Legi de conservare (2)

Aceasta miscare de rotatie are loc fara a exista un camp central care sa contribuie cu ceva asupra miscarii.

Comentariu:
Atmosfera terestra (mai ales deasupra/in apropierea intinderilor mari de apa sarata) constituie un mediul local care favorizeaza descarcarea electrica a acesteia catre zona terestra (catod)) cu o magnitdine variabila (,..., descarcare autonoma,..., descarcare corona,..., ). Campul electric, respectiv, magnetic aferent acestei descari locale ("curent" atmosfera-scoarta terestra) interactioneaza cu constituientii atmosferei electrizandu-i si confinandu-i catre "nucleu" -centrul vortex-ului. Parametrii de initiere/comportare a vortexului/ciclonului sunt determinati de structura/organizarea/functiile intrasistemice si extrasistemice a "locului" evenimentului.

D-l Virgil 48:
"Sau iti insusesti complet fizica elicoidala"

Comentariu:
Fizica este "physis"=natura. Modul cum intelegem "physis"-ul are la baza o ipoteza pe baza careia construim constructe. Intelegerea onticului trebuie sa tina cont de concept (cunoasterea conceptuala) cat si de context (intelegerea contextuala). Cunoasterea are la baza ipoteze si, in consecinta, Physis/ontic-ul va continua sa fie explorat in baza diferitelor ipoteze atat timp cat va exista ratiune in lume. Sunt de admirat asemenea incercari , cu atat mai mult cu cat sunt mai curajoase ("potrivnice" ipotezelor recunoscute si "obosite" de contradictiile pe care nu le pot explica). La inceput ipotezele, produc CEVA neclar (fuzzy), dar pe masura ce progreseaza pe traseul crearii /fundamentarii de noi constructe si devin capabile sa faca predictii superioare vechilor ipoteze devin total (ori, secvential) parte a STIINTEI. Nu-i nimic criticabil in domeniul dorintei creatiei /cunoasterii.

crivoi d a scris:D-l Virgil 48:
"Sau iti insusesti complet fizica elicoidala"

Comentariu:
Fizica este "physis"=natura. Modul cum intelegem "physis"-ul are la baza o ipoteza pe baza careia construim constructe. Intelegerea onticului trebuie sa tina cont de concept (cunoasterea conceptuala) cat si de context (intelegerea contextuala). Cunoasterea are la baza ipoteze si, in consecinta, Physis/ontic-ul va continua sa fie explorat in baza diferitelor ipoteze atat timp cat va exista ratiune in lume. Sunt de admirat asemenea incercari , cu atat mai mult cu cat sunt mai curajoase ("potrivnice" ipotezelor recunoscute si "obosite" de contradictiile pe care nu le pot explica). La inceput ipotezele, produc CEVA neclar (fuzzy), dar pe masura ce progreseaza pe traseul crearii /fundamentarii de noi constructe si devin capabile sa faca predictii superioare vechilor ipoteze  devin total (ori, secvential) parte a STIINTEI. Nu-i nimic criticabil in domeniul dorintei creatiei /cunoasterii.

Daca constructul care face predictii superioare(?) vechilor ipoteze
este miscarea elicoidala, este distanta mare pana la afirmarea lui.
Eu consider ca exista si o prapastie de netrecut !
Nu vi se pare ca apar tot mai multe constructe de acest fel cu alte
scopuri decat imbunatatirea cunoasterii ? Si ca o mare parte din
"vechile ipoteze" vor fi valabile in veci ?
Poate am inteles gresit intentia dvs, dar nu este numai vina mea.

............................................................................................................................................................................................................
Într-o scrisoare a lui Newton către Bentley (care a editat Principiile ediţia a II-a) se fac referiri la faptul că legea sa nu trebuie interpretată ca mai sus, astfel el scrie textual: ”Este de neconceput că materia brută neînsufleţită ar trebui să opereze, fără medierea a ceva care nu este material, asupra altei materii şi să o influenţeze fără contact reciproc […]. Şi acesta este unul din motivele pentru care am dorit să nu-mi atribui mie ideea unei gravitaţii înnăscute […]. [Aceasta] este pentru mine o absurditate atât de mare încât cred că nici un om care are facultăţi competente în probleme filozofice n-ar putea cădea vreodată în ea”.

