Paradoxul energiei

Se știe că masa crește cu viteza, iar frecvența scade cu viteza. De asemenea, se știe că energia este direct proporțională atât cu masa (conform teoriei relativității), cât și cu frecvența (conform mecanicii cuantice).

Mai precis, avem relațiile

1). m=γm_o ,
2). ν=ν_o/γ ,
3). E=mc²=hν .

Dacă îl scoatem pe γ din relația 1), obținem

γ=m/m_o .

Apoi, dacă îl scoatem pe γ din relația 2), obținem

γ=ν_o/ν .

Evident, cele două expresii trebuie să fie egale, deci trebuie să avem

m/m_o=ν_o/ν

sau, dacă notăm k=m_o*ν_o, avem

4). m=k/ν ,

ceea ce înseamnă că din relațiile 1) și 2) rezultă că masa este invers proporțională cu frecvența.

În schimb, din relația 3) rezultă că, dacă notăm g=h/c², obținem

5). m=gν ,

relație care ne spune că masa este direct proporțională cu frecvența.

Atunci cum împăcăm relația 4) cu relația 5)? Știe cineva?

A cui frecventa scade cu viteza? pentru ca daca este vorba de frecventa undei de Broglie, sau a undei insotitoare a electronului, aceasta are frecventa cu atat mai mare cu cat viteza electronului creste. La microscoapele electronice, sunt accelerati electroni la mare energie, adica la mare viteza, tocmai ca la aceasta viteza le corespunde o lungime de unda mai mica, adica o frecventa mai mare.

virgil a scris:A cui frecventa scade cu viteza?

În teoria relativităţii, dacă frecvenţa unui fenomen are o anumită valoare în repaus, atunci observatorul aflat în mişcare va constata că frecvenţa aceluiaşi fenomen este mai mică în mişcare decât era în repaus. Dealtfel, factorul gama de care vorbeam este factorul relativist în notaţia uzuală.

Intre observatorul in miscare, si sursa de radiatii, se manifesta numai efectul Doppler, daca observatorul se apropie de sursa are loc deplasarea spre albastru, iar daca obsevatorul se indeparteaza de sursa apare deplasarea spre rosu. Acest efect se produce la orice viteza a observatorului fata de sursa. Teoria relativitatii nu opereaza asupra sursei sau a frecventei unei radiatii.

Masa nu creste cu viteza...este numai imaginatia excesiva a unora. Masa inseamna o constanta a numarului de particule fundamentale dintr-un sistem!
Viteza fiind o marime ce "caracterizeaza" un sistem, insa in interactiune "comparativa" cu un referential, ce te faci cand ai simultan...1000 de referentiali cu tot atatea viteze....!....masa are 1000 de valori?
Din ianuarie 2011 uita-te pe baricadaTV, la o serie de emisiuni in direct...am sa descriu acolo mult mai detaliat...!

Masa este o proprietate a materiei, si este perceputa in mod diferit de fiecare observator, in functie de viteza relativa acestuia fata de obiectul studiat (este vorba de viteze comparabile cu viteza luminii). Insa utilizand relatia lui Eistein m=mo/(1-c/v)^1/2; fiecare observator poate determina masa de repaus a obiectului respectiv.
Pentru fiecare observator, masuratoarea lui este cat se poate de corecta privind masa de miscare, pe cand masa de repaus este o marime rezultata prin calcul. A nu se uita ca teoria relativitatii a fost verificata printre altele cu ajutorul planetei Mercur.

virgil a scris:Teoria relativitatii nu opereaza asupra sursei sau a frecventei unei radiatii.

Dacă frecvența este inversul unui timp și dacă timpul depinde de observator, atunci și frecvența depinde de observator. Nu uita că există și un efect Doppler transversal, care se produce atunci când corpul se deplasează perpendicular pe raza lui vizuală.

WoodyCAD a scris:Masa nu creste cu viteza

Asemenea afirmații au nevoie de o demonstrație clară în lipsa căreia nu vor fi acceptate niciodată.

Dacă frecvența este inversul unui timp și dacă timpul depinde de observator, atunci și frecvența depinde de observator. Nu uita că există și un efect Doppler transversal, care se produce atunci când corpul se deplasează perpendicular pe raza lui vizuală.

Da, frecventa depinde de observator, prin efectul Doppler.
Cand corpul se deplaseaza perpendicular pe raza vizuala, vede mereu o alta raza.

