Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Rezumarea primului mesaj :

Gravitatia este perceputa diferit de cei doi mari fizicieni.
In timp ce Newton o vede ca o forta de atractie descrisa de celebra formula G= k.(m1.m2)/R^2 ,
Einstein o vede ca o deformare a cuantumului spatiului - timp in jurul masei.

Cum vedeti problema? Cine are dreptate ?

curiosul a scris:------- hai să îți spun eu care este șmecheria cu forța de atracție gravitatională .
Când te gândești la mâine ce bag în gură și --------- forța gravitatională nu are decât rolul de a găsi o modalitate prin care să ai și mâine---------- și să ai și mâine ce băga pe esofag.
Când ești conștient că mâine ------- ce băga în gură te poți gândi lejer la ce este realitatea și ce determină gravitația, dar te gândești la asta determinat de principiul ----------și mâine ceva"
Nu vindeți castraveți la grădinar la modul "Oooo de ce urât vorbești, curiosule! Inacceptabil de adevărat!"

Tot ceea ce îți produce plăcere existențială ori produce motivația de a vrea să cunoști necunoscutul, ori produce plăcerea de a-ți umple timpul cu ceva ce îți aduce satisfacție.
Că asta e viața, CAdi, ce îți aduce satisfacție.

Vrei să fii apreciat pentru ce știi,  ce cunoști și ești capabil să deduci?
De ce?
Pentru că îți aduce satisfacție, CAdi.
Acesta este motorul progresului, CAdi.

--------- hai sa-ti fac si eu o analiza psihologica
Stii de ce ai vorbit acum asa murdar ? Pentru ca te simti slab , mai oiță.
Limbajul asta murdar te face sa te simti mai macho.

virgil_48 a scris:

CAdi a scris:
''virgil a scris:. . . . .
Desigur particulele transmit doar un impuls atunci cand se ciocnesc de alte particule, dar daca avem un mediu ale caror particule oscileaza pe o anumita frecventa asa cum intr-un recipient aflat sub presiune moleculele de gaz aflate la o anumita temperatura actioneaza asupra peretilor, atunci impulsurile sunt indreptate in toate directiile si vor actiona cu aceiasi forta pe peretii vasului. Insa daca ar exista un gradient de frecventa intre doi pereti opusi ai recipientului atunci vor apare doua forte opuse de marimi diferite ceia ce ar insemna ca recipientul sa se deplaseze in directia fortei mai mari. Mai departe gandeste tu."
se gaseste in EmDrive incepand cu pagina 15.

De aceea eu am inteles ce a zis Virgil , iar Virgil_48 nu a inteles . De asta i-am recomandat  lui Virgil_48 sa citeasca fara sa mai explic inca odata mecanismul.
Insa in cazul atractiei gravitationala rolul gravitonilor ar fi un mecanism de tip Le Sage aplicat ca in EmDrive. Asta a vrut sa arate si Virgil.
. . . . .

Ce spune Virgil nu se poate intampla niciodata fiindca orice
presiune din interior asupra peretilor unui recipient apare numai
ca o reactiune a presiunii in directia opusa, deci cele doua apasari
se anuleaza. Este lafel si atunci cand este vorba de o presiune
dinamica, generata de coliziuni.
Complicatiile adaugate in varianta unor particule ce oscileaza, nu
pot depasi aceasta realiatate si le-am discuta degeaba.
Tu ai inteles si ti-a placut, fiindca ai vrea sa fie ca in citat, dar asta  
nu tine de stiinta ci de inclinarea catre fantezie.

Nu ai inteles nici pana acum principiul EmDrive,
Suprafetele sunt diferite , deci reactiunile de presiune sunt diferite. Lol.

