie tridimensionala pe o lungime de unda caracteristica fiecarui gaz in parte.

Jucati-va putin cu simularea asta;
https://phet.colorado.edu/sims/html/atomic-interactions/latest/atomic-interactions_ro.html

Fizica elicoidala la rusi...puneti pe traducerea din google.
https://docplayer.com/49168602-Oglavlenie-1-vvedenie-2-matematicheskaya-model-3-potoki-energii-4-vertikalnaya-ustoychivost-5-dvizhenie-vihrya-prilozhenie-literatura.html

https://docplayer.com/51924903-Hmelnik-s-i-matematicheskaya-model-peschanogo-vihrya.html

https://docplayer.com/32154391-Hmelnik-s-i-matematicheskaya-model-elektricheskogo-tornado.html

Mă bucur că ești în căutare. Dar până nu vei auzi de Bilinski (cu teorema de recurență a triedrelor Frenet), vei bâjbâi.

Abel Cavaşi a scris:Văd că de unul singur stagnez și nu reușesc să găsesc concentrarea necesară. Așa că apelez la ajutorul vostru. Ce credeți, cum ar trebui să începem, pentru a construi o asemenea Fizică?

Eu vin cu câteva începuturi. Centrul de masă al oricărui corp „în repaus” se mișcă cu viteza luminii pe un cerc a cărui rază depinde invers proporțional de masă cu formula . Pentru un corp „în repaus”, torsiunea este nulă. Ca să scoatem din „repaus” un corp, trebuie să-i mărim torsiunea (de la valoarea nulă la o valoare nenulă). Prin aceasta îi micșorăm lancretianul (deci, raportul dintre curbură și torsiune ). Dar, o variație de lancretian produce variația direcției darbuzorului de ordinul unu (care coincide cu vectorul lui Daboux). Asta înseamnă că apar în ecuație și darbuzori de ordin superior (conform teoremei de recurență a formulelor lui Frenet). Acuma se pune problema dacă nu cumva apar în ecuație doar acei darbuzori care sunt specifici pentru substanța accelerată.

O altă problemă de studiat ar fi dacă nu cumva putem obține constanta gravitației pornind de la asemenea considerente. Adică, să luăm în calcul două corpuri care sunt „în repaus” unul lângă celălalt și să vedem dacă nu cumva o anumită condiție acceptabilă impusă asupra centrului lor de masă comun (de exemplu, acest centru să se miște și el pe un cerc cu raza dată de masa totală după formula precedentă) ar duce la apariția unei „forțe” între cele două corpuri pe care s-o putem interpreta ca fiind forță gravitațională.

Etcetera...


Editare în 1 aprilie 2015, ora 7:20
Aș dori ajutor și în legătură cu următoarele aspecte:

1. Îmi poate arăta cineva cum rezultă din experimente că traiectoria unui corp liber este o dreaptă?
   
2. Îmi poate arăta cineva cum rezultă din observațiile lui Tycho Brahe sau mai recente că traiectoria planetelor este plană?
   

Fizica elicoidală poate da răspunsuri la următoarele întrebări:
1) Ce a apăut mai întâi, spațiul absolut sau materia?
2) Când și cum au apărut spațiul absolut și materia?

Dacu a scris:
. . . . .
Fizica elicoidală poate da răspunsuri la următoarele întrebări:
1) Ce a apăut mai întâi, spațiul absolut sau materia?
2) Când și cum au apărut spațiul absolut și materia?

Ti se pare o idee desteapta sa astepti raspunsuri importante de la o
sursa nedovedita ? Asa fac baietii acestia care citeaza TRG ca sursa
sigura si au ajuns la cai verzi pe pereti.
Asa ca lasa spatiul si materia absoluta si munceste la fizica lui Abel.

1) Ce a apăut mai întâi, spațiul absolut sau materia?
Spatiul este o forma subtila de existenta a materiei. Din el se nasc particulele, atomii si corpurile ceresti. Spatiul este fara inceput si fara sfarsit, doar mintea omului are inceput si sfarsit si de aceia nu poate intelege existenta atemporala a universului aflat intr-o continua framantare numita evolutie. Din moment ce exista o dilatare a spatiului, nimic nu poate opri la un moment dat contractia lui, completand un ciclu din exisatenta nesfarsita a universului.
Numai spatiul matematic este lipsit de materie, este imaginat de om si desenat pe hartie.

2) Când și cum au apărut spațiul absolut și materia?
Spatiul pur si simplu exista, doar noi suntem cei care am aparut si avem inceput si sfarsit ca orice specie. Nici o fiinta vie nu traieste vesnic, dar totdeauna mai mult ca fiinta traieste specia respectiva, care poate ajunge la sute de milioane de ani daca nu se joaca de-a D-zeu. Se pare ca specia noastra incalca aceasta regula.

@Dacu, a intrebat:

1) Ce a apăut mai întâi, spațiul absolut sau materia?
R:Spatiu exista deja cand a aparut materia.

2) Când și cum au apărut spațiul absolut și materia?
R: Spatiul a aparut odata cu prima constiinta . Materia este creata, nu nascuta.

virgil_48 a scris:

Dacu a scris:
. . . . .
Fizica elicoidală poate da răspunsuri la următoarele întrebări:
1) Ce a apăut mai întâi, spațiul absolut sau materia?
2) Când și cum au apărut spațiul absolut și materia?

Ti se pare o idee desteapta sa astepti raspunsuri importante de la o
sursa nedovedita ? Asa fac baietii acestia care citeaza TRG ca sursa
sigura si au ajuns la cai verzi pe pereti.
Asa ca lasa spatiul si materia absoluta si munceste la fizica lui Abel.

Astept răspunsuri clare de la Abel!