Virgil, iartă-mă, dar n-am înțeles care spui tu că este soluția la acest paradox. Vrei să spui că frecvența din relația E=hv nu depinde de observator?

Teoria relativitatii nu se aplica undelor, ci numai corpurilor sau particulelor.

Îmi pare rău că te contrazic, dar teoria relativităţii se aplică tuturor fenomenelor fizice!

Nu este adevarat. Arata-mi un exemplu cand TR se aplica la unde. Tocmai singurul invariant este lumina, careia nu poti sa-i atasezi un observator. TR se aplica doar corpurilor aflate in miscare relativa cu viteze comparabile cu viteza luminii. Lumina este vehiculul invariant care transporta informatia catre observator.

Păi, însăşi lumina este o undă. Tocmai ecuaţia undelor electromagnetice (care trebuia să fie relativist invariantă) a dus la apariţia teoriei relativităţii. Atunci cum poţi să spui că TR nu se aplică la unde?

Ai auzit de efectul Doppler relativist? Cui i se aplică, nu undelor?

Efectul Doppler relativist se aplica semnalelor emise de pe o nava care se deplaseaza cu viteze comparabile cu "c". Frecventa semnalului este corelata cu frecventa ceasului montat la bordul navei. Dupa TR ceasul aflat la bordul navei masoara un timp corelat cu viteza navei. Implicit si frecventa semnalului va fi astfel corelata cu ceasul si viteza navei.
Insa, cand este vorba de o unda, aceasta odata emisa, se deplaseaza constant cu viteza luminii, indiferent de viteza sursei. Doar in momentul emisiei, viteza sursei modifica frecventa undei. Cand unda este receptionata, si viteza observatorului (daca este mare) percepe o noua modificare a frecventei. Aceste modificari de frecventa sunt date de efectul Doppler. In esenta, spectrul atomului de hidrogen cand sursa se indeparteaza, este deplasat spre rosu, iar cand sursa se apropie de observator, se deplaseaza spre albastru. Nu exista o alta influienta asupra frecventei luminii, data de TR.

Virgil, vorbim puţin pe lângă. În primul rând, undele alea electromagnetice pentru care se poate aplica efectul Doppler relativist se pot deplasa şi în apă, nu doar în vid.

Dar nu asta este problema. Noi vorbim aici despre ceva mult mai profund. Noi vorbim de relaţia E=mc^2=hv. Aici e problema. Orice frecvenţă este inversul unui timp, inversul unei perioade, indiferent că perioada se măsoară faţă de observatorul în repaus sau faţă de observatorul în mişcare. Şi orice perioadă depinde de observator, crescând cu viteza observatorului.

Uite, să luăm un exemplu concret. Să presupunem că un electron descrie un cerc de rază foarte mică, iar cercul este aşezat în repaus într-un plan perpendicular pe dreapta care uneşte observatorul cu centrul acelui cerc. Perioada mişcării are o valoare T0 faţă de observatorul în repaus. Dar pentru un observator care se mişcă de-a lungul dreptei perpendiculare pe planul cercului, perioada mişcării va fi mai mare T=gama*T0. Deci, frecvenţa mişcării electronului scade cu viteza, deşi masa electronului creşte cu viteza.

Atunci, cum putem corela, printr-o relaţie de egalitate de genul mc^2=hv, o masă cu o frecvenţă, din moment ce una apare ca fiind mai mare, iar cealaltă apare ca fiind mai mică?

Exemplul dat nu poate fi concret, pentru ca el nu poate exista in realitate. Un electron se misca pe o traiectorie inchisa numai sub influienta unui camp. Dar sa vedem in cazul tau, ce se intampla. Observatorul are viteza apropiata de "c", deci masa lui este relativista, la fel si timpul din sistemul sau de referinta. Electronul se afla in alt sistem de referinta, care nu este influientat de viteza observatorului aflat in miscare. Daca T este perioada de rotatie a electronului, intrucat timpul pentru observator este dilatat cu gama, atunci perioada completa a electronului va fi perceputa intr-un timp mai mic T/gama, si nu T*gama. Daca insa electronul se afla la bordul navei, in acelasi sistem de referinta cu observatorul, masa si perioada raman neschimbate. Un observator care s-ar afla in afara navei in repaus ar percepe ca masa electronului creste, si creste si perioada de rotatie.

Bun, atunci să luăm un alt exemplu, poate mai sugestiv.

În atomul de hidrogen, energia electronului depinde de frecvenţa fotonilor incidenţi care ciocnesc atomul. Cu cât frecvenţa este mai mare, cu atât energia electronului este mai mare.

