Legi de conservare (2)

Rezumarea primului mesaj :

Provine din „Legi de conservare (1)".


Ce parere? atat in stare de miscare uniforma si rectilinie a navei, cat si in starea de repaus, balizele vor indica acelasi lucru deoarece si ele vor avea viteza initiala egala cu a navei. In rest atractia gravitationala este aproape de zero, si chiar daca este masurabila tot nu afli daca nava se misca sau sta pe loc,ntru ca atat balizele cat si nava se comporta la fel.

D-l Virgi 48:

1. V-am zis de mult ca aceste corpuri sunt principalele "incineratoare" de materie cunoscuta(barionica?), pe care o transforma in materie
intunecata/eter/FOIP.
2. Ca sa pastreze echilibrul Universului !
3. Ele fac parte din sistemul automatizat de reglare al acestuia, fara de care toata materia s-ar fi aglomerat in corpuri si nu ar mai avea
cine sa realizeze gravitatia.

Comentariu:
1.ECRAN fiind logic ar fi invers: convergenta catre CORP a materiei intunecate si emergenta acesteia catre "discret"/masic.
2. Aceasta este "dorinta" nu o consecinta/argument!
3. Si aceasta este o "dorinta" nu un argument legat de raportul dintre GENERAL-PARTICULAR (dintre MACRO si MICRO).

crivoi d a scris:
Comentariu:
1.ECRAN fiind logic ar fi invers: convergenta catre CORP a materiei intunecate  si emergenta acesteia catre "discret"/masic.
2. Aceasta este "dorinta" nu o consecinta/argument!
3. Si aceasta este o "dorinta" nu un argument legat de raportul dintre GENERAL-PARTICULAR (dintre MACRO si MICRO).

Inlocuiti cuvantul "dorinta" cu "parere". In domeniul
stiintific nu am ce sa doresc, dar o parere(propunere /
alternativa) poate sustine oricine. Mai ales aici, unde nu
conteaza cine esti si nu sunt standarde de credibilitate.
Chiar si A.E. tot asta a inceput cu teoria sa, de se dau unii
si acum cu capul de pereti sa fabrice confirmari.
Observati ca si o parere nedemonstrata, daca este sustinuta
cum trebuie, poate deveni incet incet, argument ?
Eu nu urmaresc ca parerile mele sa fie preluate, ci numai sa
contamineze vreo minte mai deschisa.
De aceea raspunsurile mele sunt in clar.
Daca nu se va intampla, nici o paguba !

Numai ca un sistem cosmic nu se naste dintr-un corp liber, ci din compunerea a doua sau mai multe unde gravitationale ce se intersecteaza intr-o nebuloasa.

Comentariu:
1. Sistemele MARI, de narura celor "pictate" in urma unor masuratori cu "traductori " electromagnetici/optici/,..., nu au in structura/organizare /functii tocmai ceea ce au masurat (fluxuri de impuls, Electric, magnetic, masic/chimic, entropic - care impacteaza orice "obiect" fizic potrivit termodinamicii generalizate)
2.). Una din calitatile importante a sistemului mare este emergenta, adica prezenta unor proprietati generate, specifice sistemului si nedeductibile din proprietatile cunoscute (observate) ale elementelor si ale modului de reunire a acestora. Emergenta sistemului presupune o analiza integrala a sistemului. Varietatea, ierarhia, comanda,…, s.a. sunt characteristici ale sistemelor mari.

3. Scopul identificarii sistemului,..., consta in determinarea modelului sau fizic si matematic pentru un anumit timp si spatiu de functionare. Studiul cuplajului prin radiatie a ,..., presupune:
a) -studiul/identificarea surselor de perturbatii care produc cuplaje prin radiatie (diferite tipuri de dipoli electrici/magnetici naturali,...,), si
b)-studiul mecanismului de cuplaj prin radiatie.
4. Mediul inconjurator terestru (locul de amplasare a traductorului) este puternic impactat din punct de vedere electric de o multitudine de surse naturale (de exemplul, macro/microcorpurile naturale ceresti/dipoli electrici -de genul celor "pictate") care genereaza semnale intr-un spectru larg de frecvente: c.c. JF, IF, RF,semnale tranzitorii, tip impuls ,..., [ ]. Pe de alta parte, chiar obiectele tehnice (de exemplul, "traductorul" in repaus, respectiv, in vibratie –dipol electromagnetic) in conditiile neecranarii semnalelor din mediu, pot fi surse de semnale/perturbatii, respectiv, receptor/emitor de semnal.
5. In mod eronat ,astrofizica/astronomia" considera doar "gravitatia" la baza interactiunilor sistemelor /corpurilor ceresti. Se stie ca este de magnitudine cea mai mica din toate cele patru forte recunoscute a fi in natura. "Excluderea" acestor forte a condus la definirea unor constructe care tin cont de existenta doar a GRAVITATIEI, cum ar fi: materie/energie "intunecata,..., fapt ce nu este intrutotul adevarat; de aici numeroase anomalii/contradictii ale datelor de observare, raportate la paradigma gravitationala de interactiune.
5. Prezenta fluxurilor (de un anumit tip/de impuls/electeic/magnetic/,..., sus mentionate dau produsul/efectul. Vezi, electroconvergenta.

-------

https://cercetare.forumgratuit.ro/viewtopic.php?t=3253

Inertia /IMPETUSUL s_a definit initial in antichitate ca proprietate a corpului natural in miscare/REPAUS.
Miscarea naturala este diferita de miscarea fortata (la care va referiti).

In procesul de dezvoltare, TESTARE si rafinare a conceptului IMPETUS s/renuntat la conceptul de MISCARE NATURALA - ca rezultat al interactiunii locului, si de aici ¨anomaliile¨,...,

Problema este că în mișcare inerțială rectilinie uniformă sau chiar în cădere liberă în câmp gravitațional comportamentul fizic al unui corp este identic.
Ce anume departajează situația? Nimic local.
Iar ceea ce este formulat fizic pentru repaus este valabil și pentru mișcare inerțială, iar departajare o face sistemul de referință, nimic altceva.

curiosul a scris:Problema este că în mișcare inerțială rectilinie uniformă sau chiar în cădere liberă în câmp gravitațional comportamentul fizic al unui corp este identic.
Ce anume departajează situația? Nimic local.
Iar ceea ce este formulat fizic pentru repaus este valabil și pentru mișcare inerțială, iar departajare o face sistemul de referință, nimic altceva.

Adevarat ! Dar invartirea in jurul acestei idei nu aduce nimic nou
fizicii si cunosterii. Dupa ce te-ai convins de adevarul din citat, cu
ce ai progresat in elucidarea legilor conservarii ?
Nu-ti spune nimic despre "defectul de masa".
Sau despre conservarea "campului gravitational" când orbitarea
produce lucru mecanic !
Sau despre "conservarea" momentului cinetic.
Virusarea fizicii ramane in continuare activa.

Eu cred că nu pui cum trebuie întrebările sau nu respecți, cel puțin, o liniaritate cauzală obiectivă.
În ideea de a explica lucrurile în mod clar și obiectiv, stabilirea certitudinii anumitor concluzii nu poate fi făcută decât prin intermedierea sistemului perceptiv.
Punctez mult pe acest aspect, deja aproape obositor și plictisitor, dar consider că aici este "virusarea" și aici trebuie tratată problema în principal, de la rădăcină ei.
Mai exact, toată fizica, ca interpretare a ei la nivel de știință al carei obiect este explicarea modului în care funcționează Natura, nu poate fi separată de modul în care ea este percepută și de modul în care sunt stabilite concluziile.
Din acest punct de vedere se pare că modul în care este perceput mecanismul de funcționare și existență fizică a Naturii este "controlat" de niște principii logice cauzale.
Ca să înțelegi mai bine, de exemplu, concluzia conform căreia lumina trebuie să fie undă în urma experimentului cu fantele este fundamentată pe principii perceptuale cauzale.
Ce anume determină acest tipar de interpretare cauzal de la nivelul gândirii si percepțiilor noastre este o chestiune care ține de aspecte ce nu pot fi explicare în același sistem perceptual pentru că duce la un tip de paradox logic.
M-aș lungi acum cu explicația respectivă, dar
ne departăm de esența lucrurilor, iar sistemul perceptual este un sistem care se supune prin corespondență fix unui sistem axiomatic în care se poate demonstra că este incert și incomplet.