• Gravitaţia pentru corpuri extinse
Newton a fost mulţi ani preocupat de problema dacă legea gravitaţiei pentru mase punctuale rămâne valabilă şi pentru cazul unor sfere extinse, cum sunt desigur Pământul şi Luna : ”După ce am găsit că forţa gravitaţiei spre o planetă întreagă îşi are originea în forţele de gravitaţie care acţionează asupra tuturor părţilor sale şi este suma acestor forţe şi toate aceste forţe se află într-o relaţie de proporţionalitate inversă faţă de pătratul distanţelor de la fiecare în parte, m-am întrebat în continuare dacă această proporţionalitate inversă cu pătratul distanţei rămâne valabilă exact, sau măcar aproximativ, şi pentru forţa totală compusă din atâtea forţe parţiale; pentru că s-ar putea ca proporţia care este valabilă exact la distanţe mai mari se va îndepărta mult de adevăr în apropierea suprafeţei planetei, unde distanţele dintre particule sunt inegale şi situaţia lor diferită. Dar cu ajutorul propoziţiilor 75 şi 76, din Cartea I, şi a Corolarelor lor, în cele din urmă am fost mulţumit de adevărul propoziţiei aşa cum o supun acum atenţiei. ” , (n.4.).
Newton nu şi-a formulat precis dinamica sa până prin anii 1680. Newton a dedus acest important rezultat pentru mase sferice dintr-o serie de propoziţii (Principii, Cartea I, Propoziţia 70): ”Dacă asupra fiecărui punct al unei suprafeţe sferice acţionează forţe centripete care descresc ca pătratul distanţei de la aceste puncte, eu spun că un corpuscul situat în interiorul acelei suprafeţe nu va fi atras de aceste forţe în nici un fel.”, (m.3.) Prin ”forţă centripetă”, în acest caz, Newton înţelege o forţă centrală. Această teoremă afirmă că în interiorul unei sfere goale o masă punctuală nu este supusă nici unei forţe gravitaţionale nete; în orice punct din interiorul unei astfel de ,,cochilii” sferice, toate forţele gravitaţionale din cochilie se anulează reciproc.
”Presupunând aceleaşi lucruri ca mai sus, spun că un corpuscul situat în afara suprafeţei sferice este atras spre centru sferei cu o forţă invers proporţională cu pătratul distanţei sale la acel centru .“( Principii, Cartea I, Propoziţia 70).
Pe baza acestei propoziţii se poate examina o sferă plină cu densitate uniformă, considerând-o ca fiind constituită dintr-o serie de straturi concentrice şi concluzionând, de aici, că o masă punctuală situată în exteriorul unei mase sferice uniforme va fi atrasă de acea sferă exact la fel ca şi cum întreaga sa masă ar fi concentrată într-un punct situat în centrul sferei (n.5.).
În Cartea III, Propoziţia 8 , Newton a formulat acest rezultat în cazul a două sfere izolate după cum urmează: ”Pentru două sfere care gravitează una în jurul celeilalte, dacă materia este situată la fel pe toate părţile şi la egală distanţă de centru, greutatea fiecărei sfere faţă de cealaltă va fi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre centrele lor.” (n.4.). Combinând aceste două teoreme Newton afirmă în Cartea III, propoziţia 73:

,, Dacă spre multiplele puncte ale unei sfere date acţionează forţe centripete egale care descresc ca pătratul distanţei dintre puncte, eu susţin că un corpuscul situat în interiorul sferei este atras cu o forţă proporţională cu distanţa sa la centrul acesteia”(n.5.). Cu alte cuvinte aceasta înseamnă că având o sferă omogenă plină (cu densitate uniformă) şi dacă plasăm o particulă în interiorul acestei sfere, atunci particula va suferi o forţă de atracţie spre centru sferei şi această forţă va varia direct proporţional cu distanţa sa faţă de centrul sferei; motivul acestui fapt ar fi că acea parte a materiei sferice din cochilia aflată în afara locului particulei, nu exercită nici o forţă netă asupra particulei (aşa cum se afirmă în prima propoziţie citată anterior), pe când masa volumului sferic din interiorul locului ocupat de particulă variază ca cubul distanţei (deoarece volumul sferei este 4πr3/3). Sfera interioară acţionează asupra particulei cu o forţă ce variază, însă, invers proporţional cu pătratul distanţei. Toate aceste fapte, luate la un loc, adeveresc revendicarea de mai sus a lui Newton (n.19.). Aceste rezultate simple sunt adevărate numai pentru formele sferice.