Să analizăm acest proces de ciocnire în două sisteme de referinţă, unul în repaus faţă de atomul de hidrogen şi altul în mişcare. Pentru observatorul în repaus masa electronului înainte de ciocnire este m1, iar frecvenţa fotonilor incidenţi este v1. După ciocnire, masa electronului creşte de la m1 la m2.

Analizăm acelaşi proces faţă de un observator care se mişcă perpendicular pe traiectoria fotonilor care ciocnesc atomul de hidrogen (ca să nu ne complicăm cu efectul Doppler longitudinal, rămânând doar cel transversal, datorat dilatării timpului). Faţă de acest observator, frecvenţa fotonilor este mai mică pentru că este deplasată spre roşu datorită efectului Doppler transversal. Dar masa electronului trebuie să fie mai mare pentru observatorul în mişcare.

Acum se vede mai bine paradoxul?

Cunoscandu-si viteza, observatorul poate calcula frecventa in conditii de repaus, aplicand fotonilor observati corectiile respective. Masa electronilor va creste astfel exact cu aportul de energie adus de fotoni.
Nu mai zic ca aceste determinari nu se pot face decat in laborator. Cum determini cresterea masei unui electron, cand tu te misti cu viteza luminii? Nu cred ca este nici un paradox, este doar lipsa de intelegere profunda a fenomenului. Eu nu inteleg ce minte diabolica trebuie sa ai ca sa intelegi pe deplin o astfel de teorie, mai ales ca acest lucru s-a intamplat acum 100 de ani. Cred ca Eistein s-a nascut prea devreme, nu stiu daca este o binecuvantare sau un pacat, cand ma gandesc la arsenalele nucleare din lume.

virgil a scris:Cunoscandu-si viteza, observatorul poate calcula frecventa in conditii de repaus, aplicand fotonilor observati corectiile respective.

N-am înţeles ce vrei să spui aici.

Masa electronilor va creste astfel exact cu aportul de energie adus de fotoni.

Normal. Pentru ambii observatori, masa electronilor creşte cu energia fotonilor (care energie depinde de frecvenţă), dar pentru observatorul în mişcare masa electronilor este, pe de o parte, mai mare datorită creşterii relativiste a masei şi, pe de altă parte, mai mică datorită scăderii relativiste a frecvenţei fotonilor.

Nu mai zic ca aceste determinari nu se pot face decat in laborator. Cum determini cresterea masei unui electron, cand tu te misti cu viteza luminii?

N-am înţeles ce te împiedică aici. Paradoxul este teoretic, nu practic. Şi cine te obligă să te mişti cu viteza luminii? Am zis eu asta undeva?

Nu cred ca este nici un paradox, este doar lipsa de intelegere profunda a fenomenului.

Paradoxul este o altă manifestare a imposibilităţii Fizicii actuale de a concilia mecanica cuantică cu teoria relativităţii. Este manifestarea lipsei de înţelegere a realităţii de către Fizica actuală. Evident, orice paradox este o manifestare a lipsei de înţelegere a ceva. Iar paradoxul descris aici exprimă tocmai limitele Fizicii actuale în a împăca Fizica cuantică cu teoria relativităţii.

dar pentru observatorul în mişcare masa electronilor este, pe de o parte, mai mare datorită creşterii relativiste a masei şi, pe de altă parte, mai mică datorită scăderii relativiste a frecvenţei fotonilor.

teoria relativitatii se aplica masei observatorului care este in miscare si nu masei electronului care este in repaus.

Cunoscandu-si viteza, observatorul poate calcula frecventa in conditii de repaus, aplicand fotonilor observati corectiile respective.

Am vrut sa spun ca observatorul aflat in miscare, desi percepe o alta frecventa a undelor, le poate aplica corectia relativista daca isi cunoaste viteza de deplasare.

Ce mi se pare incorect este ca desi se misca observatorul tu vrei sa aplici TR, pentru obiectul aflat in repaus.

virgil a scris:teoria relativitatii se aplica masei observatorului care este in miscare si nu masei electronului care este in repaus.

Teoria relativităţii se aplică oricărui fel de masă. Dar n-am înţeles ce rost a avut afirmaţia ta.

Am vrut sa spun ca observatorul aflat in miscare, desi percepe o alta frecventa a undelor, le poate aplica corectia relativista daca isi cunoaste viteza de deplasare.

