Eu sunt Dumnezeu - viitoarea mea carte in limba romana

Rezumarea primului mesaj :

Pentru ca mi-am terminat cariera de cercetator, descoperind tot ce era de descoperit, acum nu mai pot face altceva decat sa tot scriu despre lucrurile astea pana ma plictisesc. Si daca in engleza am tot scris, am zis hai sa scriu si in romana. Cine stie, poate ajung faimos aici si pe urma afla mai usor strainii de mine si in sfarsit imi dau premiul Nobel cel mult meritat. Ca efect secundar, beneficiati si voi de ideile mele in romana ca sa le puteti citi. Prezint aici prima pagina:

Eu sunt Dumnezeu

Dacă te-ai întrebat vreodată ce este lumea în care ne găsim, această carte îți va oferi răspunsul. Este măcar posibil așa ceva? Răspunsul nu va veni oare peste mii de ani când știința va fi mult mai avansată decât astăzi? Cum să fie răspunsul fix în această carte? Contrar senzației pe care starea curentă a științei o creează cum că mai sunt multe de descoperit, răspunsul este defapt deja cunoscut. Senzația creată de știință de a mai avea mult până la aflarea răspunsului se datorează căii greșite pe care se află știința în ziua de azi. Din fericire, calea corectă e la dispoziția oricui, iar această carte este un ghid pe care orice cititor îl poate urma pentru a afla răspunsul. Defapt, pentru a nu crea suspans, voi oferi răspunsul chiar acum: Eu sunt Dumnezeu. Dar probabil, prin această afirmație am înlocuit suspansul cu suspiciune. Ce înseamnă defapt această propoziție? Cum adică sunt Dumnezeu? Parcurgând această carte pas cu pas, cititorul va descoperi semnificația acestei propoziții, iar la sfârșit va exclama: “Așa e, Eu sunt Dumnezeu!”. Defapt, acest lucru este cunoscut de mii de ani, nu e ceva nou. Și o să menționez aici doar 2 surse: advaita vedanta în cultura indiană cu “Atman e Brahman” și idealismul în cultura europeană, cu exemplul “Lumea ca Voință și Reprezentare” a lui Schopenhauer. Dar deoarece calea pe care o parcurge această carte spre același adevăr revelat de advaita vedanta și de idealism este diferită de scrierile precedente, nicio altă referință nu va mai apărea în cuprinsul ei. Scopul cărții nu este o antologie de texte deja existente, ci este acela de ghid pe care orice cititor să îl poată urma, fără să fie trimis la diferite surse externe și astfel să fie descurajat de a mai parcurge ghidul datorită complexității pe care astfel de referințe externe ar crea-o. Tot ce va avea nevoie cititorul se va găsi în paginile acestei cărți, iar la sfârșit va putea exclama cu toată încrederea că într-adevăr este Dumnezeu.

Cum este posibil un astfel de adevăr să fie relevat? De unde se poate începe o astfel de călătorie? Vom trebui să studiem cele mai îndepărtate galaxii? Vom trebui să ne uităm adânc în structura atomului? Din fericire, adevărul se află în fiecare dintre noi. Așadar, modul prin care vom ajunge la el e prin analiza propriei conștiințe. Ba chiar mai mult decât atât, analizând propria conștiință vom realiza că defapt nici măcar nu există ceva în afara ei. Conștiința e tot ce e. “Galaxii”, “atomi” nu sunt altceva decât idei în conștiință. Aceste obiecte nu există defapt, sunt doar idei pe care conștiința le imaginează. Pare greu de crezut așa ceva având în vedere sistemul de învățământ global care ne antrenează pe fiecare dintre noi din școli în a crede în existența unui univers extern nouă în care noi ne întâmplăm să ne găsim. Dar parcurgând paginile acestei cărți vom vedea cum un astfel de univers nu există, nefiind altceva decât ceva imaginat de conștiințe.

Sunt aceste afirmații solide? Este într-adevăr posibil a argumenta pentru o astfel de poziție? Este, și vom vedea pe măsură ce parcurgem cartea cum anume concluziile acestea sunt inevitabile din mai multe considerente. Pentru început, vom parcurge o analiză fenomenologică a conștiinței. Apoi, pe măsură ce intuiția va fi dezvoltată cu ajutorul analizei fenomenologice, vom aduce și argumente raționale pentru fenomenologie și astfel vom vedea cum e absolut logic necesar ca realitatea să fie un vis al conștiinței. Astfel, înțelegând conștiința vom înțelege și cum Eul este etern și cum același Eu se află în toate ființele. Pus în alte cuvinte, fiecare dintre noi suntem unul și același Dumnezeu visând o infinitate de vise. Să începem așadar călătoria și să descoperim rațiunile din spatele acestor afirmații.

La nivel de ce anume determină perspectiva asupra lucrurilor sunt, din nou, două aspecte.
Pe bune acum și sunt cei mai semnificativi factori determinanți.
1.
Du-te în pădure unde îți este frig, foame și sete să vezi ce perspectivă de gândire îți determină realitatea spre diferență de in dormitor lângă calorifer, lângă frigiderul din care îți poți lua tot timpul ceva când, chipurile, nu știi ce să faci și te bagi în el și...
2.
Bea ceva, trage pe nas ceva sau fumează ceva.

Realitatea e alta.
DE CE?

Ooo păi cum dreacu,  percepția asupra realității ți se deformează pentru că....
Atunci de ce percepția obiectivă asupra realității trebuie să fie....DOAR cea de lângă calorifer?
Deși când nu ești lângă calorifer realitatea este alta...
Atunci care -----------------este obiectivitatea asupra realității, domnilor fizicieni?
Pentru că percepția asupra realității este o chestiune dependentă de ceea ce o cauzează.

