Sa ne jucam cu magneti - Efectul Meissner

scanteitudorel a scris:

virgil a scris:Nu degeaba am adaugat relatiile matematice alea verzi pe pagina, ci ca sa vedeti cu ajutorul relatiilor de echivalenta dintre unitatile de masura, ca; momentele magnetice ale electronului sunt diferite de momentele magnetice ale protonilor sau ale neutronilor.

Eu  stiam  ca  neutronul  este   neutru  din  punct  de  vedere  electric  si  magnetic.  Poate  gresesc.

desi neutronul nu are sarcina electrica, el are totusi camp magnetic foarte apropiat cu al protonului. Explicatia oficiala este ca neutronul contine la randul lui 3 quarci care au sarcini electrice fractionare si care se anihileaza reciproc, dar totusi au un moment magnetic propriu. Explicatia mea este ca orice particula electron proton sau neutron are un moment magnetic propriu, iar acest moment este dat de momentul cantitatii de energie interna a particulelor, si are legatura cu semiunda magnetica a cuantei generatoare, in timp ce sarcina electrica are legatura cu semiunda electrica a cuantei.

Protonul este strans cuplat cu neutronul si se schimba functiile permanent intre ei de miliarde de miliarde de ori pe sec.. Unii protoni au cate doi-trei neutroni asociati si numai pe unul il converteste.
In interiorul acestor nucleoni sunt miscari complexe de sarcini electrice, ce dau magnetism.
Cuplajele dintre numerosii nucleoni sunt foarte interesante si se fac pe mai multe nivele energetice zise si orbite. Pe o orbita pot exista extrem de multi nucleoni.
Stiinta oficiala nu stie si nu va stii cum arata si dece se leaga nucleonii-gogoloaiele. Zice doar ca din cauza fortelor.

Va multumesc.

virgil a scris:Cred ca divagati problema amestecand campurile magnetice cu campurile electrice produse de sarcinile particulelor. Nu degeaba am adaugat relatiile matematice alea verzi pe pagina, ci ca sa vedeti cu ajutorul relatiilor de echivalenta dintre unitatile de masura, ca; momentele magnetice ale electronului sunt diferite de momentele magnetice ale protonilor sau ale neutronilor. Se vede clar din aceste relatii de ce momentul magnetic nuclear este de circa 18oo de ori mai slab decat magnetonul Bohr, tocmai pentru ca lungimea de unda pentru proton este cu mult mai mica decat cea a electronului. Bazandu-ne pe aceasta observatie, este clar ca avem doua campuri magnetice diferite, care interactioneaza numai in anumite conditii de temperatura scazuta, atunci cand nucleele atomilor raman orientate pe directia data de campul maqnetic exterior, punand astfel in evidenta propriul camp magnetic nuclear. Odata cu cresterea agitatiei termice prin incalzirea materialului, nucleele atomilor nu-si mai pastreaza orientarea, ramanand activ doar campul magnetic al magnetului permanent. Sunt destule experiente de laborator in fizica care arata clar ca orice nucleu se orienteaza intr-un camp magnetic exterior, facand posibila manifestarea propriului camp nuclear.

Daca momentul magnetic este o masura a intensitatii unei surse magnetice si momentul magnetic nuclear este de circa 18oo de ori mai slab decat magnetonul Bohr, atunci notiunea de masa este strans legata de cea de intensitate a unui camp magnetic, fiind un fel de invers al acesteia, considerand raportul maselor electron/proton = 1/1836. Asta duce la concluzia ca inertia unui corp este rezistenta la inaintare a acestuia prin vidul caracterizat prin proprietatile μ₀ si ε₀ .
Acest lucru confirma banuielile mele initiale legate de gravitatie.
Multumesc Virgil, cu asta m-am mai luminat. Nu vazusem padurea din cauza copacilor !

Multumesc Virgil, cu asta m-am mai luminat. Nu vazusem padurea din cauza copacilor !


Nu te grabi cu multumirile deoarece momentul magnetic este doar o parte din problema, pentru ca si sarcina electrica poate fi exprimata tot in functie de masa;


Dupa cum se vede, folosind relatiile de echivalenta intre unitatile de masura, sarcina electrica este echivalenta cu un impuls al particulei.

