Orbitarea - o miscare compusa

Adrian Gheorghe a scris:Dl.Virgil_48!
Ce spui dumneata aici este corect. Eu adaug ca dupa parerea mea, campul inertial al substantei creeaza pe partea anterioara a particulelor depresiunea in care aluneca substanta. Campul gravific central al corpului masiv, produce de asemenea depresiune in spatiu. Intalnirea (interferenta) campului gravific al corpului masiv cu cel inertial, deplaseaza punctul de presiune minima, inspre corpul masiv, sub tangenta la cerc. Si corpul orbiteaza dupa o traiectorie permanent curbata. Fiindca substanta aluneca in totdeauna acolo unde este presiunea  mai mica. De aceea am zis ca orbitele planetare ar fi locul geometric al punctelor de minima presiune, rezultate din interferenta gravificului central cu inertialul corpului. Aceasta ar fi dupa mine, corespondenta cu geodezicele spatiale din TRG.

Adrian Gheorghe a scris:. . . . . De aceea am zis ca orbitele planetare ar fi locul geometric al punctelor de minima presiune, rezultate din interferenta gravificului central cu inertialul corpului. Aceasta ar fi dupa mine, corespondenta cu geodezicele spatiale din TRG.

Orbitarea - o miscare compusa (1)
 Scris de virgil_48 la data de Lun 31 Aug 2015, 16:57
(In topicul "Mecanica FOIP..." Sectiunea 3, pag. 12)
. . . . .

O nava cosmica de masa M, cu posibilitate de autopropulsie,
circuland in spatiul liber(inafara oricarui camp), are doua miscari care
se suprapun:
1 . Una inertiala, rectilinie, cu viteza initiala V₁
2 . Una determinata de propulsia proprie, care se poate produce in orice
directive, inclusiv pe directia miscarii inertiale.
Miscarea inertiala nu produce lucru mecanic.
Miscarea produsa de propulsia proprie, indiferent ce directie are, produce
lucru mecanic. (Propulsia produce permanent accelerare)
Considerand propulsia o actiune constanata a fortei F, lucrul mecanic
produs este:
                  Lm = forta x deplasarea = F x T x V/2  
T este timpul cat actioneaza propulsia, iar V este cresterea vitezei produsa
de ea. Formula este valabila pentru orice directie s-ar produce propulsia,
inclusiv pentru directia miscarii inertiale, unde formula devine:
                  Lm = F x T x (V₂ - V₁) /2
De aici rezulta ca la orice abatere de la miscarea inertial-rectilinie, nava
produce lucru mecanic, deci consum de energie.
Daca forta F nu este produsa de propulsia navei ci este o atractie-impingere
exterioara(gravitatie), concluzia este aceeasi. Orice forta care actioneaza asupra unui
corp din spatiu produce lucru mecanic si consuma energie, deci sursa ei se
epuizeaza. Asta se intampla numai in cazul modelului eronat al campului
gravitational, pretins conservativ, si nu in realitate.
. . . . .

Orbitarea - o miscare compusa(7)
 Scris de virgil_48 la data de Mar 06 Oct 2015, 17:46
Cele 18 raspunsuri cu titlul Orbitarea - o miscare compusa se afla
in topicul "Mecanica FOIP..." Sectiunea 3, pag. 12 - 35.
Nu le transcriu aici pe toate.

In cazul unei miscari orbitale stabile, pe care o consider in mod provizoriu
circulara, viteza cu care corpul parcurge traiectoria este constanta.
Tot lucrul mecanic care se produce din cauza iesirii corpului din traiectoria
inertial-rectilinie se acumuleaza in schimbarea permanenta de directie.
Daca orice forta aplicata unui corp care se deplseaza inertial, produce
lucru mecanic, nu exista nici un motiv ca in acest caz sa nu se produca.
Acest fenomen poate fi numai consecinta intrarii corpului sub influenta unei
forte centrale, cum ar fi atractia-impingerea gravitationala sau propulsia
controlata(cea care obtine acelasi efect).

Orbitarea-o miscare compusa(10)
 Scris de virgil_48 la data de Joi 22 Oct 2015, 11:48 in topicul
"Mecanica FOIP si ..." Sectiunea 3, pag.14

Pentru cei tentati sa considere ca afirmatiile lui Razvan se sprijina
pe nume sonore si nu pot fi gresite, mai reiau odata argumentarea
ideii Orbitarea-o miscare compusa.
Asa cum o consideram noi si astronomii, orbitarea este o miscare
unica, aparent inertiala. Dar ea este determinata de doi factori, stiuti
de toata lumea, fiindca inertie curba nu exista:
  1. Inertia rectilinie a masei.
  2. Forta centrala de atractie-impingere(gravitatia), exercitata de
corpuri sau de FOIP.
Am afirmat mereu ca acesti doi factori se manifesta simultan si
de aceea dau o traiectorie continua, curba sau orbitala si pentru
simplificare am considerat orbitele circulare. . . . .
Doua miscari continue ce se compun, produc o curba continua, iar
cercul este o curba continua. Dovada ca cele doua miscari compun
miscarea orbitala este urmatoarea:
1. Daca un fenomen paranormal al produce disparitia masei M, masa
m si-ar continua miscarea inertial rectilinie pe tangenta din ultimul
punct al orbitei.
Deci anuland gravitatia ramane inertia rectilinie.
2. Daca printr-un mijloc tehnic produci un impuls de aceeasi marime ,
care anuleaza impulsul initial al miscarii inertial-rectilinii al masei m
in timp ce aceasta se afla pe o orbita, lasand masa(corpul) m la
discretia fortei de gravitatie, aceasta cade verical pe corpul M.
Sunt aici doua efecte si doua miscari, care pentru cine vrea sa
inteleaga, arata ca orbitarea nu este o miscare unica, fiindca cele
doua componente se pot manifesta independent cand una dispare.

virgil_48 a scris:Fata de cele spuse anterior, aici sau pe topicul "Mecanica FOIP..."
ideea cea mai importanta in aceasta directie este urmatoarea:
Intre viteza tangentiala a miscarii inertiale si viteza "de cadere"
pe segmentul CB, produsa de gravitatie, pentru o anumita
orbita circulara, exista un raport constant.

virgil_48 a scris:
Viteza tangentiala este cea a miscarii inertial rectilinii de pe directia AC
iar viteza "caderii" este cea de pe directia CB. Acestea sunt vitezele
celor doua miscari care se compun si dau miscarea circulara orbitala.
Raportul         V_CB / V_AC = k      este constant
pentru o anumita orbita circulara.