Ca și concluzie.
Adică percepția asupra lucrurilor.
Iar percepția asupra lucrurilor poate fi determinată de puncte de vedere pe care nu le poate produce niciuna din situațiile de mai sus.
Sau poate. Și se  poate.
Dar nu se mai încadrează în sfera cauzală a deductiilor ce se pot face cu trabucul în gură lângă șemineu sau pe bancă în parc.

Dacu a scris:Din postarea #1 rezultă că Dumneavostră sunteți adeptul scripturilor și religiilor hinduiste deoarece faceți referire dintr-un început la advaita vedanta așa cum se spune în https://ajativada.wordpress.com/about/ ....ceea ce înseamnă că vorbiți despre o anumită religie...Vă rog frumos spuneți pe scurt ce credeți că este DUMNEZEU!

Advaita Vedanta si Veda sunt 2 lucruri diferite. Veda e o religie, Advaita Vedanta e o filozofie. Tradus cuvant cu cuvant inseamna "non-dualism", adica faptul ca nu exista distinctie intre subiect si obiect, adica faptul ca obiectele pe care le vezi in jurul tau nu exista "in jurul tau", ci sunt imagini in tine. Mai pe scurt: lumea e un vis al tau. Iar tu, visatorul, nu esti altcineva decat Dumnezeu. Tu Dumnezeu fiind singur, singura cale de a iesi din singuratate e sa visezi ca exista si altii. Si evident, pentru ca altii aia sa nu fie simpli roboti, trebuie tu insuti sa fii acei altii. Asa ca Dumnezeu s-a impartit in catralioane de fiinte, iar lumea in care ne gasim este visul comun al acelor catralioane de fiinte, fiecare din ele fiind asa cum am zis, Dumnezeu insusi. Practic, Dumnezeu joaca un MMORPG cu el insusi.

Ești prea mic, Forever...

lol. Sunt cel mai deschis la minte om din lume. Cel mai inteligent om din istoria omenirii. Si na, sufar consecintele, ca restul fiind sub mine, n-au cum sa-mi recunoasca stralucirea. Csf ? Ncsf.

curiosul a scris:Concluzia referitoare la discuțiile cu DAcu se reduc principal la faptul că "demnitatea" este o chestiune de "securitate", iar orice atac la demnitatea umană este un atac la securitatea corespunzătoare individualității umane.
În percepție socială un atac la demnitatea umană este un atac la integritatea valorilor individualității umane.
Beneficiile determinate de relațiile sociale vin la pachet cu respectarea unor reguli de conviețuire socială.
Eu mă piș pe ele, dar, în consecință, trebuie să suport consecințele nerespectării valorilor umane.
Ideea este că nimic nu poate fi organizat decât după reguli.
Regula se respectă și în natură.
Natura respectă reguli de funcționare pe care pot să "mă piș " atât timp cât nu interacționez cu regulile ei.
Cât interacționez cu ea trebuie să le respect.

Se pare ca ai si momente de luciditate conform celor exprimate de tine;
În percepție socială un atac la demnitatea umană este un atac la integritatea valorilor individualității umane.
Beneficiile determinate de relațiile sociale vin la pachet cu respectarea unor reguli de conviețuire socială.
Eu mă piș pe ele, dar, în consecință, trebuie să suport consecințele nerespectării valorilor umane.
Ideea este că nimic nu poate fi organizat decât după reguli.

Forever_Man a scris:

Dacu a scris:Din postarea #1 rezultă că Dumneavostră sunteți adeptul scripturilor și religiilor hinduiste deoarece faceți referire dintr-un început la advaita vedanta așa cum se spune în https://ajativada.wordpress.com/about/ ....ceea ce înseamnă că vorbiți despre o anumită religie...Vă rog frumos spuneți pe scurt ce credeți că este DUMNEZEU!

Advaita Vedanta si Veda sunt 2 lucruri diferite. Veda e o religie, Advaita Vedanta e o filozofie. Tradus cuvant cu cuvant inseamna "non-dualism", adica faptul ca nu exista distinctie intre subiect si obiect, adica faptul ca obiectele pe care le vezi in jurul tau nu exista "in jurul tau", ci sunt imagini in tine. Mai pe scurt: lumea e un vis al tau. Iar tu, visatorul, nu esti altcineva decat Dumnezeu. Tu Dumnezeu fiind singur, singura cale de a iesi din singuratate e sa visezi ca exista si altii. Si evident, pentru ca altii aia sa nu fie simpli roboti, trebuie tu insuti sa fii acei altii. Asa ca Dumnezeu s-a impartit in catralioane de fiinte, iar lumea in care ne gasim este visul comun al acelor catralioane de fiinte, fiecare din ele fiind asa cum am zis, Dumnezeu insusi. Practic, Dumnezeu joaca un MMORPG cu el insusi.

Citate din https://ro.wikipedia.org/wiki/Advaita_Vedanta :
1) "Advaita Vedanta este cel mai însemnat curent filosofic și religios care aparține unei mișcări mai mari numită Vedanta. Alături de Sankhya, Yoga, Nyaya, Vaisheshika și Mimamsa, Vedanta reprezintă școlile filozofice ale Hinduismului. "
2) "Vedanta a apărut ca un răspuns de apărare al hinduismului clasic în fața Colonialismului și a misiunii creștine. Mișcarea a fost parțial influențată de dezbatarea dintre Creștinism și Știință, dezvoltată în Europa secolului al XVIII-a. Totodată, Vedanta reprezintă bazele înțelegerii Hinduismului în sensul său actual."
---------------------------------------------
Fără supărare dar subiectul Dumneavoastră se bazează pe religia hinduistă și hinduismul este ceea ce scrie în https://ro.wikipedia.org/wiki/Hinduism.
Câți adepți ai curentului filosofic și religios advaita vedanta sunt pe Tera?

