Legi de conservare (2)

Rezumarea primului mesaj :

Provine din „Legi de conservare (1)".


Ce parere? atat in stare de miscare uniforma si rectilinie a navei, cat si in starea de repaus, balizele vor indica acelasi lucru deoarece si ele vor avea viteza initiala egala cu a navei. In rest atractia gravitationala este aproape de zero, si chiar daca este masurabila tot nu afli daca nava se misca sau sta pe loc,ntru ca atat balizele cat si nava se comporta la fel.

.  F. interesanta pagina de filozofie, gratie lui Constantin Noica si colegului de forum Crivoi D. !!
,  Sunt incantat ca mai invat cate ceva. Remarc, in plus, ca exista o redundanta cu unele din observatiile facute si aici pe forum privitoare la relativitatea notiunilor tehnico-stiintifice (oricat de) moderne si contemporane. Ma refer la Fiinta si Suprafiinta, la alta lume care nu poate fi localizata data fiind imprecizia/nedefinita notiune de unde si altele. Practic, acest mare filozof roman - Noica, mare iubitor de Paltinis, s-a confruntat in analizele sale f. interesante cu aceeasi problema cu care ne confruntam toti: Definitiile. Insuficiente, dupa cum am sustinut pe alt topic, inselatoare, inspicate si -- inevitabil -- f. "locale", de E3, valabile doar pentru microscopia mediului nostru.

.  In alta ordine de idei, am auzit la TV deunazi (15 ianuarie probabil), pe cineva spunand ca in manuscrisele lui Eminescu se poate citi formula energiei folosita de 1stein, E= mc2! Intrucat manuscrisele lui Eminescu dateaza de dinainte de publicarea TR, e de presupus ca la scolile vestice unde studia Eminescu a aflat aceasta formula, ce l-a facut celebru pe 1stein. Daca cineva cunoaste date mai precise, e rugat sa le posteze.

mm a scris: TV deunazi (15 ianuarie probabil), pe cineva spunand ca in manuscrisele lui Eminescu se poate citi formula energiei folosita de 1stein, E= mc2! Intrucat manuscrisele lui Eminescu dateaza de dinainte de publicarea TR, e de presupus ca la scolile vestice unde studia Eminescu a aflat aceasta formula, ce l-a facut celebru pe 1stein. Daca cineva cunoaste date mai precise, e rugat sa le posteze.

Cateva repere:
http://www.icf.ro/individual/lab04/osiceanu/Eminescu_Studiu_Eedition.pdf

Exista de asemenea pe net ceva despre manuscrisele lui Eminescu, pe moment nu am gasit, am pierdut linkurile vechi , am postat mai demult fotocopii dupa paginile cu studii de fizica , ale lui Eminescu.

E=mc2 and Maxwell’s Fifth Equation
http://www.cartesio-episteme.net/ep8/maxwell5.pdf
Abstract. One of Maxwell’s original equations was the equation for simple harmonic motion. It will be shown how this equation can be reconciled with the double helix theory of the magnetic field to show that the famous equation E=mc2 is actually a variation of Newton’s equation for the speed of sound in a solid.

Abstract: una din ecuatiile originale Maxwell a fost pentru miscarea armonica simpla.Va fi aratat cum aceasta  ecuatie poate fi legata cu teoria dublu helix a campului magnetic ca sa aratam ca faimoasa ecuatie
E=mc2 provine de la ecuatia lui Newton a propagarii sunetului in solide.

mm a scris:.  

.  In alta ordine de idei, am auzit la TV deunazi (15 ianuarie probabil), pe cineva spunand ca in manuscrisele lui Eminescu se poate citi formula energiei folosita de 1stein, E= mc2! Intrucat manuscrisele lui Eminescu dateaza de dinainte de publicarea TR, e de presupus ca la scolile vestice unde studia Eminescu a aflat aceasta formula, ce l-a facut celebru pe 1stein. Daca cineva cunoaste date mai precise, e rugat sa le posteze.

OK. Acum am observat postarea ta.

Poeziile lui Eminescu cu referire la teoria relativitatii, Rugaciunea unui Dac, Scrisoarea I si La Steaua
nu sunt tocmai originale el se inspira din vedele indiene, si mai precis din Rig Veda X -Imnul Creatiunii.
Intr-un topic cu referire la Eminescu am postata versificatia din Rig Veda in totalitate ,
dar din pacate nu mai imi aduc aminte unde, versificatie care semana izbitor cu Scrisoarea I .
Ce imi mai amintesc sunt cateva versuri din poezia ,,La steaua'' :
La steaua care-a răsărit /
E-o cale-atât de lungă, /
Că mii de ani i-au trebuit /
Luminii să ne-ajungă/

Poate de mult s-a stins în drum\
În depărtări albastre,/
Iar raza ei abia acum/
Luci vederii noastre,/

.........

Si strofele din Scrisoarea I cu referire la teoria cosmogonica:

Iata spre exemplificare o scurta  comparatie Imnul Creatiunii (Rig Veda)-Scrisoarea I:

Primele cuvinte din Imnul Creaţiunii sunt următoarele:
,,Atunci nu era nici nefiinţă, nici fiinţă; nu era văzduhul, nici cerul cel depărtat''.
Scrisoarea I
"La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă"…
Imnul Creatiunii(Rig Veda):
,,Ce acoperea? Unde? sub a cui ocrotire erau apele? era oare un adânc fără fund?''
Scrisoarea I
"Fu prăpastie? genună,
Fu noian intins de ape ?
etc....

Da asa este, meritul marelui poet ramane prin versurile sale nemuritoare stiind sa transmita cu atata usurinta o intreaga geneza a universului versificata precum o unda care bate tactul timpului ireversibil. Caci ce este versul decat o vibratie a unei idei exprimata in cuvinte.

Poate li s-au aburit oglinzile telescoapelor.

mm a scris:. . . . .
In alta ordine de idei, am auzit la TV deunazi (15 ianuarie probabil), pe cineva spunand ca in manuscrisele lui Eminescu se poate citi formula energiei folosita de 1stein, E= mc2! Intrucat manuscrisele lui Eminescu dateaza de dinainte de publicarea TR, e de presupus ca la scolile vestice unde studia Eminescu a aflat aceasta formula, ce l-a facut celebru pe 1stein. Daca cineva cunoaste date mai precise, e rugat sa le posteze.

M-am inselat in raspunsul precedent, in care am mentionat "periplul
teuton" al lui Eminescu. El a participat neoficial la cursuri de fizica in
Austria nu in Germania. A asistat, fiindca nu-si luase bacalaureatul !
http://www.icf.ro/individual/lab04/osiceanu/Eminescu_Studiu_Eedition.pdf
Asa ca nu-l putem banui de descoperiri in fizica, cat ar fi el de nepereche.
Dar de cand îmbătatul cu apa rece a devenit un sport national...

virgil_48 a scris:. . . . .

