Pendulul

Rezumarea primului mesaj :

Identificarea experimentala a pendulului in repaus:
Electric Pendulum Sensor (Experimental Identification of Pendulum at Rest)
Crivoi D. Dumitru, Olenici Dimitrie
European Journal of Applied Sciences Vol. 11 No. 4 (2023)
DOI: https://doi.org/10.14738/aivp.114.2023

Crivoi Dumitru a scris:Prezentare
În contrast cu reprezentanții „Cercului vienez”, Popper respinge principiul inducției, considerându-l lipsit de bază științifică, pentru că, de regulă, în special în domeniul științelor naturii, nu este niciodată posibil să se cerceteze și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură.
. . . . .
În știință nu se pot face progrese prin acel tip de experiențe, care nu fac decât să verifice legi încă valabile, ci prin probe, care dovedesc „falsitatea” lor și, în consecință, conduc la formularea de noi ipoteze.

O ipoteză este științifică, doar atunci când permite invalidarea ei. Teoriile, care în mod sistematic nu admit nici o contradicție, respingând probele evidente constatate empiric, sunt pseudoștiințifice și capătă astfel - datorită unor interese de grup, fanatismului sau nepăsării - un caracter ideologic.

Alunecarea aceasta in filozofie pare sa confirme ca stiinta nu are
certitudini si nu se va opri niciodata. Ceace este dobandit poate fi
depasit ! Asa ca inchinatorii la zei pentru teorii geniale, ar putea
sa fie mai retinuti, fiindca acestea nu sunt batute in cuie.
Dupa perioada in care a trait K. Popper, banuiesc la cine s-a
referit.      Multumesc !

Popper:
"Cred că va trebui să ne obișnuim cu ideea că nu trebuie să privim știința ca pe o
un "corp de cunoștințe", ci mai degrabă ca un sistem de ipoteze sau ca un sistem de presupuneri sau
anticipări care, în principiu, nu pot fi justificate, dar cu care lucrăm atâta timp cât
să reziste testelor și despre care nu suntem niciodată îndreptățiți să spunem că știm că sunt "adevărate".""

Krishnan Nallaperumal

"Fiindcă Timpul pe care îl avem la dispoziție este limitat, oamenii de știință trebuie să se bazeze pe alți oameni de știință. Adică, științific Comunitatea oferă sprijin pentru oamenii de știință individuali. Se poate spune, de asemenea, că corpul Cunoașterea și gândirea științifică aparțin comunității științifice și acelui individ
Oamenii de știință pot contribui la dezvoltarea domeniului lor științific numai prin intermediul procesului de comunicare cu comunitatea științifică."

SITUATIE IDEALA- in realitate domeniul este mult mai GRI.

Efectuarea unei excursii săptămânale la bibliotecă pentru a citi cel puțin rezumatele premierului jurnale în domeniul cuiva. Ar trebui să alegeți un articol sau două pentru a citi în profunzime și
Critica.
Savantul ar trebui să facă o investigație săptămânală pentru a găsi rapoarte tehnice în el / eadomeniu, folosind resurse electronice sau biblioteci. Citiți selectiv și criticați.
Savantul ar trebui să participe la un seminar de cercetare sau la o serie de colocvii. Ascultă și Critica.

Crivoi Dumitru a scris:Popper:
"Cred că va trebui să ne obișnuim cu ideea că nu trebuie să privim știința ca pe o
un "corp de cunoștințe", ci mai degrabă ca un sistem de ipoteze sau ca un sistem de presupuneri sau
anticipări care, în principiu, nu pot fi justificate, dar cu care lucrăm atâta timp cât
să reziste testelor și despre care nu suntem niciodată îndreptățiți să spunem că știm că sunt "adevărate".""

