Cuget, deci exist!

Desigur, cuget, înseamnă că exist, dar cum exist?
Oare are importanță?
Poate că da, poate că nu!

Subiectul nu are rolul de a determina schimbarea perspectivei modului în care privim lucrurile, ci mai degrabă înțelegerea perspectivei din care privim lucrurile.

Deși sunt o sumedenie de factori care pot influența acest aspect, le-aș menționa doar pe cele care mi se par obiective reducând concluziile doar la "strictul necesar" și, bineînțeles, la substratul științific, chipurile logic și rațional, care stau la baza caracterului obsesiv care, pare-se, ne fundamentează anumite convingeri.

Și aș continua așa...

Atât timp cât nu vorbim despre cazuri "patologice", vorbim de două aspecte principale care generează în timp dezvoltarea unui tip de "comportament" obsesiv, și anume motivația și caracterul "pseudoparanoid".

Aș începe cu ultimul și aș spune că dezvoltarea unei atitudini paranoide are la bază modul în care este interpretată percepția proprie despre calitatea gândirii noastre.
La fel de bine, cât timp este alimentată de feedback-uri contradictorii, crește motivația și intensitatea "obiectivității" iluziei convingerilor personale dacă argumentele contradictorii au la bază același tipar logic de contraargumentare.

În personalitatea paranoidă se identifică un tipar de consecvență atât în ce privește percepția situațiilor cu caracter conspirațional, cât și a instinctului de a privi "forma" situației" și nu "fondul" acesteia.

Al doilea aspect, corelat pe undeva cu primul, este motivația.
S-ar părea că persoanele care susțin continuu aceeași idee, deși toate argumentele care li se aduc sunt contradictorii, dezvoltă un comportament de tipul "geniu de neînțeles", determinat oarecum și de "trendul științific", chipurile că super inteligenții sunt nebuni.
Super inteligenții "normali" sunt personalități care se adaptează, care sunt capabili să își reconsidere continuu opiniile, sunt personalități care iau în calcul logica celorlalți, nu cei care nu sunt capabili "să audă fără ochelari".

De multe ori, o motivație personală puternică ne poate face să ajungem să vedem ce nu văd alții, dar de cele mai multe ori, motivația poate să ne dezvolte o "viziune" proprie care nu mai leagă nebunia de geniu, în maniera în care ne place să ne complacem, ci doar le separă foarte clar.

Cuget, nu înseamnă neapărat că exist în istoria lumii științifice, s-ar putea la fel de bine să cuget doar pentru că am iluzia că vreau să fac ceva dat naibii, deși nu am ingredientele intelectuale necesare să fac asta, doar cred în iluzia că le am, sau cuget doar pentru că mi se pare că lumea științifică vrea să mă prostească, dar nu poate pentru că eu sunt mai deștept că ei.

Sau poate că discut despre idei noi în știință doar ca să îmi ocup timpul, e și asta o variantă...

Fiindca binevoiesti sa arati catre mine intr-o maniera
mascata si nu tocmai regulamentara, pune-ti filozofia la
treaba si cugeta putin la asta :
POSTULAT
Rezultatul unei actiuni care se desfasoara permanent, in
mod identic si continuu, se cumuleaza, nu poate fi nul !
Iti dai seama ca eu ma refer la lucrul mecanic produs de
orbitare, dar poti veni cu alte exemple impotriva, ca sa ma
lamuresc daca postulatul acesta este cumva o lege nescrisa.
De exemplu spui asa : cantitatea de apa care curge la vale
intr-un râu, este nula. Si m-am lamurit.
Sa vad si eu ca daca existi chiar cugeti !
Sau ca gasesti argumente si exemple impotriva postulatului!
Ideea o intelegi, imi rezerv dreptul ca in urma unor posibile
obiectiuni, sa modific vreun cuvant din text.
Remember : A-ti aduce aminte ce au spus altii, nu inseamna
intotdeauna a cugeta !