M-am inselat in raspunsul precedent, in care am mentionat "periplul
teuton" al lui Eminescu. El a participat neoficial la cursuri de fizica in
Austria nu in Germania. A asistat, fiindca nu-si luase bacalaureatul !
http://www.icf.ro/individual/lab04/osiceanu/Eminescu_Studiu_Eedition.pdf
Asa ca nu-l putem banui de descoperiri in fizica, cat ar fi el de nepereche.
Dar de cand îmbătatul cu apa rece a devenit un sport national...

Da asa este, meritul marelui poet ramane prin versurile sale nemuritoare stiind sa transmita cu atata usurinta o intreaga geneza a universului versificata precum o unda care bate tactul timpului ireversibil. Caci ce este versul decat o vibratie a unei idei exprimata in cuvinte.

.  Multumesc, eugen, excelent acest Osiceanu!
.  Manuscrisele lui Eminescu au fost adunate laolalta, nu stiu locatia - probabil Academia, stiam acest lucru de multi ani. Osiceanu face referiri la manuscrisul 2270 (?) cand se refera la formula energiei.
.  Nu a vorbit nimeni de "inventarea formulei" de catre Eminescu, pe aici, atentie la citit. Dar reiese destul de clar ca formula exista anterior folosirii ei de catre 1stein. In emisiunea TV, vorbitorul afirma net ca formula e si in manuscrisele lui Eminescu [care frecventa cursuri, inclusiv de fizica, pe la Viena si - probabil - l-a audiat si pe marele Boltzman].

Scris de Crivoi D la data de Joi 09 Ian 2020, 15:29
. . . . .Galileo Galilei este preocupat de cinematică, adică de descrierea cantitativă a mişcării. El este preocupat mai ales de mişcarea corpurilor pe Pământ. Meritul lui Galilei constă în faptul că a fost capabil să extragă o mare cantitate de date utile cu ajutorul unor instrumente foarte simple. GRESIT (la noi) este faptul ca se generalizeaza "legile" decoperite in conditiile "pamantene" de catre el la scara intregului Univers. . . . .

Stie cineva, sau macar are o parere indusa de lucrarile lor, daca
Aristotel, G.Galilei si I.Newton aveau habar sau puneau uneori
problema existentei spatiului cosmic vid(asa cum il stim noi) ?
Nu cumva ei considerau ca tot Universul are atmosfera ?

virgil_48 a scris:

Scris de Crivoi D la data de Joi 09 Ian 2020, 15:29
. . . . .Galileo Galilei este preocupat de cinematică, adică de descrierea cantitativă a mişcării. El este preocupat mai ales de mişcarea corpurilor pe Pământ. Meritul lui Galilei constă în faptul că a fost capabil să extragă o mare cantitate de date utile cu ajutorul unor instrumente foarte simple. GRESIT (la noi) este faptul ca se generalizeaza "legile" decoperite in conditiile "pamantene" de catre el la scara intregului Univers. . . . .

Stie cineva, sau macar are o parere indusa de lucrarile lor, daca
Aristotel, G.Galilei si I.Newton aveau habar sau puneau uneori
problema existentei spatiului cosmic vid(asa cum il stim noi) ?
Nu cumva ei considerau ca tot Universul are atmosfera ?

Din Wikipedia aflu ca presiunea atmosferica si variatia ei au
fost conturate de Toricelli in 1643, dupa moartea lui Galilei.
El a inventat manometrul cu mercur.
Pana atunci oamenii aveau ideea de vid, fiindca argumentau
anumite fenomene cu formularea "oroarea de vid". Dar care
este situatia in spatiu, nu cred ca banuiau.
Eu consider ca odata cu manometrul oamenii si-au dat seama
ca presiunea atmosferica scade cu altitudinea si asta s-ar
finaliza cu lipsa totala a aerului .
Este posibil ca Newton sa fi stiut acest lucru.

1. D-l Eugen intreaba: De ce electroconvergenta (si nu ec. lui Maxwel)?
Raspuns:
Pentru ca aplica termodinamica generalizata in analiza corpului /sistemului de corpuri natural. Acest fapt permite intelegerea/modelarea interactiunilor (pe toate palierele) atat in micro cat si in macrocosmos.

2.Orice vector are un triedru Frenet.
Asa cum exista in teorie "pendulul mathematic", "pendulul fizic", presupun ca se poate aborda dreapta/ "linia" atat geometric/ mathematic cat si "fizic". De fapt, convergenta corpurilor naturale presupune emergenta (locala) a curbiliniului ca eveniment prim in spatiul fizic/generare corpului nemasic, (vezi presupozitia a doua a teoriei, Legi de conservare-1).

Pacat ca se prezinta doar "efecte" nu si structurile perisolare, "intrarile" din mediu/fluxurile,..., care ar face credibila prezentarea.

Rasfoind prin computer am dat si de cuprinsul unei lucrari ce trebuia sa apara sub titlul:

SPRE VITEZA LUMINII (1995, Crivoi. D, Bursuc. C)

Cuprins
1. Istoria evoluţiei constructiv funcţionale a rachetei .Scurt istoric al aparatelor echipate cu motoare cu jet de gaze.
1.1 Preistoria rachetelor şi pulberilor.
1.2 Racheta în armatele europene. Teorii ştiinţifice privind racheta.
1.3 Rachetele germane din cel de al doilea război mondial.
2. Gradul de prelucrare al energiei primare de catre diferite motoare cu jet de gaze corelat cu posibilitatile de explorare a spatiului cosmic.
3. Limitele procedeelor si dispozitivelor clasice de accelerare a fluidelor de lucru utilizate la motoarele racheta chimice
3.1 Dispozitivul convergent -divergent (Laval) de accelerare a venelor masive de gaz de lucru
3.2 Dispozitive de accelerare pe baza efectului de perete.
3.2.1. Efectul de perete (efectul Coanda).Miscarea supersonica a gazelor în jurul unui unghi diedru convex (obtuz - convex)
3.2.1. Ejectoare ( de tip interior/exterior)
4.Aparate lenticulare
4.1 Aparate lenticulare germane construite (proiectate) în perioada interbelica
4.2 Aerodina tip Coanda
4.3 Aparate tip OZN
5. Dispozitive de accelerare a pânzelor fluidice compresibile definite pe contur închis (cilindru,…,) Fenomene specifice (liniare, respectiv, neliniare) ale panzei fluidice continue la interactiunea cu mediul (atmosfera, …, mediul netermic).
5.1 Autoconvergenta
5.2 Electrizare pânzelor fluidice
5.3 Plasmatizare
6. Parametrii principali ai mediului de propulsie
6.1 Câmpurile electromagnetice terestre/stelare
6.2 Complexitatea fizica a mediului periterestru/periplanetar/peristelar de zbor
7. Motorul fluido - electric generat de pânzele fluidice compresibile . Variante functionale ce au în vedere gradul de prelucrare a energiei primare în cadrul fenomenelor de autoconvergenta, electrizare si plasmatizare.
7.1 Motor conventional (autoconvergenta,electrizare)
7.2 Motor neconventional (plasmatizare)
7.2.1 Motor cu plasma
7.2.2 Motor ionic
7.2.3 Motor fotonic pulsativ
8. Interactiunile (schimbul energetic ) substantiale si radiative ale motorului fluidic cu mediul de propulsive si impulsul specific/tractiunea
9. Similitudini între performantele de zbor ale aparatelor echipate cu motoare fluido- electrice si aparatele tip OZN

Crivoi D a scris:    Rasfoind prin computer am dat si de cuprinsul unei lucrari ce trebuia sa apara sub titlul:
       SPRE  VITEZA  LUMINII (1995, Crivoi. D, Bursuc. C)
. . . . .