Acestea nu sunt caracteristicile științei, ci ale PROTOȘTIINȚEI. Adevărata știință este imuabilă. Adevărata știință nu se schimbă niciodată. Adevărata știință este ceea ce știm cu adevărat întru veșnicie, ceea ce este cu certitudine adevărat pentru totdeauna. Restul sunt simple ÎNCERCĂRI.

Recomand (și lui Popper) să nu se mai facă confuzie între știință și protoștiință. Ori, dacă neapărat vreți să le confundați, fiți conștienți de confuzie.

2.1 CE ESTE ȘTIINȚA?
"Oamenii de știință sunt oameni cu temperamente foarte diferite care fac lucruri diferite în locuri foarte diferite
Moduri. Printre oamenii de știință se numără colecționarii, clasificatorii și ordonatorii compulsivi; multe sunt
detectivi prin temperament și mulți sunt exploratori; Unii sunt artiști, iar alții artizani. Acolo
sunt poeți-oameni de știință și filosofi-oameni de știință și chiar câțiva mistici."
-Peter Medawar. Republica lui Pluto, Oxford University Press, NY, 1982, p. 116.


2.1 WHAT IS SCIENCE?
"Scientists are people of very dissimilar temperaments doing different things in very different
ways. Among scientists are collectors, classifiers and compulsive tidiers-up; many are
detectives by temperament and many are explorers; some are artists and others artisans. There
are poet-scientists and philosopher-scientists and even a few mystics."
-Peter Medawar. Pluto's Republic, Oxford University Press, NY, 1982, p. 116.
Știința este un fenomen extrem de complex și dificil, dacă nu chiar imposibil de
Definiți într-un mod simplu. Iată o încercare de a determina știința și prin scop și proces
prin contrast (adică prin definirea a ceea ce nu este știință).
Science is an extremely complex phenomenon, and difficult if not entirely impossible to
define in a simple way. Here is an attempt to determine science by goal and process as well
as by contrast (i.e. by defining what is not science).
2.1.1 Definiții după scop și proces
Știința (lat. scientia, de la scire, "a ști") este minune despre natură. Ca și filosofia,
Știința pune întrebări - dar are, de asemenea, mijloacele de a răspunde la ele, atâta timp cât acestea privesc
starea și comportamentul lumii fizice.
2.1.1 Definitions by Goal and Process
Science (Lat. scientia, from scire, “to know”) is wonder about nature. Like philosophy,
science poses questions - but also has the means to answer them, as long as they concern the
state and behavior of the physical world.

Știința este studiul sistematic al proprietăților lumii fizice, prin intermediul
experimente și măsurători repetabile și dezvoltarea teoriilor universale care sunt
capabil să descrie și să prezică observații. Afirmațiile științifice trebuie să fie precise și
semnificative, astfel încât alte persoane să le poată testa (pentru a stabili "universalitatea").

Observația sistematică
Science is the systematic study of the properties of the physical world, by means of
repeatable experiments and measurements, and the development of universal theories that are
capable of describing and predicting observations. Statements in science must be precise and
meaningful, such that other people can test them (in order to establish “universality”).
2.1
Știința este
Observarea sistematică a evenimentelor și condițiilor naturale pentru a descoperi fapte
despre ele și să formuleze legi și principii bazate pe aceste fapte.
Corpul organizat de cunoștințe care derivă din astfel de observații și care poate fi
verificate sau testate prin investigații suplimentare.
orice ramură specifică a acestui corp general de cunoștințe, cum ar fi biologia, fizica, geologia,
sau astronomie.
- Dicționar de știință și tehnologie Academic Press

2.1
Science is
???? the systematic observation of natural events and conditions in order to discover facts
about them and to formulate laws and principles based on these facts.
???? the organized body of knowledge that is derived from such observations and that can be
verified or tested by further investigation.
???? any specific branch of this general body of knowledge, such as biology, physics, geology,
or astronomy.
- Academic Press Dictionary of Science & Technology
Știința implică mai mult decât dobândirea de cunoștințe. Este sistematic și organizat
cercetarea lumii naturale și a fenomenelor sale. Știința este despre a câștiga un lucru mai profund și adesea
înțelegerea utilă a lumii.