Bun.
Din același punct de vedere al unei interpretări deterministe a sistemului perceptiv, toată fizica este legată direct sau indirect concluzional de ideea perceptuală a spațiului, timpului și materiei, iar acum, ca să observi și să înțelegi importanță sistemului perceptiv în determinarea certitudinii existenței obiective a proprietăților naturii, se ajunge la necesitatea demonstrarii faptului că proprietățile naturii sunt independente de sistemul perceptiv.

Adică există spațiu, timp și materie în mod intrinsec dincolo de ceea ce generează percepțiile asupra lor?

Cum demonstrăm asta?
Păi nu poate fi demonstrat și trebuie să le acceptăm ca "postulate perceptuale" care și construiesc caracterul obiectiv existențial  al Naturii.

Ok, să presupunem că trecem peste asta concluzionând cauzal că ceea ce generează percepțiile are corespondent real și obiectiv în realitatea de dincolo de percepție ce trebuie acceptată nedemonstrabil, iar în această situație ajungem la
principiul de incompletitudine în sistem.
În încercarea perceptuală de a elimina incompletitudinea sistemului și caracterului de incertitudine la nivel demonstrativ al anumitor presupuneri în sistem acest lucru implică schimbarea percepției asupra cauzalității și implicit a modului perceptual în care trebuie interpretat mecanismul de funcționare al Naturii.
Ori dacă nu trebuie să acceptăm faptul că, demonstrabil, în sistem apar incertitudini cauzale nedemonstrabile prin ceea ce poate pune la dispoziție sistemul la nivel de argumentare.
Eu pot să formulez o altă demonstrație a incompletitudinii sistemului, dar bazat pe aceleași principii cauzale ale sistemului petceptual ce determină caracterul de adevărat sau fals.

Discuția este mai degrabă filozofică, dar necesară în ideea de a înțelege că anumite chestiuni sunt nedemonstrabile în sistem, iar mai mult, sistemul poate construi un număr finit de concluzii demonstrabile iar concluziile trebuie OBLIGATORIU să se poată implica una pe alta dacă nu există contradicție în sistem.

Revenind la citat, în întrebarea ta, prin cuvintele mele, "așa, și, ce aduce nou această constatare care se știa deja?", ideea este că nu poți să demonstrezi din interior ceva ce poate fi perceput din exterior, iar inconvenientul este raportarea la sistemul de referință.
Fără sistem de referință exterior nu există mișcare.
Și ajungem la un alt paradox petceptual:
"Noi suntem în exteriorul propriilor percepții sau în interiorul lor?"
Știu că e prea mult bla, bla aici,  dar sunt chestiuni care au un caracter decizional în interpretarea obiectivă a percepțiilor asupra realității exterioare.
Și este simplist să reduci lucrurile la "problema nu se pune așa!"
Ba se pune dacă vrei să înțelegi obiectivitatea completă și concretă a realității percepute.

Dacă ar fi să restrângem, ne putem rezuma la întrebarea  " realitatea determină percepția sau percepția determină realitatea?"
Și cum demonstrăm asta?
Că ăsta înseamnă si implică ideea de știință, caracterul demonstrabil al presupunerii.
Și ce implică demonstrabilitatea unei concluzii.
Fie prin metodă experimentală, fie prin raționament logic.
O chestiune similară cu ceea ce vrea să spună Forever_Man cu conștiința.
Dar metoda experimentală nu poate fi luată în calcul în această întrebare tocmai pentru că dacă realitatea este un produs perceptiv, experimentul este condiționat și determinat de percepție, iar metoda experimentală este un produs perceptiv.
Metoda experimentală nu poate stabili caracterul obiectivității demonstrabile.

Natura poate fi cunoscuta cat *mai aproape de adevar* daca teoria propusa se refera la *corpul natural*. Analiza teoretica sa aiba ca obiect interactiunile naturale (sa se renunte la fortarea/ excitarea acestuia artificiala/in acceleratoare). Consistenta fizica a REFERENTULUI (corpul natural ales ca REFERENT al teoriei din multimea de clase de corpuri naturale- masice, electrice, magnetice, electromagnetice/0ptice,...,)  trebuie sa fie optima astfel incat modelul fizic sa nu fie complicat, dar optim fizic incat sa nu *produca* ANOMALII, adica fizic sa permita evidentierea perturbatiilor urmare a interactiunilor naturale. De asemenea, verificarea modelului teoretic adoptat in urma analizei teoretice, sa se bazeze pe analiza rezultatelor  observarii directe. Analiza rezultatelor sa aiba la baza paradigma noua in care s-a modelat teoretic produsul/efectul cercetat. Orice instrument de masurare se bazeaza pe interactiuni care mai mult s-au mai putin influenteaza produsul/efectul cercetat.  Depinde de marja de influentare; acceptabila, respectiv neacceptabila pentru modelul adoptat.

Nu pot să cred cât de subiectivi puteți să fiți în analiză și în perspectivă.

Nu pot decat sa punctez principalele etape de parcurs in cadrul unei teme de cercetare. Materialul bibliografic care se refera la acest SUBIECT este foarte bogat si complex. Sinteza pe care am facut-o este intr-adevar subiectiva.
Cat priveste *fantele*, analiza teoretica a acestora intr-o noua paradigma (poate) conduce la adoptarea unui model de sistem fizic in deplin acord cu rezultatele experimentale observate (in domeniul optic).

D-l Virgil 48:

Energia consumata este echivalenta cu cantitatea de lucru mecanic generat.

Comentariu:
1.Daca va referiti numai la interactiunea mecania definirea energiei are in vedere lucrul mecanic produs de rezultanta fortelor.
In acest caz este posibil ca predictia Emec = F.d sa fie in neconcordanta cu rezultatele masuratorilor. In acest caz, modelul nu are consistenta fizica optima (sistem fizic izolat), astfel incat modelarea nu permite evidentierea naturii perturbatiilor, caz in carea apar rezultate neasteptate (anomalii- asimilate ca EFECTE)
2. Daca aveti in vedere la analiza teoretica un model de sistem termodinamic, unde energia este suma a lucrurilor mecanic,, electric, magnetic, masic, ..., atunci rezultatele masuratorilor sunt in acord cu predictia. Datele colectate au in vedre toate tipurile de interactiuni, astfel se evidentiaza variabila de interactiune care PRODUCE perturbatia. Astfel, rezultatele neasteptate sunt eleiminate/reduse, in baza consistentei fizice inbunatatite a modelului (mecano-electric, mecano-magnetic,...).

Atunci vor spune cu toata increderea ca natura sau stiinta dovedita sunt depasite, ca sa para ei destepti. Antecedente reusite exista, vechide un secol.

.

Comentariu:
Fizica antica (aristotelica) /Filozofia naturii a fost distrusa de mecanicisti incepand de acum un mileniu, Galilei si Newton dand lovitura de gratie. Rezultatele fizicii/astronomiei/astrofizicii/,..., stiintei in general, au impact asupra asupra conceptiilor filozofice , CUNOASTEREA impune o continuua relatie intre LUME (ontic) si modul cum o intelegem (0ntologic). Fixatiile unora (indiferent de gen) nu produc CUNOASTERE. Analiza se refera la MODEL nu la sustinatori (fete, baieti).

*A. Uneori energia se conserva in lucru mecanic, poate fi identificata si recuperata integral.*

Comentariu:
Le ametiti de nu mai intelege nimeni nimic!
ENERGIA= starea fizica instantanee a unui sistem (PlancK)
In spiritul acesta reanalizati textul dvs.

Crivoi Dumitru a scris:*A. Uneori energia se conserva in lucru mecanic, poate fi identificata si recuperata integral.*

Comentariu:
Le ametiti de nu mai intelege nimeni nimic!
ENERGIA= starea fizica instantanee a unui sistem (PlancK)
In spiritul acesta reanalizati textul dvs.

Nu am pretentia ca gasesc intotdeauna exprimarea optima pentru
a fi inteleasa corect. Cred ca din lectura intregului mesaj la care va
referiti se poate desprinde ideea care o sustin. Exista mai multe
variante de lucru mecanic, dar energia care le da nastere se conserva
in toate cazurile.
Chiar daca rezultatul vizibil este doar schimbarea pozitiei unui corp  
cu cativa metri, sau curbarea unei traiectorii.
Revin:
Uneori energia care devine lucru mecanic, se regaseste integral in
acel lucru mecanic si poate fi recuperata ca energie.
Alteori se disipa in mediu. Sunt variantele A si B.

Pentru a realiza orbitarea, campul gravitational ar trebui sa-i puna la
dispozitie energie, fiindca orbitarea nu se realizeaza cu motoare jet.
Dar el este conservativ, nu i se permite sa se consume . Asa ca de
unde este energia care produce lucru mecanic pentru curbarea
traiectoriei orbitale ? I-o asigura A.E ?

In mecanica
1.L=F.D, unde F poate fi newtoneana, de pozitie/potentiala.
2. Corespunzator lucrului mecanic se calculeaza energia mecanica la un moment dat, functie de parametrii (cinetici).


Restul, apartin de termodinamica. Nu le mai amestecati. Cititi cap. TERMODINAMICA din fizica si acolo o sa aflati despre conversie (pentru situatia de echilibru), s.a.m.d. Termodinamica generalizata va ofera modele mai complete (sisteme in neechilibru, LUCRU/forme de miscare, mecanica, electrica, magnetica,...,

Nu le mai amestecati.
Lucrurile despre care vorbiti sunt rezolvate in stiinta.

Crivoi Dumitru a scris:In mecanica
1.L=F.D, unde F poate fi newtoneana, de pozitie/potentiala.
2. Corespunzator lucrului mecanic se calculeaza energia mecanica la un moment dat, functie de parametrii (cinetici).
Restul, apartin de termodinamica. Nu le mai amestecati. Cititi cap. TERMODINAMICA din fizica si acolo o sa aflati despre conversie (pentru situatia de echilibru), s.a.m.d. Termodinamica generalizata va ofera modele mai complete (sisteme in neechilibru, LUCRU/forme de miscare, mecanica, electrica, magnetica,...,
Nu le mai amestecati.
Lucrurile despre care vorbiti sunt rezolvate in stiinta.

Poate sunt rezolvate si nu sunt publice !?        
Daca afirmati ca este rezolvat lucrul mecanic care se produce
la curbarea unei traiectorii, indicati-mi si mie o adresa.
Fiindca mie mi-e clar ca aceasta marime fizica este ocultata
intentionat deoarece deranjeaza paradigma.
A fost un motiv pentru care m-am implicat in topicul despre
lucrul mecanic. Iar dintre categoriile de lucru mecanic pe care
le-am enumerat, nu sunt toate de domeniul termodinamicii.
Cat despre faptul ca "le amestec", daca ordinea si claritatea
sunt puse in slujba virusarii, ma pot lipsi de ele.

I.N. Popescu, GRAVITATIA, 1982

Crivoi Dumitru a scris:I.N. Popescu, GRAVITATIA, 1982

Eu am ales sa scriu pe acest forum mai mult ce-mi trece mie prin
cap, si mai putin ce se poate citi din gandirea altora.
Adevarul este ca in urma recomandarii dvs. repetate, azi am devenit
curios sa citesc lucrarea aceea, dar deocamdata nu am reusit sa
o descarc de pe internet.

virgil_48 a scris:

Crivoi Dumitru a scris:I.N. Popescu, GRAVITATIA, 1982

Eu am ales sa scriu pe acest forum mai mult ce-mi trece mie prin
cap, si mai putin ce se poate citi din gandirea altora.
Adevarul este ca in urma recomandarii dvs. repetate, azi am devenit
curios sa citesc lucrarea aceea, dar deocamdata nu am reusit sa
o descarc de pe internet.

https://kupdf.net/search/gravitatia
Am reusit sa descarc lucrarea d-lui I.N.Popescu. La o cercetare
preliminara constat ca d-lui este sustinatorul unui efect numit
gravitovortex, ceace pentru mine este o usoara dezamagire.
Eu tot mai consider ca un vortex, ca miscare de rotatie nu poate
fi inertial. Adica are nevoie de o sursa de energie pe care o
epuizeaza. Am sa incerc, printre formule si calcule care necesita
cunostinte specifice, sa inteleg daca d-lui este preocupat de
acest aspect. Suntem pe topicul Legi de conservare.

virgil_48 a scris:. . . . .
https://kupdf.net/download/1982-ioan-n-popescu-gravitatia_5a5e726be2b6f5605ccd28b2_pdf

Mai aproape de Gravitatia d-lui I.N. Popescu

TEORIA CONSPIRATIEI NU ESTE UN MIT... - Pagina 25 Scree347

Vantul este

""ïndus""
la randul sau
de ""curenti "
periterestri.

Extras:
[...] Fiecare proprietate (pn) a unui corp natural (P) poate fi reprezentatã sau conceptualizatã
printr-o anumitã funcţie de de stare, F = Fi│ 1 ≤ i ≤ n. Fiecare valoare alui F este o stare
conceptibilã a corpului natural relativ la mediul/cadrul dat. Fiecare corp natural are propriul
spațiu de stare. Suma tuturor stãrilor de acest fel este numitã spațiul de stare conceptibil.
Fiecare corp natural îşi are propriul spațiul de stare conceptibil, respectiv, legic, fig.2.a.
Teoria auto(electro)convergenţei corpurilor naturale se referã la generarea, interacţiunea și transformarea claselor de corpuri naturale ca fundament al (orto)existenţei și idealului. Presupoziţiile teorie sunt urmãtoarele: a-corpul natural definește „locul”/spaţiul din Univers, și b -curbiliniul mișcãrii corpului natural personalizeazã local cadrul spaţiu –timp.


Fig.3. Paradigma (auto)electroconvergenţei corpurilor naturale.[8 ]
Generarea sensibilului (respectiv, a mişcarii consecutive mãsurabile) are la bazã apariția curbiliniului care ataşeaza "locului" un parametru de stare şi anume densitatea s≡ρ. Densitatea este caracteristica locului care dã consistențã volumului/formei/locului. Aceastã proprietate este determinantã pentru apariția celorlalte funcții de stare specifice corpului micro/macroscopic natural, F= ‹Fi│ 1 ≤ i ≤ n › , ca element definitoriu al structurii cadrului de mãsurare spațiul – timp. Descrierea transformãrilor corpurilor naturale presupune construirea unui program de observare directã/indirectã a cãrui limite sunt condiţionate de anvergura heuristicã aferentã paradigmei utilizatã la costrucţia experimentului, colectarea datelor și analiza rezultatelor. Identificarea produsului/efectului transformãrii corpurilor naturale se eficientizeaza prin utilizarea teoriilor generale ale sistemelor. Omul poate întelege și modela transformarile observate în naturã numai printr-o euristicã adecvatã a structurii, organizãrii și funcţiilor intra/extra atribuite corpului natural observat în conformitate cu schema: structurã + organizare + functii = efect. Euristica cercetãtorului poate fi stimulatã de cunoașterea fondului informaţional propriu/general din domeniul cercetat care îi ofera oportunitatea construirii unor noi experimente, fie sã interpreteze rezultatele unor mai vechi programe de observare în lumina a noi paradigme de cercetare. Concordanţa dintre predicţia teoriei/paradigmei și efectul observat la transformarea corpului natural este criteriul de confirmare al veridicitãţii constructului/modelului. Paradigma electroconvergenţei corpurilor naturale unifică cele două direcții de cercetare (democriteanã, respectiv, platoneanã) prin definirea corectă a conceptului de „corp natural” și a mecanismului interacţiunilor acestuia. (Crivoi D. 2005, Convergenţa si divergenţa materiei, s.a.) [...]

Cum se pozitioneaza legea conservarii masei(materiei) fata de doua
inventii majore, asteptate de omenire:
- Teleportarea
- Calatoria in timp
 Mutand instantaneu un corp dintr-un loc in altul, teleportarea nu
ar afecta conservarea masei in Univers. Ar exista numai un transfer
consumator de energie.
 Mutand instantaneu un corp dintr-un moment, intr-un timp viitor
sau trecut, calatoria in timp ar modifica masa Universului.
Aceasta s-ar diminua in momentul plecarii si ar creste in momentul
sosirii in alt timp.
Conservarea masei in alt loc pare mai acceptabila decat conservarea
in alt timp ! Teleportarea este mai credibila !
Scriu asta fiindca tocmai urmaresc serialul S.F CALATORII pe Netflix
in care calatoria in timp pentru oameni, a fost rezolvata teoretic
printr-un artificiu ingenios. Calatoreste in timp numai personalitatea,
(cunostintele, memoria, gandurile) calatorului si se instaleaza intr-o
persoana din timpul de destinatie. In general aflata pe moarte, dar
nu numai.
Conservarea informatiei nu este pusa in discutie. Ce impct ar avea
asupra omenirii primirea tuturor cunostintelor din viitor ?
Pare aberant ! S-ar putea realiza un transfer de cunstinte din viitor
in trecut, care repetat de cateva ori sa conduca la cunosterea
absoluta !                  

Re: STUDIUL SIMILITUDINII SISTEMELOR MICRO SI MACRO COSMICE

Mesaj Scris de virgil_48 Dum 09 Iun 2024, 10:52

CAdi a scris:
. . . . .
Similitudinea era ca avem de fapt o singura forta si la nivel de macrocosmos dar si la microcosmos. Unificarea celor 4 forte a fost si este ,,Sfantul Gral" al fizicii la care Einstein a lucrat o viata intreaga.

... Si fiindca nu a reusit sa integreze forta gravitationala, in cele
din urma a falsificat natura gravitatiei, introducand campul
gravitational conservativ !
Dar nu i-a prins rau, ca i-a iesit vorba de genial si i-au cumparat
un Nobel postmortem !

Similitudinea presupune o anumita ""compatibilitate""/asemanare,..., oarecum ""nenaturala/fortata"" intre sisteme/fenomene,..., cercetate./analizate teoretic dar mai ales experimental si sistemele de corpuri naturale.. Nu exista laborator/tehnologie care sa reproduca fenomenele de interactiune dintre corpurile ceresti. Modelele din fizica adoptate oficial sunt ipoteze de lucru in continuua rafinare si nu trebuie sa sa constituie decat pe moment ca LEGI ALE NATURII. Pe forum, multi fac confuzii in acest sens (intre un model adoptat/ipoteza adevaratele legi ale naturii inca greu de deslusit).

 Lucru generalizat de deformare a unui sistem
În general, energia unui sistem fizic, poate fi modificată prin trei modalităţi
fundamentale de interacţiune şi anume:
1 - prin transfer de lucru între corpuri, dar şi cu câmpuri prin intermediul
forţelor mecanice (în particular, de presiune), forţelor electrice, magnetice, electromagnetice, etc. notate prin Y, astfel că ;
2– prin transfer de căldură (entropie - probabilitate) între corpuri aflate în contact direct -prin conducţie şi convecţie termică, sau de la distanţă prin radiaţie termică în care intervine temperatura absolută, T, în calitate de parametru intensiv de tip Y, şi atunci ;
3- prin transfer de masă între corpuri sau părţi ale aceluiaşi corp în care intervine potenţialul chimic, φ, în calitate de parametru intensiv de tip Y astfel încât , [104].
Aceste interacţiuni ale sistemului cu exteriorul prin intermediul lucrului se concretizează în ”deformarea ” în sens generalizat a învelişului acestuia care se traduce prin modificarea energiei corespunzătoare formei de mişcare considerate. Prin această extindere a conceptului de « lucru » şi asupra transferului de căldură în calitate de « lucru termic » de deformare entropică-probabilistică şi transferului de masă ca « lucru chimic » se ajunge la relaţia:

dU =∑ δLdef = j dXj, , (1.2)

conform căreia modificarea energiei interne, U, a unui sistem termodinamic este consecinţa ” deformării generalizate infinit mici”, dX, a acestuia sub acţiunea forţei generalizate Y [105]. Pentru studiul energiei corpurilor masive este important de ştiut că lucrul efectuat de corpuri sau câmpuri exterioare asupra sistemului este pozitiv şi conduce la creşterea energiei sale interne şi devine negativ dacă este exercitat de sistem asupra mediului exterior, determinând scăderea energiei acestuia. Există o excepţie la această regulă şi anume sistemele cu suprafaţa de control deformabilă, pentru care lucru efectuat este pozitiv (dV>0) iar cel consumat devine negativ (dV<0).

1.2. Energia corpului masiv din Univers. Anvelopa entropică

Termodinamica generalizată ne permite să determinăm corect energia unui corp din univers. Energia corpurilor din univers este rezultatul interacţiunii pe palierul micro şi macro al formelor de energie conjugate (din corp şi, respectiv, din mediu) [29,30, 105]. De exemplul, structura energiei interne a sistemului Pământ - anvelopă plasmatică este dată de suma diferitelor tipuri de energie (cum ar fi: energia oscilaţiei electomagnetice pe palierul efheronic şi macro, energia mişcării de vibraţie a neutronilor, energia electronilor în mişcare de translaţie, energia electronilor gravitaţi; energia nucleară ; energia cinetică a mişcării de translaţie şi rotaţie a moleculelor, precum şi a mişcării de oscilaţie a atomilor în moleculă ; energia de interacţiune între nucleul moleculei şi electron ; energia potenţială sau energia de poziţie a moleculelor într-un câmp oarecare exterior de forţe) în timp ce microcorpurile (sistemele fizice primare ale palierul etheronic, respectiv neutronic) stau la baza transmiterii şi generării interacţiunii / formelor de mişcare a materiei din univers.
Fie un corp masiv caracterizat prin toate formele de mişcare caracteristice materie (electrică, magnetica, electromagnetică, masica/chimică, termică, mecanică/presiune).
Dacă se notează cu: ; , vitezele de deplasare în unitatea de timp a coordonatelor generalizate, X, respectiv Y, rezultă că puterea generalizată de interacţiune a corpului masiv cu mediul poate fi exprimată în două moduri şi anume:
=Y = = (1.3)
unde, n, în calitate de exponent politropic generalizat caracterizează intensitatea interacţiunii considerate [99,100].
Personalizăm calculul a variaţiei energiei (puterii de interacţiune) unui corp masiv luând în considerare interacţiunile specifice unui satelit natural, respectiv cele ale Pământului. Pentru corp masiv luat în calcul (caracterizat prin formele de mişcarea a materiei electrică/electromagnetică, chimică, termică, mecanică/presiune ) specificate atrag atenţia fluxurile din mediu de deplasare (sarcină) generalizată şi de forţă (intensitate) generalizată preponderente, astfel:
• Fluxul de sarcini electrice local din mediul :
(1.4)

• Fluxul de substanţă local sub forma debitului masic:


(1.5)

• Flux de entropie (din anvelopa plasmatică şi globul terestru)

(1.6)


• Fluxul de impuls mecanic care nu reprezintă altceva de cât forţa de inerţie:
(1.7)

Pe baza celor patru tipuri de interacţiuni fundamentale prin intermediul fluxului de impuls mecanic ( = m . a), electric ( ), masic ( şi entropic, , se poate obţine exprimarea generalizată a puterii de interacţiune a ansamblului Pământ anvelopă – entropică. {...]]-vezi ELECTROCONVERGENTA PAMANTULUI

Crivoi Dumitru a scris:. . . . .

Pe baza celor patru tipuri de interacţiuni fundamentale prin intermediul  fluxului de impuls mecanic (  = m . a), electric (  ), masic (  şi entropic,  , se poate obţine exprimarea generalizată a puterii de interacţiune a ansamblului Pământ anvelopă –  entropică. {...]]-vezi ELECTROCONVERGENTA PAMANTULUI

Poate o fi pe aici cineva care intelege ce inseamna notiunea
subliniata, dar nu vrea sa se antreneze in discutie ca sa pricep si eu.
Stiu ca nu va place sa traduceti in limba romana publica, dar
puteti face o exceptie !?

Am prezentat de mai multe ori (Legi de conservarea [1,2]. PROBLEMA dvs. Cu TEmodinamica generalizata sunteti familiarizati?

Pe scurt;
1.Se se adopta modelul /sistemul termodinamic PAMANT(glob terestru) inglobat in matricea de interactiune (care cuprinde toate formele de miscarea a materiei din globul terestru respectiv, mediul periterestru - care depaseste distanta Pamant -Luna) ;
2.Se stabileste structura/subsistemele speciffice globului, respectiv zonei periterestre (/invelis/strat,...,);
3.Se stabilesc intrarile in siste ( fluxurile masic, electric,...,entropic,...,)
4. Se aplica legile fizicii specifice interactiunii dintre formele de miscare conjugate (electric-electric, magnetic, masic/chimic-masic/chimic, ....,)
5. Se are in vedere ca interactiunea entropica nu are loc la echilibru (adica, nu respecta (nu are cum) legile de conservare:
6..............Rezulta in final

Puterea de interactiune cu mediul a Pamntului (glob in matricea prin care se realizeaza interactiune cu corpul de influenta preponderenta -Soarele) evidentiata de componenta cinetica, chimic/masica, electrica (vectorul Poyting HxE), respectiv,....,componenta gravitationala.

Dupa cum vedeti se regasete si componenta dvs. ca parte a puterii de interactiune a Pamantului. Paradigma de interactiune este moderna si prezentata in Electroconvergenta Pamantului -202, Iasi.

Se aplica la studiul interactiunii corpurilor ceresti-vezi-Electroconvergenta corpurilor naturale din Univers -partea 1 (Experimentul Allais, experiment crucial).- 2005, Iasi.

Componenta dvs. este data de fluxul de impuls mecanic, H=m.a de care n-am amintit mai sus.