Ultimele subiecte
» Eu sunt Dumnezeu - viitoarea mea carte in limba romanaScris de Meteorr Astazi la 21:34
» În ce tip de dovezi aveţi încredere deplină?
Scris de virgil Ieri la 20:31
» TEORIA CONSPIRATIEI NU ESTE UN MIT...
Scris de eugen Mar 19 Noi 2024, 21:57
» ChatGPT este din ce în ce mai receptiv
Scris de CAdi Mar 19 Noi 2024, 13:07
» Unde a ajuns stiinta ?
Scris de virgil Sam 16 Noi 2024, 12:00
» OZN in Romania
Scris de virgil Vin 15 Noi 2024, 19:26
» Carti sau documente de care avem nevoie
Scris de virgil Vin 15 Noi 2024, 09:50
» Fiinte deosebite.
Scris de virgil Vin 15 Noi 2024, 09:30
» Care și unde este "puntea" dintre lumea cuantică și cea newtoniană?
Scris de virgil Joi 14 Noi 2024, 18:44
» NEWTON
Scris de CAdi Mier 13 Noi 2024, 20:05
» New topic
Scris de ilasus Mar 12 Noi 2024, 11:06
» Pendulul
Scris de Vizitator Vin 08 Noi 2024, 15:14
» Laborator-sa construim impreuna
Scris de eugen Mier 06 Noi 2024, 10:59
» PROFILUL CERCETATORULUI...
Scris de eugen Mier 06 Noi 2024, 07:56
» Ce anume "generează" legile fizice?
Scris de No_name Mar 05 Noi 2024, 19:06
» Ce fel de popor suntem
Scris de eugen Dum 03 Noi 2024, 10:04
» Fenomene Electromagnetice
Scris de virgil Vin 01 Noi 2024, 19:11
» Sa mai auzim si de bine in Romania :
Scris de CAdi Vin 01 Noi 2024, 12:43
» How Self-Reference Builds the World - articol nou
Scris de No_name Mier 30 Oct 2024, 20:01
» Stanley A. Meyer - Hidrogen
Scris de eugen Lun 28 Oct 2024, 11:51
» Daci nemuritori
Scris de virgil Dum 27 Oct 2024, 20:34
» Axioma paralelelor
Scris de No_name Dum 27 Oct 2024, 14:59
» Relații dintre n și pₙ
Scris de No_name Dum 27 Oct 2024, 10:01
» Global warming is happening?
Scris de Meteorr Vin 25 Oct 2024, 23:06
» Atractia Universala
Scris de Meteorr Vin 25 Oct 2024, 23:03
» Despre credinţă şi religie
Scris de Dacu2 Mier 23 Oct 2024, 08:57
» Stiinta oficiala si stiinta neoficiala
Scris de CAdi Vin 18 Oct 2024, 12:50
» țara, legiunea, căpitanul!
Scris de CAdi Vin 18 Oct 2024, 12:37
» Grigorie Yavlinskii
Scris de CAdi Joi 17 Oct 2024, 23:49
» STUDIUL SIMILITUDINII SISTEMELOR MICRO SI MACRO COSMICE
Scris de virgil Joi 17 Oct 2024, 21:37
Postări cu cele mai multe reacții ale lunii
» Mesaj de la virgil în În ce tip de dovezi aveţi încredere deplină? ( 2 )
» Mesaj de la CAdi în În ce tip de dovezi aveţi încredere deplină?
( 2 )
» Mesaj de la No_name în Care și unde este "puntea" dintre lumea cuantică și cea newtoniană?
( 1 )
» Mesaj de la CAdi în NEWTON
( 1 )
» Mesaj de la No_name în How Self-Reference Builds the World - articol nou
( 1 )
Subiectele cele mai vizionate
Subiectele cele mai active
Top postatori
virgil (12459) | ||||
CAdi (12397) | ||||
virgil_48 (11380) | ||||
Abel Cavaşi (7963) | ||||
gafiteanu (7617) | ||||
curiosul (6790) | ||||
Razvan (6183) | ||||
Pacalici (5571) | ||||
scanteitudorel (4989) | ||||
eugen (3969) |
Cei care creeaza cel mai des subiecte noi
Abel Cavaşi | ||||
Pacalici | ||||
CAdi | ||||
curiosul | ||||
Dacu | ||||
Razvan | ||||
virgil | ||||
meteor | ||||
gafiteanu | ||||
scanteitudorel |
Cei mai activi postatori ai lunii
virgil | ||||
No_name | ||||
CAdi | ||||
ilasus | ||||
eugen | ||||
Dacu2 | ||||
Forever_Man | ||||
Meteorr | ||||
Abel Cavaşi |
Cei mai activi postatori ai saptamanii
Forever_Man | ||||
virgil | ||||
Dacu2 | ||||
CAdi | ||||
Meteorr | ||||
ilasus | ||||
eugen | ||||
Abel Cavaşi |
Spune şi altora
Cine este conectat?
În total sunt 52 utilizatori conectați: 0 Înregistrați, 0 Invizibil și 52 Vizitatori :: 1 Motor de căutareNici unul
Recordul de utilizatori conectați a fost de 181, Vin 26 Ian 2024, 01:57
Subiecte similare
Legi de conservare (2)
+7
negativ
curiosul
gafiteanu
Abel Cavaşi
scanteitudorel
virgil_48
virgil
11 participanți
Pagina 33 din 34
Pagina 33 din 34 • 1 ... 18 ... 32, 33, 34
Legi de conservare (2)
Rezumarea primului mesaj :
Provine din „Legi de conservare (1)".
Ce parere? atat in stare de miscare uniforma si rectilinie a navei, cat si in starea de repaus, balizele vor indica acelasi lucru deoarece si ele vor avea viteza initiala egala cu a navei. In rest atractia gravitationala este aproape de zero, si chiar daca este masurabila tot nu afli daca nava se misca sau sta pe loc,ntru ca atat balizele cat si nava se comporta la fel.
Provine din „Legi de conservare (1)".
Ce parere? atat in stare de miscare uniforma si rectilinie a navei, cat si in starea de repaus, balizele vor indica acelasi lucru deoarece si ele vor avea viteza initiala egala cu a navei. In rest atractia gravitationala este aproape de zero, si chiar daca este masurabila tot nu afli daca nava se misca sau sta pe loc,ntru ca atat balizele cat si nava se comporta la fel.
virgil- Moderator
- Mulţumit de forum : Prenume : Virgil
Numarul mesajelor : 12459
Puncte : 56976
Data de inscriere : 25/05/2010
Obiective curente : Deocamdată, ma preocupa o teorie a unificarii universale a interactiunii electromagnetice, gravitationale, cat si la niveluri de organizare inferioare acestora. Studiul similitudinii sistemelor micro si macrocosmice sta la baza teoriei unificarii universale.
Re: Legi de conservare (2)
Anonymous a scris:"{P.S. Iar Lucrul mecanic de fapt nu este al Lunii este al Pamantului asupra Lunii, cum am precizat in paginile topicului.
CAdi
Foarte activ
Comentariu:
Notiunea de LUCRU MECANICI ESTE NECESARA IN STATICA si din aceasta cauza este introdusa in aceasta sectiune a fizicii clasice.
O forta (in cazul exemplului dvs,- gravitatia Pamntului) a carui punct de aplicatie (centru de masa a luniii) primeste o deplasare infiniezimala dr, cu proiectiile dx, dy, dz, efectueaza,
in cursul deplasarii lucru mecanic dW= Fdr.
Lucru mecanic este al Lunii (punctul de aplicatie /centru de masa a Lunii al fortei) ori al Soarelui (care la randul sau are forte exterioarea aplicate in centrul sau de masa ce efectueaza lucru mecanic)?
Sunt forte interioare si forte exterioare . Luna nu are forta interioara pentru a produce acceleratie pe orbita astfel incat ea sa se deplaseaza singura.
Pamantul consuma energie ca sa deplaseze Luna, prin intermediul fortei de gravitatie, de aceea am zis ca : Lucrul mecanic de fapt nu este al Lunii este al Pamantului asupra Lunii.
Pana la urma depinde de modul cum privesti miscarea Lunii :
Ca daca se misca inertial (Einsteinian) Luna produce lucrul mecanic iar daca se misca gravitational (Newtonian) lucrul mecanic de fapt nu este al Lunii este al Pamantului asupra Lunii.
Forta de gravitatie a Pamantului este centrata in centrul acestuia in care se gaseste un nucleul de fier si nichel ce se invarte in centrul Pamantului intr-un strat de magma fierbinte ,
iar Virgil afirma ca este de fapt un mini blackhole) .
Acest nucleu de fier - nichel imaginat de savanti ,functioneaza ca un generator de curent continuu si de la el provine campul magnetic al Pamantului.
CAdi- Foarte activ
- Numarul mesajelor : 12397
Data de inscriere : 16/02/2011
Re: Legi de conservare (2)
In centrul Pamantului s-a descoperit un mic nucleu magnetic de neodim. Asta in urma investigatiilor foarte amanuntite cu rezonanta magnetica nucleara. Punctul Curie al acestuia este foarte ridicat, peste 3000 grade.
Soarele nostru emite diverse campuri neutrinice gravitationale rotitoare contrare, care duc la invartirea planetelor in sensuri chiar contrare. Emisia se face prin acele zone numite pete solare, care strajuiesc de o parte si de alta ecuatorul solar si formeaza perechi.
Orice lege de conservare poate sa fie data peste cap, atunci cand intervin forte si acceleratii din exterior. Nimic nu poate sa fie perfect izolat de exterior. Radiatiile X si Gamma patrund prin orice, dar sa ne gandim si la neutrini, care sunt si mai penetrabili.
Un corp supus fortelor este modificabil, adica este relativ, cum spunea regretatul nostru coleg A.Ainstain.
Nimic nu se poate conserva, nu exista ceva imuabil. Chiar si mumiile egiptene sunt supuse transformarilor. E drept ca viermii nu le mai mananca, datorita salpetrului si gudronului. Acolo in Iad, cine are norocul sa ajunga, este supus unui tratament de conservare cu gudron (smoala), iar focul e dat de salpetru si puciosa, elemente ce compun praful de pusca.
