Paradoxul informaţional al mişcării rectilinii

Se știe (https://en.wikipedia.org/wiki/Quantum_no-deleting_theorem, http://van.physics.illinois.edu/qa/listing.php?id=24045 ) că informația conținută într-un sistem nu poate fi nici creată, nici distrusă.

Așadar, dacă un corp se deplasează pe o anumită traiectorie, informațiile despre curbura și torsiunea traiectoriei respective ar trebui să se conserve, indiferent de transformările suferite de corpul respectiv.

Să presupunem atunci pentru început că, sub influența unor forțe, un corp se deplasează întâi pe o traiectorie a cărei curbură și torsiune sunt nenule și bine determinate, stare pe care o numim „stare inițială”.

Apoi, în urma unui proces oarecare (de exemplu, eliberarea corpului de forțe), corpul începe să se miște rectiliniu, adică pe o linie dreaptă, stare pe care o numim „starea finală”. Linia dreaptă are curbura nulă, iar anularea curburii ar putea fi corelată informațional cu intensitatea forțelor care au produs starea inițială.

Problema este, însă, TORSIUNEA. Torsiunea dreptei este imposibil de determinat (https://en.wikipedia.org/wiki/Frenet%E2%80%93Serret_formulas#Special_cases).  Așadar, informația despre torsiunea din starea inițială se pierde iremediabil în starea finală! Dar acest lucru contravine principiului conservării informației.

Desigur, problema se poate și inversa. Se poate considera că în starea inițială corpul se deplasează rectiliniu, după care, în starea finală, începe să se deplaseze pe o curbă cu torsiunea bine definită. În acest caz, informația ar fi creată din nimic, fapt care din nou contrazice principiul conservării informației.

Cum se rezolvă problema? Propunerea mea este Fizica elicoidală, o Fizică în care MIȘCAREA RECTILINIE ESTE IMPOSIBILĂ.

Informatia totusi se propaga, asta fiind si semnificatia ecuatiei Schrodinger. Ce ar fi interesant de vazut e ce spune teorema Ehrenfest despre miscarea unei particule libere. Daca reusesc sa gasesc timp azi o sa ma uit pe calcul.

Charon a scris:Informatia totusi se propaga

Din acest „totuși” să înțeleg că nu am dreptate?

In prințipiu nu e bine sa ai atatea prințipii. Un prințipiu e o idee fixa, aparuta in somn agitat, care se termina cu un cosmar.
Singurul prințipiu de care trebuie sa mai ținem sama dupa trezire este https://en.wikipedia.org/wiki/Uncertainty_principle
Ieste il lume o singura metoda certa de a afla cumu-i traiectoria, si anume analiza prin efect doppler. Bombardam de pe loc subectul din toate parțile cu fotoni de aceeasi frecvența si analizam apoi semnalele dupa reflexie.

Deci, nimeni, nimic?

Până când nu rezolvați acest paradox, nu mai aveți dreptul să susțineți că un corp se poate deplasa rectiliniu.

Abel Cavaşi a scris:
. . . . . .
Problema este, însă, TORSIUNEA. Torsiunea dreptei este imposibil de determinat (https://en.wikipedia.org/wiki/Frenet%E2%80%93Serret_formulas#Special_cases).  Așadar, informația despre torsiunea din starea inițială se pierde iremediabil în starea finală! Dar acest lucru contravine principiului conservării informației.
. . . . . .
Cum se rezolvă problema? Propunerea mea este Fizica elicoidală, o Fizică în care MIȘCAREA RECTILINIE ESTE IMPOSIBILĂ.

Crezi ca acele cunostinte atat de invaluite in ceata despre
informatie si-au castigat dreptul de a revolutiona mecanica?

Da.

Consider că paradoxul poate fi rezolvat dacă introducem în Fizică următorul postulat:

-Toate corpurile din Univers se deplasează pe traiectorii având curbura și torsiunea bine definite. În particular, corpurile libere se deplasează pe traiectorii având curbura și torsiunea constante.

Acest postulat cuprinde ca pe un caz particular principiul actual al inerției. Mai exact, repausul corespunde unei curburi infinite, iar mișcarea rectilinie corespunde unei curburi nule.

Mai pe scurt si mai clar:
Dreapta se poate curba si rasuci ca funia in sac.
"Pasol na turbinca" zise magicianul Ivan..
De cand cu fibrele optice, nimic nu mai e drept, nici drumul luminii. Iti vine si-ti intra internetul pe cel mai imposibil drum.