Science involves more than the gaining of knowledge. It is the systematic and organized
inquiry into the natural world and its phenomena. Science is about gaining a deeper and often
useful understanding of the world.
- Multicultural History of Science page at Vanderbilt University

Numai știința, dintre toate subiectele, conține în sine lecția pericolului credinței în
infailibilitatea celor mai mari învățători din generația precedentă... De fapt, pot
De asemenea, definiți știința într-un alt mod: știința este credința în ignoranța experților.
-Richard Feynman, Nobel-prize-winning physicist, in The Pleasure of Finding Things out

Science alone of all the subjects contains within itself the lesson of the danger of belief in the
infallibility of the greatest teachers in the preceding generation…As a matter of fact, I can
also define science another way: Science is the belief in the ignorance of experts.
-Richard Feynman, Nobel-prize-winning physicist, in The Pleasure of Finding Things out

2.1.2 Definitions by Contras
A face știință înseamnă a căuta modele repetate, nu doar a acumula fapte.
To do science is to search for repeated patterns, not simply to accumulate facts.
- Robert H. MacArthur, Geographical Ecology
Religion is a culture of faith; science is a culture of doubt.
Religia este o cultură a credinței; Știința este o cultură a îndoielii
- Richard Feynman

I think that we shall have to get accustomed to the idea that we must not look upon science as
a “body of knowledge”, but rather as a system of hypotheses, or as a system of guesses or
anticipations that in principle cannot be justified, but with which we work as long as they
stand up to tests, and of which we are never justified in saying that we know they are “true”.
- Karl R. Popper, The Logic of Scientific Discovery

cestea nu sunt caracteristicile științei, ci ale PROTOȘTIINȚEI. Adevărata știință este imuabilă. Adevărata știință nu se schimbă niciodată. Adevărata știință este ceea ce știm cu adevărat întru veșnicie, ceea ce este cu certitudine adevărat pentru totdeauna.

Comentariu:
Care mai este deosebirea intre credinta si stiinta?

2.2 WHAT IS “THE SCIENTIFIC METHOD”?
If there is anything that can characterize science then it must be its method. However, there
are many people, both philosophers of science and scientists who would resolutely deny the
existence of anything that could be called “the scientific method”. Let us despite everything
take the risk and try to define a common methodological picture that can be applied to
science in general as it, even if it never can be perfect, can anyway serve as a helpful model.
The scientific method might be seen as the logical scheme used by scientists searching for
answers to the questions posed within science, as well to formulate theories as to assure the
means for producing them (instruments, tools, algorithms). The simple version might look
22
something like this (see Figure 1):
1 Pose the question in the context of existing knowledge (theory & observations). (It
can be a new question that old theories are capable of answering (usually the case), or
the question that calls for formulation of a new preliminary theory).
2 Formulate a hypothesis as a tentative answer.
3 Deduce consequences and make predictions.
4 Test the hypothesis in a specific new experiment/theory field. The new hypothesis
must prove to fit in the existing world-view (1, ´normal science´, according to Kuhn).
In case the hypothesis leads to contradictions and demands a radical change in the
existing theoretical background, it has to be tested particularly carefully. The new
hypothesis has to prove fruitful and offer considerable advantages, in order to replace
the existing scientific paradigm. This is radical redefining of the fundamental
assumptions is called “scientific revolution” (Kuhn) and it happens very rarely. As a
rule, the loop 2-3-4 is repeated with modifications of the hypothesis until the
agreement is obtained, which leads to 5. If major discrepancies are found the process
must start from the beginning, 1.
5 When consistency is obtained the hypothesis becomes a theory and provides a
coherent set of propositions that define a new class of phenomena or a new theoretical
concept. Theory at that stage is subject of process of natural selection among
competing theories (6). A theory is then becoming a framework within which
observations/theoretical facts are explained and predictions are made. The process can
start from the beginning, but the state 1 has changed to include the new
theory/improved old theory.