Soarele nostru emite diverse campuri neutrinice gravitationale rotitoare contrare, care duc la invartirea planetelor in sensuri chiar contrare. Emisia se face prin acele zone numite pete solare, care strajuiesc de o parte si de alta ecuatorul solar si formeaza perechi.
Orice lege de conservare poate sa fie data peste cap, atunci cand intervin forte si acceleratii din exterior. Nimic nu poate sa fie perfect izolat de exterior. Radiatiile X si Gamma patrund prin orice, dar sa ne gandim si la neutrini, care sunt si mai penetrabili.
Un corp supus fortelor este modificabil, adica este relativ, cum spunea regretatul nostru coleg A.Ainstain.
Nimic nu se poate conserva, nu exista ceva imuabil. Chiar si mumiile egiptene sunt supuse transformarilor. E drept ca viermii nu le mai mananca, datorita salpetrului si gudronului. Acolo in Iad, cine are norocul sa ajunga, este supus unui tratament de conservare cu gudron (smoala), iar focul e dat de salpetru si puciosa, elemente ce compun praful de pusca.
gafiteanu- Foarte activ
- Numarul mesajelor : 7617
Data de inscriere : 13/06/2011
credinta versus stiinta
Lucrul W=F.dr este "personalizat" de centrul de masa/punctul de aplicatie aferent corpului dezechilibrat/miscat de forta F.
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (2)
Serios, prin alte topice te dai gardianul paradigmei iar aici spuiCAdi a scris:. . . . .
Pamantul consuma energie ca sa deplaseze Luna, prin intermediul fortei de gravitatie, de aceea am zis ca : Lucrul mecanic de fapt nu este al Lunii este al Pamantului asupra Lunii.
. . . . .
ca orbitarea produce lucru mecanic ?(Cu alte cuvinte!)
Despre al cui este acesta, este o naivitate. Lucrul mecanic este
al fortei, iar forta gravitationala depinde de M si de m. Deci
amandoua corpurile contribuie la producerea acelui lucru
mecanic proportional cu masa lor.
Si Pamantul nu deplaseaza Luna. Ea se deplaseaza din inertie,
iar Pamantul in paradigma(falsa) camp gravitational, o tine in
jurul lui. Adica o "atrage", consumand energie dupa cum spui.
Consecintele nu le mai evidentiez.
Imi pare bine ca mai prinzi cate ceva, va fi nevoie de cineva
care sa preia stafeta adevarului pe forum. Tine aproape !
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
Re: Legi de conservare (2)
virgil_48 a scris:Serios, prin alte topice te dai gardianul paradigmei iar aici spuiCAdi a scris:. . . . .
Pamantul consuma energie ca sa deplaseze Luna, prin intermediul fortei de gravitatie, de aceea am zis ca : Lucrul mecanic de fapt nu este al Lunii este al Pamantului asupra Lunii.
. . . . .
ca orbitarea produce lucru mecanic ?(Cu alte cuvinte!)
Despre al cui este acesta, este o naivitate. Lucrul mecanic este
al fortei, iar forta gravitationala depinde de M si de m. Deci
amandoua corpurile contribuie la producerea acelui lucru
mecanic proportional cu masa lor.
Si Pamantul nu deplaseaza Luna. Ea se deplaseaza din inertie,
iar Pamantul in paradigma(falsa) camp gravitational, o tine in
jurul lui. Adica o "atrage", consumand energie dupa cum spui.
Consecintele nu le mai evidentiez.
Imi pare bine ca mai prinzi cate ceva, va fi nevoie de cineva
care sa preia stafeta adevarului pe forum. Tine aproape !
Nu intelegi nimic. Nici formule si nici ce zic revistele de fizica . Nu mai zic de ce iti arat si eu si ce a postat si Eugen:
https://www.physicsclassroom.com/class/circles/Lesson-4/Circular-Motion-Principles-for-Satellites
Tu o tii pe-a ta.
Luna se deplaseaza din inertie ? Atunci esti de acord cu Einstein
CAdi- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 12397
Puncte : 59038
Data de inscriere : 16/02/2011
Obiective curente : Acum mă preocupă următoarele:-1)...-2)...
Despre alte topice
Iar tu intelegi asa bine, ca niciodata nu poti argumenta cevaCAdi a scris:. . . . .
Nu intelegi nimic. Nici formule si nici ce zic revistele de fizica . Nu mai zic de ce iti arat si eu si ce a postat si Eugen:
https://www.physicsclassroom.com/class/circles/Lesson-4/Circular-Motion-Principles-for-Satellites
Tu o tii pe-a ta.
Luna se deplaseaza din inertie ? Atunci esti de acord cu Einstein
cu resurse proprii. Crezi ca ma intereseaza ce spun mercenarii
paradigmei ? Iar daca Luna nu se deplaseaza din inertie, tu
ai ceva de zis impotriva parerilor lui Einstein ?
Nu mi-ar parea rau sa gasesc vreo convergenta cu "opera" lui !
Mai bine vezi cum o dai la intors dupa citatul din raspunsul
precedent. Sau pe topice diferite navighezi in luntre diferite ?
Pamantul nu poate deplasa Luna prin intermediul forteiCAdi a scris:. . . . .
Pamantul consuma energie ca sa deplaseze Luna, prin intermediul fortei de gravitatie, de aceea am zis ca : Lucrul mecanic de fapt nu este al Lunii este al Pamantului asupra Lunii.
. . . . .
gravitationale ca forta centrala(daca ai uitat), decat pe distanta
CB ! O stii care, dar nu te referi la acest amanunt sau incerci
sa-l ignori ? Nu si nu, ca nu vrei tu ! Desi este evident, ba chiar
l-ai calculat. Decat pagini de vorbe si de "aprecieri negative"
gratuite, mai bine spune dece nu exista deplasarea CB.
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
credinta versus stiinta
Oare n-ar fi mai bine sa reveniti la topicele de "baza" cu comentariile?
Teoriile gravitatiei recunoscute ca parte a stiintei nu sunt in contradictie ci reprezinta ipoteze complementare. Din pacate, nu sunt cunoscute in profunzime; astfel ca multe din "interpretari" sunt in flagrant cu ceea ce sustin cu adevarat autorii.
Teoriile "lesajonice" (inclusiv, ipotezele moderne cu corpusculi /"lessajoni" incarcati electric/magnetic) nu au reusit sa fie recunoscute/impuna ca "parte" a stiintei.
Oare "ondulatoriu" sa nu aiba nici un rol in interactiunea "gravitationala"?
Teoriile gravitatiei recunoscute ca parte a stiintei nu sunt in contradictie ci reprezinta ipoteze complementare. Din pacate, nu sunt cunoscute in profunzime; astfel ca multe din "interpretari" sunt in flagrant cu ceea ce sustin cu adevarat autorii.
Teoriile "lesajonice" (inclusiv, ipotezele moderne cu corpusculi /"lessajoni" incarcati electric/magnetic) nu au reusit sa fie recunoscute/impuna ca "parte" a stiintei.
Oare "ondulatoriu" sa nu aiba nici un rol in interactiunea "gravitationala"?
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (2)
Comentariile despre modul de generare a gravitatiei au ocrivoi d a scris:Oare n-ar fi mai bine sa reveniti la topicele de "baza" cu comentariile?
Teoriile gravitatiei recunoscute ca parte a stiintei nu sunt in contradictie ci reprezinta ipoteze complementare. Din pacate, nu sunt cunoscute in profunzime; astfel ca multe din "interpretari" sunt in flagrant cu ceea ce sustin cu adevarat autorii.
Teoriile "lesajonice" (inclusiv, ipotezele moderne cu corpusculi /"lessajoni" incarcati electric/magnetic) nu au reusit sa fie recunoscute/impuna ca "parte" a stiintei.
Oare "ondulatoriu" sa nu aiba nici un rol in interactiunea "gravitationala"?
legatura certa cu legile conservarii. Pot spune ca asta
discutam, fiindca orbitarea recunoscuta astazi, este o actiune
cosmica care consuma o energie a carei sursa, intr-un mod
inexplicabil, nu se epuizeaza. Si a fost impusa astfel. Ca si
cum orbitarea ar secătui masa corpurilor de energie.
Sub ce forma considerati dvs. ca ar putea participa aspectul
"ondulatoriu" la realizarea gravitatiei ? In general si acesta
consuma energie.
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
Re: Legi de conservare (2)
Toate miscarile consuma energie, mai mult sau mai putin, deci unde este contradictia ?
Universul insusi consuma energie.
Universul insusi consuma energie.
CAdi- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 12397
Puncte : 59038
Data de inscriere : 16/02/2011
Obiective curente : Acum mă preocupă următoarele:-1)...-2)...
Re: Legi de conservare (2)
Mai actualizeaza-ti conceptia despre energie ! AceastaCAdi a scris:Toate miscarile consuma energie, mai mult sau mai putin, deci unde este contradictia ?
Universul insusi consuma energie.
este cam confuza si permite interpretari eronate.
Miscarea libera rectilinie nu consuma energie ! Este
complet inertiala.
Si nu este singura abatere in asa de putine cuvinte.
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
Re: Legi de conservare (2)
virgil_48 a scris:Mai actualizeaza-ti conceptia despre energie ! AceastaCAdi a scris:Toate miscarile consuma energie, mai mult sau mai putin, deci unde este contradictia ?
Universul insusi consuma energie.
este cam confuza si permite interpretari eronate.
Miscarea libera rectilinie nu consuma energie ! Este
complet inertiala.
Si nu este singura abatere in asa de putine cuvinte.
Toate miscarile consuma energie . Da-mi exemplu de o miscare complet libera rectilinie si inertiala si eu iti arat ca nu exista.
CAdi- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 12397
Puncte : 59038
Data de inscriere : 16/02/2011
Obiective curente : Acum mă preocupă următoarele:-1)...-2)...
Re: Legi de conservare (2)
Tovarasi, am schimbat societatea, acum suntem intro societate de consum. Trebuie sa consumam. Si inainte ardeam gazul de pomana, era gratis, pomana. Acum e pe bani grei.