Forever_Man a scris:

CAdi a scris:Cateodata stau si ma mir, de câte prostii spun unii:
Esti si tu un graunte de constiinta acolo, din miliardele de miliarde de lumi , si gata, te crezi Dumnezeu .

Cosmin, eu stiu ca vrei sa sochezi , dar nici chiar asa.

Citeste si vei afla. Evident, pana acum ar fi trebuit deja sa imi fi citit articolele in engleza si sa fi aflat. Sau sa fi citit cele 2 referinte si sa fi aflat.

Am citit vreo 2 carti si vreo 2 articole ...
Nu esti Dumnezeu esti cat un graunte de nisip din Dumnezeu, daca nu si mai mic

Dacu a scris:
---------------------------------------------
Fără supărare dar subiectul Dumneavoastră se bazează pe religia hinduistă și hinduismul este ceea ce scrie în https://ro.wikipedia.org/wiki/Hinduism.

Nu. Subiectul se bazeaza pe ratiune.

CAdi a scris:
Am citit vreo 2 carti si vreo 2 articole ...
Nu esti Dumnezeu esti cat un graunte de nisip din Dumnezeu, daca nu si mai mic

Ce carti ai citit ?

,,I Am " , ,,The Quale Of Time " si inca cateva , nu mai stiu exact  titlurile ca au trecut cativa ani buni de cand  le-am citit :
,,,Telepathy: A Real-World Experiment" , ,,The Emergent Structure of Consciousness ", ,, The Self-Referential Aspect of Consciousness"

Eseuri interesante

Ooo... mi-ai cumparat cartea ? Esti unul dintre cei 39 de cumparatori. Iti multumesc!

Oricum, citeste si ultimul (chiar ultimul, ca nu mai am ce sa scriu, am atins apogeul): "How Self-Reference Builds the World". Acolo chiar zic pe sleau ca Eu sunt Dumnezeu. Ca inainte nici eu nu ma prinsesem. Inainte doar cercetam constiinta. Dar aceasta cercetare m-a condus la a descoperi adevarul ca sunt Dumnezeu. Descopera-l si tu in acest articol.

Forever_Man a scris:Oricum, citeste si ultimul (chiar ultimul, ca nu mai am ce sa scriu, am atins apogeul): "How Self-Reference Builds the World". Acolo chiar zic pe sleau ca Eu sunt Dumnezeu. Ca inainte nici eu nu ma prinsesem. Inainte doar cercetam constiinta. Dar aceasta cercetare m-a condus la a descoperi adevarul ca sunt Dumnezeu. Descopera-l si tu in acest articol.

Intelepciunea vine odata cu varsta. Nu esti Dumnezeu, esti o parte din constiinta lui. Exact cum am zis : un graunte de nisip intr-un ocean de lumi.

CAdi a scris:Intelepciunea vine odata cu varsta. Nu esti Dumnezeu,  esti o parte din constiinta lui. Exact cum am zis : un graunte de nisip intr-un ocean de lumi.

Eh, citeste articolul si vei vedea. Self-referinta e o entitate speciala, o combinatie ciudata intre existenta si non-existenta. Cand vei intelege cum vine asta vei intelege si de ce esti defapt fix Dumnezeu si nu doar o parte din el.

Am mai scris 3 pagini. Lectura placuta!

Introducere

Deși subiectul acestei cărți este cel exprimabil în limbaj comun prin “Eu sunt Dumnezeu”, în limbaj ceva mai tehnic subiectul cărții este defapt auto-referința. Defapt, de aici încolo nu îl vom mai menționa pe Dumnezeu decât abia la sfârșitul cărții. Până atunci, cartea va fi defapt în prima parte studiul conștiinței, iar în a doua, după familiarizarea cu fenomenologia conștiinței, studiul auto-referinței, în care se va arăta cum conștiința este manifestarea directă a proprietății auto-referinței de a se uita-înapoi-la-ea-însăși. Abia în ultimă înstanță, după ce întreaga analiză a auto-referinței va fi prezentată, va fi aceasta identificată cu Dumnezeu. Așadar, până la acel moment, putem uita cu totul de Dumnezeu, și să ne concentrăm direct pe înțelegerea conștiinței. Înțelegând conștiința, concluzia “Eu sunt Dumnezeu” va rezulta în mod natural, fără măcar să fie necesare ipoteze suplimentare. Se va vedea clar că modul de a fi al conștiinței nu poate fi înțeles în niciun alt fel decât ca o manifestare directă a lui Dumnezeu.

Așadar, să punem deoparte ideea de Dumnezeu pentru moment, și să ne concentrăm pe ce avem în fața ochilor, întotdeauna la îndemâna oricui: propria conștiință.