Si nu ati publicat-o nici ca Pdf pe internet ? Majoritatea lucrarilor romanesti
"de sertar" din domeniul stiintei, pana la urma apar la liber fiindca nu-si
gasesc sponsori interesati . Unii autori mai fac si cheltuieli pentru editarea
lor si pana la urma renunta la plata.
Nu este o situatie de invidiat, care sa incurajeze creativitatea.

Dl Virgil 48
"Pe foarte scurt, FOIP este o alcatuire omogena si foarte putin
detectabila, numita succesiv lesajoni(de la Le Sage), eterul dinamic
(numit de Tesla), materia intunecata(calculata de Dirac) si radiatia
de fond, toate acestea mixate cu judecata. "

Comentariul:
Daca mai introduceti "putul" (masic local) o sa vedeti de ce are loc auto/electroconvergenta acestora si totodata conversia (pentru "put"-uri masice macoscopice).

D-l Virgil 48:
[quote][/Ai incercat daca poti sa raspunzi ceva pe topicul "Ce este
FOIP"quote]

Recomandare:
Cititi "Casacada modelelor in fizica" de George C. Moisil. Va va ajuta mult. Este accesibila si sunt sigur ca veti ajunge la o concluzie corecta in legatura cu "calea" viitoarea a "foip"-ului. Astept comentarii dupa,..., lectura.

Crivoi D a scris: Dl Virgil 48
"Pe foarte scurt, FOIP este o alcatuire omogena si foarte putin detectabila, numita succesiv lesajoni(de la Le Sage), eterul dinamic (numit de Tesla), materia intunecata(calculata de Dirac) si radiatia de fond, toate acestea mixate cu judecata. "

 .  In linii mari, gandesc la fel. Totusi, pentru autorul teoriei, exercitiul de gandire pe care il face este important, il ajuta sa progreseze in cunoastere si e un user acceptat -probabil si- pentru ca nu-si ataca colegii.
. Parere personala: Daca ati colaborat cu Bursuc, sunteti o personalitate de calibru si onorati acest forum, d-le Crivoi D!

mm

. Chestia cu ozonul (nu ozeneul) nu o stiam dar datele concrete, 1957, Antarctica, 300 mile alt., si bombele banuiesc ca sunt reale si exacte.

NET:

The Antarctic Ozone hole
What is it?
The antarctic ozone hole is an area of the antarctic stratosphere in which the recent (since about 1975) ozone levels have dropped to as low as 33% of their pre-1975 values. The ozone hole occurs during the antarctic spring, from September to early December, as strong westerly wind start to circulate around the continent and create an atmospheric container. In this container over 50% of the lower stratospheric ozone is destroyed.
Why is it important?
While the effective of the antarctic hole in decreasing the global ozone is relatively small, estimated at about 4% per decade, the hole has generated a great deal of interest because:
• The decrease in the ozone layer was predicted in the early 1980's to be roughly 7% over a sixty-year period. The sudden and, at that time unexplained, disappearance of over 50% of the ozone layer in a localized area of antarctica created quite a stir. Many were worried that ozone holes might start to appear over other areas of the globe but to date the only other significant, localized depletion is a much smaller ozone ''dimple''(R.Parson FAQ) ; observed during the arctic spring over the north pole.
• The antarctic hole is a warning that if conditions become more antarctic: cooler stratospheric temperatures, more stratospheric clouds, more active chlorine; then global ozone will decrease at a much greater pace. Some of the more popular senarios of global warming predict that these changes could occur in larger portions of the stratosphere.
• When the antarctic ozone hole does break-up, the ozone-depleted air drifts out into nearby areas. Decreases in the ozone level of up to 10% have been reported in New Zealand in the month following the break-up of the antarctic ozone hole [WMO 1991] [Atkinson et al.1989] [Roy et al. 1990]
What is so special about Antarctic conditions?
Polar regions get a much larger variation in sunlight than anywhere else, and during the 3 months of winter spend most of time in the dark without solar radiation. Temperatures hover around or below -80'C for much of the winter and the extremely low antarctic temperatures cause cloud formation in the relatively ''dry''stratosphere. These Polar Stratospheric Clouds (PSC's) are composed of ice crystals that provide the surface for a multitude of reactions, many of which speed the degredation of ozone molecules.
Summary of what happens in the Anarctic hole
For details of the chemistry of ozone depletion see the Ozone chemistry tutorial . Most of the following infornation on the Anarctic hole comes from Robert Parson's FAQ on the subject.
1. As mid-May brings on the onset of winter, the antarctic stratosphere cools and descends closer to the surface. The Coriolis effect (caused by the earths rotation) sets up a strong westerly circulation around the south pole, forming an oblong vortex which varies in size from year to year. Current theory [Tuck 1989] holds that the vortex is like a semi-sealed reaction vessel with most of the antarctic air staying trapped inside the vortex. As temperatures in the lower stratosphere cools below -80'C, Polar Stratospheric Clouds (PSC's) start to form.
2. Most of the anarctic stratospheric chlorine ends up in resevoir compounds such as ClONO2 or HCl. Resevoir compounds are so named because they hold the atmospheric chlorine in an inactive form but can react later, usually after a hit by ultraviolet radiation, and release reactive chlorine molecules. On the surface of the PSC crystals, nitrogen compounds are readily absorbed and chlorine resevoir compounds are converted to far more reactive compounds such as Cl2 and HOCl.
3. The small amounts of visible light during the antarctic winter are sufficient to convert much of the atmospheric Cl2 to ClO:
• Cl2 + light ---> 2 Cl
• Cl + O3 ---> ClO + O2
Ordinarily much of the ClO would be captured by atmospheric NO2 and returned to the ClONO2 resevoir, but the polar clouds have absorbed most of the Nitrogen compounds such as NO2.
4. Spring brings an increase of ultraviolet light to the lower antarctic stratosphere, providing the energy needed needed for the rapid catalytic break-down of ozone by ClO and its dimer ClOOCl. Another mechanism involving Bromine adds another 33% to the depletion total. Over 50% of the stratospheric ozone is destroyed by these two mechanims, most of the damage occuring in the lower stratosphere.
5. Towards the end of spring (mid-December) the warming temperatures cause the vortex to break up; ozone-rich air from the surrounding area comes flooding in and masses of ozone-depleated air go wandering off, temporarly lowering the ozone in areas of South America and New Zealand by up to 10%.
Factors influencing the magnitude of the hole are essentially the same as those factors affecting global ozone levels but an area of great uncertainty are the surface reactions that happen in the polar stratospheric clouds. Reactions have been proposed and tested in labs in which chlorine, bromine and nitogen-oxides can cooperate to break down ozone many times faster than they could alone, and the presence of the polar clouds is important in this cooperation.
Author: Brien Sparling
Basic chemistry of ozone depletion
Please understand that this is a greatly simplified "readers digest" version of the central reactions of interest in the story of Ozone depletion. For further information I recommend
T.E.Graedel and P.J.Crutzen
_Atmospheric Change: an Earth System Perspective_2nd ed._
Freeman, New York (1993) Starting on page 141.
for a more in-depth treatment of ozone chemistry that is still very readable by the science-layman. Basic chemistry of ozone depletion
Please understand that this is a greatly simplified "readers digest" version of the central reactions of interest in the story of Ozone depletion. For further information I recommend
T.E.Graedel and P.J.Crutzen
_Atmospheric Change: an Earth System Perspective_2nd ed._
Freeman, New York (1993) Starting on page 141.
for a more in-depth treatment of ozone chemistry that is still very readable by the science-layman.
Formation and destruction of ozone
Sunlight is the major energy source for both making and destroying stratospheric ozone:
When an Oxygen molecule absorbs a photon of light with a wavelength shorter than 200 nanometers (1 billionth of a meter) the energy splits the molecule into two Oxygen atoms. One of these atoms can react with another Oxygen molecule to form an Ozone molecule.
Up to 98% of the sun's high-energy ultraviolet light(UV-B and UV-C) are absorbed by the destruction and formation of atmospheric ozone. The global exchange between ozone and oxygen is on the order of 300 million tons per day.