Nu simt că ai dreptate, dar simt că s-ar putea să ai dreptate.
Gravitația ar putea fi explicată pe principii asemănătoare electromagnetismului.
E mai mult un pic de discutat aici și ar putea fi vorba despre o particulă corespunzătoare forței de gravitație, cum ar fi, generic, gravitonul, mecanismul respectând principiul de generare a unui câmp de atracție din cauza unui curent de particule determinat de o "diferență de potențial".
Asta principial, dar pentru a pune la punct complet mecanismul este nevoie de...multe înjurături intermediare reciproce.
Ar putea fi, iar eu nu am ochelari de cal, eu îmi pot schimba în orice moment perspectiva asupra lucrurilor.

Păstrând tiparul de exprimare oficial am putea spune că particula purtătoare a forței MAGNETICE este electronul, așa cum am putea presupune prin principiu identic că particula purtătoare a forței GRAVITATIONALE este "gravitonul".
Dar cu siguranță mecanismul nu poate fi fundamentat pe principii inerțiale, cauzalitatea de generare a campului având altă explicație, comună, de altfel, la nivel principial, bazată pe o explicație legată de ce anume determină această "diferență de potențial" gravitațional, sau electric după caz, ce antrenează fluxul de particule.

La prima vedere, și instinctiv vorbind ca rezultat al unei medii comune a concluziilor mele în toate direcțiile, aș zice că generarea câmpului este o chestiune care ține de structura spațiului și principiul paradoxului lui Ahile.
Mi-aș menține părerea că spatiul nu este continuu, ci granulat cumva, din mai multe foarte multe puncte de vedere ce tin de "nevoia de explicare proprie a unor fenomene, , dar nu insist acum, iar "înaintarea" prin spațiu nu este continuă, ci treptată pas cu pas, iar raportat la exemplul cu trecerea de pietoni, trecerea particulei din punct în punct prin spațiu produce unde a căror amplitudine depinde de "mărimea" particulei.
Bine, să fim obiectivi și să nu ne ducem în domeniul fanteziei, vorba lui Virgil_48.
Totuși, în acest scenariu, prin care încerc să îmi explic cum se creează câmpul de atracție generat de "înaintarea" unor particule prin spațiu/mediu, cum ar fi cazul electromagnetismului, ar însemna că principiul TREBUIE generalizat la nivel de cauza comună, iar miscarea oricărei particule produce un camp de atracție în jurul ei.
Prin acest principiu lucrurile s-ar putea reduce pur și simplu la acest principiu, nu la vreo particulă purtătoare de forță, un corp generând un camp de atracție doar...pentru simplul fapt că se mișcă.
În această ordine de idei concluzionale, făcând abstracție de mărime dar generalizand principiul, GRAVITAȚIA ESTE FORȚA DE ATRACȚIE GENERATĂ DE MISCAREA CORPULUI.

Zic și eu, nu dau cu parul.
Acum urmează înjurăturile.
Încep eu?

curiosul a scris:Nu simt că ai dreptate, dar simt că s-ar putea să ai dreptate.
Gravitația ar putea fi explicată pe principii asemănătoare electromagnetismului.
E mai mult un pic de discutat aici și ar putea fi vorba despre o particulă corespunzătoare forței de gravitație, cum ar fi, generic, gravitonul,
mecanismul respectând principiul de generare a unui câmp de atracție din cauza unui curent de particule determinat de o "diferență de potențial".
Asta principial, dar pentru a pune la punct complet mecanismul este nevoie de...multe înjurături intermediare reciproce.
Ar putea fi, iar eu nu am ochelari de cal, eu îmi pot schimba în orice moment perspectiva asupra lucrurilor.

Am asteptat cu interes raspunsul tau .
Faptul ca ai raspuns calm inseamna ca ai echilibrat situatia.
Daca ai fi raspuns tot vulgar insemna ca as fi lovit adanc.

Nu, nu exista gravitoni. Cu mecanismul expus ar fi vorba de actiune la distanta prin unde.
Insa s-ar putea la fel de bine sa nu existe nicio unda si sa se aplice teoria gravitatiei prin deformarea spatiu-timp, conform Einstein, si sa nu actioneze nicio forta.

Luam în calcul toate variantele posibile, CAdi.
Varianta "generalizatoare" pe care am expus-o anterior ai analizat-o?

