Listă cu certitudinile generale din Fizică

Abel Cavaşi a scris:Permite-mi să nu fiu de acord. Cred că ai o perspectivă greşită asupra a ceea ce înseamnă adevăr absolut. Matematica şi Fizica deţin adevăruri absolute, valabile oricând şi oriunde.

Astfel de afirmaţii, referitoare la adevăruri absolute, contribuie la asocierea ştiinţei cu un fel de religie şi conduce la concepţii greşite despre ea!

Poate nu e sigură Ştiinţa oficială, bazată pe o mulţime de bazaconii. Eu, de exemplu, sunt sigur de veşnicia lui, pentru că o infinitate de nimicuri nu se poate transforma în altceva.

Amin!

Ştiinţa oficială ţi-a cam spălat creierul cu ideea asta a falsificabilităţii. Vrei să-ţi dau exemple de teze ale Ştiinţei oficiale care nu pot fi falsificate? Nu fii credul! Nu crede că doar ceea ce este falsificabil este Ştiinţă. Asta-i o altă bazaconie a Ştiinţei actuale.

Ce legătură are aici credinţa? Prin prisma ei judeci ştiinţa? Tocmai că ştiinţa nu reprezintă o credinţă. Şi da, dă exemple de teze ale ştiinţei pe care le consideri nefalsificabile.

Nu neapărat. De ce să nu susţii un adevăr, dacă el este absolut şi indubitabil?

Cum am scris mai sus: "Amin"!

Dar de verificarea experimentului nu zici nimic? De câte ori s-a constatat că experimentul a fost greşit şi că teoria a avut dreptate? Sau vrei să spui că experimentele nu dau greş? Nu putem interreta greşit rezultatele unui experiment? Aminteşte-ţi de bancul cu savantul experimentator şi purecii.

Experimentele sunt reproduse de diverse echipe de cercetători, respectă anumite condiţii de control şi nu are loc doar unul singur pentru a valida sau invalida o teorie. Experimente nereproductibile acreditează doar teorii pseudoştiinţifice. Sper să nu cazi şi tu în capcana lor.

N-aş confunda inexistenţa cu falsitatea. Dacă teorema lui Pitagora se aplică în planul euclidian, asta nu înseamnă că în planul neeuclidian este falsă, ci doar că nu există în acel plan. În planul euclidian există o altă teoremă, mai generală decât teorema lui Pitagora (dar, culmea, obţinută tot din teorema lui Pitagora).

Tocmai asta reprezintă falsificabilitatea: existenţa unei limite (sau domeniu) peste care teoria, aşa cum este ea exprimată la un moment dat, nu mai este valabilă.

Mezei Geza a scris:[...]

Puţin probabil ca Pitagora să se fi gândit la spaţii cu mai multe dimensiuni, atunci când a elaborat teorema!
Într-adevăr, ea a fost iniţial elaborată pentru un spaţiu bidimensional plat. Aplicarea ei chiar şi pe spaţii tridimensionale, cum ai dat exemplu, necesită modificarea formei iniţiale imaginate de Pitagora. Aşadar nu este o formulă absolută, cum susţine Abel.

Woden a scris:De exemplu eu nu pot verifica experimental viteza luminii, sau cum ia fiinta o planeta din gazul interstelar cand nu actioneaza gravitatia iar dupa condensarea gazului apare gravitatia, odata cu aparitia planetei. Sau descoperirea bosonului higgs, pot sa−mi spuna orice, ca acum nu mai e unul ca sunt mai multi higgs. Si altele pe care eu nu le pot verifica, pe care trebuie sa le inghit asa cum mi se spun. Unde difera de religie? Poate ca sunt eu orb si nu vad si amestec merele cu perele, dar cati dintre voi puteti verifica treburile astea? Sa−mi spune−ti si mie, va rog, sa masor si eu.

Deosebirea e că dacă un preot, sau vreun mistic, îţi spune că a avut vedenii în care i s-a arătat doamne-doamne, tu poţi alege să-l crezi pe cuvânt, sau nu. Nu poţi verifica spusele lui sub nicio formă.
În schimb, oricine poate studia teoria ce stă în spatele bosonului Higgs, experimentele ce au condus la identificarea sa, sau chiar să ia parte la ele urmând o carieră în domeniu. Adică sunt lucruri verificabile.
Însă, indiferent de cariera teologică urmată, nimeni nu-ţi garantează că vei putea discuta face-to-face cu zeitatea respectivă, că vei putea verifica tu însuţi existenţa ei! Ce să mai zic de faptul că există sumedenie de religii, fiecare cu propriile zeităţi! Cum verifici care este cea "adevărată"? Prin ce experimente? Unuia i se arată doamne-doamne, altuia Mahomed, altuia Shiva şi fiecare susţine că zeitatea sa este cea unică şi adevărată. Cum verifici cine are dreptate?

Iar condensarea gazului interstelar pentru a forma planete sau stele nu se produce în absenţa gravitaţiei şi nici gravitaţia nu ia naştere după apariţia planetei. Fiecare moleculă sau atom din gazul interstelar generează propriul potenţial gravitaţional (desigur, infinitezimal prin comparaţie cu cel al unui corp masiv), forţa de atracţie gravitaţională este prezentă între toate particulele cu masă, iar acumularea de materie se realizează în jurul unui centru de masă comun.

orakle a scris:
Acuma imi este clar ca nu m-am facut inteles
Teorema lui Pitagora este o consecinta a normei spatiului euclidian bidimensional
(S2)^2=(X1)^2+(X2)^2
In trei dimensiuni :
(S3)^2=(X1)^2+(X2)^2+(X3)^2
Pana in trei dimensiuni si viteze mici avem o congruenta buna cu spatiul fizic real (timpul fiind considerat absolut)
La viteze mari congruenta se strica
O solutie pentru a corela observatile si la viteze mari este modelul unui spatiu pseudoeuclidian de norma:
S3)^2=(X1)^2+(X2)^2+(X3)^2 -(X4)^2

La acest aspect m-am referit si nu la curbura
Sper ca nu am gresit sau nu am omis ceva

Imi permit sa sugerez ca spatiul euclidean nu este atat de simplu pe cat il percepem noi, ci este mai repede structura naturala necesara si suficienta pentru reprezentarea componentei reale a spatiului fizic. In realitate punctul material este ceva mai complicat de reprezentat si presupune prezenta unor proprietati ce il determina. Euclid a operat numai cu componenta reala a spatiului. Se presupune ca nu stiau mai mult. Ba stiau, drept dovada ca si acum se mai fac descoperiri interesante referitoare la felul in care au construit templele antice. Euclid voia sa reconstruiasca o stiinta pe care nu o putea intelege in totalitate, desi constructorii foloseau metode de transformare ce depaseau presupusele cunostinte ale vremii.
M-am uitat peste calculele lui Geza, dar au o problema : La un moment dat se trece la calcule cu v>c, fara vreo explicatie. Cred ca este un minus.
Ca sa fiu mai explicit putin, c este dependenta in exclusivitate de o proprietate a spatiului care nu apartine domeniului real. Acum, problema mi se pare simpla, dar oricine studiaza fizica si spune ca nu se poate fara matematica, se inseala. Matematica este o consecinta, o reflectare a fizicii, cu ajutorul careia noi facem predictii asupra fenomenelor fizice in desfasurare. Daca nu o aplici corect, dai de probleme, cum ar fi incertitudinea. Fenomenele fizice se petrec si fara matematica noastra.