Dumitru Crivoi, Ph. Dr.
Institutul National de Inventica Iasi
crivoidumitru@yahoo.com
tel; o769311402

DESPRE CORPURILE NATURALE DIN UNIVERS
(About natural bodies of Univers, Anuarul UPA 2014, vol 1, p. 9-21)
Abstract: My problem is to build a relational theory of space, i.e., one according to which space is a sort of network of relations among natural corps. On the theory of (electro) convergence / divergence of natural bodies are two assumptions: a) natural body/corp defines the space (aristle “place”), and b) "fall" to place natural resonance bodies induces rotation of the local bodies and phenomenological personalizes space. I define the notion of (ge)entropic natural body/corp, entropic matrix of the natural body and natural body/corp of predominant influence and the interposition between natural corps in terms of the previous notions. I take the notions of concrete natural bodies /corps and of action of one natural corps upon another as undefined, or rather as defined in another context.
Natural bodie′s (electro)convergence/divergence referent eliminate the separation between
"thing in itself" and phenomenon, respective, and " cut" the objective existence of space and time.
Keywords:natural, body/corp, (electro)convergence-divergence, matrix, (ne)entropic

1. Introducere
Microcosmosul cât şi macrocosmosul au fost obiectul de studiu al gânditorlor din cele mai vechi timpuri. Teoriile referitoare la aceste douã domenii sunt diverse şi de o complexitate corespunzãtoare nivelului de cunoaştere din perioada în care au fost elaborate. Majoritatea oamenilor de ştiinţã sunt de acord ca cercetarea mai profundã a micro/macrouniversului vor da un nou avânt cunoaşterii realitãţii obiective. Conceptele fundamentale utilizate în construirea/analiza micro şi macrocosmosmului au fost cele de spaţiu/”loc” şi timp/”eon”. Principalele conceptii filosofice despre spațiu se pot grupa în trei grupe: concepția container (Newton, Kant), concepția substanțã primordialã (vârtejurile lui Descartes, îngrãmãdirile spațiale ale lui Clifford sau gãurile de vierme ale lui Wheeler) şi concepția relaționalã (Aristotel, Lucretius, Augustin, Leibniz, Lambert, Lobacevschi, Riemann, Engels, Mach, Whitead, Robb, van Dantzig, Fokker, Penrose, Bunge). In ştiințã se considera spațiul şi timpul (privite ca o structurã- cadru ce exista independent de lucruri) ca de la sine înțelese. Ştiinta ne spune care este structura spațiu-. timp neglijând sã ne spunã care ar fi natura acesteia. Daca procedura este satisfacãtoare pentru ştiințã, în filosofie ea este ilicitã. În filosofie trebuie sã se rãspundã şi la întrebarea” Ce sunt spațiul şi timpul?” Rãspunsul la întrebarea de mai sus odatã oferit de filosofie ar permite ştiintei sã investigheze conexiunea afinã sau metrica spațiu-timp. Din raţiuni extrafilosofice s-a formulat ca lumea materialã (existența totalã) are în componențã sa ortoexistența şi existența. Denumirea este improprie, întrucât spiritul (idealul) este lasat pe dinafarã, dar conceptul se justifica din raţiuni extrafilosofice la momentul formulării. Ortoexistența /“lucrul mai profund” are la bazã ”lucru în sine”care generează lumea cuantică şi apoi lumea macroscopică cu fenomenele ei imediate. Despărţirile dintre conştiințã ( ídeal),lucru în sine şi fenomen, respectiv considerarea spaţiului şi timpului înafara existenţei obiective nu se justificã nici filozofic şi nici din punct de vedere al fizicii teoretice. O conexiune sistemicã între componente ale conştiinţei (idealul), “lucrul profund”( în conexiune intimã cu spatiul/timpul) şi “fenomen” ar permite o interpretare cu putere de creație fireascã a totalităţii existenţei. Potrivit realismului critic “lucru în sine” nu este cogniscibil ca atare fãra distorsiune (scãdere şi/sau adaos de trasãturi) iar ideile referitoare la acesta nu sunt gãsite de-a gata, se concep, se modificã sau chiar se renunţã la ele în ansamblu. Astfel, orice teorie, oricãt de plinã de succes/perfectã la un moment dat i se pot descopri limite, limite care pot fi acoperite de o nouã teorie. Fizica teoretica are ca preocupare principalã sã prezente lumea aşa cum este, independent dacã este perceputã sau manipulatã (prin limitele actului de observare directã, respectiv, experimentalã). Nivelul filozofic al rezolvării problemei prezentate mai sus impune căutarea de soluţii cu un consistent substrat fizic. Desigur, trebuie mai întâi dezvãluitã cunoaşterea de fundal, atât filozoficã/teoreticã cât şi metodologicã. Pentru a intelege cum este constituitã şi cum funcţioneazã lumea materialã în totalitatea şi complexitatea sa, nu existã nimic mai eficient decât “demontarea” şi apoi “reasamblarea” sa. Esența lumii materiale este naturalul cu substratul sãu “corpul natural”. Corpul natural, pe diferitele sale paliere de definire a micro şi macrocosmosului aşa cum a fost considerat de-a lungul timpului, poate fi considerat ca fiind: a) o colecţie de lucruri naturale iar fiecare proprietate a corpului este o rezultantã sau o agregare a proprietatilor lucrurilor componente (individualismul sau reductionismul); b) o totalitate ce înseamnã mai mult decât numarul lucrurilor componente şi care totalitate are proprietãţi ce nu pot fi reduse nici la proprietãţile lucrurilor componente nici la interacţiunile lor (holismul sau colectivismul); c) un sistem de lucruri/corpuri naturale aflate în relaţie, adicã un sistem, iar în timp ce unele dintre proprietãţile lui sunt agregãri de proprietãţi ale componentelor, altele derivã din relaţiile dintre acestea din urmã (sistemismul). Fiecare concepţie teoreticã referitoare la corpul natural, şi ca atare asupra oricãrui obiect concret, are douã componente: una ontologicã şi una metodologicã. Prima se ocupã de natura corpului natural iar a doua de calea pentru studierea ei. Aspecte ontologice şi metodologige sunt expuse în bibliografiea aferentã lucrãrii precizând cã acestea nu acoperã întreg spectru gândirii ştiinţifice şi filozofice referitoare la problematica corpului natural. Numai cu ajutorul constructelor (concepte/propoziții/teorii/abstractul) pot oamenii să se înţeleagă şi sã înțeleagã, fig.1.