In cercetarea modelului pendul (oscilator mecanic) s-a folosit metoda stiintifica. Analiza este mult usurata prin utilizarea modelul /sistemului fizic complex pendul in repaus (ca prima etapa de analiza).

Știința este ceea ce știm și nu mai căutăm, ci doar folosim. Protoștiința (și credința) este ceea ce nu știm și căutăm pentru că nu putem folosi.

1.Știința este ceea ce știm și nu mai căutăm, ci doar folosim. Protoștiința (și credința) este ceea ce nu știm și căutăm pentru că nu putem folosi.

Bibliografie

ANTICHITATE:
A).According to Aristotle's first distinction, science (episteme) is about the unchangeable,
while technology (techne) is about the changeable.

1.Conform primei distincții a lui Aristotel, știința (episteme) este despre neschimbat,
2.în timp ce tehnologia (techne) este despre schimbător.


This apparent contradiction may be solved only by distinguishing between two types of
objects, the concrete empirical objects changeable by nature, and their abstractions including
principles and patterns of change that remain constant.

Această contradicție aparentă poate fi rezolvată numai făcând distincție între două tipuri de
obiectele, obiectele empirice concrete schimbătoare prin natură și abstracțiile lor, inclusiv
principii și modele de schimbare care rămân constante.




3.2.4 Ends: General vs. Specific
Starting from sensations of concrete things, science finally aims at general knowledge,
whereas technology applies general knowledge back to concrete things.
The latter seems to be again a distinguished characteristic of preparative chemistry. Chemists
apply general chemical knowledge to change concrete material samples. But our modern
concept of science is methodologically different to Aristotle's concept.

B.ACTUALMENTE

Pornind de la senzații de lucruri concrete, știința vizează în cele din urmă cunoașterea generală,
în timp ce tehnologia aplică cunoștințele generale înapoi la lucruri concrete.
Aceasta din urmă pare a fi din nou o caracteristică distinctă a chimiei preparative. Chimişti
Aplicați cunoștințe chimice generale pentru a schimba probele de material concret. Dar modernul nostru
concept de știință este metodologic diferit de conceptul lui Aristotel.

De la Bacon, inductivismul aristotelic și-a pierdut prestigiul. Cunoștințele generale rămân întotdeauna
cunoștințe preliminare, supuse falsificării empirice. De îndată ce se naște o lege generală,
Încercăm să o aplicăm la noi aranjamente experimentale, adică la lucruri concrete, pentru a testa sau
pentru a epuiza legea.
În plus, odată ce a fost stabilită o lege generală, aceasta este utilizată pentru noi abilități instrumentale. Este
De fapt, este greu de imaginat că știința modernă se oprește pur și simplu la la o anumită lege generală, fără
tentativa să-l aplice.

Since Bacon Aristotelian inductivism has lost its prestige. General knowledge always remains
preliminary knowledge, subject to empirical falsification. As soon as a general law is born,
we try to apply it to new experimental arrangements, i.e., to concrete things, in order to test or
to exhaust the law.
Moreover, once a general law has been established, it is used for new instrumental skills. It is
actually hard to imagine modern science simply stopping at a certain general law, without
trying to apply it.










Această contradicție aparentă poate fi rezolvată numai făcând distincție între două tipuri de
obiectele, obiectele empirice concrete schimbătoare prin natură și abstracțiile lor, inclusiv
principii și modele de schimbare care rămân constante.

We can also say that science is studying the behavior of substances that are unchangeable, in
our time-perspective17 at least, such as elements, atoms, elementary particles, living species,
etc. Objects of technology are steadily changing like computers (including their constituent
hardware and software) in computer technology.
3.2.3 Principles of Change: Inherent vs. Imposed
Aristotle made a distinction between theoretical science (theoretike) and practical science
(poietike) with regard to the different principles of motion of their objects'. The objects of
Aristotle's physics (as a theoretical science) bear their own principle of motion, i.e., they are
moved or generated by their own inherent forces.