Și ajungem la un alt postulat, în acest fel prin acest principiu, cel al lui Abel.
Nu există repaus.
Iar mișcarea produce forța de atracție.

curiosul a scris:Luam în calcul toate variantele posibile, CAdi.
Varianta "generalizatoare" pe care am expus-o anterior ai analizat-o?

Daca corpul executa  o miscare centrifuga (care da nastere la o forta centripeta dupa cum stii ) este de luat in consideratie.
Sau o miscare elicoidala , pentru ca, corpurile se deplaseaza in spatiu ...Apropo de Abel.

În acest fel întrebarea se reduce, ca și în cazul campului magnetic generat de mișcarea electronilor, la cum anume mișcarea generează atracție.
Și consider că trebuie să se ajungă intr-un final la niște proprietăți ale spațiului.
Pentru că mișcarea se realizează prin...?

curiosul a scris:Și ajungem la un alt postulat, în acest fel prin acest principiu, cel al lui Abel.
Nu există repaus.
Iar mișcarea produce forța de atracție.

Nu poti spune ca nu exista repaus, atata timp cat nu exista mijloace
de a masura miscarea unui corp, respectiv viteza ei, prin mijloace
exclusiv interioare. Adica fara sa se observe pozitia reperelor din jur.
Iar faptul ca miscarea produce forta de atractie, este o noutate pe
care ar trebui sa o invoci.                  

virgil_48 a scris:

curiosul a scris:Și ajungem la un alt postulat, în acest fel prin acest principiu, cel al lui Abel.
Nu există repaus.
Iar mișcarea produce forța de atracție.

Nu poti spune ca nu exista repaus, atata timp cat nu exista mijloace
de a masura miscarea unui corp, respectiv viteza ei, prin mijloace
exclusiv interioare. Adica fara sa se observe pozitia reperelor din jur.
Iar faptul ca miscarea produce forta de atractie, este o noutate pe
care ar trebui sa o invoci.                  

Ba da!
Și ba nu, dar prefer "ba da".
Iată de ce.

Dacă nu ar exista un sistem de referință la care să raportezi mișcarea, pentru a stabili caracterul obiectiv al stării de mișcare,  "NE-AM PUTEA" folosi de efectele pe care le-ar putea produce diferența de situație.

Ca să înțelegi mai exact ce vreau să spun, trebuie să apelez la principii din electromagnetism și pun o întrebare simplă:

Ce anume face ca mișcarea unui electron să determine în jurul său un câmp de atracție magnetică?

Odată înțeles complet fenomenul ar putea fi posibil ca fenomenul să aibă aceeași explicație fenomenologică și în cazul gravitației.
Iar principial ceva din mișcare să genereze un camp atractiv în jurul corpului ce se mișcă.
Desigur, este doar o chestiune interpretativă, iar dacă ar fi așa  atunci un corp este în repaus sau în mișcare în funcție de atracția pe care o produce în jurul său.
Chestiune care se poate raporta la masă, viteză și proprietățile mediului prin care se mișcă corpul.

Dar este doar un mecanism bazat pe similaritate fenomenologică, nu pe cauze determinate independent de anumite principii din electromagnetism.

curiosul a scris:Dacă nu ar exista un sistem de referință la care să raportezi mișcarea, pentru a stabili caracterul obiectiv al stării de mișcare,  "NE-AM PUTEA" folosi de efectele pe care le-ar putea produce diferența de situație.

Ca să înțelegi mai exact ce vreau să spun, trebuie să apelez la principii din electromagnetism și pun o întrebare simplă:

Ce anume face ca mișcarea unui electron să determine în jurul său un câmp de atracție magnetică?

Odată înțeles complet fenomenul ar putea fi posibil ca fenomenul să aibă aceeași explicație fenomenologică și în cazul gravitației.
Iar principial ceva din mișcare să genereze un camp atractiv în jurul corpului ce se mișcă.
Desigur, este doar o chestiune interpretativă, iar dacă ar fi așa  atunci un corp este în repaus sau în mișcare în funcție de atracția pe care o produce în jurul său.
Chestiune care se poate raporta la masă, viteză și proprietățile mediului prin care se mișcă corpul.

Dupa cum stim liniile de camp electric nu interactioneaza cu liniile de camp magnetic pentru ca fiecare camp are propriul mediu prin care se manifesta ca atare. Electronul indiferent daca este in repaus relativ sau in miscare are un moment magnetic, adica sursa campului magnetic este legata de electron asa cum este legata si sarcina acestuia. Insa miscarea electronului are loc totdeauna cu spinul orientat invers fata directia de deplasare, ceia ce face ca momentul magnetic sa aiba mereu acelasi sens si sa dea nastere unui camp magnetic ale carui linii de forta sunt circulare in jurul traiectoriei pe tot traseul electronului ca o infasuratoare asemanatoare unui arc avand un sens de rotatie intr-un plan perpendicular pe directia de deplasare a electronului, ca si cum ar face un tunel prin mediul de propagare.

virgil a scris:
Dupa cum stim....

Aia e problema, după cum știm...

curiosul a scris:

virgil a scris:
Dupa cum stim....

Aia e problema, după cum știm...

E un fel de a spune, ca de fapt nu scrie acest lucru in carte, dar credeam ca acesta se observa cu usurinta. Acel "tunel magnetic" pe care il face electronul in miscare este generat de momentul magnetic al electronului care in timp ce se deplaseaza se si roteste dand un sens campului magnetic.

Ar putea fi, virgil, dar, la fel de bine, ar putea fi o interpretare.
Din punct de vedere cauzal apare întrebarea, corelată cu electromagnetismul, ce anume din curentul de electroni generează un câmp magnetic în jur.
Odată înțeles mai exact fenomenul se poate stabili în mod clar dacă există o legătură de mecanism identic sau nu.
Iar fenomenul trebuie legat de mediul în care este "exercitat" campul magnetic generat de mișcarea electronilor.
Prin urmare, reducem întrebarea la forma:
"Produce mișcarea o perturbație în mediul în care se mișcă?"
După aia mai vedem.

Virgile, te mai întreb ceva.
Scade valoare de adevăr al aceleiași afirmații în funcție de contextul perceptiv formulat?

Dacă da, ce este valoarea de adevăr?
De aia zic că adevărul este o chestiune de percepție, nu de obiectivitate.

curiosul a scris:Dacă da, ce este valoarea de adevăr?
De aia zic că adevărul este o chestiune de percepție, nu de obiectivitate.

Si atunci ce mai este obiectivitatea daca nu se bazeaza pe perceptie?

curiosul a scris:Ar putea fi, virgil, dar, la fel de bine, ar putea fi o interpretare.
Din punct de vedere cauzal apare întrebarea, corelată cu electromagnetismul, ce anume din curentul de electroni generează un câmp magnetic în jur.
Odată înțeles mai exact fenomenul se poate stabili în mod clar dacă există o legătură de mecanism identic sau nu.
Iar fenomenul trebuie legat de mediul în care este "exercitat" campul magnetic generat de mișcarea electronilor.
Prin urmare, reducem întrebarea la forma:
"Produce mișcarea o perturbație în mediul în care se mișcă?"
După aia mai vedem.

De la bun inceput am afirmat ca exista un mediu al campului magnetic diferit de campul electric. Insa cele doua medii sunt in interdependenta in sensul ca orice perturbatie a mediului prin manifestarea unui camp electric variabil implica aparitia unui camp magnetic variabil si invers. Astfel energia se propaga penduland dintr-un mediu in altul, asemanator dar nu identic cu un val de aer produce un val de apa la suprafata de separatie dintre apa si aer. Cat priveste producerea unui camp magnetic trebuie sa pornim de la magnetonul Bohr ca sa vedem ce informatii gasim in referatul meu;
https://drive.google.com/file/d/1CnDjp2duSucaXLALlS7hw1iMVu3pRDZT/view?usp=sharing