Principiul relativităţii ne spune că observatorul nu-şi poate cunoaşte viteza de deplasare, deci nu ştie când să aplice corecţiile de care vorbeşti tu şi nici ce valoare ar avea ele.

Ce mi se pare incorect este ca desi se misca observatorul tu vrei sa aplici TR, pentru obiectul aflat in repaus.

Mă tem că încă n-ai înţeles esenţa paradoxului. Te rog eu, reciteşte-l şi aprofundează-l. Am încredere că-l vei înţelege.

Principiul relativităţii ne spune că observatorul nu-şi poate cunoaşte viteza de deplasare, deci nu ştie când să aplice corecţiile de care vorbeşti tu şi nici ce valoare ar avea ele.

Asta inseamna ca o nava cosmica nu-si cunoaste viteza de deplasare, ceia ce nu e corect.

... virgil, abel ...aveti rationamente lansate din premise total false!
Daca plecam de la faptul ca masa descrie starea unui sistem, si nu interactiuni ale acestuia, o putem defini ca pe un "multiplu de particule fundamentale"
Acest numar ramane constant, indiferent de referential, si este o "caracteristica" intrinseca a materiei!
Aceasta masa este independenta de timp si poate descrie orice sistem, fie el chiar si inert(fara dinamica).
Aceasta "masa" NU are nevoie de "timp" pentru a descrie un sistem....
Masa de care vorbesc EU nu este dependenta de nici o viteza...
Masa de care ati invatat "la scoala"...este o grava eroare...pentru ca poate avea o....infinitate de valori...o infinitate de proiectii ale aceleiasi realitati unice, masa de care EU va "povestesc"!
Practic, din start, rationamentul vostru este intr-o confuzie totala, prin non-delimitarea sistemelor si prin nepunerea pe tapet a referentialelor!
Practic NU faceti un lucru elementar...NU PLECATI DE LA ANALIZA REALITATII!...
De aici o formulare de tip ...."se stie ca masa creste cu viteza"....demonstreaza o confuzie grosolana, groteasca....si anume ca NUMAI UN SINGUR REFERENTIAL "caracterizeaza" acea "masa".
Dl Abel, uitand pur si simplu de infinitatea referentialilor pe care ii are la dispozitie, NU POATE SA VADA ca o "masa", are o infinitate de valori!Limitarea acestuia, la un singur referential, arbitrar, limiteaza din start capacitatea de a vedea si pe ceilalti....!...o infinitate!
Masa "mea" este constanta si NU depinde de referentiali!
Masa "mea" este unica si depinde numai de numarul de particule fundamentale din sistem!
Masa "mea" poate descrie si materia ....lipsita de orice fel de "miscare".
Masa "mea" nu are nevoie de timp pentru a fi descrisa!
"MASA LUI ABEL" incepe sa creasca/scada daca...undeva, la celalalt capat al universului, referentialul incepe sa "se miste". Practic, daca referentialele au ele insele..."viteze"... masa se modifica cum "vrea mushii lor", fara sa le pese de sistemul analizat sau departarea fata de acesta!
"MASA LUI ABEL" depinzand de un referential...pleaca din start cu un mare handicap, acela al neintelegerii umane!
Abel nu-si schimba masa daca ma apropii cu un referential...de el, oricat as incerca sa-i cresc ..."viteza"!
Draga Abel, daca eu vin cu o viteza crescatoare, catre tine, sa te imbratisez,.....tie iti creste masa, pentru ca viteza ta, fata de mine, creste?Uita-te din ianuarie pe baricadaTV...voi avea o suita de emisiuni in care voi explica "relativitatea generalizata" pe intelesul tuturor...a sosit momentul sa gandim altfel...!....esti pregatit?

Buna dimineața tuturor și LA MULȚI ANI.
Nu găsesc ,,baricadaTV" Ce este un post local? Aici sunt cuprinse toate Programele TV.
http://tv.kappa.ro/

WoodyCAD a scris:Aceasta masa este independenta de timp si poate descrie orice sistem, fie el chiar si inert(fara dinamica).

Există şi în teoria relativităţii o masă care nu depinde de reper. Ea se numeşte „masă de repaus”. Dar noi vorbim aici de masa totală a unui corp. Masa totală este suma dintre masa de repaus şi masa de mişcare. Această masă totală depinde de viteză, căci masa de mişcare depinde ea însăşi de viteză.