Intr-un fel cugeta un vestic, in altul un asiatic.
La asiatici exista meditatia, o forma de contemplare relaxata.
La vestici exista o cugetare aroganta care limiteaza si mutileaza ...

virgil_48 a scris:Fiindca binevoiesti sa arati catre mine intr-o maniera
mascata si nu tocmai regulamentara, pune-ti filozofia la
treaba si cugeta putin la asta :
POSTULAT
Rezultatul unei actiuni care se desfasoara permanent, in
mod identic si continuu, se cumuleaza, nu poate fi nul !
Iti dai seama ca eu ma refer la lucrul mecanic produs de
orbitare, dar poti veni cu alte exemple impotriva, ca sa ma
lamuresc daca postulatul acesta este cumva o lege nescrisa.
De exemplu spui asa : cantitatea de apa care curge la vale
intr-un râu, este nula. Si m-am lamurit.
Sa vad si eu ca daca existi chiar cugeti !
Sau ca gasesti argumente si exemple impotriva postulatului!
Ideea o intelegi, imi rezerv dreptul ca in urma unor posibile
obiectiuni, sa modific vreun cuvant din text.
Remember : A-ti aduce aminte ce au spus altii, nu inseamna
intotdeauna a cugeta !

Care este actiunea cumulata de "zidul mortii " asupra motociclistului care se invarteste pe o traiectorie circulara cu viteza relativ constanta? cam asa se petrec lucrurile si in campul central numai ca in loc de "zid" ai un gradient, adica o deformare curbilinie a proprietatilor spatiului gravitational, cara obliga corpul la o traiectorie curba.

virgil a scris:. . . . .
Care este actiunea  cumulata de "zidul mortii " asupra motociclistului care se invarteste pe o traiectorie circulara cu viteza relativ constanta? cam asa se petrec lucrurile si in campul central numai ca in loc de "zid" ai un gradient, adica o deformare curbilinie a proprietatilor spatiului gravitational, cara obliga corpul la o traiectorie curba.

Asteptam un raspuns al lui curiosul care are unele inclinatii
spre filozofie si logica.
Invocarea "zidului mortii" este prea departata de subiect ca
sa incapa comentarii. Si daca mai aduci si deformarea spatiului,
devine evident ca ne situam in universuri paralele, fara sanse de
apropiere.

virgil a scris:. . . . .
Care este actiunea  cumulata de "zidul mortii " asupra motociclistului care se invarteste pe o traiectorie circulara cu viteza relativ constanta? cam asa se petrec lucrurile si in campul central numai ca in loc de "zid" ai un gradient, adica o deformare curbilinie a proprietatilor spatiului gravitational, cara obliga corpul la o traiectorie curba.

Ansamblul motociclist motocicleta fac actiune in cazul citat
de tine, nu carcasa pe care se invartesc.
Faptul inteles de oricine este ca motocicleta aceea consuma
combustibil si produce energie care se epuizeaza in cercurile
pe care le parcurge, ca si cum ar urca tot timpul la deal.
Iar consumul de energie care nu se concretizeaza in cresterea
vitezei, fiindca nu este pe drum drept, este lucru mecanic .
Acesta se vede, daca vrei sa intelegi, in drumul rotund parcurs.
Drumul pe zid consuma mai multa energie decat cel drept,
iar diferenta devine lucru mecanic de curbare a traiectoriei.
Aceasta este singura tangenta a "zidului mortii" cu orbitarea,
dar ai putea retine ceva si din acest raspuns.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Care este actiunea  cumulata de "zidul mortii " asupra motociclistului care se invarteste pe o traiectorie circulara cu viteza relativ constanta? cam asa se petrec lucrurile si in campul central numai ca in loc de "zid" ai un gradient, adica o deformare curbilinie a proprietatilor spatiului gravitational, cara obliga corpul la o traiectorie curba.

