Miscarea

Rezumarea primului mesaj :

CONSTATARE:
Orice miscarea are doua componente:
- 1. COMPONENTA INERTIALA
- 2. EFECTUL MEDIULUI
 - 1. Corpul/particula care s-ar misca NUMAI sub influenta componentei
inertiale ar avea o miscare rectilinie uniforma  infinita. Aceasta varianta
nu se regaseste in mediul nostru si probabil ca nici in Univers. Fiindca o
miscare infinita, pana la urma tot ajunge intr-o zona unde miscarea va
fi influentata de mediu. Dar miscarea inertiala rectilinie este scheletul
oricarei miscari, chiar daca nu poate avea loc la infinit. Atunci cand se
compune cu efectul mediului, isi pierde caracteristica de rectiliniaritate
si/sau de uniformitate.
- 2. Efectul mediului se manifesta sub forme multiple, cate una sau mai
multe simultan.
Cea mai cunoscuta este frecarea, dar in mediul nostru sunt multe altele :
Gravitatia
Forta centrifuga
Magnetismul
Vascozitatea
Fluxurile de particule, vantul
Corpurile, coliziunile, care se opun sau deviaza miscarea
Impingerea apei
Presiunea, forta
Tractarea sau autopropulsarea(o consider factor de mediu)
O sosea sau o cale de rulare
Un plan inclinat

Toate acestea abat miscarea de la caracteristica de linearitate si/sau
uniformitate(viteza uniforma).
Nici nu stiu daca le pot enumera pe toate, iar unele dintre cele de mai sus
sunt similare. Daca imi amintesc altele le voi adauga, sau poate interveni
si altcineva.
Orice miscare are in componenta sa, o cantitate mai mare sau mai mica
din cele doua componente. Banuiesc ca s-ar putea evalua. Ceace le
deosebeste este ca inertia nu produce lucru mecanic, dar componenta
miscarii cauzata de mediu, produce !
P.S. Daca voi primi observatii pertinente, am sa operez modificari.

CAdi a scris:

CAdi a scris:

virgil a scris:Raspunsul corect este b.

Asa am raspuns si eu ca tine !
Dar...

Unde vezi tu varianta ca a sustinut Virgil sau eu varianta  a ) ?
Varianta a) nu a sustinut-o nimeni dintre noi , cu toate ca experienta arata ca ea este cea corecta!
P.S. Ce manevre poti sa faci !

Orice ai fi sustinut, o dai la intors cu curaj. Invoci filme si experiente
(NASA) care sustin varianta a) si acum nu-ti mai amintesti.
Apeleaza la resursele tale de farmacist !
Eu despre subiectul acesta, NASA a, b, c, nu mai discut. Am neglijat
fara rost varianta d.  
https://cercetare.forumgratuit.ro/t3284p210-miscarea#111655

virgil_48 a scris:

virgil a scris: varianta corecta este b

CAdi a scris:
Asa am raspuns si eu ca tine !
Dar...

Unde vezi tu varianta ca a sustinut Virgil sau eu varianta  a ) ?
Varianta a) nu a sustinut-o nimeni dintre noi , cu toate ca experienta arata ca ea este cea corecta!
P.S. Ce manevre poti sa faci !

virgil_48 a scris:Orice ai fi sustinut, o dai la intors cu curaj. Invoci filme si experiente
(NASA) care sustin varianta a) si acum nu-ti mai amintesti.
Apeleaza la resursele tale de farmacist !
Eu despre subiectul acesta, NASA a, b, c, nu mai discut. Am neglijat
fara rost varianta d.  
https://cercetare.forumgratuit.ro/t3284p210-miscarea#111655

Ce intors mai ?
Nu vezi in fata ta raspunsul meu si al lui Virgil si nu ai vizionat filmul care arata realitatea :
dupa ruperea legaturii bila a continuat miscarea in forma de cerc , pana cand coarda sau arcul a lovit-o?
Adica varianta a)  ?
Dar sa fac un rezumat ca poate iti activezi memoria :
Tu ai sustinut varianta d)    
Virgil a sustinut varianta b)
Am sustinut si eu la inceput varianta b) pentru ca eu am vazut filmul inaintea voastra  si am anuntat acest lucru pe forum.
Experienta a continuat in film si varianta corecta a fost a)
Rezultatul  acesta a fost pus pe forum si am anuntat ca varianta b) este gresita.
Explicatia a fost ca bila a continuat miscarea in forma de cerc datorita momentului cinetic de inertie .
De aceea dupa film am sustinut impreuna cu Virgil repet , dupa film varianta a) nu inainte de film cum lasi tu  impresia!
Inainte de film toti 3 am gresit raspunsul !
Insa in continuare tu nu crezi ce ai in fata ochilor tai : varianta a). Se pare ca ai o tendinta de psihoza !