Dar treaba se va schimba odata cu descoperirea free energy, cand iar vom intra intro noua societate comunista si gratuita, intro noua societate a comunismului primitiv.
Asa cum lumina se deplaseaza gratis, asa cum corpurile in vid circula gratis in virtutea inertiei, asa si noi vom trai gratis. Totul ne va fi adus la nas, la bot, la ce vreti Dv., si noi doar va trebui s-o be(ste)lim, daca nu cumva si asta va fi gratis. (Stalin a comandat o nuvela pe aceasta idee comunista utopica lui Alex. Tolstoi si s-a numit "Paine" (Hleb).)
Dar treaba se va schimba odata cu descoperirea free energy, cand iar vom intra intro noua societate comunista si gratuita, intro noua societate a comunismului primitiv.
Asa cum lumina se deplaseaza gratis, asa cum corpurile in vid circula gratis in virtutea inertiei, asa si noi vom trai gratis. Totul ne va fi adus la nas, la bot, la ce vreti Dv., si noi doar va trebui s-o be(ste)lim, daca nu cumva si asta va fi gratis. (Stalin a comandat o nuvela pe aceasta idee comunista utopica lui Alex. Tolstoi si s-a numit "Paine" (Hleb).)
Ultima editare efectuata de catre gafiteanu in Joi 02 Dec 2021, 10:49, editata de 1 ori
_________________
“Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.” (La Rochefoucauld)
gafiteanu- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Prenume : Vaxile
Numarul mesajelor : 7617
Puncte : 36100
Data de inscriere : 13/06/2011
Obiective curente : 0)-Fondator "Asociatia Fostilor Cercetatori Stiintifici".
1)-Stiinta camuflata in bascalie pentru tonti. Imi perfectionez stilul bascalios.
2)-Să-mi schimb sexul. Transplant cu altul mai vârtos. Si care să stie si carte.
Re: Legi de conservare (2)
gafiteanu a scris:Tovarasi, am schimbat societatea, acum suntem intro societate de consum. Trebuie sa consumam. Si inainte ardeam gazul de pomana, era gratis, pomana. Acum e pe bani grei.
Dar treaba se va schimba odata cu descoperirea free energy, cand iar vom intra intro noua societate comunista si gratuita, intro noua societate a comunismului primitiv.
Asa cum lumina se deplaseaza gratis, asa cum corpurile in vid circula gratis, asa si noi vom trai gratis, totul ne va fi adus la nas, la bot, la ce vreti Dv., si noi doar va trebui s-o be(ste)lim..
Totusi nu suntem liberi, consumam gaz, liber inseamna sa traiesti sub cerul liber, dar si atunci arzi calorii, trebuie sa te incalzesti si consumi papica.
Lumina nu se deplaseaza gratis, se deplaseaza prin eter, daca ii da voie si daca lumina nu este produsa, nu circula, iar particulele din care sunt alcatuite corpurile sunt emanatii ale campurilor (de eter)
si sunt produse de bosonii Higgs (particula lui Dumnezeu) si sunt intretinute prin oscilatii si vibratii, iar noi nu vom trai gratis, pentru ca orice are un pret, chiar si pretul vietii, dar tu stii asta....
CAdi- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 12397
Puncte : 59038
Data de inscriere : 16/02/2011
Obiective curente : Acum mă preocupă următoarele:-1)...-2)...
Re: Legi de conservare (2)
Toate, inseamna si miscarea libera rectilinie si inertiala. AfirmaCAdi a scris:Toate miscarile consuma energie . Da-mi exemplu de o miscare complet libera rectilinie si inertiala si eu iti arat ca nu exista.virgil_48 a scris:Mai actualizeaza-ti conceptia despre energie ! AceastaCAdi a scris:Toate miscarile consuma energie, mai mult sau mai putin, deci unde este contradictia ?
Universul insusi consuma energie.
este cam confuza si permite interpretari eronate.
Miscarea libera rectilinie nu consuma energie ! Este
complet inertiala.
Si nu este singura abatere in asa de putine cuvinte.
ca aceasta consuma energie, fiindca despre asta a fost vorba in
citat! Daca exista si unde, iti raspund eu pe urma.
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
credinta versus stiinta
Energia uni corp/sistem are in vedere STAREA FIZICA INSTANTANEE a acestuia. Starea fizica a corpului se modifica prin intrarile, respectiv, iesirile din sistem de masa, electricitate, caldura, impuls mecanic, ..., La saturatie un anumit tip de transfer ramane aproximativ constant. De regula, functie de geometria /volumul MACRO/microcorpurile masice, respectiv, emergent masice (...axioni?, lesajoni?, ..., neutrini,...,) ACESTA selecteaza/interactioneaza cu anumita ( forma de miscare a materiei )/ entitate /sursa de influenta preponderenta rezultand,..., miscarea electrica, magnetica, termica,..., respectiv, deplasarea (interna, externa) a corpului. Saturatia pe un anumit nivel presupune egalitatea dintre INTRARE/IESIRE si o constanta pe nivelul de miscare(electrica, chimica, termica,..., /DEPLASARE. In ipoteza INERTIEI REPAUSULUI nu exista miscare fara transfer dintre corp si mediu.
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (2)
Am impresia ca raspunsul dvs. se refera tangential sau directcrivoi d a scris:Energia uni corp/sistem are in vedere STAREA FIZICA INSTANTANEE a acestuia. Starea fizica a corpului se modifica prin intrarile, respectiv, iesirile din sistem de masa, electricitate, caldura, impuls mecanic, ..., La saturatie un anumit tip de transfer ramane aproximativ constant. De regula, functie de geometria /volumul MACRO/microcorpurile masice, respectiv, emergent masice (...axioni?, lesajoni?, ..., neutrini,...,) ACESTA selecteaza/interactioneaza cu anumita ( forma de miscare a materiei )/ entitate /sursa de influenta preponderenta rezultand,..., miscarea electrica, magnetica, termica,..., respectiv, deplasarea (interna, externa) a corpului. Saturatia pe un anumit nivel presupune egalitatea dintre INTRARE/IESIRE si o constanta pe nivelul de miscare(electrica, chimica, termica,..., /DEPLASARE. In ipoteza INERTIEI REPAUSULUI nu exista miscare fara transfer dintre corp si mediu.
la disputa mea cu CAdi, care a ajuns in mod intamplator si in
acest topic. Pacat ca este exprimat in felul acesta, poate
intelegeam si noi ceva care sa ne lumineze calea. Este cazul
sa generalizezi dupa ce ai obtinut rezultate certe pentru niste
situatii concrete. Noi nu am rezolvat nici disensiunile pe teme
de geometrie plana, asa ca vom evita sa mai ajungem aici cu
orbitarea.
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
credinta versus stiinta
D-l Virgil 48:
"A asocia inertia cu o forta, este probabil alta manuipulare a fizicii menita sa confirme ceva cai verzi."
Comentariu:
Forta Coriolis, forta Centripeta,..., oare nu se admit ca fiind, ..., inertiale (pseudoforte). In spatele INERTIEI se ascund forte de natura diversa.
"A asocia inertia cu o forta, este probabil alta manuipulare a fizicii menita sa confirme ceva cai verzi."
Comentariu:
Forta Coriolis, forta Centripeta,..., oare nu se admit ca fiind, ..., inertiale (pseudoforte). In spatele INERTIEI se ascund forte de natura diversa.
crivoi d- Vizitator
Paradigme referitoare la conceptul de INERTIE
Extras: Electroconvergenta corpurilor naturale dim Univers
{...]Artistotel susţine ideea că mişcarea naturală a corpurilor este provocată de greutate (sau de uşurinţă) şi că distanţa parcursă de un anumit corp într-un timp dat creşte cu greutatea (Aristotel, Despre ceruri). În Fizica în legătură cu aceasta afirmă că: ”Vedem cum corpurile care au un impuls mai mare, fie de greutate fie de uşurinţă, dacă sunt asemănătoare din alte puncte de vedere, se mişcă mai repede pe o distanţă egală şi în raportul de mărime pe care îl au între ele”.
Deseori acest paragraf este interpretat greşit susţinându – se că Aristotel credea că corpurile mai grele cad mai repede decât cele mai puţin grele, funcţie de raportul dintre greutăţile lor, fără a se ţine seama de înţelesul de atunci a unor termeni utilizaţi. Măsura greutăţii în etapa actuală pune accentul pe sensul cantitaţiv de ”povară” pe când în antichitate sensul era de natură calitativă. La Aristotel viteza corpului constituie variabila de bază a (măsurii) greutăţii; pe măsură ce corpul se mişcă, viteza creşte iar greutatea se modifică. Descriere mişcării corpurilor făcută de Aristotel trebuie analizată în contextul terminologiei specifice timpului său şi nu potrivit semnificaţiei actuale mult diferite al unor termeni preluaţi din teorie. Potrivit lui Aristotel, orice mişcare care nu este naturală este violentă/forţată şi, pentru a avea loc , are nevoie de intervenţia unui agent de afară . Mişcarea naturală propriu – zisă a unui corp era determinată de ponderea fiecăruia din elementele de bază ale sale: pământ, apă, aer şi foc - pentru regiunea sublunară şi eterul pentru straturile sferice de dincolo de orbita lunii. Focul şi pământul erau extremele între care erau plasate ”intermediarele”, apa şi aerul. Fiecare element îşi avea locul lor natural, către care tinde să se plaseze şi , odată ajuns acolo devenea pasiv, liniştit spre binele şi armonia naturii. Concepţia lui Aristotel referitoare la mişcarea obiectelor fizice au la bază noţiunile de schimbare şi devenire – transformarea potenţialităţii în realitate. Astfel, realitatea/actualitatea unui element este conferită numai dacă se află în locul său natural spre care tind să se plaseze lucrurile spre binele naturii. În această schemă nu există automenţinere, mişcare fără cauze, deoarece pentru orice mişcare este un agent exterior. Un corp constând din pământ s-ar mişca cu atât mai repede cu cât ajunge mai repede la locul său natural (centru Pământului şi al Universului); ca urmare , greutatea poate să crească (ca şi viteaza sa) pe durata mişcării. Eficienţa în mişcare a greutăţii unui corp compus din Pământ creşte pe măsură ce acesta se apropie de locul său natural. Uşurinţa constituie principiul cauzal corespunzător pentru foc; un gol adevărat (un vid, conform terminologiei actuale) este imposibil, deoarece în acest caz nu poate exista mişcarea naturală. Un mediu serveşte drept cauză a mişcării şi în acelaşi timp opune rezistenţă la mişcare. În textul original, în greacă al fragmentului citat anterior, Aristotel nu a folosit niciodată verbul a cădea, astfel încât el nu a particularizat mişcare prin referire la cazul mişcării verticale de cădere liberă. În evul mediu, şi apoi în Renaştere, s-a lansat şi se credea ideea deformată că doctrina lui Aristotel afirmă că viteza căderii unui corp este direct proporţională cu greutatea sa (cu ”povara” sa, măsură cantitativă aferentă simţirii umane). Motivaţia acestei situaţii constă în aceea că multe dintre ideile antichităţii clasice greceşti au ajuns la europeni înainte de Renaştere prin lucrările autorilor romani scrise în latină. Astfel Titus Lucretius Lucreţiu (c. 96 - c. 55 î. Hr.) în marele său poem De Rerum Natura foloseşte verbul ”a cădea” şi aceasta poate explica în parte părerea din Renaştere că Aristotel ar fi făcut la fel. Universul lui Aristotel nu acceptă existenţa golului (vidului, în limbajul actual). Existenţa unui gol vine în contradicţie cu conceptul său de mişcare naturală, ca fiind direcţionată către un loc, loc ce nu poate fi precizat într-un gol (universal). Această imposibilitate a unui gol este centrală fizicii şi viziunii aristoteliene asupra lumii în general.