Probabil cel mai mare obstacol în înțelegerea conștiinței nu e de natură logică sau rațională, ci mai degrabă unul de perspectivă. Odată ce perspectiva este lămurită, analiza rațională a conștiinței e defapt ușor de urmărit. Problema perspectivei este că aceasta este adânc înrădăcinată în însăși tipul de ființe care suntem, și a o schimba necesită a înțelege defapt ce fel de ființe suntem. Ea este preprogramată în noi încă din momentul nașterii, și este apoi accentuată și mai mult prin intermediul educației primită atât în perioada dezvoltării ca și copil în cadrul familei cât și ulterior în cadrul sistemelor de învățământ, astfel încât orice chestionare ulterioară a acesteia se lovește de puternice instincte menite să apere propria ființă de influențele exterioare care i-ar putea amenința structurile de profunzime care o fac ceea ce este. Este vorba despre senzația puternic înrădăcinată în noi că suntem un corp care se află într-o lume materială exterioară lui. Iar ceea ce considerăm a fi conștiința este vocea interioară care se află în acel corp și care coordonează corpul în lumea exterioară lui. Ne naștem cu această senzație, și pe baza ei construim un întreg sistem de cunoștințe menit să ne ajute la a ne descurca în lumea exterioară, de la cele mai elementare concepte învățate în copilărie, până la conceptele avansate din cadrul școlilor și universităților. Mergând până la atomi și galaxii, toate aceste obiecte nu fac altceva decât să întărească și mai mult senzația apartenenței la o lume exterioară care se întinde până la miliarde de ani-lumină depărtare de noi. Și cu cât ne adâncim mai mult în aceste cunoștințe, cu atât senzația lumii exterioare devine mai solidă, și orice chestionare a acestei senzații pare tot mai stranie.

Punerea la îndoială a acestei senzații se face cu o propunere cât se poate de simplă: “Cum ar fi dacă toată acea lume exterioară nu există?”. După cum se poate vedea, având în vedere atât senzația instinctuală din naștere a unei lumi exterioare, cât și cumulul de cunoștințe dobândite pe parcurs, o astfel de sugestie pare cu totul ridicolă. De aceea înțelegerea conștiinței nu este o problemă de natură rațională, cât o problemă de punere sub semnul îndoielii a unei vieți întregi de acumulare de cunoștințe despre lumea exterioară, acumulare construită de la bun început pe chiar un instinct nativ de a fi un corp ce se află într-o lume exterioară. Dar dacă e să înțelegem conștiința și să aflăm adevărul despre realitate, această chestionare a celor mai înrădăcinate instincte trebuie să fie făcută.

Din fericire, avem o unealtă care ne poate facilita acest demers, și anume visele. Oricine spune dimineața când se trezește “Ah, a fost doar un vis!”. Asta arată că ne dăm seama că acele lumi din vise nu există. Dar cumva, reintrați în lumea treziei, facem presupunerea că aceasta este defapt o lume reală, spre deosebire de lumile viselor. Dar dincolo de senzația că lumea asta e reală, pe ce anume ne bazăm când facem această presupunere? E bine să ne amintim că și în timp ce visăm credem că lumea visului e reală. Așadar, doar pentru că avem senzația că lumea în care ne găsim e reală, asta nu implică în mod logic că așa și este. Ba mai mult decât atât, avem și experiența visului în vis (să-l numim vis de nivelul 2, iar visul obișnuit vis de nivelul 1). Când ne trezim dintr-un vis de nivelul 2 și ajungem într-un vis de nivelul 1, exclamăm în cadrul visului de nivelul 1 că visul de nivelul 2 a fost doar un vis și că acum defapt ne aflăm în realitate. Ca apoi să ne trezim încă o dată și să ajungem în lumea treziei și să exclamăm din nou, că visul de nivelul 1 a fost la rândul lui doar un vis. Dar ce ne garantează că acum nu suntem tot doar într-un vis dintr-un șir infinit de vise în vise? Evident, se pot aduce diverse argumente, cum că spre deosebire de vise, lumea treziei e stabilă, față de lumile viselor care sunt haotice. Dar din nou, să nu uităm că în timpul în care ne aflăm în acele lumi haotice, nu ne dăm seama de asta, ci luăm acel haos ca pe un lucru natural. Ce ne face să credem că și în lumea treziei nu suntem fix în aceeași situație, și dacă ar fi să ne trezim și din această lume nu vom concluziona despre ea din cadrul următoarei lumi că și această lume a fost haotică?

Se pot aduce și alte argumente, de diferite grade de sofisticare, cum că lumea treziei are continuitate de la zi la zi, pe când visele sunt mereu diferite, cum că în lumea treziei putem face știință și descoperi legi stabile, cum că în vise întâlnim doar obiecte pe care le-am cunoscut pentru prima dată în lumea treziei, și altele. Dar relevanța uneltei viselor în înțelegerea conștiinței este de a considera natura senzațiilor. Se prea poate că lumea treziei să fie într-adevăr diferită de lumea viselor din cine știe ce motive serioase, dar ceea ce lumea treziei are în comun cu lumile viselor sunt senzațiile. Roșul pe care îl vedem când suntem treji e același roșu pe care îl vedem în vise. Și cum înțelegem că visele “sunt doar în mintea noastră”, atunci la fel de bine putem înțelege că însăși senzațiile care apar în vise sunt doar în mintea noastră. Culorile, sunetele, gusturile, atingerile, etc. pe care le experimentăm în vise sunt doar în mintea noastră. Așadar, și culorile, gusturile, atingerile, etc. pe care le experimentăm când suntem treji sunt tot doar în mintea noastră.