Aristotel a făcut o distincție între știința teoretică (teoretică) și știința practică
(poietike) în ceea ce privește diferitele principii de mișcare a obiectelor lor". Obiectele
Fizica lui Aristotel (ca știință teoretică) poartă propriul principiu al mișcării, adică sunt
mișcate sau generate de propriile forțe inerente.

The objects of techne or practical science, on the other hand, have their principle of motion
outside of the object, i.e., they are moved or generated by the technician's activity, according
to the aims that may change from day to day.

Obiectele techne sau științei practice, pe de altă parte, au principiul lor de mișcare
în afara obiectului, adică sunt mutate sau generate de activitatea tehnicianului, în funcție de
la obiectivele care se pot schimba de la o zi la alta.


An objection can be made here that even elementary forces of nature are (very slowly, but
anyway) changing according to modern physical theory. However, the metaphysical
distinction based on the concept of principle of motion has been dropped since the dawn of
mechanistic philosophy. Physicists do not care, whether their objects are of artificial or
natural origin as long as these are describable in terms of physical laws. While motions may
be explained in terms of causes, Aristotle's principle of motion has lost any meaning in
science. Secondly, and more important, generat

Acestea nu sunt caracteristicile științei, ci ale PROTOȘTIINȚEI. Adevărata știință este imuabilă. Adevărata știință nu se schimbă niciodată. Adevărata știință este ceea ce știm cu adevărat întru veșnicie, ceea ce este cu certitudine adevărat pentru totdeauna. Restul sunt simple ÎNCERCĂRI.

Mare mirare ca poate un om sa gandeasca astfel ! Realizarile
stiintei sunt facute de oameni, iar oamenii intotdeauna pot
gresi. Involuntar sau voluntar. Cine este cel care poate spune
ca pana la un anumit punct stiinta este batuta in cuie ? Tot un
om ? Până si zeii tăi de tinichea au combatut aceasta atitudine !
Ai uitat asta ?

„Ştiinţa este încrederea în ignoranţa experţilor.” (Richard Feynman)

Fizica este parte a stiintei.

Fizica antichitatii (cea a lui Aristotel) s-a predat in universitati pana , chiar si dupa , Copernic.

Galilei adapteaza principiile fizicii aristoteliene conditiilor lumii sublunare (pamantene)

- miscarile (perfect) circulare ale corpurilor -potrivit fizicii lui Aristotel sunt adaptate conform conditiilor sublunare si devin principiii ale inertieii miscariii circulare (la GALILEI), ale inertiei miscarii liniare (la NEWTON), ale unui principiu al teoriei relativitatii (Poincare/Einstein),...s.a.m.d.


Si exemplele ar putea continua. Stiinta, componenta /rezultat a cunoasterii REALITATII la un moment dat isi sporeste continuu consistenta in tentativa omului de a se ""apropia"" de adevar.

Crivoi Dumitru a scris:. . . . .

- miscarile (perfect)  circulare ale corpurilor -potrivit fizicii lui Aristotel sunt adaptate conform conditiilor sublunare si devin principiii ale inertieii miscariii circulare (la GALILEI), ale inertiei miscarii liniare (la NEWTON), ale unui principiu al teoriei relativitatii (Poincare/Einstein),...s.a.m.d.
  . . . . .