Lucrările lui Aristotel au marcat şi încă mai influenţează traseele dezvoltării ştiinţei în diferitele sale componente. Dacă ne referim la studiul căderii corpurilor cereşti am putea spune că multe din ideile sale privind mişcarea acestora sunt superioare ideilor moderne referitoare la acest fenomen. Dacă se extrapolează principiile de mişcare ale corpurilor cereşti la mişcarea unor corpuri pământeşti (de exemplu, mişcarea săgeţii) ideile sale nu mai rezistă. Se pare că nu studiul mişcării corpului la suprafaţa Pământului (aflat în zona sublunară, potrivit modelului de univers aristotelian) a fost preocuparea sa de fond ci studiul căderii /mişcării naturale a corpurilor cereşti. Extrapolarea rezultatelor analizei mişcării corpurilor cereşti la explicarea mişcării corpurilor pământeşti a condus la creşterea vulnerabilităţii teoriei, dar în schimb a constituit un prim semnal dat gânditorilor de abordare a unor teorii de mişcare a corpurilor valabile în ambele medii.
Hiparh (c. 190 - 125), cel mai mare astronom şi observator al antichităţii, a
fost primul care a exprimat (destul de vag) conceptul de forţă imprimată/inerţie care este transmisă unui corp în mişcare. Această forţă imprimată este consumată de/şi în mediul din jur, astfel încât corpul ajunge în cele din urmă în repaus.
Filozoful creştin Filoponus (c. 490 - c. 566), prin comentariul asupra Fizicii
lui Aristotel, din anul 533 declanşează atacul la aşa zisă ”dogmă aristotelică” , conform căreia un corp mai greu ”cade” mai repede decât unul mai uşor . El neagă teoria proporţionalităţii vitezei cu greutatea corpului în cădere liberă şi a considerat drept cauză a greutăţii corpurilor tendinţa lor de a se uni cu ”locul natural”, în care este conncentrată masa principală a substanţei lor. Bazat mai mult pe simţuri şi mai puţin pe raţional, Filoponus a negat, de asemenea, faptul că mediul prin care se mişcă un obiect este un factor cauzal ( în sensul în care Aristotel considera că este). Pe urmele lui Hiparh, anticipează ideea de inerţie; afirmă existenţa probabilă a unui fenomen ce întreţine mişcarea şi, pe baza aceasta, dezvoltă conţinutul noţiunii care se va numi ”impetus”- impuls suplimentar sau forţă propulsivă dobândită de un corp în mişcare, ca rezultat al punerii lui în mişcare. De notat că mişcarea printr-un gol nu mai presupune o viteză infinită, cum se întâmplă în cazul lui Aristotel.
Avicenna (980 – 1037), Avempace (c. 1095 – 1138/39) au adoptat , în privinţa
forţei imprimate o poziţie asemănătoare cu a lui Filiponus. Aceste idei au fost cunoscute în Evul Mediu prin intermediul unor traduceri în latină ale comentariilor arabului spaniol Averroes (1126 – 1198) asupra lucrărilor lui Aristotel. Un aspect semnificativ al acestor teorii despre forţa imprimată este că toate priveau că acest impetus ca fiind cauza, nu efectul mişcarii.
Doctrina episcopului Lincoln Robert Grosseteste (1175-1253) este o sinteză între
platonism (teoria ideilor), aristotelism (teoria universalului în pluritate) şi peripatetism (teoria inteligenţelor). El constată: “Unii susţin că universalul nu există decât în suflet sau în intelect şi nicăieri în altă parte. Este fals. Dimpotrivă universalul este în lucruri. De fapt, universalul este unul în mai multe lucruri aşa cum afirmă Aristotel în Analitica secundă, doar imaginea este în suflet”.
Albert cel Mare respinge direct platonismul (nu adevăratul platonism, ci un
platonism mutilat, care nu poate face distincţie între universalul de comunitate şi cel de predicţie) [Sturzu].p18.
În anul 1277, la Universitatea din Paris, Papa Ioan XXI ( augustinianul Petrus
Hispanus) obţine condamnarea aristotelismului arab şi a celui thomist. Între cele 219 doctrine cenzurate de episcopul de Paris ( care s-a ocupat de acesată condamnare) intră şi respingerea aristotelică a mişcării inerţiale. Pierre Duhem, în “Sistemul lumii” susţine “[...] dacă ar trebui să atribuim ştiinţei moderne o dată de naştere, am alege, fără indoială: 1277. [...] Înţeleasă ca o condamnare a necesitarismului elen, această condamnare îi va conduce pe unii teologi să afirme ca posibile, în virtutea atotputerniciei lui Dumnezeu, poziţii ştiinţifice sau filozofice care tradiţional, erau considerate imposibile în virtutea esenţei lucrurilor. Permiţând experimente mintale noi, noţiunea teologică de Dumnezeu cu putere nemăsurată a eliberat spiritele din cadrul finit în care gândirea elenă închise universul”.
Franciscanul englez William din Ocham (c. 1288 - c. 1348) a susţinut că mişcarea,
odată ce apare, nu mai necesită o cauză permanentă pentru a o păstra, modificând în profunzime concepţia referitoare la forţa imprimată. Se contrazice astfel toate presupunerile anterioare care necesitau o forţă pentru menţinerea mişcării.
Filozoful aristotelian francez Jean Buridan (1300 – 1358), fost student al lui Ockham la
Universitatea din Paris, a formulat o teorie a impetusului. Conform teoriei, cel ce mişcă un obiect îi transmite acestuia o putere proporţională cu produsul dintre cantitatea de materie /masa obiectului şi viteza acestuia (în terminologia modernă, impetusul = mv ). Acest impetus este o forţă imprimată permanent, care rămâne mereu în corp, în afară de cazul în care este micşorată de un factor extern. El permite corpului aflat în mişcare şi lăsat liber şă - şi continue mişcarea. Rămânea neclar dacă mişcarea ulterioară va fi rectilinie, circulară sau de alt tip.
Nicholas Oresme, (1323-1382) matematician francez care a inventat coordonatele
geometrice mult înaintea lui Descartes, fost student al lui Buridan, demonstrează teorema x = !/2 v.t, care leagă distanţa, x, parcursă în timpul, t, de un corp care pleacă din repaus şi atinge viteza finală v. Această teoremă a fost descoperită întâia oară, în anii 1330, la Colegiul Merton, de la Oxford, lege pe care o va stabili cu 300 de ani mai târziu şi Galileo Galilei. Galileo Galilei a evitat cu consecvenţă să se ocupe de cauza mişcarea mişcării ( de dinamică) deoarece simţea că nu sunt datele necesare pentru o asemenea invetigaţie.
.....................................................................................................................................................................................................
1. Identificarea problemei
Filosofia separă lumea reală în existenţa ei ( onticul ) de modul în care se structurează înţelegerea ei filosofică (ontologicul) – adică „lumea” conceptelor ce sesizează profunzimile empiricului. Potrivit realismului critic “lucru în sine” nu este cogniscibil ca atare fãrǎ distorsiune (scãdere şi/sau adaos de trǎsãturi) iar ideile referitoare la acesta nu sunt gãsite de-a gata, se concep, se modificã sau chiar se renunţã la ele în ansamblu. Astfel, orice construct (concept, propoziţie, teorie), oricãt de perfect, la un moment dat, i s-au descoperit limite. Din raţiuni extrafilosofice s-a formulat ca lumea materialã (existența totalã) are în componențã sa ortoexistența şi existența, spiritul (idealul) este lǎsat pe dinafarã. Nivelul filozofic al rezolvării problemei prezentate mai sus impune căutarea de soluţii cu un consistent substrat fizic. Materia din Univers este într-un continuu proces de transformare (mișcare/crearea). Este bine cunoscut și recunoscut faptul cã rezultatele cosmologiei/ astronomiei au contribuit hotãrâtor la fundamentarea conceptiei filozofice despre lume. Cunoașterea materiei la scarã cosmicã este limitatã atât de nivelul de dezvoltare a tehnologiei de observare cât și de metoda, respectiv, paradigma utilizatã pentru construcţia, colectarea datelor și interpretarea rezultatelor mãsurãtorilor. De-a lungul timpului au fost experimente cu rezultate ale mǎsurǎtorilor care nu erau conforme cu predicţiile paradigmei cu care opereazã știinţa la un moment dat. O anomalie este orice lucru ori fapt care este neobișnuit, straniu, sau unic. De asemenea, anomalie poate fi consideratã discrepanţa ori devierea rezultatelor de la regulile stabilite, tendinţã, ori model.