La acest moment, instinctul nativ de a fi un corp într-o lume exterioară, întărit de cunoștințele din școală, poate declanșa auto-apărarea și să declare că roșul nu e în mintea noastră, ci e defapt radiație electromagnetică de 700nm ce se află în afara noastră și prin interacțiunea cu retina ajunge să fie văzută de noi. Iar dacă menționăm că același roșu îl vedem și în vise deși avem ochii închiși “în realitate”, instinctul continuă să se apere aducând raționalizarea adițională că radiația electromagnetică din timpul treziei este stocată în memorie și de acolo este recreată în vise. Dar toate acestea sunt raționalizări pe care instinctul de a fi un corp într-o lume exterioară le aduce cu scop de auto-apărare. Asta poate pune piedici înțelegerii conștiinței. O metodă la care putem apela la acest moment pentru a înfrânge mecanismele de auto-apărare ale instinctului e să încercăm să înțelegem aceste lucruri ca și cum nu am fi fost niciodată la școală. Dacă niciodată nu am fi auzit teoria cu radiația electromagnetică, cum am fi înțeles aceste senzații? Le-am fi înțeles mult mai natural. Roșul nu ar mai fi o “radiație electromagnetică” ci ar fi pur și simplu roșu. Roșul e roșu, galbenul e galben, dulcele e dulce, și așa mai departe. Toate aceste senzații sunt entități ontologice în ele însele. Orice altceva e doar o raționalizare pe care instinctul de a fi un corp într-o lume exterioară le aduce pentru a ne împiedica de a ne afla adevărata natură de conștiințe care există în ele însele și nu într-o lume exterioară.

Roșul din lumea treziei e același roșu din lumea viselor. Iar cum lumea viselor e în mintea noastră, așa și lumea treziei trebuie să fie tot doar în mintea noastră. Stabilitatea, continuitatea și alte proprietăți care ar diferenția-o de lumea viselor trebuie să aibă explicații ceva mai subtile decât explicația insinctuală primară de a fi pur și simplu o lume exterioară nouă. Vom vedea pe parcursul cărții adevăratele explicații. Ceea ce este important la acest moment este această realizare inițială că senzațiile, precum culorile, sunetele, gusturile, atingerile, etc., au loc în mintea noastră, ele neaparținând presupusei lumi exterioare. Acesta este un prim pas de a merge împotriva instinctului de a fi un corp într-o lume exterioară și astfel de a înțelege ce este defapt conștiința. Așadar, conștiința nu este doar vocea interioară ce pare a se găsi situată în interiorul capului, ci este și senzațiile pe care le experimentăm: culori, sunete, gusturi, emoții, gânduri, etc. Iar problema explicării conștiinței este problemă explicării acestor senzații. Ce este roșul? Ce este dulcele? De ce roșul e roșu? De ce galbenul e galben? Sunt toate aceste senzații aleatoare? Sau există anumite motive pentru care experimentăm aceste senzații și nu altele?

Vom începe studiul conștiinței prin studiul acestor senzații, încercând a înțelege ce anume sunt și de ce sunt așa cum sunt. Aceste senzații sunt exprimate prin termenul general de “qualia”, care este practic o prescurtare de la “calitativ”, fiecare senzație având propria ei calitate. Vom continua apoi cu studiului Eului demonstrând unicitatea și eternitatea acestuia. Având aceste noțiuni de bază despre conștiință stabilite, vom studia apoi structura qualiilor, arătând cum toate urmează același mod de structurare. Vom studia apoi un caz particular, dar de un interes aparte arătat de către filozofie și știință, cazul qualiei timpului. Probabil abia la acest moment, cititorul va începe să realizeze la un nivel mai profund cât de serioasă e problema inexistenței lumii exterioare când va vedea cum însăși timpul este doar o qualie în conștiință. Toată această analiză va reprezenta partea de fenomenologie a conștiinței, prin care cititorul se va familiariza pagină cu pagină cu conștiința și va ajunge să aprecieze din ce în ce mai serios ce este defapt aceasta.

Odată ce partea de fenomenologie va fi prezentată, va aparea problema explicării ei: De ce este conștiința structurată așa și de ce qualiie au calitățile pe care le au? Asta ne va aduce în teritoriul auto-referinței. Iar aici va începe magia. Vom descoperi cum auto-referința e o combinație ciudată între existență și non-existență. Iar dacă până la acel moment instinctul nativ de a fi un corp într-o lume exterioară a cedat și ne-a lăsat să înțelegem că lumea exterioară nu există și că defapt conștiința e tot ce e, acum vom avea de purtat o nouă bătălie, de data aceasta direct cu logica, auto-referința nesupunându-se principiilor logicii. Dar cum am parcurs cu succes calea îndelungată până la porțile auto-referinței, vom putea face față și provocărilor acesteia de a merge dincolo de principiile logicii. Vom vedea că e imposibil de a explica structura conștiinței fără a renunța la principiile logicii. Iar explicând astfel structura conștiinței, noi porți ale înțelegerii ne vor fi deschise, aflând astfel lucruri precum Totul = Nimic. Iar la capătul drumului, privind la ciudatele proprietăți contradictorii ale auto-referinței, vom înțelege că tocmai am făcut cunoștință cu Dumnezeu. Iar cum auto-referința stă defapt la baza conștiinței, vom înțelege adevărul: Eu sunt Dumnezeu.