Acest fragment contine o problema care in prezent este
ocolita de fizica si de miscarea circulara/gravitationala..
O miscare inertiala circulara nu este "complet inertiala".
Fiindca la aceasta miscare, participa si forta gravitationala
sau centripeta. Acestea produc lucru mecanic si consuma
din energia provenita din gravitatie sau energia rotatiei,
chiar si in lipsa altor factori de mediu(frecarile).
Energia gravitatiei nu se epuizeaza fiindca provine din FOIP,
dar energia miscarii circulare, se epuizeaza.
Singura miscare complet inertiala poate fi numai miscarea
rectilinie(uniforma, libera). Ea nu genereaza lucru mecanic,
fiindca forta(energia) care l-ar produce este nula !
Nu mai insist cum rezulta lucrul mecanic pentru o miscare
nerectilinie.

- miscarile (perfect) circulare ale corpurilor -potrivit fizicii lui Aristotel sunt adaptate conform conditiilor sublunare si devin principiii ale inertieii miscariii circulare (la GALILEI), ale inertiei miscarii liniare (la NEWTON), ale unui principiu al teoriei relativitatii (Poincare/Einstein),...s.a.m.d.

Comentariu:

1.Toate aceste "modificari" de principii s-au facut potrivit scopului urmarit prin teoria ce urma a fi propusa.
2. Masura eficientei acestor modificari este data de raportul dintre ""anomaliile"" (rezultate neasteptate/nepredictionate) aferente principiului vechi respectiv, cel nou.

Nu intotdeauna constructul nou este mai valoros!

Depinde de consistenta (optima) fizica a constructului (teorie, propozitie, concept).

Crivoi Dumitru a scris:Depinde de consistenta (optima) fizica a constructului (teorie, propozitie, concept).

Cum apreciati ca sunt cele doua propozitii subliniate din
mesajul de mai sus ?
https://cercetare.forumgratuit.ro/t3290p90-pendulul#113963

Acest fragment contine o problema care in prezent este
ocolita de fizica si de miscarea circulara/gravitationala..
O miscare inertiala circulara nu este "complet inertiala".
Fiindca la aceasta miscare, participa si forta gravitationala
sau centripeta. Acestea produc lucru mecanic si consuma
din energia provenita din gravitatie sau energia rotatiei,
chiar si in lipsa altor factori de mediu(frecarile).
Energia gravitatiei nu se epuizeaza fiindca provine din FOIP,
dar energia miscarii circulare, se epuizeaza.
Singura miscare complet inertiala poate fi numai miscarea
rectilinie(uniforma, libera). Ea nu genereaza lucru mecanic,
fiindca forta(energia) care l-ar produce este nula !
Nu mai insist cum rezulta lucrul mecanic pentru o miscare
nerectilinie.
Comentariu:

1. ""Inertia"" are ca moasa /mama/origine/sursa ""impetus-ul"" ca atribut intern al corpurilor NATURALE ceresti care misca NATURAL corpurile in raport/legat /fata de sfera cereasca considerata in repaus(vezi,Legi de conservare 1, CORP. MISCARE,...). Cu acest concept lucrau filozofii antichitatii (mai pe inteles -o forta interna a corpurilor ).
2. INERTIA asa cum o intelegeti dvs.(numai miscarea rectilinie, uniforma, libera)- presupune ca sursa a miscarii CEVA nenatural, adica ""un prim impuls aplicat corpului" adica MISCAREA este "fortata" -sursa miscarii fiind din EXTERIOR.
3. PENDULUL este instrumentul care poate evidentia problematica de mai sus.
3. Pentru sistemele cu corp central -vezi teoriile gravitatiei

Crivoi Dumitru a scris:. . . . .
Comentariu:
1. ""Inertia"" are ca moasa /mama/origine/sursa ""impetus-ul"" ca atribut intern al corpurilor NATURALE ceresti care misca NATURAL corpurile in raport/legat /fata de sfera cereasca considerata in repaus(vezi,Legi de conservare 1, CORP. MISCARE,...). Cu acest concept lucrau filozofii antichitatii (mai pe inteles -o forta interna a corpurilor ).
2. INERTIA asa cum o intelegeti dvs.(numai miscarea rectilinie, uniforma, libera)- presupune ca sursa a miscarii CEVA nenatural, adica ""un prim impuls aplicat corpului" adica MISCAREA este "fortata" -sursa miscarii fiind din EXTERIOR.
3. PENDULUL este instrumentul care poate evidentia problematica de mai sus.
3. Pentru sistemele cu corp central -vezi teoriile gravitatiei

Ma intereseaza ceace ati subliniat si dvs:

Singura miscare complet inertiala poate fi numai miscarea
rectilinie(uniforma, libera). Ea nu genereaza lucru mecanic,
fiindca forta(energia) care l-ar produce este nula !