D-l Virgil 48:
"Daca constructul care face predictii superioare(?) vechilor ipoteze este miscarea elicoidala, este distanta mare pana la afirmarea lui"

Raspuns:
Formula F=-G M.m/r2 (1)aplicata la calculul parametrilor de miscarea a corpurilor ceresti conducea la diferente mari (anomalii) intre valorile observate si cele calculate/(asteptate conform teoriei/constructului). Cum rezolva Newton "problema"? Apeleaza,cumva la imbunatatirea schemei lui Kepler? Nicidecum! , Apeleaza la un artificiu matematic modificand relatia (1), SI ANUME: F = G (M+m)m/r2. Acest artificiu/CONSTRUCT a redus din valoarea anomaliilor (de ex. din miscarea Lunii) pentru sistemele kepleriene (mase concentrate in puncte?,...,), dar nu au corectat SISTEMUL de baza. ASa s-a procedat DEMULT (artificiile geometrice ale lui Ptolomeu si.a, epiciclu, s.am.d.) asa s-a procedat mai recent de catre TRG (preluarea schemele geometrice ale lui Gauss şi Riemann și artificiul matematic inventat de Newton, F = G (M+m)m/r2 pentru explicarea avansului periheliului planetei Mercur) s.a.m.d.

Concluzie:
Constructele devin (sunt "obligate") mai performante pe masura ce tehnologia, respectiv, programul de observare sunt mai "performante" si gasec neconcordante intre predictia teoriei/constructului si rezultatul masuratorilor. Desi contin cea mai mare cantitate de informatii, ANOMALIILE observate , cel mai adesea nu se iau in calcul/analiza. DACA totusi se iau in calcul se apeleaza la "artificii" matematice/geometrice pentru explicitarea acestora fara a se apela la o noua paradigma de constructie a experimentului/programului de observare, colectarea datelor si interpretarea rezultatelor.
Cam asta, pe scurt, ar fi despre relatia dintre constructe, date de observare, anomalie si includere CONSTRUCTELOR in stiinta (oficiala). Daaca ramanem la Newton/Kepler nu putem sa "descriem" complexitatea naturii OBSERVATE din ce in ce mai profund.

D-l Virgil 48:

"Cat timp corpul este singur, masa lui nu produce nici o forta"

Comentariu:
Lipsa unui corp "proba" (care testeaza interactiunea) nu inseamna ca interactiunea (gravitationala, electrica,...,) nu exista in acel corp. Ea se manifesta la nivel "micro" (polarizare,...,) "long range" (gravitatie, electrostatic/magnetostatic, ...,).

crivoi d a scris:

Concluzie:
Constructele devin (sunt "obligate") mai performante pe masura ce tehnologia, respectiv, programul de observare sunt mai "performante" si gasec neconcordante intre predictia teoriei/constructului si rezultatul masuratorilor. Desi contin cea mai mare cantitate de informatii, ANOMALIILE observate , cel mai adesea nu se iau in calcul/analiza. DACA totusi se iau in calcul se apeleaza la "artificii" matematice/geometrice pentru explicitarea acestora fara a se apela la o noua paradigma de constructie a experimentului/programului de observare, colectarea datelor si interpretarea rezultatelor.
Cam asta, pe scurt, ar fi despre relatia dintre constructe, date de observare, anomalie si includere CONSTRUCTELOR in stiinta (oficiala). Daca ramanem la Newton/Kepler nu putem sa "descriem" complexitatea naturii OBSERVATE din ce in ce mai profund.                        

Legea citata de dvs. F = G (M+m)m/r2 este corectata fata de
cea a lui Newton, iar corectia este recunoscuta.
Trecerea timpului duce la corectari si aprofundari inerente in
orice domeniu. Dar conservativitatea momentului cinetic in
absenta oricaror factori de mediu este buna, fiindca sustine
paradigma.
Tot de la Newton pleaca, dar eroarea aceasta este  agreata,
ba chiar are si o farsa de demonstratie ulterioara.
Sunt sustinute diverse conservativitati false fiindca corespund
paradigmei si nu le corecteaza nimeni.

"Luna are o influienta pana la infinit deoarece campul gravitational nu se opreste in baricentru."