(vezi, in lucrare pe net Fig.1)



Fig. 1 Repere ale relației dintre ontic şi ontologic în viziunea teoriei generale a sistemelor (TRG)

Filosofia separă lumea reală în existenţa ei ( onticul ) de modul în care se structurează înţelegerea ei filosofică (ontologicul) – adică „lumea” conceptelor ce sesizează profunzimile empiricului, fig. 1. Numai prin activitatea creativã şi recepție creativã omul va putea cunoaşte şi descrie cât mai aproape de realitate lumea materialã. Teoriile generale ale sistemelor (TGS) sunt uzual considerate ştiințifice întrucât ”a) sunt precise (în virtutea faptului de a fi formulate matematic), b) nu sunt în contradicție cu cunoaşterea noastrã ştiințificã anterioarã şi c) când sunt aplicate (prin specificare) oferã adesea cunoaştere ştiințificã –în particular, teorii ştiințifice autentice [...]” [3]. Încã din antichitate corpul natural a fost considerat fie ca obiect primordial al lumii (Thales Empedocles, Parmenides, Heraclitus) fie un concept abstract ( Anaximander, Antiphon, Zenoof Citium, Zenoof Elea) fie a fost folosit ca element de bazã pentru elaborarea teoriei atomice a materiei (Leucipiuus, Democritus, Epicurus).
Despre corpurile naturale
Conceptele fizice stau la baza multimii de enunțuri ce construiesc orice teorie fizicã. Conceptul “corp natural” ca obiect fizic “aparține” atât microcosmosului cât şi macrouniversului funcție de cantitãțile fizice (sau mai degrabã mãrimile) “asociate”. Presupunem ca lumea materialã este constituita din corpuri naturale. Proprietãțile care sunt posedate de un anumit corp natural (lucru) luat ca întreg din lumea materialã sunt numite proprietãți de ansamblu sau globale.
........................................................................................................................................................................................

[...]hidrodinamică în procesul transmiterii puterii. Această lege a fost descoperită de Newton în contextul în care încerca să explice mişcarea planetelor prin ,,vârtejuri” într-un mediu eteric, fin, care ar umple întregul spaţiu cosmic. Legea fizică ar trebui să se refere /(sa ţină cont) în primul rând la/de ordinea mişcării unui corp neentropic în universul neentropic fundamental, respectiv, în universul entropic (masic). Emergenţa masică a corpului în mişcare determină gradientul de ”vâscozitate” a mediului (preponderenţa undelor staţionare in structurile materiale) respectiv frecarea dintre corpuri ca proces fundamental de transformare. Anvelopă entropică constitue sediul transformărilor substanţiale şi energetice care personalizează interacţiunile locale ale corpului natural pe care îl înglobează. Se poate concluziona că orice corp masic este inglobat intr-o anvelopă entropică (matrice) care constituie interfaţa energetică dintre mediu universal şi corpul masic propriu –zis. Principalele paliere de interacțiune ale corpurilor naturale din Univers au la bazã: a)electroconvergența neutrinico-neutronicã ce stã la baza gravitației, a interacțiunii tari/nucleare şi slabe, şi; electroconvergenta neutronului în mişcare (electronului) care realizeazã interacțiunea electricã a corpurilor naturale; [4-10].

Definiții
• (1) “Corpul natural (P) constituie itemul factual/ lucru care personalizeazã (meta)fizic orice pereche (σ), [“loc”, eon”], respectiv, [ spaţiu, timp] a mulţimii tuturor corpurilor (Σ) din Univers. Analiza corectã a proprietãţiilor corpului natural pe diferite paliere al (orto) existenţei
este posibilã cu ajutorul funcţiei: P: ΣxS→ R, unde S este mulţimea tuturor sistemelor scalã (“marime”, “cantitate”) cum-unitate conceptibile (marime/cantitate).
• Corp nemasic/”loc” natural neentropic- itemul factual al emergenţei structurale şi funcţionale al palierului neentropic al universului neobservabil şi în care fenomenele de transformare nu sunt preponderente (orthoexistenţa ), fig. 3, a.
• Corp natural entropic- corpul natural masic care defineşte structural şi fenomenologic palierul entropic al spaţiului/universului fenomenologic, fig. 3. B.
• Matricea entropica a corpului masic-spațiul de manifestare a potențialitãții cauzale şi a potențialitãți de întâmplare a corpului natural, fig.3b.
• Corp natural de influențã preponderentã- corpul natural de interacțiune a cãrui matricea entropicã maximizeazã capacitatea de materializare a potențialului causal şi a potențialului de întâmplare a corpului natural considerat.
• Corp natural-referentul teoriei (electro)convergenței/divergenței
• Referentul scontat al constructului este acel lucru de care se ocupa (pe care îl reprezintã sau la care se referã/intenționeazã sã se refere) un construct (concept, propoziție, teorie). Referentul unui construct poate fi perceptibil sau imperceptibl, poate fi presupus ca real sau real, imaginar, ş.a.m.d. Referentul unei teorii (sau unui alt construct) poate fi un singur obiect sau orice numãr de obiecte/item-uri.