2. Mecanisme specifice pentru salvarea ipotezelor știinţifice.
{...]Artistotel susţine ideea că mişcarea naturală a corpurilor este provocată de greutate (sau de uşurinţă) şi că distanţa parcursă de un anumit corp într-un timp dat creşte cu greutatea (Aristotel, Despre ceruri). În Fizica în legătură cu aceasta afirmă că: ”Vedem cum corpurile care au un impuls mai mare, fie de greutate fie de uşurinţă, dacă sunt asemănătoare din alte puncte de vedere, se mişcă mai repede pe o distanţă egală şi în raportul de mărime pe care îl au între ele”.
Deseori acest paragraf este interpretat greşit susţinându – se că Aristotel credea că corpurile mai grele cad mai repede decât cele mai puţin grele, funcţie de raportul dintre greutăţile lor, fără a se ţine seama de înţelesul de atunci a unor termeni utilizaţi. Măsura greutăţii în etapa actuală pune accentul pe sensul cantitaţiv de ”povară” pe când în antichitate sensul era de natură calitativă. La Aristotel viteza corpului constituie variabila de bază a (măsurii) greutăţii; pe măsură ce corpul se mişcă, viteza creşte iar greutatea se modifică. Descriere mişcării corpurilor făcută de Aristotel trebuie analizată în contextul terminologiei specifice timpului său şi nu potrivit semnificaţiei actuale mult diferite al unor termeni preluaţi din teorie. Potrivit lui Aristotel, orice mişcare care nu este naturală este violentă/forţată şi, pentru a avea loc , are nevoie de intervenţia unui agent de afară . Mişcarea naturală propriu – zisă a unui corp era determinată de ponderea fiecăruia din elementele de bază ale sale: pământ, apă, aer şi foc - pentru regiunea sublunară şi eterul pentru straturile sferice de dincolo de orbita lunii. Focul şi pământul erau extremele între care erau plasate ”intermediarele”, apa şi aerul. Fiecare element îşi avea locul lor natural, către care tinde să se plaseze şi , odată ajuns acolo devenea pasiv, liniştit spre binele şi armonia naturii. Concepţia lui Aristotel referitoare la mişcarea obiectelor fizice au la bază noţiunile de schimbare şi devenire – transformarea potenţialităţii în realitate. Astfel, realitatea/actualitatea unui element este conferită numai dacă se află în locul său natural spre care tind să se plaseze lucrurile spre binele naturii. În această schemă nu există automenţinere, mişcare fără cauze, deoarece pentru orice mişcare este un agent exterior. Un corp constând din pământ s-ar mişca cu atât mai repede cu cât ajunge mai repede la locul său natural (centru Pământului şi al Universului); ca urmare , greutatea poate să crească (ca şi viteaza sa) pe durata mişcării. Eficienţa în mişcare a greutăţii unui corp compus din Pământ creşte pe măsură ce acesta se apropie de locul său natural. Uşurinţa constituie principiul cauzal corespunzător pentru foc; un gol adevărat (un vid, conform terminologiei actuale) este imposibil, deoarece în acest caz nu poate exista mişcarea naturală. Un mediu serveşte drept cauză a mişcării şi în acelaşi timp opune rezistenţă la mişcare. În textul original, în greacă al fragmentului citat anterior, Aristotel nu a folosit niciodată verbul a cădea, astfel încât el nu a particularizat mişcare prin referire la cazul mişcării verticale de cădere liberă. În evul mediu, şi apoi în Renaştere, s-a lansat şi se credea ideea deformată că doctrina lui Aristotel afirmă că viteza căderii unui corp este direct proporţională cu greutatea sa (cu ”povara” sa, măsură cantitativă aferentă simţirii umane). Motivaţia acestei situaţii constă în aceea că multe dintre ideile antichităţii clasice greceşti au ajuns la europeni înainte de Renaştere prin lucrările autorilor romani scrise în latină. Astfel Titus Lucretius Lucreţiu (c. 96 - c. 55 î. Hr.) în marele său poem De Rerum Natura foloseşte verbul ”a cădea” şi aceasta poate explica în parte părerea din Renaştere că Aristotel ar fi făcut la fel. Universul lui Aristotel nu acceptă existenţa golului (vidului, în limbajul actual). Existenţa unui gol vine în contradicţie cu conceptul său de mişcare naturală, ca fiind direcţionată către un loc, loc ce nu poate fi precizat într-un gol (universal). Această imposibilitate a unui gol este centrală fizicii şi viziunii aristoteliene asupra lumii în general.
Lucrările lui Aristotel au marcat şi încă mai influenţează traseele dezvoltării ştiinţei în diferitele sale componente. Dacă ne referim la studiul căderii corpurilor cereşti am putea spune că multe din ideile sale privind mişcarea acestora sunt superioare ideilor moderne referitoare la acest fenomen. Dacă se extrapolează principiile de mişcare ale corpurilor cereşti la mişcarea unor corpuri pământeşti (de exemplu, mişcarea săgeţii) ideile sale nu mai rezistă. Se pare că nu studiul mişcării corpului la suprafaţa Pământului (aflat în zona sublunară, potrivit modelului de univers aristotelian) a fost preocuparea sa de fond ci studiul căderii /mişcării naturale a corpurilor cereşti. Extrapolarea rezultatelor analizei mişcării corpurilor cereşti la explicarea mişcării corpurilor pământeşti a condus la creşterea vulnerabilităţii teoriei, dar în schimb a constituit un prim semnal dat gânditorilor de abordare a unor teorii de mişcare a corpurilor valabile în ambele medii.
Hiparh (c. 190 - 125), cel mai mare astronom şi observator al antichităţii, a
fost primul care a exprimat (destul de vag) conceptul de forţă imprimată/inerţie care este transmisă unui corp în mişcare. Această forţă imprimată este consumată de/şi în mediul din jur, astfel încât corpul ajunge în cele din urmă în repaus.
Filozoful creştin Filoponus (c. 490 - c. 566), prin comentariul asupra Fizicii
lui Aristotel, din anul 533 declanşează atacul la aşa zisă ”dogmă aristotelică” , conform căreia un corp mai greu ”cade” mai repede decât unul mai uşor . El neagă teoria proporţionalităţii vitezei cu greutatea corpului în cădere liberă şi a considerat drept cauză a greutăţii corpurilor tendinţa lor de a se uni cu ”locul natural”, în care este conncentrată masa principală a substanţei lor. Bazat mai mult pe simţuri şi mai puţin pe raţional, Filoponus a negat, de asemenea, faptul că mediul prin care se mişcă un obiect este un factor cauzal ( în sensul în care Aristotel considera că este). Pe urmele lui Hiparh, anticipează ideea de inerţie; afirmă existenţa probabilă a unui fenomen ce întreţine mişcarea şi, pe baza aceasta, dezvoltă conţinutul noţiunii care se va numi ”impetus”- impuls suplimentar sau forţă propulsivă dobândită de un corp în mişcare, ca rezultat al punerii lui în mişcare. De notat că mişcarea printr-un gol nu mai presupune o viteză infinită, cum se întâmplă în cazul lui Aristotel.
Avicenna (980 – 1037), Avempace (c. 1095 – 1138/39) au adoptat , în privinţa
forţei imprimate o poziţie asemănătoare cu a lui Filiponus. Aceste idei au fost cunoscute în Evul Mediu prin intermediul unor traduceri în latină ale comentariilor arabului spaniol Averroes (1126 – 1198) asupra lucrărilor lui Aristotel. Un aspect semnificativ al acestor teorii despre forţa imprimată este că toate priveau că acest impetus ca fiind cauza, nu efectul mişcarii.
Doctrina episcopului Lincoln Robert Grosseteste (1175-1253) este o sinteză între
platonism (teoria ideilor), aristotelism (teoria universalului în pluritate) şi peripatetism (teoria inteligenţelor). El constată: “Unii susţin că universalul nu există decât în suflet sau în intelect şi nicăieri în altă parte. Este fals. Dimpotrivă universalul este în lucruri. De fapt, universalul este unul în mai multe lucruri aşa cum afirmă Aristotel în Analitica secundă, doar imaginea este în suflet”.
Albert cel Mare respinge direct platonismul (nu adevăratul platonism, ci un
platonism mutilat, care nu poate face distincţie între universalul de comunitate şi cel de predicţie) [Sturzu].p18.
În anul 1277, la Universitatea din Paris, Papa Ioan XXI ( augustinianul Petrus
Hispanus) obţine condamnarea aristotelismului arab şi a celui thomist. Între cele 219 doctrine cenzurate de episcopul de Paris ( care s-a ocupat de acesată condamnare) intră şi respingerea aristotelică a mişcării inerţiale. Pierre Duhem, în “Sistemul lumii” susţine “[...] dacă ar trebui să atribuim ştiinţei moderne o dată de naştere, am alege, fără indoială: 1277. [...] Înţeleasă ca o condamnare a necesitarismului elen, această condamnare îi va conduce pe unii teologi să afirme ca posibile, în virtutea atotputerniciei lui Dumnezeu, poziţii ştiinţifice sau filozofice care tradiţional, erau considerate imposibile în virtutea esenţei lucrurilor. Permiţând experimente mintale noi, noţiunea teologică de Dumnezeu cu putere nemăsurată a eliberat spiritele din cadrul finit în care gândirea elenă închise universul”.
Franciscanul englez William din Ocham (c. 1288 - c. 1348) a susţinut că mişcarea,
odată ce apare, nu mai necesită o cauză permanentă pentru a o păstra, modificând în profunzime concepţia referitoare la forţa imprimată. Se contrazice astfel toate presupunerile anterioare care necesitau o forţă pentru menţinerea mişcării.