Bibliografie:

Sphere of influence (astrodynamics)
From Wikipedia, the free encyclopedia

The table shows the values of the sphere of gravity of the bodies SOI of the solar system in relation to the Sun (with the exception of the Moon which is reported relative to Earth):[1]

Body SOI radius (106 km) SOI radius (body radii)
Mercury 0.117 46
Venus 0.616 102
Earth + Moon 0.929 145
Moon 0.0661 38
Mars 0.578 170
Jupiter 48.2 687
Saturn 54.5 1025
Uranus 51.9 2040
Neptune 86.2 3525
Increased accuracy on the SOI
The Sphere of influence is, in fact, not quite a sphere. The distance to the SOI depends on the angular distance {\displaystyle \theta }\theta from the massive body. A more accurate formula is given by[citation needed]

Tabelul prezintă valorile sferei de gravitație a corpurilor SOI ale sistemului solar în raport cu Soarele (cu excepția Lunii care este raportată în raport cu Pământul):

Este traducerea partiala a unui fragment din raspunsul precedent.
Dl Crivoi pare sa ne spuna ca aceasta afirmatie este gresita:

"Luna are o influienta pana la infinit deoarece campul gravitational nu se
opreste in baricentru."

Asta cu influenta "campului gravitational" la infinit, este ultimul
argument al credinciosilor TRG, dupa ce isi termina argumentele.
Face parte si din dotarea colegului CAdi, autorul citatului secund.
Crede si nu cerceta, fiindca asa a spus EL !

Nu exista "fizica" atat timp cat descrii/modelezi efecte fara sa identifici sistemul fizic (MARE,COMPLEX) cu "emergentele" (specifice) ce duc in final la efectul/produsul observat.

crivoi d a scris:Nu exista "fizica" atat timp cat descrii/modelezi efecte fara sa identifici sistemul fizic (MARE,COMPLEX) cu "emergentele" (specifice) ce duc in final la efectul/produsul observat.

Este o referire la raspunsul precedent ? Sau numai o concluzie
generala ?

Forever:
Citeste blogul asta:
E cea mai buna sursa pe care am gasit-o vreodata care discuta fix despre ce zici tu. Aduce tipul nspe mii de argumente si dovezi ca constiinta n-are cum sa fie creata de creier. El se concentreaza mai ales pe memorie.

Comentariu:
Constat ca metodele de testare a constiintei sunt "stiintifice" (cuprind inclusiv "testarea"). De reamarcat faptul (din consultarea sumara a lucrarilor la care s-a facut trimiterea) ca paradigmele de constructie a experimentelor, de colectare a datelor si analiza a masuratorilor sunt "ambiguie". "Neclaritatea" paradigmei de constructie a experimentului face ca testarea sa nu-si atinga scopul (tine cont doar de "semnalele" subiectului, fara sa analizeze "legaturile"). Identificarea cat mai aproape de adevar a structurii/organizarii/functiilor "subiectilor" in relatie directa cu sistemul fizic complex cu care "functioneaza"/interactioneaza (prin procese emergente ce influenteaza subiectul) ar fi calea mai "indicata" pentru constructia unor testari/experimente care ar da "consistenta" (atat de natura fizica, cat si de "alta natura"- care dupa parerea mea este tot "fizica", constiinta fiind un sumum de semnale interrelate)). Dar, asa cum se intampla in majoritatea experimemtelor, rezultatele masuratorilor ce nu concorda cu "modelul" folosit sunt eliminate, desi contin cea mai mare cantitate de informatie pe care o da "testarea". Daca sunt "interpretate" se gasesc imediat "solutii matematice,..., care rezolva problema/contradictia fara a se corecta modelul/paradigma de constructie/colectare date/analiza rezultate. Asa se intampla in etapa "fuzzi"/ nasterii unei (neuro) stiinte.

Pt. Forever:

Daca cineva ar putea sa masoare ce face un electron prin creier ar observa ca acesta nu urmeaza legile electricitatii, pentru simplul motiv ca constiinta lui e preluata de o constiinta superioara si pusa sa execute alte sarcini fata de ce executa cand e el de capul lui.

Comentariu:
Nu urmeaza legile electricitatii (care sunt limitative) dar cu siguranta ca urmeaza regulile naturale (se refera la corpul natural). Sarcinile /functiile sale locale depind atat de sistemul primar (local) dar mai ales de sistemul complex (ierrahie, comanda,reglare,...,) care de regula, nu se lucreaza (identifica). Nefiind identificat (prin descrierea fizico-matematica a proceselor, ori prin testare/experiment) atunci apelam la "solutii" idealiste. Este normal, rezolvarea problemelor fundamentale de "intelegere" are "germenii" in "metafizica" si, de regula, se rezolva in natura/fizica.

Pentru problema ridicata mai sus, sa precizam cateva elemente de structura: forma sferica- cavitate rezonanta/ ecran/, configuratie filiforma cu gatuiri repetate a neuronilor - alternante de capacane magnetice cu rol de accelerare/stocare a sarcinilor, circuite echivalent RLC rezonante, si asa mai departe.

Forever:

Si raspunsul corect e ideea de foame

Intrebare:
Puteti arata "corectitudinea" facand o argumentare "fata in fata" cu ceea ce sustine medicina referitor la senzatia de "foame", si ceea ce sustine/argumenteaza modelul dvs.? Eu nu pot sa va contrazic, dar nici nu pot sa zic ca m-ati convins prin ceea ce ati scris.

Cadi:

Aceste unde si vibratii pline de incarcatura informationala sunt rodul unei constiinte unei inteligente care depaseste intelegerea noastra, iar rezultatele acestor vibratii le avem in universul din fata noastra.

Comentariu:
"Dumnezeu - intreaga natura" este paradigma folosita (inainte?!)/in de evul mediu. "Dumnezeul socratic" (intrisec ego-lui) este mai apropiat de asocierea Constiinta-Dumnezeu preluata de Forever. Trebuie sa fii "orb" /'surd"/,...,sa nu folosesti "sensibilul"/observabilul pentru o tentativa de intelegere a "insensibilului". Asta ar fi in acord cu ceia ce sugereaza "pestera" lui Platon, si anume ca "ideia" nu are contigenta cu sensibilul (mai simplu spus nu poate fi cogniscibila desi este peste tot prezenta). Insasi ideea de "indumnezeire" presupune "cunoasterea"/ intelegerea/transformarea "sine"-lui ( chiar mai mult de atat). Aceasta dihotomie se vede deosebit de clar in directiile de cercetare actuale; cea democriteana (cu corpuscularul/"discretul bombardat") si cea platoneana (care excude "sensibilul", admite "ondulatoriul"/ ,..., si altele). Unificarea celor doua directii de cercetarea (o tentativa a metodei electro/auto/convergentei pozitive/negative) ar da un nou suflu cunoasterii, si multe din contradictiile din stiinta/cunoasterea actuala s-ar "nivela".

In interventia de mai sus am apelat doar la cateva elemente de structura externa si interna creierului. Specialistii din domeniu pot adauga elemente de organizare, functii intra si extrasistemic,..., elemente de frontiera apropiate dar si indepartate,..., s.a.m.d

Forever:

I.Si in timp ce te calmezi hai sa iti si explic cum e cu culorile.
2.Ca orice qualie, culorile sunt sens aparut din motive evolutive. La un moment dat era un animal care vedea alb-negru si murea de foame. In fata lui era un pom cu mere mirobolante. Dar ce sa faci ca el nu le vedea. Se inneca ca tiganul la mal.
3. Asa ca ce facu constiinta ? Se puse sa strige la bietul animal: "Uite bre merele acolo! Ia si mananca si te salveaza!". Si cum facu sa ii atraga atentia animalului ? Pai "lungimile alea de unda" de le halucinezi tu, le colora in rosu pe alea care veneau de la mar ca sa-i atraga atentia, caci sensul culorii rosu e de "atentie!" si in verde pe alea care veneau de la frunze ca sa contrasteze maxim cu rosul si sa-l faca pe amaratul de animal sa vada la sigur merele.
4. Si uite asa animalul le-a vazut si s-a salvat. Si a avut pui si puii lui au vazut din prima merele in copaci. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Comentariu:
1. Sunt adeptul testarii modelelor, asa ca am construit un test/experiment "altfel" decat de obicei se construieste.
2. Mi-au aparut rezultate de neinteles "culorile" (la propriu si "figurat") vechiului model.
3. Am incercat si reusit sa inteleg apeland la "culori" observate la testare. Le-am vazut apeland la multa bibliografie care mi-a permis sa aflul cum se"coloreaza" locul" Pi (a,b,c,d,...,) in timp si spatiul.
4. Culoarea "locului", testand, am vazut ca este "schimbatoare"Pi prim (a,b,c,d,...) ca vine atat de "sus" ( cu o anumita preponderenta dintr-o anumita zona a sferei ceresti) cat si de "jos" (la fel cu gradient spatial conform structurii invelisurilor interne ale globului terestru) NICIODATA ACEEASI dar "sus"-ul si "jos"-ul in "semnal" sunt puternic interelate.
5. Si uite asa a rezultat o comunicare/lucrare cu o noua ipoteza stiintifica pe care o sa o fac mai mult sau mai putin cunoscuta functie de banii pe care mi-i pot permite sa-i aloc pentru publicare. La publicatiile "recunoscute" sumele trec de,..., asa ca ''cunoastrea" va avea o "culoare" mai saraca (cu lungimi de unda mai , ..., si aici trebuie determinata CULOAREA). Si o sa "coloram" pana la adanci batranete! Merge?!

crivoi d a scris:Forever:

I.Si in timp ce te calmezi hai sa iti si explic cum e cu culorile.
2.Ca orice qualie, culorile sunt sens aparut din motive evolutive. La un moment dat era un animal care vedea alb-negru si murea de foame. In fata lui era un pom cu mere mirobolante. Dar ce sa faci ca el nu le vedea. Se inneca ca tiganul la mal.
3. Asa ca ce facu constiinta ? Se puse sa strige la bietul animal: "Uite bre merele acolo! Ia si mananca si te salveaza!". Si cum facu sa ii atraga atentia animalului ? Pai "lungimile alea de unda" de le halucinezi tu, le colora in rosu pe alea care veneau de la mar ca sa-i atraga atentia, caci sensul culorii rosu e de "atentie!" si in verde pe alea care veneau de la frunze ca sa contrasteze maxim cu rosul si sa-l faca pe amaratul de animal sa vada la sigur merele.
4. Si uite asa animalul le-a vazut si s-a salvat. Si a avut pui si puii lui au vazut din prima merele in copaci. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Ar trebui prelucrat acest caz, in varianta in care calul ajunge
la un stop care este aprins pe rosu. Dar nu cu calul salvat de
experimentul Forever, sa nu strice semaforul. Nu putem sti ce
face constiinta calului !

Legille de conservare au relevat principiul ca "nimic nu se pierde,
nimc nu se castiga, totul se transforma".
Ele trebuie sa se aplice si miscarii, nu numai materiei.
Miscarea ideala, rectilinie si uniforma in spatiul liber este cea
care nu castiga nimic, se perpetueaza dupa modelul conservativ.
Restul, toate celelalte miscari "castiga" ceva din mediu si asta
le schimba viteza sau directia. Autopropulsia lucreaza identic.
Daca miscarea ideala exista sau nu, discutam degeaba.
Tot ce castiga celelalte miscari care isi schimba parametrii, este
identificabil.
Toata manipularea mecanicii prin aplicarea conservativitatii unde
nu exista, este determinata de interesul paradigmei infirme.

Mecanica este acea parte a fizicii care are la baza "declarat" legea de conservare' LUCREAZA NUMAI CU SISTEME INCHISE.

crivoi d a scris:Mecanica este acea parte a fizicii care are la baza "declarat" legea de conservare' LUCREAZA NUMAI CU SISTEME INCHISE.

Fiindca este cum spuneti dvs, mecanica trebuie sa ia in
considerare TOTI factorii care participa.
Numai cu aceasta conditie poate functiona conservarea,
nu omitand ce nu vrem sa vedem.
Nu poate fi conservativa orbitarea(sursa ei, campul gravitational)
cand miscarea corpului ce orbiteaza este permanent deviata
de la traseul rectiliniu de o forta.
Chiar existenta permanenta a unei forte(gravitatia), indica o
abatere de la conservarea acelui sistem. Adica nu este
inchis. Primeste ceva din afara.

Virgil_48,
hai să dăm Cezarului ce-i al Cezarului.

Într-o altă ordine de idei, presupunerea ta este, în principal, fundamentată pe principiile inerției rectilinii și uniforme, la nivel de mișcare și lege de conservare a acesteia, ca fiind un principiu universal valabil din orice perspectivă ar fi privită mișcarea.
Deși s-ar putea să îmi scape ceva, eu ți-am arătat o situație în care, dintr-un sistem de referință ar părea o mișcare uniformă la nivel de viteză, în timp ce din alt sistem de referință, ea este o mișcare accelerată.

Firește, dacă vrem să fim cârcotași până la capăt, am putea să ne "agățăm" de lipsa caracterului rectiliniu din această situație, care ar părea să nu se conformeze "normelor" de argumentare.

Dar pentru faptul că din altă perspectivă, inerțial rectiliniu poate însemna fără doar și poate inerțial elicoidal, apare problema de sistem de referință privilegiat.

Așadar, atât timp cât caracterul rectiliniu inerțial este o caracteristică care ține doar de perspectiva situației dinr-un anumit sistem de referință, încurcarea mărfii cu ambalajul, duce la niște imposibilități demonstrative.

Adică, spre exemplu, tu nu poți să îi demonstrezi lui Abel că e greșit principiul său de inerție elicoidală, dacă tu privești problema dintr-o perspectivă, iar el din altă.

Desigur, "cârcotașii" pot oricând argumenta că iluzia aceea a inerției elicoidale este de fapt generată de legile fizice "locale" și inerția elicoidale este doar o interpretare "geometrică" din perspectiva locală.
"To be or not to be", iar asta este o chestiune care ține de privilegierea sistemului de referință din care analizezi mișcarea.

Normal că, prin caracteristicile inerției rectilinii și uniforme stabilite "local", este complet absurd să percepi o formă de inerție elicoidală.
Dar asta doar pentru că sistemul de referință "local" care a fundamentat principiul inerției este un sistem de referință privilegiat, deși, există păreri științifice care spun că nu există sistem de referință privilegiat.
Dacă nu există, atunci ambele perspective sunt corecte.
E o chestiune care ține de înțelegerea imparțială a situațiilor, fără să fii condus instinctiv de modul în care convingerile tale sunt cele care îți dictează ce să alegi ca fiind corect.

Bun, o să revin mai încolo cu principiul "obiectivitatea este o chestiune de perspectivă" și hai să vedem mai clar care e treaba cu legea de conservare și EENERGIA.

Părerea mea este că iar încurcăm marfa cu ambalajul, ca și în cazul cu conștiința lui Cosmin, și de la conștientizare ne-am dus prea mult spre conștiință.
În mod asemănător,  eu cred că de la energie ca și exprimare a cantității de mișcare, ne-am dus prea mult spre energie ca o formă de "substanță" a naturii și bineînțeles, în funcție de imaginația fiecăruia, spre darkenergy, antienergy etc.

Dar în principiu, totul a plecat de la energie ca și exprimare matematică a unei cantități de mișcare.
Părerea mea.

Iar în ce privește problema ta cu schimbarea direcției, nu se schimbă cantitatea de mișcare, ci doar direcția de mișcare, dar în acest caz sistemul de referință privilegiat de tine este cel din afara sistemului care a și fundamentat inerția rectilinie și uniformă.
Cu alte cuvinte, ceea ce contrazici sau fundamentezi că lege, trebuie să fie valabil doar în și din sistemul de referință în care ai și formulat legile.
Altfel, prin îmbinarea/combinarea sistemelor de referință se poate ajunge, într-adevăr la o problemă de certificare și validare a adevărului situației, a cărui caracter nedemonstrabil face subiectul greșelii de a combina sistemele de referință, acordând în același timp, eticheta de sistem privilegiat doar unuia singur dintre ele.
Celui în care, din care și pentru care s-au formulat principiile legilor fizice.

Revenim la discuția anterioară.
Se pare, totuși, că schimbarea perspectivei duce sau ar putea duce la însăși reformularea principiului legile fizice sunt aceleași, pentru că se pare că nu sunt aceleași.

Spre exemplu,  din perspectiva din care inerția este elicoidală și nu rectilinie uniformă,  de acolo gravitația este iluzia de forță care atrage în cealaltă perspectivă.
Din perspectiva din care inerția este elicoidală, de acolo nu există forță gravitațională.

Și atunci, dacă dăm Cezarului ce-i al Cezarului, OBIECTIVITATEA REALITĂȚII ESTE O CHESTIUNE DE PERSPECTIVĂ.

curiosul a scris:
Deși s-ar putea să îmi scape ceva, eu ți-am arătat o situație în care, dintr-un sistem de referință ar părea o mișcare uniformă la nivel de viteză, în timp ce din alt sistem de referință, ea este o mișcare accelerată.

Intr-n sistem de referinta care se roteste, poti argumenta  ca
o miscare rectilinie este curba. Inertia rectilinie nu se refera si nu
depinde de sistemul de referinta ea isi determina propriul sistem.
Daca consideri un sistem de referinta care se misca paralel si cu
aceeasi viteza ca a mobilului, in el mobilulu este in repaus.
Tentatia aceasta a ta de a aborda inertia in functie de sitemul de
referinta, pentru mine este o eroare. Si presupun ca nu numai
pentru mine.

Și atunci, dacă dăm Cezarului ce-i al Cezarului, OBIECTIVITATEA REALITĂȚII ESTE O CHESTIUNE DE PERSPECTIVĂ.

Generalizezi. Inertia nu este. Fiindca nu vreau sa intram si in alte
speculatii nerealiste.

Poate da, poate nu.
Este posibilă și varianta, citez curiosul:
"E o chestiune care ține de înțelegerea imparțială a situațiilor, fără să fii condus instinctiv de modul în care convingerile tale sunt cele care îți dictează ce să alegi ca fiind corect".

Dar dacă legi inerția, ca și proprietate de conservare a mișcării, de caracterul rectiliniu, atunci inerția este o proprietate dependentă, determinată și dirijată de "euclidianitatea" spațiului.
Dar proprietățile spațiului depind de modul în care îl măsori și îl percepi, nu de ceea ce credem noi că este corect și absolut să gândim.

Oricum, inerția este clar legată de proprietățile spațiului "local".
Pentru că rectiliniu față de ce, cu viteză constantă față de ce, în repaus față de ce?

Iar când ieși din "local" s-a terminat petrecerea, în afara "localului" s-ar putea să fie altă realitate cu alt caracter obiectiv.

Eu cred, dar doar cred, că greșeala este când considerăm regulile din "local" ca fiind identice cu cele din afara "localului".
Pe ce bază ne bazăm convingerile?

Sau altfel spus, virgil_48, și gândește-te un pic mai profund la asta, proprietatea de inerție este determinată de proprietățile spațiului?
Dacă da, sau și chiar dacă nu, cum stabilești obiectiv proprietățile spațiului?

curiosul a scris:Sau altfel spus, virgil_48, și gândește-te un pic mai profund la asta, proprietatea de inerție este determinată de proprietățile spațiului?
Dacă da, sau și chiar dacă nu, cum stabilești obiectiv proprietățile spațiului?

Asta dupa parerea mea este o problema imaginata. Spatiul
nu are alta proprietate decat volumul. Notiunea paralela care
are proprietati si face legea in Univers, este mediul.
Atribuind spatiului niste proprietati care nu sunt ale lui, te
adancesti in jungla presupunerilor si a iluzionismului.
Notiunea de spatiu din cosmos ar trebui sa ramana aceeasi
cu cea din geometrie, iar celei cu proprietati sa-i spuna mediu.
Fiindca asa cum vad ca-l considerati, spatiul asta presupune.

D-l Virgil 48:
"Si nu ti se pare ca rolul stiintei este tocmai acela de a inlatura relativitatea obiectivitatii. Adica sa afle cea ce nu este relativ ?
Comentariu:
Cum sa le inlature "relativitatea" daca ele sunt inrelate intrisec (ontic, natural,...,) iar intelegerea lor presupune tot o 'relationare" dintre constructe (concepte/notiuni, propozitii, teorii) ce descriu (aproximeaza) lumea/realitatea/onticul?

Consistenta "öbiectivitatii"creste pe masura ce metodele de observare, ..., interpretarea datelor de observare "progreseaza" urmare a unor "anomalii" ale constructului (imposibilitatea identificarii cauzei -perturbatiei echilibrului/miscarii cu vechea metoda/paradigma). Atunci suntem obligati sa folosim alta "metoda,..., care pentru o anumita perioada "rezolva contradictiile,..., s.a.m.d,.

In știință se folosesc modele și teorii pentru descrierea fenomenelor observate. Science operates according to the scheme: ipoteza- predictie- negare- respingerea ipotezei. După dezvoltarea unui model nou, acesta trebuie testat pentru a i se verifica validitatea. Nicio teorie, oricât de simplă sau sofisticată nu este validă decât în cazul în care predicțiile acesteia sunt în concordanță cu rezultatele experimentale.
Procesul de dezvoltare, testare și rafinare a modelelor se numește metoda științifică.

crivoi a scris: In știință se folosesc modele și teorii pentru descrierea fenomenelor observate. Science operates according to the scheme: ipoteza- predictie- negare- respingerea  ipotezei. După dezvoltarea unui model nou, acesta trebuie testat pentru a i se verifica validitatea. Nicio teorie, oricât de simplă sau sofisticată nu este validă decât în cazul în care predicțiile acesteia sunt în concordanță cu rezultatele experimentale.  
Procesul de dezvoltare, testare și rafinare a modelelor se numește metoda științifică.

Nu cumva grija aceasta excesiva pentru corectitudinea politica
(a sabloanelor) indeparteaza stiinta de prioritatile ei ?
TRG a fost supusa acestor exigente ? Sau regulile sunt numai
pentru căței ?

Da! Chiar s-a exagerat cu "testarea", semn ca noi modele o vor completa (extinde).

Pentru toti (in mod deosebit pentru d-l Gafiteanu) :
Sanatate si creativitate pana la "capat"! A fost si este o bucurie sa va citim ceea ce mositi (in sens socratic)! Va doresc sa "mositi" cat mai mult timp!