FARA ACESTE NOI CONCEPTE NU SE POATE INTELEGE/MODELA (aproape de adevar) CINEMATICA PENDULULUI (respectiv, cinematica PAMANTULUI/corpurilor masice massive din UNIVERS
3. Concluzii:
1.Matricea entropicã a corpului natural face posibilã tratarea acestuia ca un întreg, fãra componente; distincția între partea corpuscularã şi partea de câmp a entitãților masice cu sarcinã este artificialã;
2. În timp ce cadrele de referințã sunt presupuse ca fiind înregistrate fãrã ca sã influențeze sau sã fie influențate, un spațiu de stare pentru corpul natural trebuie sã fie considerat ca reuniune a spațiilor de stare parțiale;
3 Paradigma electroconvergenţei corpurilor naturale deschide noi perspective cercetãrii micro şi macrocosmosului;
4. Studiul aprofundat al corpurilor naturale ne aratã un Univers diferit de imaginea pe care ne-am fãcut-o despre el în cadrul experienţei noastre obişnuite ;
5. Paradigma electroconvergenţei corpurilor naturale din Univers conduce la o treapta superioarã de modelare fenomenologicã a interacţiunilor corpurilor din Univers;



Bibliografie (selectie)

1. Allais, M Should the law of gravitationbe reconsideration? Aero/Space Engineering, September,Octomber, November, 1959
2 Aristotel FIZICA, editura Moldova, Iaşi, 1995
3 Bunge, M., ŞTIINȚÃ ŞI FILOSOFIE, Ed. Politicã, Bucureşti,1984
4. Crivoi, D., -ELECTROCONVERGENŢA PĂMÂNTULUI, Ed. Performantica, Iaşi, 2005.
5. Crivoi, D., -HAZARDUL SEISMIC , Ed. Performantica, Iaşi, 2004.
6. Crivoi, D., -CONVERGENTA SI DIVERGENTA MATERIEI, Ed. Performantica, Iaşi, 2007.
7. Crivoi, D., ş.a. Forma ca fundament al unitãţii lumii”, contract nr. 218/25.10.1995, I.N. Inventicã Iaşi
8. Crivoi, D., Electroconvergenţa corpurilor naturale din Univers, Anuarul UPA/2010,vol.I, p.437-477
9 Crivoi, D., Allais Experiment - A Crucial Experiment Regarding the Electro Congruence of Natural Bodies out of Univers, Anuarul UPA/2012, vol.I,
p 23-45
10. Crivoi, D., The electromagnetic interaction between The Sun and the Earth, Proceeding of the Tenth International Congres, vol.3 (Cybernetics models and technics), p. 848-862, Bucureşti, Romania, 1996
11. Popescu,N.I., GRAVITAŢIA, Ed, Stiinţificã şi Enciclopedicã, Bucureşti, 1981
12. Radcenco, Vs., TERMODINAMICA GENERALIZATÃ, Ed. Tehnicã, Bucureşti, 1994

.  Multumesc pentru informare, Crivoi D (era sa scriu Rog.   ). Am avut rabdarea sa citesc articolul si am constatat ca in mare, e o vrajeala. De ex., se depune un efort f mare in articol pentru a raspunde CUM? (dispare ozonul in gaura), cu amanunte stiintifice de nivel inalt, gen ClONO2, si nici pâs despre DE CE? (dispare). Pentru ca ar fi fost normal invers; primo - cauza pentru care el, ozonul, nu a disparut in ultimii zece mii de ani si, brusc, odata cu bomba H -si utilizarea ei- a aparut aceasta suparatoare coincidenta. Si atunci.... daca scientists nu sufla o vorba despre cauza, cum sa nu-l crezi pe Lyne care numeste aceasta cauza. Singura intrebare pe care mi-o pun este relativa la cele 300 mile alt. Poate o fi zis 30.

. M-am suprapus cu ultimul tau mesaj. Care imi cam depaseste nivelul propriu de pregatire dar apreciez Hidrodinamica in procesul de transmitere a puterii ca fiind -in sfarsit- o abordare stiintifica fireasca si necesara in transmiterea interactiunilor din aceasta lume. Aici este inevitabila utilizarea vascozitatii, care se masoara mai greu, dar e parametru esential si pare sa faca parte din "familia" rezistentelor, inductantelor, etc.

[quote]
Afirmatia mea nu poate confirma nimic, Dacule, este numai o parere a
1 + 1 oameni, care nici macar nu sunt scientisti.
...ca urmare a FOIP-ului rezultant instantaneu si care are deci viteze și direcții diferite în fiecare moment.Datorită acestei pulsații rezultă că în univers materia de la partcule până la stele este distribuită neuniform și asta însemnă că universul este neomogen dar izotrop.Cum am putea găsi Legea Pulsației Universului bazat pe teoria FOIP?
Aici se opreste convergenta modelelor noastre. Eu nu cred ca Universul
pulseaza aiurea, numai sa de afle in treaba. Aceste "pulsatii" eu le pun
in legatura numai cu Big Bangurile care au loc in diverse puncte din
Univers si produc impingere in zonele invecinate.
La pct. 4 ma mai gandesc daca am ceva de zis..
virgil_48Foarte activ

Bibliografie accesibila:
Rezultate experimentale accesibile gasiti in Titus Filipas " Dincolo de curcubeul stellar". Rezultatele arata ca "locul" din Univers este diferit si "complex".

Mesaj Scris de Abel Cavaşi la data de Dum 15 Noi 2015, 19:21
1.Se dau în vid două corpuri de mase egale, dar de temperaturi diferite, aflate în repaus la momentul inițial și legate printr-o tijă care nu le lasă să se atragă gravitațional. Corpul cald cedează căldură corpului rece. Conform Fizicii actuale, corpul cald pierde energie, deci și masă, iar corpul rece primește energie de la corpul cald, iar masa lui crește.

2.În aceste condiții, ce se întâmplă cu poziția celor două corpuri? Rămâne centrul de masă pe loc și se modifică poziția corpurilor? Sau invers, corpurile rămân în repaus și se deplasează centrul de masă? Dacă se modifică poziția corpurilor, putem vorbi de faptul că corpul cald produce lucru mecanic? Atunci, există transfer de căldură fără lucru mecanic? Cum depinde acest proces (care este accelerația în funcție) de mărimea masei inițiale?

Dacă n-ar exista tija, dar corpurile s-ar roti unul în jurul celuilalt cu viteză convenabilă, încât forța centrifugă să compenseze forța gravitațională, care ar fi evoluția sistemului în timp? Cum ați răspunde la întrebările de mai sus în acest context?

Comentariu:
1.Este o situatie tipica in carea au loc efectele Seebec, Peltier, Thomson (ca fenomene specifice sistemului inchis format de cele doua corpuri si tija de legatura) pana la realizarea echilibrului termic.
In situatia ca nu-l consideram system inchis Solutia problemei este functie de intensitatea fluxului termic/electric/magnetic/masic/mec./termic data de diferenta de temperature (si nu numai daca vedem fluxurile/efectele ce apar) dintre cele doua corpuri, respectiv la frontiera sistemului cu mediul. Termodinamica ceneralizata defineste energia locala a suma a lucrului (electric, magnetic, masic/chimic, de presiune/mechanic, ..., "lucru termic" legat de entropia locala).
Suma lucrurilor din sistem la un moment dat da energia sistemului; energia este o marime asociata cu parametrii de starea a sistemului la un moment dat/Planck.
2.Lucru in cadrul sistemului inchis este legat de "miscarea"/conversia interna. Lucru efectuat in conditiile sistemului "deschis" depinde de anizotropia schimbului la frontiera mediu system (in conditiile absentei unei susre de fluctuatii/flux extern.

Comentariu:
1.Este o situatie tipica (ca fenomene specifice sistemului inchis format de cele doua corpuri cu TEMPERATURA DIFERITA si tija de legatura) in care au loc efectele Seebec, Peltier, Thomsonpana la realizarea echilibrului termic .
a) In situatia ca-l consideram SISTEM INCHIS, Solutia problemei este functie de intensitatea fluxului termic/electric/magnetic/masic/mec./termic data de diferenta de temperature dintre corpuri. Termodinamica generalizata defineste energia locala/interna ca suma a lucrului (electric, magnetic, masic/chimic, de presiune/mechanic, ..., "lucru termic" ) efectuat in sistem. In acest caz se modifica energia interna.

Suma lucrurilor din sistem (electric/magnetic/masic/mec./termic) la un moment dat da energia sistemului; energia unui system este o marime asociata cu parametrii de starea a sistemului la un moment dat/Planck.

b) Daca consideram sistemul deschis/neizolat intr-un mediul cu miscare netermica (T apropiat de 0 grade celsus), functie de temperature corpului cald, pot fi decuplate perechile de neutron/electroni tip Cooper din mediu/ periferia sistemului. Astfel, se strica simetria de stare a mediului din jurul/configuratia sistemului de corpuri (functie de puterea radianta a elemetelor sistemului) cu consecinte multiple care conduc, in final la anizotropia schimbului dintre system si corp.Aceasta anizotropie se poate materializa in schimbarea infinitizamala a pozitiei corpului;

3 ............................................................................... fluctuatiile din mediu datorita anizotropiei termice..................

Care este cel mai simplu şi mai general model al realităţii?
Mesaj Scris de Abel Cavaşi Astazi la 06:35

Parere:
Orice teorie are la baza un referent (la ce se refera teoria). Referentul poate fi "oricare", importantant este ca teoria/modelul sa produca predictii in accord cu "realitatea". Parerea mea este asta: "corpul natural" este referentul care poate fi la baza modelarii realitatii. Orice corp/sistem natural, conf. datelor de observare, are atat proprietatile de interactiune ale "discretului" cat si ale ondulatoriului. Orice palier de existenta/interactiune/conversie a corpului natural poate fi modelat pe baza proceselor de absorptiei/dispersiei dintre matricele aferente acestor microcorpur, parte a sistemului analizat. Momentele (inclusive, de rotatie) sunt consecinte ale acestor procese fundamentale (absorbtie, dispersie/imprastiere) ale corpurilor naturale. Cinematica corpurilor este o mica "secventa" a RELITATII. Nu este indicat a se porni de la efecte (si nu de la cause) in modelarea realitatii/interactiunilor.

Proprietatea geometrica a liniei este functie de proprietatea (fizica) a multimii punctelor ce sunt in "locul" din Univers ce compun linia. Astfel,
a) Pentru "puncte" ingeresti (care "sunt" / numai in "sine"- dar nu interactioneaza cu mediul de puncte "saturate" din Universul fizic) se poate imagina ca "poate",..., exista o "traiectorie"/linie dreapta.
b) Pentru "puncte"/"locurI" lumesti (cu o anumita "stare" ) sunt doua situatii",si anume
- linie/traiectorie dreapta pentru miscare "punctului" in paliere "saturate" ale mediului de "miscare continuua""(fara absorbtie/dispersie);
- linie/traiectorie curbilinie, zig-zoidala,..., pentru medii "nesaturate" (cu dispersie/absorbtie").

Observatie:
Acest tip de "traiectorii-multimi de puncte" pot fi sediul imaginatului "big-bang"(a), respectiv, al emergentei "discretului" (corp natural+timp+spatiu)(b), vezi, auto/electroconvergenta.

In fizica sunt constatate cateva proprietati ale miscarii (corpurilor) pe care natura le respecta. Unul dintre aceste principiii este cel al minimului (deplasarii/CURBILINIU? LINIAR?, energiei/CURBILINIU? LINIAR,...,).
Mediile pot fi "active"/parametrice s-au "inactive" la trecerea/deplasarea corpului (functie de parametrii volumici, directiia de interactiune/interferenta, pi, pi/2, etc,..., functie de faptul daca fen. de absorbtie si-a atins limita/SATURATIE astfel incat nu mai "absoarbe",...s.a. astfel incat pot sa /se produca/induca interactiuni/procese liniare ori neliniare (transformari de faza/prag), care "transforma" calitatea miscarii. Vezi, electroconvergenta.

Crivoi D a scris:In fizica sunt constatate cateva proprietati ale miscarii (corpurilor) pe care natura le respecta. Unul dintre aceste principiii este cel al minimului (deplasarii/CURBILINIU? LINIAR?, energiei/CURBILINIU? LINIAR,...,).
Mediile pot fi "active"/parametrice s-au "inactive" la trecerea/deplasarea corpului (functie de parametrii volumici, directiia de interactiune/interferenta, pi, pi/2, etc,..., functie de faptul daca fen. de absorbtie si-a atins limita/SATURATIE astfel incat nu mai "absoarbe",...s.a. astfel incat pot sa /se produca/induca interactiuni/procese liniare ori neliniare (transformari de faza/prag), care "transforma" calitatea miscarii. Vezi, electroconvergenta.

Daca incerc eu sa citesc ELECTROCONVERGENTA imi pierd timpul
degeaba. Cauza o cunoasteti. Puteati sa traduceti dvs. si sa
sintetizati in limbajul forumului, care este atitudinea acestui studiu
fata de miscarea libera. Fara variante, divagatii si inflorituri de stil.