Filozoful aristotelian francez Jean Buridan (1300 – 1358), fost student al lui Ockham la
Universitatea din Paris, a formulat o teorie a impetusului. Conform teoriei, cel ce mişcă un obiect îi transmite acestuia o putere proporţională cu produsul dintre cantitatea de materie /masa obiectului şi viteza acestuia (în terminologia modernă, impetusul = mv ). Acest impetus este o forţă imprimată permanent, care rămâne mereu în corp, în afară de cazul în care este micşorată de un factor extern. El permite corpului aflat în mişcare şi lăsat liber şă - şi continue mişcarea. Rămânea neclar dacă mişcarea ulterioară va fi rectilinie, circulară sau de alt tip.
Nicholas Oresme, (1323-1382) matematician francez care a inventat coordonatele
geometrice mult înaintea lui Descartes, fost student al lui Buridan, demonstrează teorema x = !/2 v.t, care leagă distanţa, x, parcursă în timpul, t, de un corp care pleacă din repaus şi atinge viteza finală v. Această teoremă a fost descoperită întâia oară, în anii 1330, la Colegiul Merton, de la Oxford, lege pe care o va stabili cu 300 de ani mai târziu şi Galileo Galilei. Galileo Galilei a evitat cu consecvenţă să se ocupe de cauza mişcarea mişcării ( de dinamică) deoarece simţea că nu sunt datele necesare pentru o asemenea invetigaţie.
.....................................................................................................................................................................................................
1. Identificarea problemei
Filosofia separă lumea reală în existenţa ei ( onticul ) de modul în care se structurează înţelegerea ei filosofică (ontologicul) – adică „lumea” conceptelor ce sesizează profunzimile empiricului. Potrivit realismului critic “lucru în sine” nu este cogniscibil ca atare fãrǎ distorsiune (scãdere şi/sau adaos de trǎsãturi) iar ideile referitoare la acesta nu sunt gãsite de-a gata, se concep, se modificã sau chiar se renunţã la ele în ansamblu. Astfel, orice construct (concept, propoziţie, teorie), oricãt de perfect, la un moment dat, i s-au descoperit limite. Din raţiuni extrafilosofice s-a formulat ca lumea materialã (existența totalã) are în componențã sa ortoexistența şi existența, spiritul (idealul) este lǎsat pe dinafarã. Nivelul filozofic al rezolvării problemei prezentate mai sus impune căutarea de soluţii cu un consistent substrat fizic. Materia din Univers este într-un continuu proces de transformare (mișcare/crearea). Este bine cunoscut și recunoscut faptul cã rezultatele cosmologiei/ astronomiei au contribuit hotãrâtor la fundamentarea conceptiei filozofice despre lume. Cunoașterea materiei la scarã cosmicã este limitatã atât de nivelul de dezvoltare a tehnologiei de observare cât și de metoda, respectiv, paradigma utilizatã pentru construcţia, colectarea datelor și interpretarea rezultatelor mãsurãtorilor. De-a lungul timpului au fost experimente cu rezultate ale mǎsurǎtorilor care nu erau conforme cu predicţiile paradigmei cu care opereazã știinţa la un moment dat. O anomalie este orice lucru ori fapt care este neobișnuit, straniu, sau unic. De asemenea, anomalie poate fi consideratã discrepanţa ori devierea rezultatelor de la regulile stabilite, tendinţã, ori model.
2. Mecanisme specifice pentru salvarea ipotezelor știinţifice.
crivoi d- Vizitator
credinta versus stiinta
Virgil 48:
"Foarte bine a spus. Cine vrea sa inteleaga, intelege, el nu a scris pentru cusurgii si carieristii din sec XXI."
Comentariu:
1. Stiinta nu-i o DOGMA (''el nu a scris pentru cusurgii si carieristii din sec XX).
2. "Stiinta" lui se bazeaza pe "efecte" observate, recunoscand ca nu cunoaste "cauza" iar "ipoteze nu emite".
3. Experimentele efectuate in paradigma neutoneana au rezultate ale masuratorilor care infirma teoria newtoneana (in sensul ca interactiunea unei "mase" are si alte interactiuni la nivel microMACRO care conduc la anomaliile constatate prin masuratori).
..........................................................................................................................................................................................................................
Newton, in definerea inertiei, porneste de la paradigma aristotelica a "inertiei repausului" ("un corp aflat in repaus,...,") ceea ce ne conduce la concluzia ca "miscarea" in sine a unui corp nu exista , ci doar miscarea (electrica, magnetica, termica,...,)/deplasarea (impuls) datorata interactiunii corpului natural (vazut/modelat ca sistem) cu mediul.
"Foarte bine a spus. Cine vrea sa inteleaga, intelege, el nu a scris pentru cusurgii si carieristii din sec XXI."
Comentariu:
1. Stiinta nu-i o DOGMA (''el nu a scris pentru cusurgii si carieristii din sec XX).
2. "Stiinta" lui se bazeaza pe "efecte" observate, recunoscand ca nu cunoaste "cauza" iar "ipoteze nu emite".
3. Experimentele efectuate in paradigma neutoneana au rezultate ale masuratorilor care infirma teoria newtoneana (in sensul ca interactiunea unei "mase" are si alte interactiuni la nivel microMACRO care conduc la anomaliile constatate prin masuratori).
..........................................................................................................................................................................................................................
Newton, in definerea inertiei, porneste de la paradigma aristotelica a "inertiei repausului" ("un corp aflat in repaus,...,") ceea ce ne conduce la concluzia ca "miscarea" in sine a unui corp nu exista , ci doar miscarea (electrica, magnetica, termica,...,)/deplasarea (impuls) datorata interactiunii corpului natural (vazut/modelat ca sistem) cu mediul.
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (2)
Desi ati citat un raspuns de-al meu, nu reusesc sa receptionezcrivoi d a scris:Virgil 48:
"Foarte bine a spus. Cine vrea sa inteleaga, intelege, el nu a scris pentru cusurgii si carieristii din sec XXI."
Comentariu:
1. Stiinta nu-i o DOGMA (''el nu a scris pentru cusurgii si carieristii din sec XX).
2. "Stiinta" lui se bazeaza pe "efecte" observate, recunoscand ca nu cunoaste "cauza" iar "ipoteze nu emite".
3. Experimentele efectuate in paradigma neutoneana au rezultate ale masuratorilor care infirma teoria newtoneana (in sensul ca interactiunea unei "mase" are si alte interactiuni la nivel microMACRO care conduc la anomaliile constatate prin masuratori).
Newton, in definerea inertiei, porneste de la paradigma aristotelica a "inertiei repausului" ("un corp aflat in repaus,...,") ceea ce ne conduce la concluzia ca "miscarea" in sine a unui corp nu exista , ci doar miscarea (electrica, magnetica, termica,...,)/deplasarea (impuls) datorata interactiunii corpului natural (vazut/modelat ca sistem) cu mediul.
mesajul. Abordarea ideilor prin învăluire, lăsarea lor in coada de
pește si modul de redactare, nu înlesnesc dialogul cu dvs. Sau
poate nu doriti asta !?
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
Abel Cavaşi apreciază acest mesaj
credinta versus stiinta
Se poate dialoga despre "istoria" (paradigmelor) inertiei (paradigmelor inertiei) numai daca avem in vedere ca "usurinta"/URCAREA SPRE LOCUL NATURAL a "foc"-ului, respectiv, "caderea" /deplasarea cu o anumita viteza catre locull natural a elementului "pamant" erau miscari NATURALE ale corpurilor, nu fortate. Can se discuta despre "impetus" deja se amesteca miscarile ("usurinta elementului foc"-, respectiv, "'caderea" elementului pamant cu presupusa miscare "fortata" a corpului natural , similara miscarii "fortate" a unui obiect fizic din zona "sublunara"/terestra). Acum, "majoritatea" celor ce isi dau cu parerea despre inertie au in vedere doar miscarea 'fortata" aducand in derizoriu profunzimile cauzelor miscarii naturale. Inca un exemplu de "decadenta" a stiintei naturii/naturale!
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (2)
In ce conditii si cu proprietati considerati dvs. ca ar existacrivoi d a scris:Se poate dialoga despre "istoria" (paradigmelor) inertiei (paradigmelor inertiei) numai daca avem in vedere ca "usurinta"/URCAREA SPRE LOCUL NATURAL a "foc"-ului, respectiv, "caderea" /deplasarea cu o anumita viteza catre locull natural a elementului "pamant" erau miscari NATURALE ale corpurilor, nu fortate. Can se discuta despre "impetus" deja se amesteca miscarile ("usurinta elementului foc"-, respectiv, "'caderea" elementului pamant cu presupusa miscare "fortata" a corpului natural , similara miscarii "fortate" a unui obiect fizic din zona "sublunara"/terestra). Acum, "majoritatea" celor ce isi dau cu parerea despre inertie au in vedere doar miscarea 'fortata" aducand in derizoriu profunzimile cauzelor miscarii naturale. Inca un exemplu de "decadenta" a stiintei naturii/naturale!
miscarea exclusiv inertiala ? Este rectilinie aceasta ?
Are potentialul de a fi perpetua ?
Fiindca o componenta inertiala au toate miscarile, inclusiv
cele "fortate" dar ele nu indeplinesc aceste doua proprietati.
(Economia de explicatii ar conduce la imbunatatirea comunicarii.)
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
credinta versus stiinta
D-l Virgil 48:
1.In ce conditii si cu proprietati considerati dvs. ca ar exista miscarea exclusiv inertiala ?
3. Este rectilinie aceasta ?
4. Are potentialul de a fi perpetua ? Fiindca o componenta inertiala au toate miscarile, inclusiv cele "fortate" dar ele nu indeplinesc aceste doua proprietati.
5.(Economia de explicatii ar conduce la imbunatatirea comunicarii.)
Raspuns
1. Depinde de paradigma utilizata pentru fundamentarea teoriei de miscare/interactiune a corpurilor naturale:
a) in ipoteza INERTIEI REPAUSULUI- "miscarea naturala a CORPURILOR este mijlocita de un "motor"/interactiune exterior (a). Nu exista inertie a MISCARII
b) in ipoteza inertiei miscarii - "miscarea naturala a corpurilor nu este mijlocita de un "motor" si in consecinta se neaga ipoteza a)
Atat a) cat si b) au stat la baza unor teorii recunoscute.