In orice caz varianta a)  care este aratata de experienta din film este uimitoare si da apa la moara lui Einstein :
S-ar putea ca Luna sa nu fie atrasa de nici o forta gravitationala si sa se miste inertial pe pliul (cuta) din ,,groapa de potential "
a Terrei ( groapa de potential = spatiu-timp distorsionat al Terrei= expresie artistica  )



In „groapa de potential”, bila are echilibru maxim (daca o misti, oscileaza pana revine la starea initiala), dar are energie potentiala minima.
In varful dealului, echilibrul e minim (instabil), dar energia potentiala e maxima – daca-i dai drumul ajunge departe, dar nu mai ajunge in starea initiala.

CAdi a scris:In orice caz varianta a)  care este aratata de experienta din film este uimitoare si da apa la moara lui Einstein :
S-ar putea ca Luna sa nu fie atrasa de nici o forta gravitationala si sa se miste inertial pe pliul (cuta) din ,,groapa de potential "
a Terrei ( groapa de potential = spatiu-timp deformat al Terrei= expresie artistica )

Tot ca expresie artistica;
Fiecare corp ceresc evolueaza in "plasa" celui mai mare. Cel mare genereaza campul iar cel mic "danseaza" pe ritmul aceluia. La randul lui cel mic are propria lui plasa in care danseaza altul si mai mic. Cel mai mic se numeste satelit. Dar ca sa ajung la radiatia de fond ar mai trebui sa existe unul si mai mic, dar in sistemul nostru solar nu exista si nu stiu ce sa fac.

virgil a scris:

CAdi a scris:In orice caz varianta a)  care este aratata de experienta din film este uimitoare si da apa la moara lui Einstein :
S-ar putea ca Luna sa nu fie atrasa de nici o forta gravitationala si sa se miste inertial pe pliul (cuta) din ,,groapa de potential "
a Terrei ( groapa de potential = spatiu-timp deformat al Terrei= expresie artistica )

Tot ca expresie artistica;
Fiecare corp ceresc evolueaza in "plasa" celui mai mare. Cel mare genereaza campul iar cel mic "danseaza" pe ritmul aceluia.
La randul lui cel mic are propria lui plasa in care danseaza altul si mai mic. Cel mai mic se numeste satelit.
Dar ca sa ajung la radiatia de fond ar mai trebui sa existe unul si mai mic, dar in sistemul nostru solar nu exista si nu stiu ce sa fac.

M-ai bagat in ceata ! Ce legatura crezi ca are radiatia de fond cu campul gravitational ?

CAdi a scris:. . . . .
Experienta a continuat in film si varianta corecta a fost a)
Rezultatul  acesta a fost pus pe forum si am anuntat ca varianta b) este gresita.
Explicatia a fost ca bila a continuat miscarea in forma de cerc datorita momentului cinetic de inertie .
De aceea dupa film am sustinut impreuna cu Virgil repet , dupa film varianta a) nu inainte de film cum lasi tu  impresia!
Inainte de film toti 3 am gresit raspunsul !
Insa in continuare tu nu crezi ce ai in fata ochilor tai :  varianta a). Se pare ca ai o tendinta de psihoza !

Ai uitat de la ce problema a pornit discutia si acum bati campii
cu alt subiect. Vad ca ai aptitudini si pentru medicina. Dece nu
te lasi de fizica ca nu-i de tine .
Nu te-ai prins ?
Varianta a) este cauzata de resortul pe care il trage mingea . Si
dureaza numai 1- 2 secunde. Dar ziceai ca momentul cinetic se
conserva.   Tu chiar crezi ca un corp scapat din miscarea de
rotatie va continua sa se invarteasca in jurul centrului ?
Poti sa scrii ce vrei, dar eu nu mai particip la gluma asta.

Discutia asta este serioasa :

CAdi a scris:In orice caz varianta a)  care este aratata de experienta din film este uimitoare si da apa la moara lui Einstein :
S-ar putea ca Luna sa nu fie atrasa de nici o forta gravitationala si sa se miste inertial pe pliul (cuta) din ,,groapa de potential "
a Terrei ( groapa de potential = spatiu-timp distorsionat al Terrei= expresie artistica  )



In „groapa de potential”, bila are echilibru maxim (daca o misti, oscileaza pana revine la starea initiala), dar are energie potentiala minima.
In varful dealului, echilibrul e minim (instabil), dar energia potentiala e maxima – daca-i dai drumul ajunge departe, dar nu mai ajunge in starea initiala.

Nu mai veni cu devierea subiectului .
Dar ca sa-ti raspund:
nu stim daca bila ar fi descris un cerc mai mare (pentru ca oricum ea va cadea in cele din urma pe Pamant datorita fortei gravitationale) dar e cert
ca daca nu ar fi lovita de arc sau de coarda elastica , miscarea ei ar continua.
De aceea am vorbit ca experienta era bine sa fi fost facuta cu o  prastie , ca dupa eliberarea din miscarea de rotatie sa vedem
daca bila urmareste mai mult traiectoria unui cerc.
S-ar parea ca da si atunci ar fi vorba de conservarea momentului cinetic de inertie.
Daca experienta s-ar derula in vid sau ma rog intr-un spatiu unde nu am avea gravitatie (pe SSI) am trage concluzii mai apropiate de realitate.

In orice caz este uimitoare aceasta experienta si dezvoltand te duce cu gandul la miscarea inertiala a Lunii in jurul Pamantului .

CAdi a scris:
. . . . .
Nu mai veni cu devierea subiectului .
Dar ca sa-ti raspund:
nu stim daca bila ar fi descris un cerc mai mare (pentru ca oricum ea va cadea in cele din urma pe Pamant datorita fortei gravitationale) dar e cert
ca daca nu ar fi lovita de arc sau de coarda elastica , miscarea ei ar continua.
De aceea am vorbit ca experienta era bine sa fi fost facuta cu o  prastie , ca dupa eliberarea din miscarea de rotatie sa vedem
daca bila urmareste mai mult traiectoria unui cerc.
S-ar parea ca da si atunci ar fi vorba de conservarea momentului cinetic de inertie.
Daca experienta s-ar derula in vid sau ma rog intr-un spatiu unde nu am avea gravitatie (pe SSI) am trage concluzii mai apropiate de realitate.

In orice caz este uimitoare aceasta experienta si dezvoltand te duce cu gandul la miscarea inertiala a Lunii in jurul Pamantului .

Ai descoperit si tu inertia circulara/curba ? Bravo dom fizician !
Ai inceput sa crezi ca toate aberatiile primesc premiul Nobel ?
Nu de alta, dar sunt prea multi dispusi sa concureze !  

virgil_48 a scris:CONSTATARE:
Orice miscarea are doua componente:
- 1. COMPONENTA INERTIALA
- 2. EFECTUL MEDIULUI
 - 1. Corpul/particula care s-ar misca NUMAI sub influenta componentei
inertiale ar avea o miscare rectilinie uniforma  infinita. Aceasta varianta
nu se regaseste in mediul nostru si probabil ca nici in Univers. Fiindca o
miscare infinita, pana la urma tot ajunge intr-o zona unde miscarea va
fi influentata de mediu. Dar miscarea inertiala rectilinie este scheletul
oricarei miscari, chiar daca nu poate avea loc la infinit. Atunci cand se
compune cu efectul mediului, isi pierde caracteristica de rectiliniaritate
si/sau de uniformitate.
- 2. Efectul mediului se manifesta sub forme multiple, cate una sau mai
multe simultan.
Cea mai cunoscuta este frecarea, dar in mediul nostru sunt multe altele :
. . . . .

Fiindca am avut discutii lungi pe forum despre miscarea circulara, am
ajuns sa ma intreb cum se compune aceasta din cele doua categorii
inscrise in citat: componenta inertiala si efectul mediului.
La o privire superficiala si nefundamentata, ajung la concluzia ca pentru
miscarea circulara, raportul dintre componentele 1 si 2 este in functie de
raza cercului descris. Adica pentru raza mai mare, componenta inertiala
a miscarii este mai mare. Restul relatiei inca nu-l controlez.
Nu stiu daca "cercetarea" mea pornita in aceasta directie poate avea vreo
aplicatie practica, dar nici nu deranjeaza ceva.

Miscarea este singura optiune, este numele unui topic paralel.
Sper ca se refera la componenta inertiala a miscarii, fiindca
atunci cand intervine mediul, subiectul acesta isi pierde sensul.
O miscare determinta numai de inertie ar trebui sa fie rectilinie
in Univers fiindca nu intervin asupra corpului factorii de mediu:
gravitatia, campuri, frecarea, fluxuri, etc.
O miscare rectilinie de 1 km pe Pamant, verificata si confirmata
cu toate mijloacel  posibile, inclusiv cele optice, nu este rectilinie
nici in sistemul de referinta al sistemului Solar. Fiindca Pamantul
se invarteste in jurul axei sale si in jurul Soarelui.
Daca rectiliniaritatea miscarii inertiale este considerata un postulat
de incredere, ea nu va fi perceputa ca rectlinie in alte sisteme de
referinta. Privita de pe Marte, miscarea rectilinie de pe Pamant
este curba si intortocheata !
Privita in diverse sisteme de referinta, miscarea inertiala rectilinie
nu se percepe ca rectilinie desi ea asa este !!! Dar ea nu depinde
de pozitia si perceptia observatorului. El este un factor pasiv.
De aceea studiul miscarii si al inertiei este absurd sa-l abordezi
in afara primului sistem in care are loc . Celelalte nu conteaza.
Iar acest sistem, fix si cartezian, accepta si repaus si inertia
rectilinie conservativa. Asa cum au spus Galilei si Newton.
Alte variante sunt speculatii fanteziste si pierdere de timp.

Nu exista nici o posibilitate sa verifici rectilinitatea miscarii inertiale a unui corp pe distante lungi, de exemplu miscarea Soarelui pe orbita galactica pe distante de milioane de km pare a fi rectilinie, si totusi este circulara sau eliptica. Cum nu exista punct in spatiu unde sa nu se resimta prezenta unui camp inseamna ca nu exista miscare libera ci doar miscare considerata libera datorita unor influiente nesemnificative la distante intergalactice.

virgil_48 a scris:
Iar acest sistem, fix si cartezian, accepta si repaus si inertia
rectilinie conservativa. Asa cum au spus Galilei si Newton.
Alte variante sunt speculatii fanteziste si pierdere de timp.

O gandire care nu are legatura cu constructia universului .
Nu exista miscare libera rectilinie inertiala  in realitate asa cum au considerat si Galilei si Newton.
Chiar daca ai lua ca sistem de referinta Terra.

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:
Iar acest sistem, fix si cartezian, accepta si repaus si inertia
rectilinie conservativa. Asa cum au spus Galilei si Newton.
Alte variante sunt speculatii fanteziste si pierdere de timp.

O gandire care nu are legatura cu constructia universului .
Nu exista miscare libera rectilinie inertiala  in realitate asa cum au considerat si Galilei si Newton.
Chiar daca ai lua ca sistem de referinta Terra.

Daca ai o sursa secreta de informatii stiintifice, pune-ma si pe
mine la curent.

virgil_48 a scris:
Daca ai o sursa secreta de informatii stiintifice, pune-ma si pe
mine la curent.

Nu este niciun secret. Terra este inconjurata de un camp gravitational sferic deci in aer pas miscare rectilinie inertiala. Iar  suprafata Terrei trebuie sa o luam in calcul ca o suprafata geodezica :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Geodezie
Deci pas si cu miscarea rectilinie inertiala si la suprafata.

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:
Daca ai o sursa secreta de informatii stiintifice, pune-ma si pe
mine la curent.

Nu este niciun secret. Terra este inconjurata de un camp gravitational sferic deci in aer pas miscare rectilinie inertiala. Iar  suprafata Terrei trebuie sa o luam in calcul ca o suprafata geodezica :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Geodezie
Deci pas si cu miscarea rectilinie inertiala si la suprafata.

Eu te-am deranjat din cauza afirmatiei subliniate din mesajul
tau, care ii viza pe Copernic si Newton.
Cei vechi stiau ca miscarea rectilinie inertiala este ceva abstract,
teoretic, care foloseste pentru progresul cunoasterii.
Daca nu poate ajunge la perfectiune din cauza factorilor de mediu
nu are nici o importanta. Dar tu nu poti intelege asa ceva.
Informatiile fara legatura cu subiectul le-am mai auzit.

Bine, vad ca uitam si ce afirmam. Nu-i bai , important e sa te simti bine

CAdi a scris:Bine, vad ca uitam si ce afirmam. Nu-i bai , important e sa te simti bine

N-am uitat ce am afirmat: miscarea libera rectilinie inertiala
poate exista in Univers si sunt zone care o permit. Numai
infinita nu poate fi, fiindca apar undeva factori de mediu.
FOIP permite miscarea libera rectilinie inertiala, dar gravitatia
si corpurile o impiedica.
De aceea prefer sa o sustin ca o miscare teoretica, care sustine
fizica si dezvoltarea cunosterii. Este suficient ca exista in
gandirea omului si si-a facut deja efectul.  
Daca se impiedicau toti de franele din mintea ta, nu mai exista
progres stiintific.

virgil a scris:Nu exista nici o posibilitate sa verifici rectilinitatea  miscarii inertiale a unui corp pe distante lungi, de exemplu miscarea Soarelui pe orbita galactica pe distante de milioane de km pare a fi rectilinie, si totusi este circulara sau eliptica. Cum nu exista punct in spatiu unde sa nu se resimta prezenta unui camp inseamna ca nu exista miscare libera ci doar miscare considerata libera datorita unor influiente nesemnificative la distante intergalactice.

Daca nu exista posibilitate de verificare nu este un argument
esential pentru a nega sau sustine ceva. Miscarea Soarelui nu
poate fi luata nicidecum ca exemplu de miscare rectilinie.
Influenta nesemnificativa a campului sau chiar a FOIP la
distante galactice, nu poate constitui o piedica in calea gandirii.
Ea este folosita ca refugiu de sustinatorii paradigmei, cand isi
epuizeaza argumentele logice. Daca miscarea libera rectilinie
este posibila pe distanta de 1 m, comentariile nu-si mai au rost.

virgil_48 a scris:

CAdi a scris:Bine, vad ca uitam si ce afirmam. Nu-i bai , important e sa te simti bine

N-am uitat ce am afirmat: miscarea libera rectilinie inertiala
poate exista in Univers si sunt zone care o permit. Numai
infinita nu poate fi, fiindca apar undeva factori de mediu.
FOIP permite miscarea libera rectilinie inertiala, dar gravitatia
si corpurile o impiedica.
De aceea prefer sa o sustin ca o miscare teoretica, care sustine
fizica si dezvoltarea cunosterii. Este suficient ca exista in
gandirea omului si si-a facut deja efectul.  
Daca se impiedicau toti de franele din mintea ta, nu mai exista
progres stiintific.

Se va citi:
Miscarea libera rectilinie inertiala nu este afectata de FOIP, dar
gravitatia si corpurile o afecteaza. Adica proximitatea corpurilor.
(A fost o exprimare lipsita de precizie .)

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:
Iar acest sistem, fix si cartezian, accepta si repaus si inertia
rectilinie conservativa. Asa cum au spus Galilei si Newton.
Alte variante sunt speculatii fanteziste si pierdere de timp.

O gandire care nu are legatura cu constructia universului .
Nu exista miscare libera rectilinie inertiala  in realitate asa cum au considerat si Galilei si Newton.
Chiar daca ai lua ca sistem de referinta Terra.

Fraza subliniata afirma ca Galilei si Newton au considerat ca exista
miscarea libera... Numai o virgula dupa "realitate" ar fi schimbat
sensul in "nu exista".
Este asa de lipsita de claritate limba romana ?
Tu ce ai vrut spui despre pozitia celor doi ? Pentru ei exista sau nu
miscarea rectilinie ?

virgil_48 a scris:

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:
Iar acest sistem, fix si cartezian, accepta si repaus si inertia
rectilinie conservativa. Asa cum au spus Galilei si Newton.
Alte variante sunt speculatii fanteziste si pierdere de timp.

O gandire care nu are legatura cu constructia universului .
Nu exista miscare libera rectilinie inertiala  in realitate asa cum au considerat si Galilei si Newton.
Chiar daca ai lua ca sistem de referinta Terra.

Fraza subliniata afirma ca Galilei si Newton au considerat ca exista
miscarea libera... Numai o virgula dupa "realitate" ar fi schimbat
sensul in "nu exista".
Este asa de lipsita de claritate limba romana ?
Tu ce ai vrut spui despre pozitia celor doi ? Pentru ei exista sau nu
miscarea rectilinie ?

Doar in imaginatie
(Sau in lipsa gravitatiei)

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:

CAdi a scris:
O gandire care nu are legatura cu constructia universului .
Nu exista miscare libera rectilinie inertiala  in realitate asa cum au considerat si Galilei si Newton.
Chiar daca ai lua ca sistem de referinta Terra.

Fraza subliniata afirma ca Galilei si Newton au considerat ca exista
miscarea libera... Numai o virgula dupa "realitate" ar fi schimbat
sensul in "nu exista".
Este asa de lipsita de claritate limba romana ?
Tu ce ai vrut spui despre pozitia celor doi ? Pentru ei exista sau nu
miscarea rectilinie ?

Doar in imaginatie
(Sau in lipsa gravitatiei)

Miscarea libera exclude din capul locului gravitatia, fiindca gravitatia
este un factor de mediu. Daca vrei sa intelegi despre ce este vorba.
Asa ca in mod implicit(sau in lipsa gravitatiei!) constat ca miscarea
libera este posibila chiar si in viziunea ta .       
Cat despre imaginatie, cu siguranta este locul potrivit. Daca ai !
Greu la deal cu boii mici si fara imaginatie !

Inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare /rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe exterioare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Iner%C8%9Bie_(fizic%C4%83)
Imi pun problema daca aceasta definitie/caracterizare a inertiei
este adevarata !?       
Aceasta fiind definitia inertiei, vom fi tentati sa excludem ca
miscare inertiala miscarea curba sau frânată. Numai miscarea
rectilinie libera poate fi inertiala dupa aceasta definitie, fiindca
asupra miscarii rectilinii din mediul nostru(nelibera), actioneaza
cel putin frecarea cu aerul.
Deci definitia aceasta exclude miscarea curba sau cea franata
din randul miscarilor inertiale, desi au o importanta participare
inertiala. Numai ca la ele participa si(cel putin) o forta exterioara.
Acum vad mai realista definitia mai scurta:
Inertia este rezistenta oricarui corp cu masa la modificarea starii
sale de repaus sau de miscare. Fara continuarea din citat.
Miscarea inertiala definita in citat ar trebui sa fie perpetua. Dar
si miscarile care nu sunt perpetue au o componenta inertiala. Si
sunt motive sa se incadreze si ele in definitia inertiei fiindca nu se
opresc brusc dupa ce dispare actiunea exterioara.

Inseamna ca miscarile se pot caracteriza ca fiind:
- Complet(exclusiv) inertiale, cele definite in citat. Ar putea exista
efectiv numai in spatiul liber(intergalactic).
- Partial inertiale sau normale, cum sunt toate miscarile din mediul
nostru.
Miscarile circulare, elicoidale, balistice, oscilante, intretinute, sunt
toate din a doua categorie. Sunt influentate de mediul material.
De aceea definitia inertiei pe care o legam de miscarea rectilinie,
este buna pentru intelegerea ideii cand se explica elevilor aceasta
notiune, dar trebuie privita cu rezerva necesara. Inertia este o
proprietate a oricarei miscari . Miscarea complet(exclusiv) inertiala
este cea rectilinie
Pentru toate miscarile, s-ar putea determina raportul dintre miscarea
inertiala si contributia mediului/omului.

Contextual, poți să definești inerția altfel.
Inerția este proprietatea corpurilor de a-și păstra starea de mișcare.
Iar aceasta implică atât repausul, ca și stare de mișcare, cât și o chestiune vectorială.
Adică conservarea stării de mișcare pe o anumită direcție.
Punerea în mișcare a unui corp pe o anumită (altă) direcție presupune un răspuns inerțial al corpului ce s-ar putea "traduce" printr-un consum de energie pentru modificarea direcției de mișcare.

În schimb, tot raportat la un principiu de conservare totală a cantitatii de mișcării, lucrurile se reduc cumva la conservarea impulsului total pe aceea nouă direcție de calculare cantitativă a stării de mișcare în funcție de masele ce interacționează.

Din acest punct de vedere, la nivel newtonian, problema se rezumă la altă întrebare în înțelegerea completă a cauzalității inerției și anume: "de ce universul respectă o lege de conservare?"

Tu însuți, fără să îți realizezi exact, când ridici problema la nivel de consum de energie pentru curbarea traiectoriei, vorbește tot despre un principiu de conservare a energiei sau a cantității de mișcare mai exact.
Adică dacă este nevoie de consum de energie pentru curbarea traiectoriei,  presupunând că energia consumată se regăsește în curbarea traiectoriei, cine consumă energie pentru asta?
Răspunsul se află în principiul de acțiune și reacțiune.
Cantitatea de mișcare dobândită pe o direcție se regăsește în cantitatea de mișcare dobândită de celalalt corp din interacțiune prin modificarea corespunzătoare la nivel de masa pe aceeași direcție a corpului din "sistem".
Problema în acest fel se reduce la ce anume declanșează interacțiunea corpurilor și ce anume determină în Natura newtoniană principiul de conservare a cantității de mișcare.
A energiei dacă vrei.
Dar conservarea energiei este doar principiu newtonian pentru că la nivel cuantic principiul nu se mai se respectă în totalitate, iar, din nou, cauzal vorbind, apare o chestiune între implicarea dintre comportamentul cuantic al Naturii în cel newtonian.
Și nu apare.
Adică comportamentul cuantic al materiei nu influențează comportamentul newtonian al materiei, ele sunt două lumi diferite, nu interacționează cauzal una cu alta și nu se implică cauzal una pe alta.

Revenind, principiul de conservare observat în aspectul cantității de mișcare de la nivel newtonian nu are cauzalitate in sensul în care vrem să înțelegem fenomenologia cauzală, el este un aspect petceptual, iar la nivel de demonstrabilitate este un postulat nedemonstrabil care construiește sistemul perceptiv pe care sunt bazate toate legile newtoniene.

În concluzie, nu vei putea niciodată să demonstrezi nelămuriri le tale.
Probabil că nu o vei face niciodată, dar va trebui la un moment dat să accepți că anumite aspecte ale comportamentului newtonian al Naturii nu pot fi demonstrate în același sistem perceptual.
Va trebui să abordezi problema altfel și să înțelegi altfel lucrurile.

Hai să îți explic altfel, deși poate nu este locul aici, dar intr-un final lucrurile se reduc la o formă de filozofie științifică.
În opinia mea, filozofia este tot un fel de știință, sau artă dacă vrei, al cărei obiect constă în interpretarea perceptuală a realității.
În aceeași ordine de idei interpretarea diferită apare când te departezi de la definițiile din cadrul perceptual.
Negativ nu zice rău, trebuie clar definite lucrurile, dar nu ajută cu nimic pentru că ideea este aceeași.
Aceeași Marie cu altă pălărie.
Prin reformularea definițiilor se constrânge nivelul de interpretare condiționând caracterul de certitudine la nivelul definițiilor.
Ceea ce face și sistemul actual, de altfel, și ceea ce va face tot timpul un sistem bazat pe formularea unor definiții conceptuale indiferent cât de amplu și clar este.

Într-un final, băieții ăștia inteligenți și fetele deștepte din cadrul științific vor ajunge la un moment dat la concluzia că în observarea cât mai profundă a comportamentului Naturii, aceasta nu mai respectă în funcționare un principiu de cauzalitate, moment în care fără doar și poate apare întrebarea "științifică" individuală:

Cum pu..la mea funcționează natura asta?

Întrebarea este incorectă.
Întrebarea corectă în acel moment este:
"Oare privim mecanismul de funcționare al Naturii cum trebuie?"