Orice teorie porneste de la existenta REPAUS-ului, ori a MISCARII ca fenomen fundamental/prim al substantei din Univers . In conceptia auto/electroconvergentei REPAUSUL este primordial. Miscarea naturala este data de interactiuni si actiuni dintre corpuri/zone din Univers. Potrivit electroconvergentei miscarea are la baza interactiuni dintre corpurile micro si Macrocorpuri (multimi de microcorpuri masice si nemasice). Potrivit electroconvergentei, in Univers miscarea este naturala ori "fortata". Miscarea inertiala a unui corp este data de constanta interactiunii acestuia cu mediul. De altfel, nu s-a observat aceasta constanta de interactiune din datele de observare asupra miscarii corpurilor ceresti.

Crivoi D a scris:Orice teorie porneste de la existenta  REPAUS-ului, ori a MISCARII ca fenomen fundamental/prim al substantei din Univers . In conceptia auto/electroconvergentei REPAUSUL este primordial.

Faptul ca repausul este relativ, nu este o problema ? Se poate
stabili o locatie cu repaus absolut sau consideram una ?

Miscarea naturala este data de interactiuni si actiuni dintre corpuri/zone din Univers. Potrivit electroconvergentei  miscarea are la baza interactiuni dintre corpurile micro si Macrocorpuri (multimi de microcorpuri masice si nemasice).

Miscarea inertiala nu mi se pare a fi data de actiuni si interactiuni. Poate
ca este initiata astfel, dar apoi... Cat despre microcorpurile nemasice, acestea
nu si-au gasit inca loc in atentia mea.

Potrivit electroconvergentei, in Univers miscarea este naturala ori "fortata". Miscarea inertiala a unui corp este data de constanta interactiunii acestuia cu mediul.

Daca corpul are interactiune cu mediul, miscarea lui naturala este
fortata. Iar inertia lui se epuizeaza, nu este perpetua.
Care miscare naturala o considerati NE fortata ? Eu o vedeam numai
pe cea din "spatiul liber". Adica mai mult dintr-un spatiu teoretic.

De altfel, nu s-a observat aceasta constanta de interactiune din datele de observare asupra miscarii corpurilor ceresti.

Si nu se va observa multa vreme fiindca in spatiu este prea mica. Si
s-ar putea sa nu fie tocmai constanta ci sa depinda de locul unde o
masori !

d-l Virgil 48:
1.Faptul ca repausul este relativ, nu este o problema ? Se poate
stabili o locatie cu repaus absolut sau consideram una ?

Raspuns:
Orice teorie porneste cu presupuneri/ipoteze (inclusive, cele referitoare la "inertia" REPAUSULUI /  MISCARII). Daca in baza presupunerilor/ipotezelor teoria face predictii corecte pentru cat mai multe "fapte" din natura inseamna ca presupunerile  sunt mai aproape de adevar decat cele de la teorii cu predicti corecte mai putine. Actualmente sunt teorii valabile atat in ideea Repaus primordial cat si cu presupunerea Micare primordiala. Asta-i treaba cu TEORIA/constructele!

D-l Virgil 48:
2.Miscarea inertiala nu mi se pare a fi data de actiuni si interactiuni. Poate
ca este initiata astfel, dar apoi... Cat despre microcorpurile nemasice, acestea
nu si-au gasit inca loc in atentia mea.
Raspuns:
2. Parametrii miscarii inertiale nu se regasesc in rezultatele masuratorilor directe respective indirecte(laborator). Am vazut ca in exemple vorbiti NUMAI despre "explozii",...,presiune/impuls mecanic care ar fi la baza impulsului corpurilor natural. Binenteles ca (fiind adept al NOULUI) apelati in "parerile" sustinute pe forum la  paradigme de interactiune lansate in stiinta acum cateva sute de ani. Cred ca o sa fiti surprins (nu numai dvs.) daca o sa va spun ca adevaratele/fundamentalele cause ale miscarii naturale sunt la nivelul absorbtiei (si dispersiei) microcorpurilor natural (preponderant la nivelul corpurilor emergent masice). Daca secolul al-XX-lea fost al stiinteii/fizicii /,...,"electronului" secolul al XXI-lea va fi al stiintei/fizicii/..., corpurilor emergent masice (,...,neutrin, foton,...,)
Legile din fizica vor tine cont, in principal, de palierul de interactiune/actiune  al acestor entitati.


3.Potrivit electroconvergentei, in Univers miscarea este naturala ori "fortata". Miscarea inertiala a unui corp este data de constanta interactiunii acestuia cu mediul.
D-l VIRGIL 48:
3a)Daca corpul are interactiune cu mediul, miscarea lui naturala este
fortata. Iar inertia lui se epuizeaza, nu este perpetua.
3b)Care miscare naturala o considerati NE fortata ? Eu o vedeam numai
pe cea din "spatiul liber". Adica mai mult dintr-un spatiu teoretic.

Raspuns
3a) Naturalul se refera la acele procese /fenomene/fapte neantropice (care exclud factorul uman; de exemplu sageata lansata dintr-un arc nu este naturala ci "fortata"). Despre "inertie" cititi istoricul conceptului care, actualmente are "inteles" doar in miscarea "fortata". La corpurile naturale forma de miscare se schimba cantitativ cat si calitativ functie de parametrii de interactiune /,..., ai "locului" din Univers ("orizontal/vertical")afferent corpului la un moment DAT. Inertia "vazuta" doar in legatura cu parametrii de "deplasare" a corpului nu este un concept al INERTIE NATURALE,..., COMPLETA. Miscare in natura (in diferitele sale forme) este perpetuua pentru corpurile naturale. Ce-i in REPAUSUL este greu de definit/gasit. In schimb supozitia inertiei REPAUSULUI este corecta si poate fi folosita in constructia teoriilor.

3b) In miscarea naturala nimic nu-I fortat. Totul ce se intampla in natura are la baza legi proprii acestora. Oamenii/teoriile incearca sa le "ghiceasca" (cu un grad de incertitudine variabil) dar- o data insusite de stiinta- uneori confunda "ghicitorile" cu adevaratele legi ale naturii (mai ales cei care se documenteaza superficial, si asta o facem "cam toti").

De altfel, nu s-a observat aceasta constanta de interactiune din datele de observare asupra miscarii corpurilor ceresti.

D-l Virgil 48
1. Si nu se va observa multa vreme fiindca in spatiu este prea mica. Si
s-ar putea sa nu fie tocmai constanta ci sa depinda de locul unde o
masori !

Raspuns
In raspunsul dat am vrut sa va sugerez ca nu exista miscare inertiala. Aici lucrurile sunt putin mai complicate care sunt legate de triada absorbtie/dispersie/saturatie. Dar se pare ca atata timp cat "apelati" la imaginarul "spatiu liber"  asemenea realitati nu conteaza.
Sper ca am folosit un limbaj asa cum ati dorit.