Ansamblul motociclist motocicleta fac actiune in cazul citat
de tine, nu carcasa pe care se invartesc.
Faptul inteles de oricine este ca motocicleta aceea consuma
combustibil si produce energie care se epuizeaza in cercurile
pe care le parcurge, ca si cum ar urca tot timpul la deal.
Iar consumul de energie care nu se concretizeaza in cresterea
vitezei, fiindca nu este pe drum drept, este lucru mecanic .
Acesta se vede, daca vrei sa intelegi, in drumul rotund parcurs.
Drumul pe zid consuma mai multa energie decat cel drept,
iar diferenta devine lucru mecanic de curbare a traiectoriei.
Aceasta este singura tangenta a "zidului mortii" cu orbitarea,
dar ai putea retine ceva si din acest raspuns.

Desigur retin faptul ca motocicleta consuma energie ca sa se deplaseze cu o anumita viteza, indiferent de traiectoria pe care merge, deoarece frecarea cu suprafata de rulare si cu aerul ii consuma toata energia dupa ce a ajuns la viteza de croaziera dorita. Daca zidul s-ar desfasura treptat liniar motocicleta ar merge cu aceiasi viteza periferica sau tangentiala dar pe o traiectorie liniara, deoarece ar avea aceiasi frecare cu suprafata de rulare si cu aerul.  Nici soseaua si nici zidul nu consuma energie, adica spatiul prin care te deplasezi nu consuma nimic. Iar tu insinuiezi ca in cazul Lunii, campul produce  forta perpendiculara pe traiectorie care da nastere la lucrul mecanic. Campul tine doar locul zidului atat tot, iar Luna s-a nascut cu acea viteza si merge din inertie pentru ca nu are nici o frecare cu spatiul prin care il strabate.

Virgile(48), la fel ca majoritatea dintre noi de pe forum, nu am documente de fizician, nu sunt fizician cu acte-n regulă, prin urmare o să-mi spun părerea în funcție de cum "văd" situația, iar în raport cu informațiile pe care le dețin fac adunarea și împărțirea, trag linie și observ ce iese sub linie.
La fel facem aproape toți care ne credem capabili și ne e greu să punem la îndoială calitatea gândirii noastre, dar află ca rațiunea ne joacă feste de multe ori, iar realitatea intrinsecă și obiectivitatea cu care o gândim sunt de cele mai multe ori realități complet diferite.

Din aceste motive sunt înclinat să gândesc așa:

Forța gravitațională, în cazul "tău" circular ideal, nu produce lucru mecanic pentru că nu produce deplasarea corpului pe direcția pe care acționează.

Eu înțeleg neliniștea ta logică prin care asociezi curbarea traiectoriei echivalentă cu unui lucru mecanic efectuat de forța gravitațională, dar, cum spuneam, cred că în acest fel privim forma problemei, nu fondul acesteia.

Însă, prin definiție, lucrul mecanic produs de o forță se reflectă în deplasarea, suplimentară față de mișcarea inerțială, produsă corpului de către forța respectivă pe DIRECȚIA pe care aceasta acționează.

Atât timp cât vorbim de o forță centrală, logica îmi spune că această nu produce lucru mecanic decât dacă există o modificare a lungimii razei "vectoare".

În cazul tău ideal circular raza nu se modifică, implicit distanța dintre corp și puntul de aplicație al forței (centrul cercului) nu se modifică, aspect care mă face să cred că forța gravitațională nu produce lucru mecanic.

Știu că este un punct de vedere simplist în ochii tăi, dar nici nu cred că are rost să complicăm lucrurile inutil doar din tendința nestăpânită de a specula greșeli.

Mă mai gândesc și că de-a lungul timpului, atât de mulți băieți cu coroniță în fizică au meditat la modul în care funcționează natura, încât au fost acceptate doar aspectele teoretice care au fost întoarse pe toate părțile și nu dă cu virgulă în calculele pe care le face natura însăși.

Nu mă înțelege greșit, nu pun la îndoială capacitatea ta de analiză logică, dar nu întotdeauna ce-i logic e și adevărat.

E bine că mai sunt și oi negre în efectul de turmă, și au fost multe în istorie, dar timpul a demonstrat că punctele de vedere cernute prin rațiune sunt cele care au meritat să fie scrise în manualele de fizică cu care sunt "prostiti" copiii pe băncile școlii.