Datele experimentale (vezi, cazul anomaliilor in miscarea satelitilor/Pioneer) infirma teoriile bazate pe ipoteza b)
2.-5. "Inertia" corpului in cazul (a) -care este ipoteza mai consistenta fizic si in acord cu datele de observatie- are parametrii de miscare (directie, viteza,...,) functie de puterea de interactiune cu mediul la un moment dat, T si un anumit punct de locatie in spatiu, S. In general, orice corp natural/obiect fizic, aflat in interactiune cu "mediul" se caracterizeaza prin prezenta unei energii cinetice, masice/chimice, electromagnetice, gravitationale/electrostatice si se comporta ca un traductor /convertor cu regimuri energetice diferite (motor, generator, frana,...,)
1.In ce conditii si cu proprietati considerati dvs. ca ar exista miscarea exclusiv inertiala ?
3. Este rectilinie aceasta ?
4. Are potentialul de a fi perpetua ? Fiindca o componenta inertiala au toate miscarile, inclusiv cele "fortate" dar ele nu indeplinesc aceste doua proprietati.
5.(Economia de explicatii ar conduce la imbunatatirea comunicarii.)
Raspuns
1. Depinde de paradigma utilizata pentru fundamentarea teoriei de miscare/interactiune a corpurilor naturale:
a) in ipoteza INERTIEI REPAUSULUI- "miscarea naturala a CORPURILOR este mijlocita de un "motor"/interactiune exterior (a). Nu exista inertie a MISCARII
b) in ipoteza inertiei miscarii - "miscarea naturala a corpurilor nu este mijlocita de un "motor" si in consecinta se neaga ipoteza a)
Atat a) cat si b) au stat la baza unor teorii recunoscute.
Datele experimentale (vezi, cazul anomaliilor in miscarea satelitilor/Pioneer) infirma teoriile bazate pe ipoteza b)
2.-5. "Inertia" corpului in cazul (a) -care este ipoteza mai consistenta fizic si in acord cu datele de observatie- are parametrii de miscare (directie, viteza,...,) functie de puterea de interactiune cu mediul la un moment dat, T si un anumit punct de locatie in spatiu, S. In general, orice corp natural/obiect fizic, aflat in interactiune cu "mediul" se caracterizeaza prin prezenta unei energii cinetice, masice/chimice, electromagnetice, gravitationale/electrostatice si se comporta ca un traductor /convertor cu regimuri energetice diferite (motor, generator, frana,...,)
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (2)
Sa inteleg de la dvs. ca ipotezele a si b ar fi antagonice ?crivoi d a scris:
Raspuns
1. Depinde de paradigma utilizata pentru fundamentarea teoriei de miscare/interactiune a corpurilor naturale:
a) in ipoteza INERTIEI REPAUSULUI- "miscarea naturala a CORPURILOR este mijlocita de un "motor"/interactiune exterior (a). Nu exista inertie a MISCARII
b) in ipoteza inertiei miscarii - "miscarea naturala a corpurilor nu este mijlocita de un "motor" si in consecinta se neaga ipoteza a)
Atat a) cat si b) au stat la baza unor teorii recunoscute.
Datele experimentale (vezi, cazul anomaliilor in miscarea satelitilor/Pioneer) infirma teoriile bazate pe ipoteza b). . . . .
In mintea mea nu incape asemenea enormitate. Ipoteza
a, inertia repausului, vizeaza miscarea nula.
Pare a fi o situatie in care unii provoaca intentionat niste
false antagonisme ca sa aiba ce lucra.
Am cunoscut pe alt forum pe cineva, care spunea ca asta
inseamna sa faci un "om de paie". Adica sa creezi o țintă
atunci cand nu ai in ce sa tragi.
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
credinta versus stiinta
D-l Virgil:
1.Sa inteleg de la dvs. ca ipotezele a si b ar fi antagonice ?
In mintea mea nu incape asemenea enormitate.
2.Ipoteza a, inertia repausului, vizeaza miscarea nula.
Pare a fi o situatie in care unii provoaca intentionat niste
false antagonisme ca sa aiba ce lucra.
3. Am cunoscut pe alt forum pe cineva, care spunea ca asta
inseamna sa faci un "om de paie". Adica sa creezi o țintă
atunci cand nu ai in ce sa tragi.
Raspuns:
1. Da! Paradigmele sunt antagonice, dar teoriile recunoscute construite au predictii valabile in domeniile (mai largi, ori mai limitate) abordate de acestea. Nu exista nicio contradictie, din moment rezolva o "problema"/contradictie.
2. Nu-i adevarat!!!! In aceasta situatie miscarea corpului (scoaterea din repaus, mentinerea "miscarii electrice/magnetice/mecanice,...,) se face /datoreaza `(inter)actiunii cu mediu (forme de miscare ale materiei electrice/magnetice/mecanice,...,). Conform termodinamicii generalizate transferul/interactiunea formelor de miscare de acelasi fel din corp/sistem si din mediu se produce transformarea/"miscarea", inclusiv, deplasarea. Ganditi-va la la ce presupune deplasarea sub actiunea in urma "magnetizarii" de catre un magnet a unui obiect ,..., feromagnetic (maxim interactiune)!
3. Acel om nu stia care este relatia dintre ONTIC si ONTOLOGIC. Adica nu prea stia "carte", cum se spune in popor!
1.Sa inteleg de la dvs. ca ipotezele a si b ar fi antagonice ?
In mintea mea nu incape asemenea enormitate.
2.Ipoteza a, inertia repausului, vizeaza miscarea nula.
Pare a fi o situatie in care unii provoaca intentionat niste
false antagonisme ca sa aiba ce lucra.
3. Am cunoscut pe alt forum pe cineva, care spunea ca asta
inseamna sa faci un "om de paie". Adica sa creezi o țintă
atunci cand nu ai in ce sa tragi.
Raspuns:
1. Da! Paradigmele sunt antagonice, dar teoriile recunoscute construite au predictii valabile in domeniile (mai largi, ori mai limitate) abordate de acestea. Nu exista nicio contradictie, din moment rezolva o "problema"/contradictie.
2. Nu-i adevarat!!!! In aceasta situatie miscarea corpului (scoaterea din repaus, mentinerea "miscarii electrice/magnetice/mecanice,...,) se face /datoreaza `(inter)actiunii cu mediu (forme de miscare ale materiei electrice/magnetice/mecanice,...,). Conform termodinamicii generalizate transferul/interactiunea formelor de miscare de acelasi fel din corp/sistem si din mediu se produce transformarea/"miscarea", inclusiv, deplasarea. Ganditi-va la la ce presupune deplasarea sub actiunea in urma "magnetizarii" de catre un magnet a unui obiect ,..., feromagnetic (maxim interactiune)!
3. Acel om nu stia care este relatia dintre ONTIC si ONTOLOGIC. Adica nu prea stia "carte", cum se spune in popor!
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (2)
Nu se poate afirma si invers, ca si scoaterea din miscare sicrivoi d a scris:D-l Virgil:
1. Da! Paradigmele sunt antagonice, dar teoriile recunoscute construite au predictii valabile in domeniile (mai largi, ori mai limitate) abordate de acestea. Nu exista nicio contradictie, din moment rezolva o "problema"/contradictie.
2. Nu-i adevarat!!!! In aceasta situatie miscarea corpului (scoaterea din repaus, mentinerea "miscarii electrice/magnetice/mecanice,...,) se face /datoreaza `(inter)actiunii cu mediu (forme de miscare ale materiei electrice/magnetice/mecanice,...,). Conform termodinamicii generalizate transferul/interactiunea formelor de miscare de acelasi fel din corp/sistem si din mediu se produce transformarea/"miscarea", inclusiv, deplasarea. Ganditi-va la la ce presupune deplasarea sub actiunea in urma "magnetizarii" de catre un magnet a unui obiect ,..., feromagnetic (maxim interactiune)!
aducerea in stare de repaus se face/datoreaza tot interactiunii
cu mediul ... ?
Oricare dintre factorii enumerati de dvs. pot contribui si la
anularea efectului inertiei, nu numai la producerea miscarii.
Sa va amintesc de franarea pe perna magnetica ? Sau orice
alt dispozitiv de franare obisnuit.
In cazul producerii miscarii si in cazul opririi acesteia, tot
mediul este autorul. Singur, nici un corp nu-si schimba
starea(Newton).
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
credinta versus stiinta
D-l Virgil 48:
1.Nu se poate afirma si invers, ca si scoaterea din miscare si aducerea in stare de repaus se face/datoreaza tot interactiunii cu mediul ... ?
2. Oricare dintre factorii enumerati de dvs. pot contribui si la anularea efectului inertiei, nu numai la producerea miscarii.
3. Sa va amintesc de franarea pe perna magnetica ? Sau orice alt dispozitiv de franare obisnuit. In cazul producerii miscarii si in cazul opririi acesteia, tot mediul este autorul. Singur, nici un corp nu-si schimba starea (Newton).
Raspuns:
1. Da. Acesta este un "proces" avand in paradigma a).
2. Da, dar in paradigma a)- inertia repausului, invers/b) NU.
3. Aici , le amestecati! Sunt sisteme de corpuri naturale in care interactiunile dintre "subsistemele componente" conduc la transformare/miscare.
Desi nu ati inteles ce-i cu ADEVARAT cu paradigmele a) si b) se pare ca ACUM va puneti niste intrebari ADEVARATE in legatura cu INERTIA (miscarea inertiala naturala). "Corpurile" definite de Newton nu permit intelegerea miscarii inertiale. Vezi, definitiile electroconvergentei: corp natural masic/NEMASIC ("tot ce EXISTA/Tertuliuan), matricea de interactiune (entropica, geentropica) a corpului natural, MATRICE/Corp natrural de influenta preponderenta,...,
1.Nu se poate afirma si invers, ca si scoaterea din miscare si aducerea in stare de repaus se face/datoreaza tot interactiunii cu mediul ... ?