Ati luat-o pe campii.Reveniti la subiect si explicati efectul va rog, ca de-aia va dati cercetatori.

Ceea ce nu se stie e ca doi magneti egali extrem de puternici se alipesc perfect si dau in exterior un camp rezultant aproape nul.
Atunci cand se retrage electronul si intra in nucleu ca melcul, rezulta un neutron mic si fara camp magnetic, cu toate ca in interior sunt multe piese cu un magnetism enorm.
Ati auzit de bobina toroidala ?  Putem rasuci multiplu o bobina toroidala ? Putem oare construi si cupla fizic intre ele cateva astfel de bobine ?
V-ati gandit ca poate si nucleul seamana cu o turbina care se invarte perpetuu, deci are un anumit moment (impuls) doar pe o directie ? Adica masa nucleului difera cu directia.

gafiteanu a scris:Ceea ce nu se stie e ca doi magneti egali extrem de puternici se alipesc perfect si dau in exterior un camp rezultant aproape nul.

Sau un material fieromagnetic cu o buna permeabilitate relativa . Cum nu se stie acest lucru . De aproape 6 luni se discuta asa cava pe topicul Tr. energetic.

scanteitudorel a scris:Sau un material fieromagnetic cu o buna permeabilitate relativa

feromagnetic, suna mult mai bine....

Vorbeam mai ales de cuante ce au magnetism si sunt mult mai mici decat atomul de "fer".
Daca ceva nu are magnetism, e din cauza ca ... are, dar nu se vede in afara.

Acum stiu si de ce ai gasit relatiile de similitudine, cu toate ca spui in lucrarea ta "...constanta de interactiune microcosmica este similara dar nu identica cu constanta atractiei universale K din relatia lui Newton proprie macrocosmosului.". Sunt similare pentru ca au cauze comune aflate in domenii diferite ale realitatii si mai sunt si interdependente.

Am facut acest comentariu, pentru ca majoritatea fizicienilor digera greu aceasta noutate, care pentru ei este de neacceptat. Cum sa echivalezi o forta electrostatica cu o forta masica? cand ei au in minte doar experientele cu bobitele de soc incarcate electric.

Daca taceai, gandeai. Joaca-te cu doi magneti identici, lasa-i de capul lor. N la S si S la N se vor duce singuri, se vor lipi la ambele capete si rezultatul va fi zero.
In microcosmos asa se intampla.
In copchilarie am fost lasat sa ma joc mai intai cu putza-n tzarana, sa-mi las urma acolo. Cred ca mai este. Nici vorba de magneti, de baterii, sarme si beculetza, ca nu eram la oras.

gafiteanu a scris:Daca taceai, gandeai. Joaca-te cu doi magneti identici, lasa-i de capul lor. N la S si S la N se vor duce singuri, se vor lipi la ambele capete si rezultatul va fi zero.
In microcosmos asa se intampla.
In copchilarie am fost lasat sa ma joc mai intai cu putza-n tzarana, sa-mi las urma acolo. Cred ca mai este. Nici vorba de magneti, de baterii, sarme si beculetza, ca nu eram la oras.

Păi ... De-aia !

gafiteanu a scris:Ceea ce nu se stie e ca doi magneti egali extrem de puternici se alipesc perfect si dau in exterior un camp rezultant aproape nul.