Miscarea la care m-am referit este miscarea UNIFORMA, nu cea
care porneste din repaus. Are un impuls din nastere pe care il
conserva. Asta am scris in textul subliniat.
Despre pendul sau miscarea in camp central, nu ma ajuta acum sa
inteleg daca acestuia(textul subliniat) i se poate contesta valoarea
de adevar.

mv/t=m.a =F
Fxd= L

Crivoi Dumitru a scris:mv/t=m.a =F
Fxd= L

Sa completam cu ce gasesc printr-un manual:
     L_a  =  1/2 m v²                        Lucrul mecanic de accelerare
     L_h  =  mgh                                Lucrul mecanic de ridicare
     L_i   =  1/2 k x²                         Lucrul mecani de intindere
Mai sunt si altele cunoscute, iar lucrul mecanic de curbarea traiectoriei rectilinii
poate fi printre ele ! Daca nu, se va gasi cineva sa dea o relatie. Eu am reusit
numai un calcul empiric pentru orbitarea Lunii.

Virgil 48:

Lucrul mecanic este orice modificare fizica produsa de energie

In mecanica /termodinamica generalizata ENERGIA= suma lucrurilor (mecanice), nu invers.

Crivoi Dumitru a scris:Virgil 48:

Lucrul mecanic este orice modificare fizica produsa de energie

In mecanica /termodinamica generalizata ENERGIA= suma lucrurilor (mecanice), nu invers.

Spuneti ca formularea subliniata nu admite o reciproca ?
Ma indoiesc. Mai ales daca nu este vorba de o suma ci de un sigur
lucru(mecanic). Aceea este o generalizare iar semnul egal implica
si "invers".

Pentru rigoare, pt. a nu le ""amesteca"" .

» Stanley A. Meyer - Hidrogen
Extras lucrare nepublicata, referitor
""Marimea intensitate a campului electric E(t) descrie campul macroscopic care este diferita de intensitatea campului electric microscopic (sau local) ,Elocal, care actioneaza asupra unui atom. Campul local este acela care induce momentul electric dipolar al atomului. Campul electric local este suma vectoriala dintre Eo produs de sursele externe si rezultantacampurilor electrice produse de ..... Este justificata si convenabila exprimarea campului electric produs de dipoli ca suma de mai multe componente, care pot fi explicitate in diverse situatii de interes practic.

Elocal = E0 + E1 + E2 + E3 [160]

unde E0 reprezinta campul produs de sursele externe E1 reprezinta campul electric de depolarizare produs de densitatea de sarcina superficiala n.P de
pe suprafata externa (electrozi) n este versorul normalei exterioare la suprafata probei, E2 reprezinta campul electric Lorentz din centru
cavitatii (considerate sferice) iar E3 este campul electric produs de dipolii din
interiorul cavitatii (fiind dat de sumarea campurilor produse de dipoli pe un
numar moderat de particule din interiorul sferei fictive alese) [19]. Daca directia
rezultantei de polarizatie a speciilor nu coincide cu directia campului E atunci
rezulta tensorul P(Px, Py, Pz)." Daca rezultanta ...

In cazul moleculelor de apa , in absenta unui camp electric exterior, dipolii electrici Hidrogeni electropozitivi- Oxigeni electronegativi  se orienteaza in genul unei plase de paianjen, ca in poza de mai jos.




O entitate cu sarcina electropozitiva ( Hidrogenul) este pozitionata in echilibru intre sarcini electronegative (atomi de Oxigen). Si invers, atomi de Oxigen in echilibru intre atomi de Hidrogeni. Echilibrul presupune ca distantele atomi hidrogeni/ atomi Oxigeni sunt constante.
Deci intensitatea electrica microscopica rezultanta este constanta intre atomul de Hidrogen si atomul de Oxigen. ( legaturi covalente).

Dar prezenta unui camp electric exterior produce alinierea constransa a dipolilor hidrogen-oxigen pe directia campului exterior.
Ca in poza de mai jos:



Campul exterior se suprapune peste campul microscopic pana cand efectul campului exterior poate anula efectul campului microscopic .
Componentele dipolului vor suferi distantari reciproce ( elongatii ale moleculei de apa ) pana cand intensitatea electrica coercitiva a campului exterior anuleaza efectul  intensitatii microscopice a campului dintre Hidrogen si Oxigen. ( legatura covalenta).
Asa cum arata schematic Meyer mai jos:



Atunci se rup legaturile covalente si se separa Hidrogenul de Oxigen.

In aer, electronii liberi de la interfata scoarta terestra-atmosfera, prin ""ciocnire"" multiplica expontial nr.""sarcinilor"" (electroni, ioni ,cationi, radicali).
In apa ce se intampla cu ""electronii"" ?

In apa libera de coercitii externe electrice, si pura ( de exemplu demineralizata si deionizata) 2 electroni a doi atomi de Hidrogen ocupa nivel energetic comun cu 6 electroni ai Oxigenului.
Adica in legatura covalenta.
Ceilalti doi electroni ai Oxigenului ocupa un nivel energetic inferior in jurul nucleului.
Deci in conditii libere de campuri electrice externe , apa nu are electroni liberi.
Din experienta proprie am masurat conductivitatea electrica a apei distilate si demineralizate , de baterie.
Precum si a apei potabile de la robinet.
Am gasit zero PPM la distilata si in jur de 250 PPM ( aproximativ 500 Micro Siemens/cm) la potabila.
(Dar apa de baterie poate avea diferite puritati in functie de cine produce si conditii de ambalare.)

https://water.lsbu.ac.uk/water/water_molecule.html

eugen a scris:In apa libera de coercitii externe electrice, si pura ( de exemplu demineralizata si deionizata) 2 electroni a doi atomi de Hidrogen ocupa nivel energetic comun cu 6 electroni ai Oxigenului.
Adica in legatura covalenta.


https://water.lsbu.ac.uk/water/water_molecule.html

Adica cei 8 electroni de pe orbita exterioara se invart doar  in jurul nucleului de Oxigen? (asa pare din poza)

https://www.researchgate.net/figure/1-A-Water-structure-depicting-four-electron-pairs-which-arranges-themselves_fig2_42636042

"Structura apei ilustrând patru perechi de electroni, care se aranjează simetric la vârfurile unui tetraedru în jurul nucleului de oxigen."

Interesant ! nu stiam ca electronii din molecula de apa se aseaza simetric in jurul nucleului de Oxigen.
Poate aflam si cum orbiteaza ?

Pentru ca tot ii spune acestui topic Pendulul:
Crede cineva ca intr-o incinta vidata complet sau in spatiu
departe de atmosfera, un pendul conceput cu toate mijloacele
pentru a evita frecarile, s-ar balansa perpetuu, fara amortizare ?
Sunt tentat sa cred ca DA(desi multa vreme am afirmat ca NU)
insa ma intereseaza si parerile sau argumentele altora.
Banuiesc ca un raspuns oficial exista si stiu ca dintre noi, dl.
Crivoi D. este mai apropiat de subiect.
Amortizarea pendulului este produsa exclusiv de frecari ? Fara
a intra in detaliile pendulului lui Foucault.