Nu te reține nimic să nu gândești cum vrei, dar asta înseamnă să nu te vaiți că nu te bagă nimeni în seamă, că mai apoi să crezi că de fapt totul este o conspirație împotriva ta, că lumea științifică are interesul ei și nu ia în calcul calitatea părerilor tale.

Zic și eu.

Desi predica este in general de bun simt,
ai ratat ocazia sa te referi la POSTULATUL acela.
Iar afirmatia ca vad o conspiratie contra
mea si nu a stiintei, este in tonul unora mai vechi cu care m-am obisnuit.

Tocmai asta e problema, că pentru tine nu mai este o problemă "tonul" celorlalți cu care te-ai obișnuit.

Despre postulat ce crezi tu că aș putea să spun?
De fapt, ia gândește-te mai bine, tu vrei să afli dacă te înșeli sau vrei să ai dreptate?
Pentru că sunt două lucruri diferite.

Oarecum în ce privește postulatul, că aici bați, ți-am mai spus, cumva sunt de acord cu faptul că se consumă un fel de energie pentru curbarea traiectoriei, dar nu se produce lucru mecanic.

Eu cred că lucrul mecanic s-a formulat, într-un fel sau altul, pentru exprimarea intensității diferite a unei forțe care acționează pe perioade diferite de timp.

Aceeași deplasare suplimentară o poți obține cu o forță mai mare care acționează 5 secunde sau cu o forță mai mică care acționează 10 secunde.
Dar lucrul mecanic se reflectă în deplasarea suplimentară produsă corpului de către forță.
Ori nu e cazul în cazul tău "circular".

În schimb, în ce privește acel consum de energie aș fi oarecum de acord luând în calcul exemplul lui CAdi cu o persoană care tine un obiect de o sfoară în timp ce se rotește.
Într-un spațiu "liber" momentul cinetic se conservă, dar persoana respectivă consumă energie pentru menținerea corpului în mișcarea de rotație.
Dacă este corect să asociem lucrurile identic în cazul forței de gravitație, parcă sunt înclinat să cred că vorbim totuși de un consum de energie.

Deocamdată nu detaliez mai mult.

Ai si tu niste pareri originale si dinafara
fizicii, pe care la folosesti in apararea teoriei oficiale.
Scopul scuza mijloacele !

Scopul meu nu este să "apăr" fizica oficială, ci mai degrabă cred că este foarte bine sincronizată cu ceea ce observ și gândesc și eu despre natură.
Cât privește părerile originale...e bine că ne permite "cel de sus" să ne expunem toate nebuniile ce ne trec prin cap.
Dar când expunem o "nebunie" trebuie să luăm în calcul și "clinciurile" critice, nu numai aplauzele.

Ca sa existi, in primul rând trebuie sa te hranesti.  Deci:
RUMEG, deci exist.
Desigur ca veti sari indignati, dar nu stiti că ca sa va intre bine in cap ideile, acestea trebuie bine rumegate.
Rumegati, Rumegati, Rumegati, !!!
Si ca digestia sa fie completa,
Râgâiti, Râgâiti, Râgâiti,...
Importanta prelucrarii complete a ideilor este extrem de importanta, altfel ies cum au intrat, nu se asimileaza.

gafiteanu a scris:Ca sa existi, in primul rând trebuie sa te hranesti.  Deci:
RUMEG, deci exist.
Desigur ca veti sari indignati, dar nu stiti că ca sa va intre bine in cap ideile, acestea trebuie bine rumegate.
Rumegati, Rumegati, Rumegati, !!!  
Si ca digestia sa fie completa,
Râgâiti, Râgâiti, Râgâiti,...
Importanta prelucrarii complete a ideilor este extrem de importanta, altfel ies cum au intrat, nu se asimileaza.

Daca faptul de a exista ar fi consecinta celui de a cugeta,
existenta multor oameni ar fi serios periclitata.