Posed din intamplare cativa magneti identici, dintr-un metal casant,
cilindrici, cu diametrul de 14 mm si inaltimea(generatoarea) de 1,5 mm.
Sunt cum s-ar spune, ca niste pastile medicament, dar sunt puternice.
Spune-mi si mie cum sa le lipesc perfect N - N sau S - S, ca abia le pot tine
lipite cu degetele. Ma gândesc sa le prind fortat intr-un montaj de cupru.
Stiu ca este o copilarie, dar vreau sa fac un fel de magnet "unipol".
Si iata un efect care pentru mine este ciudat:
Când apropii 2 pastile, se orienteaza singure asa cum vor ele, cu fetele
N - S. In aceasta pozitie nu se pot lipi pe margine(pe generatoare) fiindca
se intorc. Ca sa se poata lipi pe generatoare(ca cifra opt), trebuie sa le
orientezi in pozitia in care fetele se resping, adica cele doua bucle ale lui
opt sunt orientate invers, una cu N in sus si una cu N in jos.
Ei bine (pentru mine) ciudatenia este urmatoarea:
Când le lipesti pe margine si le rulezi ca pe doua roti dintate, are loc in
paralel o miscare care scoate cele doua pastile din acelasi plan. Unghiul
este mic, poate 5 - 10 grade, astfel ca cifra opt ia forma unei elice de
vapor. Continuând rularea pe margine, unghiul acesta se schimba, devine
zero, si se inverseaza, ca si cum ar fi o elice cu pas variabil.
Sunt convins ca nu este vreun mister, dar nu sunt convins ca vei avea
rabdarea sa intelegi ce am scris. Poate intelege altcineva!

Continuând rularea pe margine, unghiul acesta se schimba, devine
zero, si se inverseaza, ca si cum ar fi o elice cu pas variabil.
Sunt convins ca nu este vreun mister, dar nu sunt convins ca vei avea
rabdarea sa intelegi ce am scris. Poate intelege altcineva!

Este o asimetrie din constructie. Nu cred sa aiba legatura cu structura interna a magnetismului.

Trebuie foarte multi magneti mici, se prind ei in serie si apoi in ghem, pana se face ceva neutru.
Daca punem doi magneti potcoava cum trebe, totul se inchide prin ei. E ca si cum am magnetiza un tor si nu iese din el magnetismul decat daca il rupem. Sau daca il facem pilitura, aceasta va incerca sa se adune sub o alta forma.
Al naibi  magnetismul asta, cand iese, cand nu iese.
Cand i-au bombardat americanii "pasnici" pe sarbii "invadatori" in 2000, au folosit bombe cu grafit special cu magnetism. Aveau kevlar (fibra din carbune) super-conductor. Se prindea de orice si daca era in jurul sarmelor de cupru, le facea rele conductoare. In plus a scurtcircuitat toate circuitele unde a patruns. Au mai folosit si proiectile radioactive, ce inca si azi omoara.

negativ a scris:

gafiteanu a scris:Ceea ce nu se stie e ca doi magneti egali extrem de puternici se alipesc perfect si dau in exterior un camp rezultant aproape nul.

Eu stiam ca daca lipesti doi magneti în mod natural, N la S, obtii un magnet mai mare, asa cum daca rupi un magnet mai mare, obtii doi mai mici. Cand te incapatanezi sa-i lipesti contra vointei lor , N la N sau S la S, obtii aproape o anulare a campului. Daca lipesti o bucata de "FER" pe un magnet, obtii un magnet mai mare, dar cu o "forta de atractie" mai mica. Asa este , dar cu aceiasi energie.
Voi nu v-ati jucat în copilarie cu magneti ?

Dl. gafiteanu nu sa referit la inserierea lor . Lipirea partilor laterale la magnetii paralelipipedici.
negativ a scris:
Cand te incapatanezi sa-i lipesti contra vointei lor , N la N sau S la S, obtii aproape o anulare a campului.
NU. Radiaza in partile laterale fiecare cu liniile sale . Se anuleaza doar o mica parte din camp.

gafiteanu a scris:Daca taceai, gandeai. Joaca-te cu doi magneti identici, lasa-i de capul lor. N la S si S la N se vor duce singuri, se vor lipi la ambele capete si rezultatul va fi zero.

Situatia aceasta se intampla numai la magnetii tip. potcoava. In rest nu poti sa lipesti doua cate doua suprafetele polarizate.

virgil_48 a scris:Spune-mi si mie cum sa le lipesc perfect N - N sau S - S, ca abia le pot tine
lipite cu degetele. Ma gândesc sa le prind fortat intr-un montaj de cupru.
Stiu ca este o copilarie, dar vreau sa fac un fel de magnet "unipol".
:

Niciodata .  Daca  ii  lipesti N-S ai  un  magnet  inseriat N-S .  Daca  ii  lipesti  N-N  ai  tot  un  magnet  inseriat N-S.  Daca  nu  ma  crezi sparge  un  magnet  din  ferita dura  ,( ai  tai  probabil  ca  sunt  din  Neodim), si  ai  sa   vazi  ca  atunci  cand    vrei  sa  lipesti  bucatile  sparte  intre  ele  apare o forta  de  respingere.
Curiozitatea  ta  ti-o  explic  maine.

virgil a scris:

Continuând rularea pe margine, unghiul acesta se schimba, devine
zero, si se inverseaza, ca si cum ar fi o elice cu pas variabil.
Sunt convins ca nu este vreun mister, dar nu sunt convins ca vei avea
rabdarea sa intelegi ce am scris. Poate intelege altcineva!

Este o asimetrie din constructie. Nu cred sa aiba legatura cu structura interna a magnetismului.

Nu am citit tot mesajul lui virgil_48, il citesc maine si vad despre ce este vorba.

gafiteanu a scris:Daca punem doi magneti potcoava cum trebe, totul se inchide prin ei.

Da , asa este am scris mai sus .

scanteitudorel a scris:....Cand te incapatanezi sa-i lipesti contra vointei lor , N la N sau S la S, obtii aproape o anulare a campului.
NU.  Radiaza  in  partile  laterale  fiecare  cu  liniile  sale .  Se  anuleaza doar  o  mica  parte din   camp.  

Sa fii mai atent nea tudorele. Cum ai scris inseamna doua situatii !
1-Ca ii pui in paralel, ca le creste campul. Adica si N la N si S la S. Toti polii lipiti de similarul lor. Cazul a doua bucati lungi lipite fortat in paralel. Le creste puterea-fluxul.
2-Numai N la N sau S la S, numai doi poli similari de acelasi fel lipiti fortat, ceilalti raman cat mai departati.  Se anuleaza in mare parte efectul magnetic.
Seamana cazul cu legarea bateriilor. In paralel ambii poli obtinem aceeasi tensiune, dar un curent si o putere mai mare.  Daca legam insa numai + la +, intre polii - si - vom obtine zero volti si puterea zero. Energie este si mai multa, dar ramane nefolosita.
Deci ce e magnetismul si curentul asta misterios ?

gafiteanu a scris:2-Numai N la N sau S la S, numai doi poli similari de acelasi fel lipiti fortat, ceilalti raman cat mai departati. Se anuleaza in mare parte efectul magnetic.
Seamana cazul cu legarea bateriilor.

As fi tentat sa spun acum ca acest camp creste , avand in vedere ca atunci cand spargem un magnet permanent din ferita dura intre cele doua bucati desprinse se exercita o forta de respingere ceea ce inseamna ca suprafetele separate au aceiasi polaritate. Dar mai bine efectuez maine experimentul si cu doi magneti lipiti N-N sa S-S, nu conteaza polaritatea . Am sa vad daca seamana cazul cu legatura bateriilor .

scanteitudorel a scris:

gafiteanu a scris:2-Numai N la N sau S la S, numai doi poli similari de acelasi fel lipiti fortat, ceilalti raman cat mai departati.  Se anuleaza in mare parte efectul magnetic.
Seamana cazul cu legarea bateriilor.

As  fi  tentat    sa  spun acum ca   acest  camp  creste ,  avand  in vedere  ca  atunci  cand  spargem  un  magnet  permanent  din  ferita  dura    intre  cele  doua bucati  desprinse    se  exercita  o  forta  de  respingere  ceea  ce  inseamna  ca  suprafetele  separate  au  aceiasi polaritate.  Dar  mai  bine  efectuez  maine  experimentul  si  cu   doi  magneti lipiti  N-N  sa  S-S,  nu  conteaza   polaritatea .   Am sa vad  daca  seamana  cazul  cu  legatura    bateriilor .  

Prin spargerea unui magnet, nu obtinem doua jumatati de magnet, ci obtinem doi magneti, fiecare cu identitatea sa. Faptul ca bucatile sparte se resping cand le unesti in spartura, inseamna ca avem de a face cu un efect de suprafata. orice corp odata spart nu se mai prinde inapoi pentru ca are loc o modificare a fortelor de coeziune pe suprafata sparta, asa si in cazul magnetilor, apare un efect de suprafata. Experienta trebuie facuta cu un magnet bara in care s-au notat polii N-S, apoi s-a rupt magnetul in doua parti aproape egale. Dupa care le indepartam, si venim cu un alt magnet de proba si verificam polaritatile noilor magneti aparuti. Parerea mea este ca polaritatile marcate initial nu se schimba, iar  efectul de suprafata in ruptura, duce la o migrare a polilor magnetici pe alte directii.

Ne jucam, ne jucam da... totusi, pe cand o explicatie?

Pacalici a scris:

Ne jucam, ne jucam da... totusi, pe cand o explicatie?

Tu ce explicatie ai?

virgil a scris:Tu ce explicatie ai?

Draga virgil, cand am postat subiectul, nu imi propusesem sa il explic.Ma asteptam insa sa fie explicat de catre colegii cercetatori...
Am constatat insa, ca subiectul initial deviaza si am incercat o revenire la origini. Sunt convins ca toti cei ce au comentat mai sus, sunt specialisti in supraconductivitate si ca acest subiect al efectului Meissner este pueril pentru a fi tratat.
Asta este tot.

Pacalici a scris:

virgil a scris:Tu ce explicatie ai?

Draga virgil, cand am postat subiectul, nu imi propusesem sa il explic.Ma asteptam insa sa fie explicat de catre colegii cercetatori...
Am constatat insa, ca subiectul initial deviaza si am incercat o revenire la origini. Sunt convins ca toti cei ce au comentat mai sus, sunt specialisti in supraconductivitate si ca acest subiect al efectului Meissner este pueril pentru a fi tratat.
Asta este tot.

Este mai simplu sa stai pe margini si sa numeri pisici, 
Explicatia este aceia pe care am dat-o eu si anume; 
1-Daca apropii un magnet de o bucata de fier la temperatura normala, magnetul induce in bucata de fier un camp magnetic de polaritate opusa, avand ca rezultat atractia bucatii de fier. 
2-Daca apropii un magnet de un material subracit, atunci materialul capata proprietati magnetice, si magnetul induce in acel material un camp magnetic de aceiasi polaritate. ceia ce face ca acestea sa se respinga, adica magnetul pluteste in aer. 
3-Daca apropii magnetul in mod fortat, si mai mult de bucata de material subracit, in aceasta mai apare un camp magnetic de atractie, care suprapus cu campul magnetic de respingere, are ca rezultat o legatura cvasielastica intr-un anumit domeniu restrans de distanta.
Cauze; In primul caz, asa se comporta materialele magnetice de la temperatura normala, pana la 770 grade cand atinge punctul Curie, si agitatia termica inlatura proprietatile magnetice. Acestea capata un camp magnetic de polaritate opusa magnetului, avand ca efect atractia.
In al doilea caz, s-a constatat ca si materialele nemagnetice  capata proprietati magnetice atunci cand se reduce drastic agitatia termica, cu deosebirea ca acestea capata un camp de aceiasi polaritate cu  magnetul care induce campul.
In al treilea caz, daca un camp magnetic exterior devine mai intens prin apropierea fortata a magnetului, mai apare un camp magnetic in materialul subracit, dar de data aceasta de polaritate opusa magnetului, camp pe care eu il pun pe seama momentului magnetic nuclear, care difera de momentul magnetic electronic prin semnul polaritatii. Se stie ca in lipsa agitatiei termice, momentele magnetice nucleare se orienteaza in campul magnetic exterior.

virgil a scris:Este mai simplu sa stai pe margini si sa numeri pisici

Categoric! Un indezirabil are treaba numai cu pisicile.

Pacalici a scris:

virgil a scris:Este mai simplu sa stai pe margini si sa numeri pisici

Categoric! Un indezirabil are treaba numai cu pisicile.

Se vede ca n-ai somn. Stii cati pesti pierde un om in viata? somnul, la tinerete, si carasul, la batranete.