Pentru observatorul în repaus, masa de repaus a atomului după ciocnirea cu un foton depinde de frecvenţa (energia) fotonului, frecvenţă care este maximă pentru observatorul în repaus, deci şi masa de repaus a atomului este maximă.

Pentru observatorul în mişcare, masa de repaus a atomului după ciocnirea cu fotonul ar trebui să fie aceeaşi ca şi pentru observatorul în repaus. Totuşi, observatorul în mişcare măsoară o masă de repaus care depinde de frecvenţa fotonului, ceea ce apare ca fiind paradoxal.

LA MULTI ANI tuturor, un an nou cu bucurii!
-Nic, este o televiziune online, intra din site-ul proiectului http://www.thefundamentaluniverse.ro
-Abel, masa de care TU vorbesti nu are legatura cu realitatea(intreaga fizica face aceasta eroare, implicit si tu ...cel care o iei "de buna")
Masa de care "povestesti" este "dependenta" de observator si....acestia sunt o infinitate, masa TA....avand o infinitate de "valori"....
Masa de care vorbesc EU este constanta, nu depinde de timp, spatiu sau referentiali, descriind o "caracteristica a materiei"!
Masa "mea" este UNICA, "masele" tale fiind proiectii "infinite" ale masei MELE...de aceea masa ta NU POATE DESCRIE O REALITATE.
Teoria umbrelor(Fundamentul Universului, gandirea proiectiva, o eroare umana) a unui peste multicolor iti demonstreaza ca nu poti vedea culoarea pestelui studiind ....INFINITATEA UMBRELOR SALE!
IN INTREAGA FIZICA, LA ACEASTA ORA, ACEASTA EROARE ESTE PROPAGATA.....CARATA PESTE TOT, STUDIINDU-SE UMBRE SI EFECTE INTRE UMBRE!
Neintelegerea umana se produce pentru ca se pleaca, DIN START, pe o constructie logica....numita tehnic...."EROARE"!
Un exemplu concret, cel a neintelegerii umane, al erorii absolute, este ca ai luat in calcul UN SINGUR OBSERVATOR...insa ei sunt infiniti,iar pe cale logica, de bun simt, masa TA va avea o infinitate de valori, este normal....AI PROIECTAT O UNICITATE PE O INFINITATE DE REFERENTIALI!...
PARADOXUL de care vorbesti devine astfel ....normal, firesc!....
"Paradoxul" compara aceste "proiectii" si se intreaba cum de sunt ...."diferite"!
Este extrem de simplu, Abel, umbrele pestelui, NU SUNT IDENTICE! Unicitatea, proiectata pe diversi "observatori" da "umbre diferite"....
REPET, masa de care tu vorbesti depinde de "infinitatea de observatori", este o "infinitate proiectiva" a masei unice..... de care EU vorbesc!
Folosind acest rationament....vei vedea cum intreaga fizica studiaza...."exact aceasta infinitate" de "umbre"...neintelegand cum "functioneaza" universul!
LEGAND MASA DE OBSERVATORI.....ESTI INTR_O CRUNTA SI GROSOLANA.... EROARE!
Geometrodinamica Elicoidala descrie Universul...neavand nevoie de "observatori"....pentru ca pur si simplu schimba unghiul de perceptie, modul de a gandi, privind DIRECT spre materie.....si NU spre proiectii!
De aceea rationamentul tau, facut cu scopul de a intelege, este construit(fundamentat) pe o EROARE!
.....aceea a ....referentialilor!
Iata "teoria holografica" a unora ce au inceput sa "simta" ca "ceva" ....le scapa!...(interferenta cu "holografia materiei" este inclusa in teoria proiectiva, in Fundamentul Universului)...TOTUL ESTE DE O SIMPLITATE EXTREMA....cu o singura conditie, sa-ti dai seama ca fizica...greseste FUNDAMENTAL!
After Aspect’s discoveries, University of London physicist David Bohm came up
with a completely different explanation. What we see as two separate photons
may be illusionary; the photons may be united at a hitherto unknown level as
one. He assumed that our universe could be holographic in its nature. He
explained this beautifully with an analogy. Suppose we place to cameras near an
aquarium, one in front and one at the side. Suppose we show the separate
images of the two cameras recording a swimming fish to a spectator on two
separate video screens. What our spectator may conclude after studying the
images from the two screens intensively is that although he sees two fish
swimming, their moves are synchronized (entangled) since the other fish reflects
every move of the first fish. What David Bohm is suggesting with this analogy is
that at a deeper level of reality the two photons may not be separate after all. He
proposed an implicit order of the universe, a oneness at a deeper level that is
folded outwards as separate things.

Cu alte cuvinte....iata de ce vede Abel...un PARADOX!...pentru ca vede "broasca" cu 2 camere...dintr-o infinitate posibila!
...........................
"Pornind de la acest lucru, Bohm sugerează faptul că motivul pentru care particulele subatomice rămân în contact unele cu celelaltele, indiferent de distanţa la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietăţi misterioase ale acestora, ci pentru faptul că separarea lor e doar o iluzie. El argumentează faptul că, la un anumit nivel profund al realităţii, asemenea particule nu sunt entităţi individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui singur lucru fundamental.

Modelul acvariu al hologramei

Pentru ca oamenii să înţeleagă mai bine ceea ce a dorit să arate, Bohm oferă următoarea ilustraţie. Să ne imaginăm un acvariu care conţine o broască ţestoasă. Imaginile din acvariu nu pot fi văzute direct, cu ochii liberi, aşa că au fost instalate două camere video care oferă imagini din acvariu: o cameră video aflată în faţa acvariului, iar cealaltă aflată în partea opusă. Fiecare camera video are două monitoare, pe care puteţi să vedeţi broasca ţestoasă. Pentru că vă uitaţi la două monitoare, uneori veţi avea impresia că broasca ţestoasă e diferită, că în acvariu se află două broaşte ţestoase, şi asta pentru că acele camere video sunt situate în unghiuri diferite.

Dar atunci când vă uitaţi cu atenţie la cele două broaşte ţestoase din monitoare, veţi deveni conştienţi că există o legătură între ele. Când o broască se întoarce, cealalta pare că face şi ea o întoarcere, puţin diferită (datorită unghiului camerei), dar echivalentă. Dacă n-aţi şti despre ce e vorba, aţi putea trage concluzia că o broască comunică instantaneu cu cealalta, dar nu asta e realitatea.

Iluzia separării particulelor subatomice

Astfel stau lucrurile între particulele subatomice în experimentul lui Alain Aspect. Conform lui Bohm, aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul că există un nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem conştienţi, o dimensiune mult mai complexă decât a noastră, analoagă cu acvariul de mai sus. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealaltă, întrucât nu percepem decât o porţiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt “părţi” a unei realităţi profunde, holografice şi indivizibile. Şi, din moment ce întreg Universul e alcătuit din aceste “umbre”, atunci întreg Universul nu este decât o proiecţie, o hologramă."
In acest context EINSTEIN face o afirmatie;"Daca voi intelege vreodata cine este PI, voi intelege cine este cu adevarat ...Dumnezeu"(referitor la faptul ca aproape toata fizica abunda de ....PI)
ALTFEL, daca PI este vazut in aproape toate "proiectiile fizicii", de oriunde si de oricand, Geometrodinamica Elicoidala, unificand tot ce exista, devine o teorie ce loveste fundamental si sincron STIINTA si Religiile lumii, decriptand, pentru prima data in istoria umanitatii, sablonul UNIC din spatele materiei!
Va astept pe BaricadaTV sa vedeti LIVE, cum din Romania, se lanseaza un atac fara precedent la BAZA FIZICII, un raspuns pe care EINSTEIN si-l dorea, un raspuns prin care PI este vazut intr-o multitudine de proiectii, umbre ale unei dinamici de tip elicoidal!

scris de Abel;

Pentru observatorul în repaus, masa de repaus a atomului după ciocnirea cu un foton depinde de frecvenţa (energia) fotonului, frecvenţă care este maximă pentru observatorul în repaus, deci şi masa de repaus a atomului este maximă.

Masa de repaus este o constanta. Fotonul nu modifica decat masa de miscare. Atunci cand este vorba de o particula libera, fotonul ii modifica viteza, cand este vorba de o particula care face parte dintr-un sistem, fotonul ii modifica energia potentiala, iar cand este vorba de un atom, fotonul ii modifica energia de vibratie, adica temperatura.

virgil a scris:cand este vorba de un atom, fotonul ii modifica energia de vibratie, adica temperatura.

Şi cum îi modifică această energie? Cât de mare o face să devină?

Este invers procesului de racire cand se emit fotoni in infrarosu. Este vorba de o miscare de precesie a intregului atom in jurul rezultantei spinului atomic. Atunci cand absoarbe un foton creste frecventa precesiei iar atunci cand emite un foton scade aceasta frecventa.