Diferenta dintre starea de somn si starea de veghe consta in decuplarea, respectiv cuplarea organelor de simt care face legatura intelectului cu lumea exterioara. Desi organul de simt este tot timpul in functiune dovada ca sunt oameni care dorm cu ochii deschisi, timpanele urechilor vibreaza tot timpul, si simtul pipaitului este tot timpul in functiune, totusi scoarta cerebrala in timpul somnului rupe legatura cu toate organele de simt, si chiar intelectul se disociaza ramanand doar niste focare ai unor centri nervosi care se decupleaza mai greu si care dau nastere la vise sau cosmare, deoarece constientul este total sau partial decuplat depinzand de starea sau nivelul de somn in care suntem cufundati. Rolul somnului este pentru regenerarea celulei nervoase, adica readucerea acestora in parametri normali de functionare. Visele sunt de mai multe feluri pe langa cosmare, vise fara noima, pot fi si vise erotice sau vise cu premonitii, in functie de calitatea somnului, starea de sanatate a corpului, varsta, profesia, pasiunile si nivelul de pregatire si educatie intelectuala a fiecaruia. Personal am trecut prin toate astfel de vise, insa la trezire, cand organele de simt sunt recuplate intelectul, omul, isi resimte corpul, il doare din nou spatele sau incheieturile daca sufera de acestea, ii este din nou foame, sete, si ia legatura cu viata de zi cu zi, isi reia programul de lucru, intra in legatura cu membrii familiei, cu colegii de munca etc. A face o echivalenta intre starea de somn si starea de veghe este o eroare totala. Legatura cu divinitatea presupune o stare speciala in care omul desi este treaz, prin propria vointa intra intr-o stare constienta de contemplare si prin exercitiu repetat (practicand una din cele sapte curente de yoga) uneori poate ajunge in starile superioare ale constiintei (constiinta de grup, constiinta de comunitate, de specie) cu senzatia ca te apropii de divinitate, si chiar poti primi idei despre probleme existentiale cu aceasta. Intrebarea mea este; ai trecut tu prin aceste stari ? sau esti un caz patologic ?

Forever_Man a scris:Am mai scris 3 pagini. Lectura placuta!

Introducere

Deși subiectul acestei cărți este cel exprimabil în limbaj comun prin “Eu sunt Dumnezeu”, în limbaj ceva mai tehnic subiectul cărții este defapt auto-referința.
Defapt, de aici încolo nu îl vom mai menționa pe Dumnezeu decât abia la sfârșitul cărții.
........... etc

Ai inceput cu studiul despre constiinta. Remarc ca ai studiat si ai multe cunostinte in domeniu.
Insa nu surprinzi esenta. Esenta este aceea pe care ti-am prezentat-o eu sumar. Deci  studiaza in continuare. Oricum trebuie sa mai treci prin viata ca sa capeti o concluzie.
Cartile pe care le scrii tu acum, se scriu dupa 60 de ani. Sa capeti intelepciune, acum esti un greenhorn ...

P.S. ,,Eu sunt Dumnezeu " suna cam egocentric . Ar fi bine sa schimbi titlul :
,,Tu faci parte din  Dumnezeu " sau ,, Si tu esti fiul lui Dumnezeu " , mai gandeste-te...

Si  o greseala gramaticala de data aceasta :
,,defapt"  se scrie despartit ,,de fapt" . L-ai scris asa, de mai multe ori, de aceea am remarcat greseala de exprimare.

virgil a scris:

Presupun ca unii pur si simplu nu sunt meniti sa inteleaga, in oricate moduri te-ai exprima. Oh, well... avem nevoie si de instalatori si zugravi la urma urmei.

Presupun ca egoul tau e foarte ridicat si nu vezi barna din ochii tai, dar in schimb vezi paiul din ochiul vecinului...

CAdi a scris:Oricum trebuie sa mai treci prin viata ca sa capeti o concluzie.

Lasa, o sa cresti tu mare si o sa intelegi. Vezi Rick and Morty sezonul 6 episodul 2 si vei intelege.

CAdi a scris:Si  o greseala gramaticala de data aceasta :
,,defapt"  se scrie despartit ,,de fapt" . L-ai scris asa, de mai multe ori, de aceea am remarcat greseala de exprimare.

Mersi. Ma faceam de ras la editura. Nu ca ar conta cum scrii, ca limba e doar o conventie, si ce e azi "gresit" maine e "corect" si viceversa. Vezi cazurile din timpul vietii noastre cu "nici o" -> "nicio". S-au plictisit sa tot puna spatiu, asa ca le-au lipit. Pana la urma or sa se plictiseasca si de "de fapt" si or sa le lipeasca si pe astea. Dar pana atunci e bine sa ma conformez avand in vedere ca tresa duc cartea la o editura.

CAdi a scris:Presupun ca egoul tau e foarte ridicat si nu vezi barna din ochii tai, dar in schimb vezi paiul din ochiul vecinului...

Asta e o problema interesanta, care are 2 parti: problema egoului ca atare pe care o mentionezi tu, si problema generala de a fi un om bun. Problema egoului e problema de a avea sau a nu avea tulburare de personalitate narcisista, si problema bunatatii e de a fi om bun sau nu. Si cum poti decide in ce categorii te afli ?

Pentru problema narcisismului, elucidarea se face prin a vedea daca cineva e dispus sa se angajeze in discutii sau nu. Dupa cum vedeti, eu ma laud pe sine foarte mult. Sunt cel mai inteligent din lume, etc. Asta cineva superficial ar incadra instant la narcisism. Dar diferenta e ca narcisistul doar se lauda, dar cand e luat la intrebari se face disparut, pentru ca egoul sau ridicat e ridicat doar in aparenta, in sinea lui e defapt un ego fragil care e usor ranit, primeste usor rana narcisica. Si asta imi garanteaza mie, ca desi ma laud ca sunt cel mai inteligent om din lume, si milionar, si ce mai vreti voi, nu sunt defapt narcisist, motivul fiind simplu, acela ca sunt dispus oricand sa ma angajez in ce discutii vreti voi, nu am ce ego sa protejez, nu am niciun ego, sunt incarnarea iubirii divine pe Pamant.

Asa, referitor la problema generala de a fi un om bun, din nou, avand in vedere ca va tot spun ca voi meritati sa fiti zugravi si ca nu intelegeti nimic, asta m-ar incadra la a fi un om rau. Asadar, cum decid daca sunt bun sau rau ? Si intrebarea asta are o solutie extrem de simpla: razboiul. Ce as face in caz de razboi ? Acolo se vede caracterul adevarat al cuiva. Iar ceea ce eu as face ar fi sa fug in padure si sa las nebunii sa se omoare intre ei. In schimb, voi v-ati duce la omor. Deci din nou, lucrurile sunt stabilite: eu sunt om bun, voi oameni rai.

Ma bucur ca am lamurit lucrurile.

Te indepartezi de subiect si iar ii dai cu ratiunea si cu logica, Curiosule, asta inseamna ca ai o problema la capitolul ala .

CAdi a scris:Te indepartezi de subiect si iar ii dai cu ratiunea si cu logica, Curiosule, asta inseamna ca ai o problema la capitolul ala .

În mod clar am una!
Nu știu însă dacă e de bine sau de rău.

Forever_Man a scris:

CAdi a scris:Presupun ca egoul tau e foarte ridicat si nu vezi barna din ochii tai, dar in schimb vezi paiul din ochiul vecinului...

Asta e o problema interesanta, care are 2 parti: problema egoului ca atare pe care o mentionezi tu, si problema generala de a fi un om bun. Problema egoului e problema de a avea sau a nu avea tulburare de personalitate narcisista, si problema bunatatii e de a fi om bun sau nu. Si cum poti decide in ce categorii te afli ?

Asa, referitor la problema generala de a fi un om bun, din nou, avand in vedere ca va tot spun ca voi meritati sa fiti zugravi si ca nu intelegeti nimic, asta m-ar incadra la a fi un om rau. Asadar, cum decid daca sunt bun sau rau ? Si intrebarea asta are o solutie extrem de simpla: razboiul. Ce as face in caz de razboi ? Acolo se vede caracterul adevarat al cuiva. Iar ceea ce eu as face ar fi sa fug in padure si sa las nebunii sa se omoare intre ei. In schimb, voi v-ati duce la omor. Deci din nou, lucrurile sunt stabilite: eu sunt om bun, voi oameni rai.

Ma bucur ca am lamurit lucrurile.

Asta cu ,, Asadar, cum decid daca sunt bun sau rau ? Si intrebarea asta are o solutie extrem de simpla: razboiul. Ce as face in caz de razboi ? Acolo se vede caracterul adevarat al cuiva. Iar ceea ce eu as face ar fi sa fug in padure si sa las nebunii sa se omoare intre ei. In schimb, voi v-ati duce la omor. Deci din nou, lucrurile sunt stabilite: eu sunt om bun, voi oameni rai " arata cata experienta ai de viata si superego-ul tau fata de ceilalti care zici ca sunt tot Dumnezei    

Tu ai lasa lupii si vulpile sa umble libere prin ,,via" ta si ai fugi ca o oita speriata.
M-as astepta ca dupa ce te-or prinde, sa te mulga si sa le dai ,,lapte", bineinteles dupa ce le culegi si via  
Nu stii ce inseamna sclavia, greenhornule. Ti s-ar parea ca este o qualia in constiinta....

Forever_Man a scris:


Presupun ca unii pur si simplu nu sunt meniti sa inteleaga, in oricate moduri te-ai exprima. Oh, well... avem nevoie si de instalatori si zugravi la urma urmei.

Exact acelasi lucru gandeam si eu despre cei care nu au simtul masurii si au ajuns dumnezei peste noapte.

curiosul a scris:Mi-a scăpat, Cosmine, partea asta cu războiul, adică nu am citit asta, iar lucrurile nu se reduc la obiectivitatea comportamentului în caz de război, ci la comportamentul care declanșează războiul.
Și în acest caz lucrurile se explică simplu tare de tot, având la bază exact același principiu prin care vă simțiți atacați când îmi bag pu.la în principiile voastre.
Să evit raportarea la organe din aparatul digestiv sau respiratoriu.

Am observat ca atunci cand raspunzi la o intrebare care iti solicita un nivel mai ridicat de gandire nu simti nevoia sa interactionezi cu o injuratura. Explicatia este simpla si anume; in vorbirea curenta care nu solicita intelectul se foloseste o anumita sa-i spunem "baza de date" anumite conexiuni unde sunt inregistrate si injuraturile, si bancurile cu prostii, si raspunsurile stereotip la intrebari "ce mai faci" "bine", sau "cum e vremea" etc. Insa atunci cand o intrebare necesita un raspuns bine gandit pentru care esti nevoit sa apelezi la o alta "baza de date" din care lipsesc raspunsurile care le auzi in orice statie de autobuz, atunci lipsesc si injuraturile. Cand pe forum dai un raspuns din prima "baza de date", si il citeste un coleg aflat in conexiuni cu un nivel mai ridicat de gandire si stare sufleteasca, ii produce o stare contradictorie de indispozitie, pentru ca il obligi sa apeleze si el la cea mai de jos baza de date. Desigur am putea apela si noi la acel limbaj, dar cand suntem pe forum suntem cuplati undeva mai sus. Imixtiunea celor doua stari contradictorii mai mult sau mai putin intelectuale in raspunsuri cred ca tine de obisnuintele sau frustrarile fiecaruia .

virgil a scris:

curiosul a scris:Mi-a scăpat, Cosmine, partea asta cu războiul, adică nu am citit asta, iar lucrurile nu se reduc la obiectivitatea comportamentului în caz de război, ci la comportamentul care declanșează războiul.
Și în acest caz lucrurile se explică simplu tare de tot, având la bază exact același principiu prin care vă simțiți atacați când îmi bag pu.la în principiile voastre.
Să evit raportarea la organe din aparatul digestiv sau respiratoriu.

Am observat ca atunci cand raspunzi la o intrebare care iti solicita un nivel mai ridicat de gandire nu simti nevoia sa interactionezi cu o injuratura. Explicatia este simpla si anume; in vorbirea curenta care nu solicita intelectul se foloseste o anumita sa-i spunem "baza de date" anumite conexiuni unde sunt inregistrate si injuraturile, si bancurile cu prostii, si raspunsurile  stereotip la intrebari "ce mai faci" "bine", sau "cum e vremea" etc. Insa atunci cand o intrebare necesita un raspuns bine gandit pentru care esti nevoit sa apelezi la o alta "baza de date" din care lipsesc raspunsurile care  le auzi in orice statie de autobuz, atunci lipsesc si injuraturile. Cand pe forum dai un raspuns din prima "baza de date", si il citeste un coleg aflat in conexiuni cu un nivel mai ridicat de gandire si stare sufleteasca, ii produce o stare contradictorie de indispozitie, pentru ca il obligi sa apeleze si el la cea mai de jos baza de date. Desigur am putea apela si noi la acel limbaj, dar cand suntem pe forum suntem cuplati undeva mai sus. Imixtiunea celor doua stari contradictorii mai mult sau mai putin intelectuale in raspunsuri cred ca tine de obisnuintele sau frustrarile fiecaruia .

Corect . Bine punctat.
Curiosul apeleaza excesiv , la prima baza de date

CAdi a scris:
arata cata experienta ai de viata si superego-ul tau fata de ceilalti care zici ca sunt tot Dumnezei    

Vezi ? Tot nu intelegi. Nu sunt Dumnezei, sunt Dumnezeu. Intelegi ? Nu e mai multi, e unul si acelasi. E diferenta de la cer la pamant. Dar lasa, vine in curand moartea, o sa iti aduci aminte imediat cum erai Hitler si cum erai Cezar. Intelegi tu atunci.

CAdi a scris:
Tu ai lasa lupii si vulpile sa umble libere prin ,,via" ta si ai fugi ca o oita speriata.
M-as astepta ca dupa ce te-or prinde, sa te mulga si sa le dai ,,lapte",  bineinteles dupa ce le culegi si via  
Nu stii ce inseamna sclavia, greenhornule. Ti s-ar parea ca este o qualia in constiinta....

Se vede de aici ca esti greenhorn. Nu ai trait multe vieti. Ai trait-o doar pe asta, cu comunismul si cu victoria democratiei asupra comunismului si ai asa o impresie ca binele a triumfat pentru vecie si aia e, a meritat lupta si sacrificiul. Dar spre deosebire de tine, eu sunt un spirit batran, am trait mii de ani, si am vazut aceeasi poveste mereu si mereu: lupte inutile pentru libertate, ca dupa 10 ani sa vina iar tirania, si iar lupte si iar tiranie si iar lupte si iar tiranie. Pierdere de vreme sa crezi ca schimbi ceva daca te implici si sa crezi ca timpurile in care te nasti tu sunt mai speciale si lupta ta va schimba pentru eternitate lucrurile si va aduce pacea eterna. Eh, lasa, o sa mai traiesti tu ceva vieti si pana vei ajunge la varsta mea de milenii, o sa intelegi si tu cat de inutil e totul.

Vezi filmul Cloud Atlas.

Forever_Man a scris:

CAdi a scris:
arata cata experienta ai de viata si superego-ul tau fata de ceilalti care zici ca sunt tot Dumnezei    

Vezi ? Tot nu intelegi. Nu sunt Dumnezei, sunt Dumnezeu. Intelegi ? Nu e mai multi, e unul si acelasi. E diferenta de la cer la pamant. Dar lasa, vine in curand moartea, o sa iti aduci aminte imediat cum erai Hitler si cum erai Cezar. Intelegi tu atunci.

CAdi a scris:
Tu ai lasa lupii si vulpile sa umble libere prin ,,via" ta si ai fugi ca o oita speriata.
M-as astepta ca dupa ce te-or prinde, sa te mulga si sa le dai ,,lapte",  bineinteles dupa ce le culegi si via  
Nu stii ce inseamna sclavia, greenhornule. Ti s-ar parea ca este o qualia in constiinta....

Se vede de aici ca esti greenhorn. Nu ai trait multe vieti. Ai trait-o doar pe asta, cu comunismul si cu victoria democratiei asupra comunismului si ai asa o impresie ca binele a triumfat pentru vecie si aia e, a meritat lupta si sacrificiul. Dar spre deosebire de tine, eu sunt un spirit batran, am trait mii de ani, si am vazut aceeasi poveste mereu si mereu: lupte inutile pentru libertate, ca dupa 10 ani sa vina iar tirania, si iar lupte si iar tiranie si iar lupte si iar tiranie. Pierdere de vreme sa crezi ca schimbi ceva daca te implici si sa crezi ca timpurile in care te nasti tu sunt mai speciale si lupta ta va schimba pentru eternitate lucrurile si va aduce pacea eterna. Eh, lasa, o sa mai traiesti tu ceva vieti si pana vei ajunge la varsta mea de milenii, o sa intelegi si tu cat de inutil e totul.

Spui ca ai mii de ani ? ei bine spiritele evoluate nu se mai reincarneaza atunci cand au ajuns la acest nivel, asa ca mai verifica-ti nivelul de evolutie spirituala. Personal am retineri cand discut despre spirite deoarece informatiile primite astfel ori sunt false, ori sunt imposibil de verificat. In fiecare om exista o entitate numita imaginatie capabila sa dea nastere la cele mai tulburatoare actiuni de SF, asa ca este posibil ca si existenta spiritelor sa fie tot un produs SF. Nu neg constiinta de grup dar informatiile acestei constiinte sunt greu de verificat, oricum toate acestea sunt creatii ale oamenilor vii in care sunt stocate si informatiile de grup, de specie etc.