Iar acum, legat de subiect și nu numai, interpretarea cauzală a inerției duce la o chestiune de schimbare a perspectivei din care trebuie privit mecanismul cauzal al fenomenologie din Natură.
Dar acest aspect trebuie absolut corelat cu principiile booleene ale gândirii și a sistemului perceptiv.
De exemplu, ciudățeniile comportamentului cuantic al materiei este determinat de percepția cauzală a mecanismului, dar din altă perspectivă nu e nimic ciudat acolo.
Comportamentul cuantic al materiei nu determină comportamentul newtonian al materiei, ci invers.
Adică, prin corespondență,  lucrurile mici nu explică lucrurile mari, ci invers.
Iar ceea ce pare să fie un efect la nivel macro ar putea fi de fapt cauza unui efect de la nivel micro.

Inerția ca efect fizic la nivel macro este de fapt o cauză pentru efecte de la alt nivel al materiei în corespondență perceptuală cauzală.
La fel cum sunt multe altele.

curiosul a scris:. . . . .

Într-un final, băieții ăștia inteligenți și fetele deștepte din cadrul științific vor ajunge la un moment dat la concluzia că în observarea cât mai profundă a comportamentului Naturii, aceasta nu mai respectă în funcționare un principiu de cauzalitate, moment în care fără doar și poate apare întrebarea "științifică" individuală:

Cum ... funcționează natura asta?
. . . . .

Ce te face sa crezi ca daca se va ajunge la acel moment, va fi din
vina naturii ? Exista si varianta dorintei exagerate a baietilor(si fetelor?)
de a scoate raspunsuri de care nu sunt capabili, pentru a-si face un
nume.
Atunci vor spune cu toata increderea ca natura sau stiinta dovedita
sunt depasite, ca sa para ei destepti. Antecedente reusite exista, vechi
de un secol.

Ideea este că problema asta a fost tot timpul, iar pentru a explica lucrurile s-a apelat tot timpul la noi interpretări.
La fel cum poate fac și eu acum.
La fel cum faci și tu.
Dar această abordare la un moment dat nu o să mai funcționeze pentru că tot introducem noi chestiuni în sistem, care duc, într-adevăr, la alte interpretări, dar nu la consistență în sistem.
La orice "NOU" introdus în sistem apare colateral o multitudine de alte întrebări ce nu vor avea răspuns și duc și mai mult știința într-o direcție din ce în ce mai neacceptată.
La nivel de explicare fundamentală a Naturii, mă refer.
Eu cred că trebuie lucrat la un nivel mai profund un pic, deși nici asta, într-un final, nu aduce vreun plus de completitudine, cu excepția faptului că lucrurile pot fi privite și în altă manieră și elimină o parte din inconveniențe.
Dar e dificil de lucrat la nivel "operativ".

virgil_48 a scris:Inseamna ca miscarile se pot caracteriza ca fiind:
- Complet(exclusiv) inertiale, cele definite in citat. Ar putea exista
efectiv numai in spatiul liber(intergalactic).
- Partial inertiale sau normale, cum sunt toate miscarile din mediul
nostru.
Miscarile circulare, elicoidale, balistice, oscilante, intretinute, sunt
toate din a doua categorie. Sunt influentate de mediul material.
De aceea definitia inertiei pe care o legam de miscarea rectilinie,
este buna pentru intelegerea ideii cand se explica elevilor aceasta
notiune, dar trebuie privita cu rezerva necesara. Inertia este o
proprietate a oricarei miscari . Miscarea complet(exclusiv) inertiala
este cea rectilinie
Pentru toate miscarile, s-ar putea determina raportul dintre miscarea
inertiala si contributia mediului/omului.

Miscarea pe un cerc cu raza mica contine o "cantitate de inertie" mai
mica decat miscarea pe un cerc cu raza mare.
Cercul cu raza mica la limita se apropie de un punct, in care inertia
miscarii devine nula,
iar cercul cu raza mare se apropie la limita de o dreapta iar miscarea
se apropie de una total inertiala.
O miscare(in spatiu) cu cat are raza de curbura mai mica, cu atat are
un consum de energie mai mare. Daca este rectilinie nu necesita
consum de energie.
Am putea desemna inertia ca o resursa "free" de miscare.