2. Oricare dintre factorii enumerati de dvs. pot contribui si la anularea efectului inertiei, nu numai la producerea miscarii.
3. Sa va amintesc de franarea pe perna magnetica ? Sau orice alt dispozitiv de franare obisnuit. In cazul producerii miscarii si in cazul opririi acesteia, tot mediul este autorul. Singur, nici un corp nu-si schimba starea (Newton).
Raspuns:
1. Da. Acesta este un "proces" avand in paradigma a).
2. Da, dar in paradigma a)- inertia repausului, invers/b) NU.
3. Aici , le amestecati! Sunt sisteme de corpuri naturale in care interactiunile dintre "subsistemele componente" conduc la transformare/miscare.
Desi nu ati inteles ce-i cu ADEVARAT cu paradigmele a) si b) se pare ca ACUM va puneti niste intrebari ADEVARATE in legatura cu INERTIA (miscarea inertiala naturala). "Corpurile" definite de Newton nu permit intelegerea miscarii inertiale. Vezi, definitiile electroconvergentei: corp natural masic/NEMASIC ("tot ce EXISTA/Tertuliuan), matricea de interactiune (entropica, geentropica) a corpului natural, MATRICE/Corp natrural de influenta preponderenta,...,
crivoi d- Vizitator
credinta versus stiinta
Natura nu tolerează nedeterminări matematice!
Comentariu:
Modelarea matematica corecta (adica, MODELARE CARE ARE LA BAZA UN model fizic CONSISTENT/ADEVARAT/necesar/SUFICIENT) este totdeauna TOLERATA de NATURA.
Comentariu:
Modelarea matematica corecta (adica, MODELARE CARE ARE LA BAZA UN model fizic CONSISTENT/ADEVARAT/necesar/SUFICIENT) este totdeauna TOLERATA de NATURA.
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (2)
Universul(natura, realitatea) este unic, el nu exista in paradigmecrivoi d a scris:. . . . .
Raspuns:
1. Da. Acesta este un "proces" avand in paradigma a).
2. Da, dar in paradigma a)- inertia repausului, invers/b) NU.
3. Aici , le amestecati! Sunt sisteme de corpuri naturale in care interactiunile dintre "subsistemele componente" conduc la transformare/miscare.
. . . . .
diferite. Deocamdata si cea existenta este gresita, asa ca nu are
nici un rost sa fac separari si categorisiri de paradigme.
Nu pot percepe repausul decat in varianta de miscare nula.
Mai ales ca el este dependent de sistemul de referinta, ceace
ridica probleme serioase cu privire la existenta lui.
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
credinta versus stiinta
D-l Virgil 48:
1.Universul(natura, realitatea) este unic, el nu exista in paradigme
diferite.
2.Deocamdata si cea existenta este gresita, asa ca nu are nici un rost sa fac separari si categorisiri de paradigme.
3.Nu pot percepe repausul decat in varianta de miscare nula. Mai ales ca el este dependent de sistemul de referinta, cea ce ridica probleme serioase cu privire la existenta lui.
Comentariu:
1.Da ONTICUL este unic, reprezentarea ONTIC-ului de catre oameni (tentativa de cunoastere a lui -ONTOLOGIC-ul) are la baza constructul (concept, propozitie, teorie) in diferite "paradigme"(ipoteze de modele). Dvs. cand va bazati doar pe un construct (de ex. vechea teoria newtoneana) pentru intelegerea unui fenomen, bineinteles ca nu veti putea rezolva contradictiile evidentiate de datele de observare (rezultatele masuratorilor cu NOILE mijloace de observare) care sunt ANOMALII (in dezacord cu predictiile teoriei newtoniene).
2. Paradigma unei teorii /construct nu este "gresita"/"gresit". Valabilitatea ei este data de limitele (fizic-mecanic?electric?magnetic?,..., chimic, bio,..., ) de cuprindere cantitativa si caltativa a procesului/fenomenului OBSERVAT si descris/reprezentat/modelat in baza ipotezei/paradigmei utilizate. "Fizicienii" actuali confunda ONTOLOGICUL (fizca/stiinta "recunoscuta ") cu REALITATEA/ONTICUL construind experimente doar pentru "modele standard" recunoscute in stiiinta ale ONTIC_ului. Paradigmele noi sunt impuse de datele de observare (prezenta ANOMALIILOR) care nu pot descrie cu vechile constructe (concept/notiune, propzitie, teorie) realitatea: noile constructe pot sta la baza construirii de noi experimente, de colectare a noi date (pelanga cele mecanic, pot fi cele electrice, magnetice,s.a.m.d.) si de analiza arezultatelor . Daca analiza datelor de observare/rezultatelor masuratorilor experimentului in baza noii paradigme elimina ANOMALIILE (adica, pot fi modelate cu functiile introduse de noua paradigma) Stiinta se imbogateste (recunoaste) noile CONSTRUCTE (ce au la baza noua paradigma).
3. Definire "repausului", respectiv, a "nonrepausului" vor preocupa inca mult timp OMENIREA. Ipotezele/paradigmele referitoare la aceste constructe au ajutat la cunoasterea REALITATII.
1.Universul(natura, realitatea) este unic, el nu exista in paradigme
diferite.
2.Deocamdata si cea existenta este gresita, asa ca nu are nici un rost sa fac separari si categorisiri de paradigme.
3.Nu pot percepe repausul decat in varianta de miscare nula. Mai ales ca el este dependent de sistemul de referinta, cea ce ridica probleme serioase cu privire la existenta lui.
Comentariu:
1.Da ONTICUL este unic, reprezentarea ONTIC-ului de catre oameni (tentativa de cunoastere a lui -ONTOLOGIC-ul) are la baza constructul (concept, propozitie, teorie) in diferite "paradigme"(ipoteze de modele). Dvs. cand va bazati doar pe un construct (de ex. vechea teoria newtoneana) pentru intelegerea unui fenomen, bineinteles ca nu veti putea rezolva contradictiile evidentiate de datele de observare (rezultatele masuratorilor cu NOILE mijloace de observare) care sunt ANOMALII (in dezacord cu predictiile teoriei newtoniene).
2. Paradigma unei teorii /construct nu este "gresita"/"gresit". Valabilitatea ei este data de limitele (fizic-mecanic?electric?magnetic?,..., chimic, bio,..., ) de cuprindere cantitativa si caltativa a procesului/fenomenului OBSERVAT si descris/reprezentat/modelat in baza ipotezei/paradigmei utilizate. "Fizicienii" actuali confunda ONTOLOGICUL (fizca/stiinta "recunoscuta ") cu REALITATEA/ONTICUL construind experimente doar pentru "modele standard" recunoscute in stiiinta ale ONTIC_ului. Paradigmele noi sunt impuse de datele de observare (prezenta ANOMALIILOR) care nu pot descrie cu vechile constructe (concept/notiune, propzitie, teorie) realitatea: noile constructe pot sta la baza construirii de noi experimente, de colectare a noi date (pelanga cele mecanic, pot fi cele electrice, magnetice,s.a.m.d.) si de analiza arezultatelor . Daca analiza datelor de observare/rezultatelor masuratorilor experimentului in baza noii paradigme elimina ANOMALIILE (adica, pot fi modelate cu functiile introduse de noua paradigma) Stiinta se imbogateste (recunoaste) noile CONSTRUCTE (ce au la baza noua paradigma).
3. Definire "repausului", respectiv, a "nonrepausului" vor preocupa inca mult timp OMENIREA. Ipotezele/paradigmele referitoare la aceste constructe au ajutat la cunoasterea REALITATII.
crivoi d- Vizitator
credinta versus stiinta
D-l Virgi 48:
Comentariu:
1.ECRAN fiind logic ar fi invers: convergenta catre CORP a materiei intunecate si emergenta acesteia catre "discret"/masic.
2. Aceasta este "dorinta" nu o consecinta/argument!
3. Si aceasta este o "dorinta" nu un argument legat de raportul dintre GENERAL-PARTICULAR (dintre MACRO si MICRO).
1. V-am zis de mult ca aceste corpuri sunt principalele "incineratoare" de materie cunoscuta(barionica?), pe care o transforma in materie
intunecata/eter/FOIP.
2. Ca sa pastreze echilibrul Universului !
3. Ele fac parte din sistemul automatizat de reglare al acestuia, fara de care toata materia s-ar fi aglomerat in corpuri si nu ar mai avea
cine sa realizeze gravitatia.
Comentariu:
1.ECRAN fiind logic ar fi invers: convergenta catre CORP a materiei intunecate si emergenta acesteia catre "discret"/masic.
2. Aceasta este "dorinta" nu o consecinta/argument!
3. Si aceasta este o "dorinta" nu un argument legat de raportul dintre GENERAL-PARTICULAR (dintre MACRO si MICRO).
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (2)
Inlocuiti cuvantul "dorinta" cu "parere". In domeniulcrivoi d a scris:
Comentariu:
1.ECRAN fiind logic ar fi invers: convergenta catre CORP a materiei intunecate si emergenta acesteia catre "discret"/masic.
2. Aceasta este "dorinta" nu o consecinta/argument!
3. Si aceasta este o "dorinta" nu un argument legat de raportul dintre GENERAL-PARTICULAR (dintre MACRO si MICRO).
stiintific nu am ce sa doresc, dar o parere(propunere /
alternativa) poate sustine oricine. Mai ales aici, unde nu
conteaza cine esti si nu sunt standarde de credibilitate.
Chiar si A.E. tot asta a inceput cu teoria sa, de se dau unii
si acum cu capul de pereti sa fabrice confirmari.
Observati ca si o parere nedemonstrata, daca este sustinuta
cum trebuie, poate deveni incet incet, argument ?
Eu nu urmaresc ca parerile mele sa fie preluate, ci numai sa
contamineze vreo minte mai deschisa.
De aceea raspunsurile mele sunt in clar.
Daca nu se va intampla, nici o paguba !
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11380
Puncte : 44921
Data de inscriere : 03/12/2013
Pagina 33 din 34 • 1 ... 18 ... 32, 33, 34
Pagina 33 din 34
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum