Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Scris de **CAdi** Vin 21 Ian 2022, 14:34

Rezumarea primului mesaj :

Gravitatia este perceputa diferit de cei doi mari fizicieni.
In timp ce Newton o vede ca o forta de atractie descrisa de celebra formula G= k.(m1.m2)/R^2 ,
Einstein o vede ca o deformare a cuantumului spatiului - timp in jurul masei.

Cum vedeti problema? Cine are dreptate ?

Scris de **CAdi** Sam 13 Apr 2024, 21:15

virgil a scris:[
Parerea mea este ca universul nu are limite, nu are inceput sau sfarsit, ci este in continua evolutie, in timp ce universul observabil prezinta dilatari sau contractari periodice, dar acest lucru nu poate limita dimensiunile intregului univers care este neobservabil fiind fara limite.
Cine crede ca universul este limitat trebuie sa raspunda la intrebarea, in ce consta granitele universului si ce exista dincolo de limitele lui?

Asta inseamna ca nu esti de acord cu teoria Big-Bang.
Eu sunt de acord cu aceasta teorie si cum universul a aparut de la un punct , o singularitate cu energie infinita , inseamna ca el s-a exstins in ceva , intr-un spatiu in care nu exista inca materie si campuri.

Scris de **virgil** Sam 13 Apr 2024, 21:53

CAdi a scris:
virgil a scris:[
Parerea mea este ca universul nu are limite, nu are inceput sau sfarsit, ci este in continua evolutie, in timp ce universul observabil prezinta dilatari sau contractari periodice, dar acest lucru nu poate limita dimensiunile intregului univers care este neobservabil fiind fara limite.
Cine crede ca universul este limitat trebuie sa raspunda la intrebarea, in ce consta granitele universului si ce exista dincolo de limitele lui?
Asta inseamna ca nu esti de acord cu teoria Big-Bang.
Eu sunt de acord cu aceasta teorie si cum universul a aparut de la un punct , o singularitate cu energie infinita , inseamna ca el s-a exstins in ceva , intr-un spatiu in care nu exista inca materie si campuri.

Teoria B-B se refera doar la o semiperioada de dilatare a universului, poate acum dupa 14 miliarde de ani deja s-a terminat pentru ca noi aflam acum ce s-a petrecut atunci.
Ce ar fi sa incerci o definitie a spatiului fizic, real, fara sa te folosesti de puncte materiale.

Scris de **CAdi** Sam 13 Apr 2024, 22:16

virgil a scris:
CAdi a scris:
virgil a scris:[
Parerea mea este ca universul nu are limite, nu are inceput sau sfarsit, ci este in continua evolutie, in timp ce universul observabil prezinta dilatari sau contractari periodice, dar acest lucru nu poate limita dimensiunile intregului univers care este neobservabil fiind fara limite.
Cine crede ca universul este limitat trebuie sa raspunda la intrebarea, in ce consta granitele universului si ce exista dincolo de limitele lui?
Asta inseamna ca nu esti de acord cu teoria Big-Bang.
Eu sunt de acord cu aceasta teorie si cum universul a aparut de la un punct , o singularitate cu energie infinita , inseamna ca el s-a exstins in ceva , intr-un spatiu in care nu exista inca materie si campuri.
Teoria B-B se refera doar la o semiperioada de dilatare a universului, poate acum dupa 14 miliarde de ani deja s-a terminat pentru ca noi aflam acum ce s-a petrecut atunci.
Ce ar fi sa incerci o definitie a spatiului fizic, real, fara sa te folosesti de puncte materiale.

Spatiu e spatiu cu sau fara puncte materiale (sau fara materie si campuri) .
In acest spatiu existam noi, este spatiul in care s-a conceput materia si deci universul.

Scris de **virgil** Dum 14 Apr 2024, 09:59

CAdi a scris:
virgil a scris:
CAdi a scris:
Asta inseamna ca nu esti de acord cu teoria Big-Bang.
Eu sunt de acord cu aceasta teorie si cum universul a aparut de la un punct , o singularitate cu energie infinita , inseamna ca el s-a exstins in ceva , intr-un spatiu in care nu exista inca materie si campuri.
Teoria B-B se refera doar la o semiperioada de dilatare a universului, poate acum dupa 14 miliarde de ani deja s-a terminat pentru ca noi aflam acum ce s-a petrecut atunci.
Ce ar fi sa incerci o definitie a spatiului fizic, real, fara sa te folosesti de puncte materiale.
Spatiu e spatiu cu sau fara puncte materiale (sau fara materie si campuri) .
In acest spatiu existam noi, este spatiul in care s-a conceput materia si deci universul.

Asta nu este o definitie a spatiului, si nici nu poate fi data in absenta punctelor materiale. La fel, nici materia nu poate avea o definitie in lipsa spatiului. Atat spatiul cat si punctul material sunt doua categorii filozofice care impreuna determina tot ce exista cunoscut sau necunoscut, si impreuna fac universul.

Scris de **CAdi** Dum 14 Apr 2024, 13:37

virgil a scris:
CAdi a scris:
virgil a scris:
Teoria B-B se refera doar la o semiperioada de dilatare a universului, poate acum dupa 14 miliarde de ani deja s-a terminat pentru ca noi aflam acum ce s-a petrecut atunci.
Ce ar fi sa incerci o definitie a spatiului fizic, real, fara sa te folosesti de puncte materiale.
Spatiu e spatiu cu sau fara puncte materiale (sau fara materie si campuri) .
In acest spatiu existam noi, este spatiul in care s-a conceput materia si deci universul.
Asta nu este o definitie a spatiului, si nici nu poate fi data in absenta punctelor materiale. La fel, nici materia nu poate avea o definitie in lipsa spatiului. Atat spatiul cat si punctul material sunt doua categorii filozofice care impreuna determina tot ce exista cunoscut sau necunoscut, si impreuna fac universul.

Virgil, este cea mai clara definitie a spatiului:
,,Spatiu e spatiu cu sau fara puncte materiale (sau fara materie si campuri)
In acest spatiu existam noi, este spatiul in care s-a conceput materia si deci universul "
Bineinteles ca spatiul poate sa aiba mai multe dimensiuni decat cele 4 pe care le cunoastem si fara puncte materiale... Wink

Universul se extinde in acest spatiu infinit in timp ce universul este finit, atata doar ca nu ii cunoastem inca marginile
(29 de miliarde de ani sau 33 miliarde dupa unele constatari astronomice cu observatorul James Webb)

Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate? - Pagina 11 Opera104

Scris de **virgil** Dum 14 Apr 2024, 16:31

Spatiul geometric (adica imaginar) reprezinta distanta dintre cel putin doua puncte, iar spatiul fizic (spatiul real) reprezinta distanta dintre cel putin doua puncte fizice. In lipsa punctelor fizice nu putem defini spatiul fizic, iar punctul fizic este caracterizat de masa. Deci acolo unde lipseste masa nu poate fi definit spatiul, de aceia pe masura ce se descopera tehnologii superioare de observatie a galaxiilor indepartate, se largesc si dimensiunile universului observabil.

Scris de **virgil** Dum 14 Apr 2024, 19:12

[quote="virgil"]

CAdi a scris:
virgil a scris:
Teoria B-B se refera doar la o semiperioada de dilatare a universului, poate acum dupa 14 miliarde de ani deja s-a terminat pentru ca noi aflam acum ce s-a petrecut atunci.
Iata aici si parerile altor fizicieni care sustine parerea mea privind dilatarea si contractia ciclica a universului observabil.

https://www.descopera.ro/dnews/9760725-au-intrat-zilele-in-sac-savantii-estimeaza-ca-timpul-se-va-opri

Scris de **CAdi** Dum 14 Apr 2024, 21:38

virgil a scris:Spatiul geometric (adica imaginar) reprezinta distanta dintre cel putin doua puncte, iar spatiul fizic (spatiul real) reprezinta distanta dintre cel putin doua puncte fizice. In lipsa punctelor fizice nu putem defini spatiul fizic, iar punctul fizic este caracterizat de masa. Deci acolo unde lipseste masa nu poate fi definit spatiul, de aceia pe masura ce se descopera tehnologii superioare de observatie a galaxiilor indepartate, se largesc si dimensiunile universului observabil.

Eu nu stiu de ce tot insisti cu chestia asta Virgil ! Mie mi se pare foarte clar :
Ca sa se largeasca Universul trebuie sa se largeasca intr-un spatiu preexistent. Ce este neclar aici ?

Scris de **virgil** Lun 15 Apr 2024, 06:57

CAdi a scris:
virgil a scris:Spatiul geometric (adica imaginar) reprezinta distanta dintre cel putin doua puncte, iar spatiul fizic (spatiul real) reprezinta distanta dintre cel putin doua puncte fizice. In lipsa punctelor fizice nu putem defini spatiul fizic, iar punctul fizic este caracterizat de masa. Deci acolo unde lipseste masa nu poate fi definit spatiul, de aceia pe masura ce se descopera tehnologii superioare de observatie a galaxiilor indepartate, se largesc si dimensiunile universului observabil.
Eu nu stiu de ce tot insisti cu chestia asta Virgil ! Mie mi se pare foarte clar :
Ca sa se largeasca Universul trebuie sa se largeasca intr-un spatiu preexistent. Ce este neclar aici ?

Eu am explicat destul de clar care este diferenta dintre spatiul teoretic si spatiul fizic adica real. De exemplu intre nucleul unui atom si electronii lui se afla un spatiu fizic si nu un spatiu teoretic, iar spatiul fizic este tot de natura materiala, dovada ca atunci cand se emite o unda laser aceasta reprezinta o oscilatie electromagnetica adica o vibratie a celor doua campuri preexistente, dar care incep sa vibreze la un moment dat fiind perturbat de saltul electronic de pe un nivel energetic pe altul. Acesta este un exemplu de spatiu fizic, iar in macrocosmos spatiul fizic mai contine si spatiul gravitational in care s-au format corpurile ceresti, acele gropi de potential in care s-au format masele respective. Si asta ca sa nu mai vorbesc de campul Higgs care umple tot spatiul fizic, pentru ca si acesti bosoni sunt o forma de existenta a materiei insuficient cunoscuta de noi. Faptul ca bosonii Higgs dau masa particulelor care sunt raspandite in tot universul ne arata ca materia se afla in cele mai nebanuite forme, dimensiuni si spatii.

Scris de **CAdi** Lun 15 Apr 2024, 08:55

Virgil, spatiul din punct de vedere geometric nu contine nimic.

Scris de **virgil** Lun 15 Apr 2024, 21:18

CAdi a scris:Virgil, spatiul din punct de vedere geometric nu contine nimic.

Asa zic si eu, ca spatiul geometric este doar in mintea noastra, in timp ce spatiul fizic este real si reprezinta materia in diferite forme nedescoperite inca pe langa cele cunoscute deja.

Scris de **CAdi** Mar 16 Apr 2024, 08:50

virgil a scris:
CAdi a scris:Virgil, spatiul din punct de vedere geometric nu contine nimic.
Asa zic si eu, ca spatiul geometric este doar in mintea noastra, in timp ce spatiul fizic este real si reprezinta materia in diferite forme nedescoperite inca pe langa cele cunoscute deja.

Materia este materie doar atunci cand capata masa.

Spatiul exista si inaintea aparitiei materiei doar ca nu era definit.
Prin aparitia materiei din acea singularitate B-B , se definesc spatiul si timpul si implicit spatiul capata si un sens geometric prin aparitia volumului.
Acum materia s-a nascut in acest spatiu-timp infinit si se dezvolta in continuare .
O parte din acest spatiu nu contine materie (sub forma de masa si campuri ) contine doar energie .
Campurile ca sa apara trebuie activate (de constiinta cosmica)
Universul cunoscut contine materie sub forma de masa si campuri care se dezvolta in acest spatiu infinit care contine doar energie.
Aceasta dezvoltare a universului cunoscut (plin de materie cu masa si campurile care definesc particulele elementare ) poarta denumirea de expansiune si inflatie
(care este de fapt o expansiune exponentiala a universului)

Scris de **virgil_48** Mar 16 Apr 2024, 09:37

virgil a scris:
CAdi a scris:Virgil, spatiul din punct de vedere geometric nu contine nimic.
Asa zic si eu, ca spatiul geometric este doar in mintea noastra, in timp ce spatiul fizic este real si reprezinta materia in diferite forme nedescoperite inca pe langa cele cunoscute deja.

Pentru a sista aceasta taiere nesfarsita a firului in patru, spatiul fizic
ar putea fi numit mediu spatial, ceace corespunde cu
explicatia ta. Utilizarea cuvantului spatiu la identificarea unor notiuni
si idei diferite, conduce la confuzii sau interpretari gresite.

Scris de **virgil** Mar 16 Apr 2024, 10:36

CAdi a scris:
virgil a scris:
CAdi a scris:Virgil, spatiul din punct de vedere geometric nu contine nimic.
Asa zic si eu, ca spatiul geometric este doar in mintea noastra, in timp ce spatiul fizic este real si reprezinta materia in diferite forme nedescoperite inca pe langa cele cunoscute deja.

Materia este materie doar atunci cand capata masa.

Virgil a raspuns;
Materia nu inseamna neaparat masa. Daca un avion zboara prin aer, te gandesti la masa aerului, sau la masa avionului. Despre aer insa remarci densitatea lui care scade pe masura inaltimii. De exemplu daca consideram oceanul ca fiind un spatiu de referinta, daca l-am considera infinit nu putem spune ce masa are dar are o densitate deci este de natura materiala. In acest spatiu (oceanul) pluteste un aisberg despre care putem spune ca este un corp cu dimensiuni finite si are masa, volum,etc.

Spatiul exista si inaintea aparitiei materiei doar ca nu era definit.
Prin aparitia materiei din acea singularitate se definesc spatiul si timpul si implicit spatiul capata si un sens geometric prin aparitia volumului.

Virgil a raspuns;
Spatiul reprezinta cea mai elementara forma de existenta a materiei, este nedefinit, nelimitat, si insuficient cunoscut. Din moment ce vidul cosmic care este totuna cu spatiul, este caracterizat de doi parametri determinati precum permitivitatea electrica si permeabilitatea magnetica, nu putem spune ca spatiul nu are origine materiala. Din acest spatiu iau nastere toate particulele materiale ale nivelului micro si macrocosmic, si este caracterizat de o densitate calculata de mine ro=9,517.10^22 kg/m3;

Acum materia s-a nascut in acest spatiu-timp infinit si se dezvolta in continuare .
O parte din acest spatiu nu contine materie (sub forma de masa si campuri ) contine doar energie .
Campurile ca sa apara trebuie activate (de constiinta cosmica)

Virgil a raspuns;
Ce argumente aduci ca sa sustii ideia ca materia s-a nascut din acest spatiu-timp imaterial dar plin de energie ? Ce semnificatie are energia in lipsa miscarii, vibratiei, oscilatiei, unor entitati materiale?
Vorbesti despre o constiinta cosmica si astfel aluneci in misticism, in timp ce noi vorbim de fizica. Toate legile fizicii se regasesc de la sine in modurile multiple de comportare ale materiei organizate pe mai multe niveluri cosmice. Suma tuturor legilor naturii care fac posibile producerea oricaror evenimente poate fi numita constiinta cosmica, D-zeu sau pur si simplu natura, dar obiectul nostru de studiu reprezinta doar descoperirea legilor fizicii.

Universul cunoscut contine materie sub forma de masa si campuri care se dezvolta in acest spatiu infinit care contine doar energie.
Aceasta dezvoltare a universului cunoscut (plin de materie cu masa si campurile care definesc particulele elementare ) poarta denumirea de expansiune si inflatie
(care este de fapt o expansiune exponentiala a universului)

Virgil a raspuns;
Eu consider ca universul este nelimitat in timp si spatiu, deci daca acum 14 miliarde de ani universul observabil era in expansiune, acum ar putea fi intr-un proces de contractare, sau stagnare, insa universul infinit nu poate ramane decat infinit fie ca se indreapta spre plus infinit sau spre minus infinit.

Scris de **virgil_48** Mar 16 Apr 2024, 12:10

virgil a scris:. . . . .

Virgil a raspuns;
Materia nu inseamna neaparat masa. Daca un avion zboara prin aer, te gandesti la masa aerului, sau la masa avionului. Despre aer insa remarci densitatea lui care scade pe masura inaltimii. De exemplu daca consideram oceanul ca fiind un spatiu de referinta, daca l-am considera infinit nu putem spune ce masa are dar are o densitate deci este de natura materiala. In acest spatiu (oceanul) pluteste un aisberg despre care putem spune ca este un corp cu dimensiuni finite si are masa, volum,etc.
. . . . .

Materia nu inseamna masa.
Masa este o proprietate a materiei, dar cele doua sunt legate
fara posibilitate de separare. Nu exista una fara alta, oricate
argumente sofisticate s-ar putea imagina. Nu cunosc o alta
componenta fizica in afara de materie care sa aiba masa.
Dar daca exista un exemplu concret de separare, sunt curios
sa-l aflu si sa-l analizam.
Materie fara masa sau masa fara materie fara amestecul altor
notiuni !
Adica nu de felul exemplelor din citat.

Scris de **curiosul** Mar 16 Apr 2024, 12:53

virgil_48 a scris:
virgil a scris:. . . . .

Virgil a raspuns;
Materia nu inseamna neaparat masa. Daca un avion zboara prin aer, te gandesti la masa aerului, sau la masa avionului. Despre aer insa remarci densitatea lui care scade pe masura inaltimii. De exemplu daca consideram oceanul ca fiind un spatiu de referinta, daca l-am considera infinit nu putem spune ce masa are dar are o densitate deci este de natura materiala. In acest spatiu (oceanul) pluteste un aisberg despre care putem spune ca este un corp cu dimensiuni finite si are masa, volum,etc.
. . . . .
Materia nu inseamna masa.
Masa este o proprietate a materiei, dar cele doua sunt legate
fara posibilitate de separare. Nu exista una fara alta, oricate
argumente sofisticate s-ar putea imagina. Nu cunosc o alta
componenta fizica in afara de materie care sa aiba masa.
Dar daca exista un exemplu concret de separare, sunt curios
sa-l aflu si sa-l analizam.
Materie fara masa sau masa fara materie fara amestecul altor
notiuni !
Adica nu de felul exemplelor din citat.

În sfârșit...
De asemenea, singura modalitate de a pune în evidență masa ca proprietate a materiei este doar prin intermediul unei interacțiuni.
Ceea ce face ca masa, în mod paradoxal, să fie tot o chestiune ce se reflectă în cantitatea de mișcare.
De aia și toate principiile de conservare de la nivel newtonian sunt indisolubil legate de masă și mișcare, masa punându-se reduce, de asemenea, la exprimarea de cantitate de mișcare.
Un corp în repaus are masă zero așa cum are și un corp în mișcare inerțială sau cădere liberă.
Este o chestiune ce poate fi relaționată cu comportamentul fizic identic în aceste situații.

Scris de **CAdi** Mar 16 Apr 2024, 12:58

virgil a scris:
CAdi a scris:
virgil a scris:
Asa zic si eu, ca spatiul geometric este doar in mintea noastra, in timp ce spatiul fizic este real si reprezinta materia in diferite forme nedescoperite inca pe langa cele cunoscute deja.

Materia este materie doar atunci cand capata masa.

Virgil a raspuns;
Materia nu inseamna neaparat masa. Daca un avion zboara prin aer, te gandesti la masa aerului, sau la masa avionului. Despre aer insa remarci densitatea lui care scade pe masura inaltimii. De exemplu daca consideram oceanul ca fiind un spatiu de referinta, daca l-am considera infinit nu putem spune ce masa are dar are o densitate deci este de natura materiala. In acest spatiu (oceanul) pluteste un aisberg despre care putem spune ca este un corp cu dimensiuni finite si are masa, volum,etc.

Spatiul exista si inaintea aparitiei materiei doar ca nu era definit.
Prin aparitia materiei din acea singularitate se definesc spatiul si timpul si implicit spatiul capata si un sens geometric prin aparitia volumului.

Virgil a raspuns;
Spatiul reprezinta cea mai elementara forma de existenta a materiei, este nedefinit, nelimitat, si insuficient cunoscut. Din moment ce vidul cosmic care este totuna cu spatiul, este caracterizat de doi parametri determinati precum permitivitatea electrica si permeabilitatea magnetica, nu putem spune ca spatiul nu are origine materiala. Din acest spatiu iau nastere toate particulele materiale ale nivelului micro si macrocosmic, si este caracterizat de o densitate calculata de mine ro=9,517.10^22 kg/m3;

Acum materia s-a nascut in acest spatiu-timp infinit si se dezvolta in continuare .
O parte din acest spatiu nu contine materie (sub forma de masa si campuri ) contine doar energie .
Campurile ca sa apara trebuie activate (de constiinta cosmica)

Virgil a raspuns;
Ce argumente aduci ca sa sustii ideia ca materia s-a nascut din acest spatiu-timp imaterial dar plin de energie ? Ce semnificatie are energia in lipsa miscarii, vibratiei, oscilatiei, unor entitati materiale?
Vorbesti despre o constiinta cosmica si astfel aluneci in misticism, in timp ce noi vorbim de fizica. Toate legile fizicii se regasesc de la sine in modurile multiple de comportare ale materiei organizate pe mai multe niveluri cosmice. Suma tuturor legilor naturii care fac posibile producerea oricaror evenimente poate fi numita constiinta cosmica, D-zeu sau pur si simplu natura, dar obiectul nostru de studiu reprezinta doar descoperirea legilor fizicii.

Universul cunoscut contine materie sub forma de masa si campuri care se dezvolta in acest spatiu infinit care contine doar energie.
Aceasta dezvoltare a universului cunoscut (plin de materie cu masa si campurile care definesc particulele elementare ) poarta denumirea de expansiune si inflatie
(care este de fapt o expansiune exponentiala a universului)

Virgil a raspuns;
Eu consider ca universul este nelimitat in timp si spatiu, deci daca acum 14 miliarde de ani universul observabil era in expansiune, acum ar putea fi intr-un proces de contractare, sau stagnare,
insa universul infinit nu poate ramane decat infinit fie ca se indreapta spre plus infinit sau spre minus infinit.

Materia inseamna masa . Daca nu avem masa avem doar energie activa si pasiva.
Spatiul nu reprezinta o forma de existenta a materiei . Lol.
Campul Higgs este energie scalara si este format din energie pasiva.
Universul nu este nelimitat in timp si spatiu.
Universul cunoscut se estimeaza ca are 14 miliarde de ani lumina de la B-B dar in viitor peste 5 miliarde de ani in timp ce noi ne deplasam in spatiu odata cu galaxia ,
cu cat se va extinde de la B-B ?
Cat s-a extins ? sunny

(Cu observatorul James Webb s-a descoperit o galaxie aflata la 33 miliarde de ani lumina de noi asa ca datele sunt incerte)
Universul cunoscut se extinde in spatiul -timp infinit preexistent actualului univers .
Acest spatiu-timp din afara universului nu are dimensiuni pentru ca nu exista materie in el care sa-i defineasca dimensiunile doar energie pasiva.
Energia nemanifestata nu este materie .
In rest imi pastrez opinia initiala si nu are rost sa mai port discutii contradictorii pe tema asta. Mi-am expus deja concluziile.

Scris de **virgil_48** Mar 16 Apr 2024, 16:29

curiosul a scris:. . . . .
Un corp în repaus are masă zero așa cum are și un corp în mișcare inerțială sau cădere liberă.
Este o chestiune ce poate fi relaționată cu comportamentul fizic identic în aceste situații.

Un corp in repaus are acceleratia zero si de aceea greutatea lui,
G = F = m x a este zero. Cand intr-un produs unul dintre factori
este nul, ceilalti pot avea o valoare semnificativa. In cazul acesta
este vorba de masa, m. Masa de repaus, m care produce inertia
repausului.
Daca masa corpului in repaus ar fi zero, ai putea sa-l misti fara
nici un efort.

Scris de **curiosul** Mar 16 Apr 2024, 22:43

virgil_48 a scris:
Daca masa corpului in repaus ar fi zero, ai putea sa-l misti fara
nici un efort.

Ai putea, dar tocmai asta este ideea.
De altfel eu am mai pus întrebarea cum ar fi un univers fără inerție.
Și nu este așa de simplu de răspuns.
Ai putea, cum spui și tu, ca orice corp să poată fi mișcat fără efort SAU niciun corp nu poate mișca niciun corp.
Pentru că proprietatea de inerție este o chestiune de opunere la schimbarea stării de mișcare, iar atunci, în acest scenariu, cine mișcă pe cine mișcă?
Cine ar trebui să se opună, corpul în mișcare sau corpul în repaus?
Adică, în acest scenariu, de ce mai degrabă corpurile ar putea fi puse în mișcare fără efort în loc de în momentul unei interacțiuni mișcarea dispare.
Corpul considerat în mișcare pune în mișcare corpul considerat în repaus sau corpul considerat în repaus frânează (tot fără efort în lipsa inerției) corpul considerat în mișcare?

Vezi tu...
Nu e așa simplu, scenariul "merge" la două capete.
De am favoriza unul dintre ele și nu celălalt?
Dacă înțelegi ce vreau să spun.
Și tu înțelegi ce vreau să spun că ești "băiat" isteț.

Iar tre' să mă lungesc, dar asta e...

Am putea interpreta că proprietatea de inerție este o chestiune de genul "universul nu are încotro", este singura lui opțiune comportamentală, iar inerția nu este doar o chestiune de postulat nedemonstrabil în percepția noastră, ci un adevăr intrinsec fundamental în comportamentul Naturii.
S-ar putea să nu fie chiar așa.

Toate legile newtoniene, ca de altfel în orice sistem axiomatic, deși aparent una se deduce din cealaltă, ele sunt efectiv implicate una pe alta.
Și am mai spus și asta, dar nu se prea aude fără ochelari, se pare.
Orice sistem axiomatizat poate fi redus pur și simplu la un SINGUR postulat fundamental.
Toate celelalte concluzii și deducții în sistem se pot implica, și trebuie să se implice, reciproc.
În cazul fizicii newtoniene, "postulatul" fundamental este inerția.
Restul sunt concluzii și deducții care sunt implicate reciproc.
Inclusiv faptul că ele sunt separate perceptual prin legea 1, legea 2, legea 3, legea x.
SINGURUL principiu/postulat fundamental al mecanicii Newtoniene este inerția, restul sunt consecințe directe ale inerției, nu inseparabile sau independente de inerție.

Ne-am depărtat un pic, dar revenim la problema de masă.
De masă oare?
Ce este masa?
Am băgat noi nu'ș ce câmp Higgs care dă masă corpurilor dar cum spuneam, introducem noi chestiuni în sistem doar ca să putem explica lucrurile.

Sunt de acord cu ce ai zis.
Materia nu înseamnă masă!
Masă este doar o chestiune care caracterizează gradul de opunere inerțială.
Am zice noi corespunzător cantității de substanță (masă).
Nu!
Eu sunt de părere că nu!
As zice că corpurile nu se opun inerțial datorită masei, ci pentru conservarea cantității de mișcare.
Inerția însăși este o chestiune care se reflectă în conservarea cantității de mișcare.
De aia singurul scenariul posibil, de mai sus, este doar așa cum este.

Mă rog, aș mai scrie încă vreun km, dar rămâne așa și atât acum.

Scris de **CAdi** Mar 16 Apr 2024, 23:37

Spiritul ce este Curiosule , materie ?

Scris de **virgil_48** Mier 17 Apr 2024, 07:17

curiosul a scris:
virgil_48 a scris:
Daca masa corpului in repaus ar fi zero, ai putea sa-l misti fara
nici un efort.
Ai putea, dar tocmai asta este ideea.
De altfel eu am mai pus întrebarea cum ar fi un univers fără inerție.
Și nu este așa de simplu de răspuns.
Ai putea, cum spui și tu, ca orice corp să poată fi mișcat fără efort SAU niciun corp nu poate mișca niciun corp.
Pentru că proprietatea de inerție este o chestiune de opunere la schimbarea stării de mișcare, iar atunci, în acest scenariu, cine mișcă pe cine mișcă?
Cine ar trebui să se opună, corpul în mișcare sau corpul în repaus?
Adică, în acest scenariu, de ce mai degrabă corpurile ar putea fi puse în mișcare fără efort în loc de în momentul unei interacțiuni mișcarea dispare.
Corpul considerat în mișcare pune în mișcare corpul considerat în repaus sau corpul considerat în repaus frânează (tot fără efort în lipsa inerției) corpul considerat în mișcare?
. . . . .

Textul acesta(intreg) permite o sintetizare si o clarificare?

Scris de **virgil** Mier 17 Apr 2024, 07:35

CAdi a scris:

Universul nu este nelimitat in timp si spatiu.
Universul cunoscut se estimeaza ca are 14 miliarde de ani lumina de la B-B dar in viitor peste 5 miliarde de ani in timp ce noi ne deplasam in spatiu odata cu galaxia ,
cu cat se va extinde de la B-B ?
Cat s-a extins ? (Cu observatorul James Webb s-a descoperit o galaxie aflata la 33 miliarde de ani lumina de noi asa ca datele sunt incerte)
Universul cunoscut se extinde in spatiul -timp infinit preexistent actualului univers .
Acest spatiu-timp din afara universului nu are dimensiuni pentru ca nu exista materie in el care sa-i defineasca dimensiunile doar energie pasiva.
Energia nemanifestata nu este materie .
In rest imi pastrez opinia initiala si nu are rost sa mai port discutii contradictorii pe tema asta. Mi-am expus deja concluziile.

Virgil a raspuns;
Extras din Wikipedia:
Expansiunea metrică a Universului este creșterea distanței măsurate între două obiecte din Univers pe măsură ce timpul se schimbă. Este o expansiune intrinsecă prin care se modifică scara spațiului în sine. Universul nu se extinde „în” nimic și nu necesită spațiu pentru a exista „în afara” acestuia. Tehnic, nici spațiul, nici obiectele din spațiu nu se mișcă. În schimb, metrica care guvernează dimensiunea și geometria spațiu-timpului propriu-zis este cea care se modifică la scară. Este ca și cum obiectele nu se mișcă de la sine, spațiul „crește” într-un fel oarecare între ele. Deși lumina și obiectele din spațiu nu pot circula mai repede decât viteza luminii, această limitare nu restricționează metrica în sine. Pentru un observator, apare că spațiul se extinde și toate galaxiile, cu excepția celor mai apropiate, se îndepărtează.

...................................
Extinderea metrică a spațiului este complet diferită de expansiunile și exploziile văzute în viața de zi cu zi. Pare, de asemenea, o proprietate a universului în ansamblu, mai degrabă decât un fenomen care se aplică doar unei părți a Universului sau poate fi observat din „exterior”.
.................................
Aceste detalii reprezintă o sursă frecventă de confuzie printre amatori și chiar fizicieni profesioniști.[2] Datorită naturii non-intuitive a subiectului și a ceea ce a fost descris de unii drept opțiuni „neglijente” de formulare, anumite descrieri ale extinderii metrice a spațiului și a concepțiilor greșite la care pot conduce astfel de descrieri, reprezintă o temă permanentă de discuții în cadrul educației și comunicarea conceptelor științifice.

Virgil a raspuns;
Nefiind nici un model intuitiv privind extinderea metrica a spatiului, care difera de exploziile vazute de noi, consider ca nici o discutie pe aceasta tema aici pe forum nu este concludenta.
Ce am inteles eu este ca desi toate galaxiile stau pe loc si universul nu se extinde in nimic, datorita extinderii metrice noi percepem ca galaxiile se indeparteaza cu viteze superioare vitezei luminii.

Daca cineva intelege mai mult, fara sa bata apa in piua, astept sa vina cu detalii.

Scris de **CAdi** Mier 17 Apr 2024, 08:05

Ma grabesc la tenis. Am facut un desen ca sa intelegi mai bine :

Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate? - Pagina 11 20240410

Scris de **curiosul** Mier 17 Apr 2024, 13:19

virgil_48 a scris:
curiosul a scris:
virgil_48 a scris:
Daca masa corpului in repaus ar fi zero, ai putea sa-l misti fara
nici un efort.
Ai putea, dar tocmai asta este ideea.
De altfel eu am mai pus întrebarea cum ar fi un univers fără inerție.
Și nu este așa de simplu de răspuns.
Ai putea, cum spui și tu, ca orice corp să poată fi mișcat fără efort SAU niciun corp nu poate mișca niciun corp.
Pentru că proprietatea de inerție este o chestiune de opunere la schimbarea stării de mișcare, iar atunci, în acest scenariu, cine mișcă pe cine mișcă?
Cine ar trebui să se opună, corpul în mișcare sau corpul în repaus?
Adică, în acest scenariu, de ce mai degrabă corpurile ar putea fi puse în mișcare fără efort în loc de în momentul unei interacțiuni mișcarea dispare.
Corpul considerat în mișcare pune în mișcare corpul considerat în repaus sau corpul considerat în repaus frânează (tot fără efort în lipsa inerției) corpul considerat în mișcare?
. . . . .
Textul acesta(intreg) permite o sintetizare si o clarificare?

Păi cred că da, deși este sintetizat și clarificat mai sus.

O mare parte în înțelegerea clară a lucrurilor depinde de modul în care pui problema.

Inerția pare să fie o proprietate a corpurilor raportată la schimbarea stării de mișcare, în primul rând, după care te raportezi la un aspect cantitativ, cât se schimbă din starea de mișcare și de ce se schimbă atât și nu mai mult sau mai puțin.
Iar la nivel cantitativ aici apare importanța "masei".
Dar materie nu înseamnă neapărat masă, ci la fel ca și inerția, masa ar putea fi doar o proprietate a materiei, prin masă putându-se înțelege ceva de genul "cantitate de substanță", proprietate (sau proprietăți) care sunt un răspuns comportamental al materiei în momentul (sau pe tot timpul) unei interacțiuni.

Așadar, orice fel de proprietăți ar avea materia ele "apar" doar în momentul unei interacțiuni și, în consecință, inerția și masa sunt răspunsul corpurilor în urma unei interacțiuni fizice, nu proprietăți ale materiei.

Nu există niciun raționament coerent demonstrabil prin care masa este o proprietate INTRINSECĂ a materiei, ci doar o chestiune speculativ-postulativă.
Materia ar putea să nu aibă niciun fel de proprietăți, iar acestea putând fi doar concluzii stabilite analizând comportamentul în momentul unei interacțiuni.
Mă mai lungesc?

@CAdi,
Ca să răspunzi obiectiv la întrebarea "spiritul este materie", sau nu, trebuie să filtrezi comparativ noțiunile în funcție de aspectele care le diferențiază.
Din acest punct de vedere valoarea de adevăr a unei afirmații ce implică comparare perceptuală nu se poate stabili decât raportat la un sistem de definiții.
Deci până nu le definești pe fiecare în parte, nu poți să stabilești nicio concluzie privind caracterul de adevăr al afirmației respective.

Scris de **CAdi** Mier 17 Apr 2024, 14:05

curiosul a scris:

@CAdi,
Ca să răspunzi obiectiv la întrebarea "spiritul este materie", sau nu, trebuie să filtrezi comparativ noțiunile în funcție de aspectele care le diferențiază.
Din acest punct de vedere valoarea de adevăr a unei afirmații ce implică comparare perceptuală nu se poate stabili decât raportat la un sistem de definiții.
Deci până nu le definești pe fiecare în parte, nu poți să stabilești nicio concluzie privind caracterul de adevăr al afirmației respective.

Curiosul, nu scapi asa usor, tu trebuie sa razpunzi , nu eu. Intrebarea ti-am adresat-o tie.

Scris de **curiosul** Mier 17 Apr 2024, 14:32

Întrebarea ta face parte din spectrul întrebărilor ce nu au valoare de adevăr prin principiul terțului exclus.
Adică tu poți să pui problema la modul "fie spiritul este materie" , fie "spiritul nu este materie" și tu îmi "ceri" acum să aleg una din două.
Repet, ca să aleg un răspuns trebuie să compar noțiunile folosite.
În funcție de caracteristicile pe care le stabilesc perceptual pentru fiecare în parte în ideea de a stabili valoarea de adevăr a "alegerii", răspunsul poate fi...și unul, și celalalt.

Repet, acest tip de afirmații sunt indecidabile in sistemul logic și nu au valoare de adevăr fără raportarea la un sistem comparativ de definiții, alegând acesta ca fiind cel mai obiectiv răspuns.

Trebuie să înțelegi și să accepți faptul că afirmația este indecidabilă din perspectiva caracterului demonstrabil sau de argumentare.
Iar ca să înțelegi mai bine, sistemul logic de argumentare presupune separare comparativă la nivel de diferențiere.
Din acest punct de vedere, ele pot fi diferite sau identice în funcție de ce le diferențiază.
Hai să dăm Cezarului ce-i al Cezarului.
Nu cauta în punctele mele de vedere salvarea incertitudinilor tale.
Tot ceea ce crezi tu pentru tine este un adevăr intrinsec.
În momentul în care ceri o părere ai o incertitudine, iar acest tip de incertitudini nu au nevoie de demonstrație și nici de confirmare.

Scris de **curiosul** Mier 17 Apr 2024, 16:02

virgil a scris:

Daca cineva intelege mai mult, fara sa bata apa in piua, astept sa vina cu detalii.

Toți batem apa în piuă, virgil, dar...
Raportat la textul inițial din mesajul din care am extras citatul, extinderea "metricii" spațiului aș avea ceva de spus, deși nu știu însă cât de obiectiv poate fi.

Hai să ne imaginăm, mai întâi, cum se deplasează lumina printr-o metrică diferită a spațiului, astfel încât să fie compatibil cu principiul constantei vitezei luminii.

Presupunem că spațiul nu este vreo "substanță", despre care spuneam la un moment dat că trebuie să fie granulat și probabil așa și trebuie să fie, ci un..."mediu fizic" prin care lumina se deplasează.

Dacă atât un corp în mișcare, cât și un corp în repaus, emite lumină cu aceeași viteză prin spațiu, problema se pune la nivel de propagare a luminii prin spațiu.
Cum se propagă lumina prin spațiu astfel încât "metrica" spațiului să nu influențeze viteza de propagare din aproape în aproape prin spațiu ca să fie compatibilă cu viteza identică de propagare?

Ne-am putea imagina propagarea luminii prin spațiu ca un pieton ce traversează o stradă pe trecerea de pietoni astfel încât fiecare pas al pietonului este corespondent unei linii de pe trecerea de pietoni.
Pentru a păstra aceeași viteză de deplasare a pietonului, dacă liniile "zebrei" sunt mai distanțate, pașii trebuie să fie mai mari și mai lenți, dacă liniile "zebrei" sunt mai apropiate, pașii pietonului trebuie să fie mai deși și mai rapizi.

Înainte de a continua, acest aspect trebuie corelat cu frecvența și lungimea de undă motiv pentru care cred că trebuie să ne imaginăm, de asemenea, "trecerea de pietoni" nu ca pe asfalt solid, ci ca pe o suprafață elastică în care fiecare pas poate produce o "undă" pe aceea suprafață.

Cred că așa se explică, atât experimentul cu cele două fante, cât și "perpendicularitatea" campului electric și magnetic.
Pașii deși și rapizi produc unde mici și dese, pașii rari și lenți produc unde mari și rare.
La nivel de asociere cu frecvența și lungimea de undă a luminii, iar în această interpretare, lumina ar putea fi doar particulă ce produce unde "în apropierea ei" în sensul de mișcare.
Electric putandu-se raporta la mișcarea electronului iar magnetic la unde locale pe care le produce mișcarea sa prin mediu.
Electron-pieton, mediu-trecere de pietoni "elastică", magnetic-undele produse de pașii pietonului în trecerea de pietoni.

Totuși, în această interpretare, putem reduce analiza la un principiu conservativ prin care pașii mari și rari apasă cu "forță" mai mare asupra trecerii de pietoni, decât apasă pașii mici și deși, unde per total, cantitatea totală de mișcare transmisă mediului prin unde este identică.
Iar undele locale produse sunt o formă de energie potențială ce poată fi transmisă corpurilor/particulelor ce le absorb.
Mă rog, mecanismul trebuie discutat mai amplu aici pentru că, în esență, tot comportamentul fizic al materiei poate fi redus la o chestiune de transmitere și absorbție de cantitate de mișcare.
O undă însăși transportă o cantitate de mișcare potențială pe care o transmite în urma interacțiunii.

Totuși, care este interpretarea constantei vitezei luminii și revenim la trecerea de pietoni.
Scriu în mesajul următor.

Scris de **curiosul** Mier 17 Apr 2024, 16:15

În același experiment imaginar cu pietonul ce traversează o trecere de pietoni, aceasta din urmă putând fi comparată cu suprafața unei ape în care se pot forma unde la fiecare pas ca și cum ai arunca o piatră de dimensiune diferită în funcție de pasul des sau rar, trebuie să luăm în calcul, raportat la constanta vitezei luminii, ce anume determină viteză diferită a pașilor pietonului în funcție de distanța dintre liniile trecerii de pietoni?

Scris de **curiosul** Mier 17 Apr 2024, 17:02

Tot scriind acum și analizând logic constanta vitezei luminii îmi dau seama de faptul că este contradictorie.
Îmi dau seama că cea mai mare parte din relativitate este o chestiune de combinare implicativă incorectă a sistemelor de referință.
Relativitatea merge pe principiul "din perspectiva observatorului care..."
Iar asta este o chestiune corectă rațional, dar fără fundament fizic.
Și uite-așa dau iar cu stângu-n dreptu' când analizez relativitatea.
Pare logică, dar nu-i corectă.
Dar mă bucur că am mai ajuns o dată la concluzia asta.
Relativitatea este un "bullshit" logic atat de bine pus la punct teoretic...
Dar la un moment dat, oricât ai da cu fard ceva să îl faci frumos, tot se vede adevărul...

Scris de **CAdi** Mier 17 Apr 2024, 18:07

Curiosu, ia o pauza si respira. Totusi subiectul topicului este altul. Am cazut prea mult in offtopic.

Scris de **curiosul** Mier 17 Apr 2024, 18:54

Bine, Cadi, hai să revenim la subiect.
De ce noaptea nu vedem culorile?
Celule cu conuri și cu bastonașe etc.
Dar culorile sunt consecințe, în interpretare fizică, ale unor lungimi de undă diferită ale luminii.
Asta ce înseamnă, că noaptea anumite lungimi de undă din spectrul luminii nu mai există?
Sau atunci cum explicăm culorile totuși?
Cine a băut prea multă iarbă în știința asta?

Am fost offtopic?
Iar?
Bine, revenim online și ontopic.

În ce privește gravitația, Newton are dreptate.

Scris de **CAdi** Mier 17 Apr 2024, 19:02

Ca sa aiba dreptate Newton , trebuie sa existe gravitoni purtatori ai fortei de atractie. Nu s-au descoperit aceste particule elementare. Nici macar la CERN.

Scris de Continut sponsorizat

Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Re: Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?