Eu sunt Dumnezeu - viitoarea mea carte in limba romana

Pentru ca mi-am terminat cariera de cercetator, descoperind tot ce era de descoperit, acum nu mai pot face altceva decat sa tot scriu despre lucrurile astea pana ma plictisesc. Si daca in engleza am tot scris, am zis hai sa scriu si in romana. Cine stie, poate ajung faimos aici si pe urma afla mai usor strainii de mine si in sfarsit imi dau premiul Nobel cel mult meritat. Ca efect secundar, beneficiati si voi de ideile mele in romana ca sa le puteti citi. Prezint aici prima pagina:

Eu sunt Dumnezeu

Dacă te-ai întrebat vreodată ce este lumea în care ne găsim, această carte îți va oferi răspunsul. Este măcar posibil așa ceva? Răspunsul nu va veni oare peste mii de ani când știința va fi mult mai avansată decât astăzi? Cum să fie răspunsul fix în această carte? Contrar senzației pe care starea curentă a științei o creează cum că mai sunt multe de descoperit, răspunsul este defapt deja cunoscut. Senzația creată de știință de a mai avea mult până la aflarea răspunsului se datorează căii greșite pe care se află știința în ziua de azi. Din fericire, calea corectă e la dispoziția oricui, iar această carte este un ghid pe care orice cititor îl poate urma pentru a afla răspunsul. Defapt, pentru a nu crea suspans, voi oferi răspunsul chiar acum: Eu sunt Dumnezeu. Dar probabil, prin această afirmație am înlocuit suspansul cu suspiciune. Ce înseamnă defapt această propoziție? Cum adică sunt Dumnezeu? Parcurgând această carte pas cu pas, cititorul va descoperi semnificația acestei propoziții, iar la sfârșit va exclama: “Așa e, Eu sunt Dumnezeu!”. Defapt, acest lucru este cunoscut de mii de ani, nu e ceva nou. Și o să menționez aici doar 2 surse: advaita vedanta în cultura indiană cu “Atman e Brahman” și idealismul în cultura europeană, cu exemplul “Lumea ca Voință și Reprezentare” a lui Schopenhauer. Dar deoarece calea pe care o parcurge această carte spre același adevăr revelat de advaita vedanta și de idealism este diferită de scrierile precedente, nicio altă referință nu va mai apărea în cuprinsul ei. Scopul cărții nu este o antologie de texte deja existente, ci este acela de ghid pe care orice cititor să îl poată urma, fără să fie trimis la diferite surse externe și astfel să fie descurajat de a mai parcurge ghidul datorită complexității pe care astfel de referințe externe ar crea-o. Tot ce va avea nevoie cititorul se va găsi în paginile acestei cărți, iar la sfârșit va putea exclama cu toată încrederea că într-adevăr este Dumnezeu.

Cum este posibil un astfel de adevăr să fie relevat? De unde se poate începe o astfel de călătorie? Vom trebui să studiem cele mai îndepărtate galaxii? Vom trebui să ne uităm adânc în structura atomului? Din fericire, adevărul se află în fiecare dintre noi. Așadar, modul prin care vom ajunge la el e prin analiza propriei conștiințe. Ba chiar mai mult decât atât, analizând propria conștiință vom realiza că defapt nici măcar nu există ceva în afara ei. Conștiința e tot ce e. “Galaxii”, “atomi” nu sunt altceva decât idei în conștiință. Aceste obiecte nu există defapt, sunt doar idei pe care conștiința le imaginează. Pare greu de crezut așa ceva având în vedere sistemul de învățământ global care ne antrenează pe fiecare dintre noi din școli în a crede în existența unui univers extern nouă în care noi ne întâmplăm să ne găsim. Dar parcurgând paginile acestei cărți vom vedea cum un astfel de univers nu există, nefiind altceva decât ceva imaginat de conștiințe.

Sunt aceste afirmații solide? Este într-adevăr posibil a argumenta pentru o astfel de poziție? Este, și vom vedea pe măsură ce parcurgem cartea cum anume concluziile acestea sunt inevitabile din mai multe considerente. Pentru început, vom parcurge o analiză fenomenologică a conștiinței. Apoi, pe măsură ce intuiția va fi dezvoltată cu ajutorul analizei fenomenologice, vom aduce și argumente raționale pentru fenomenologie și astfel vom vedea cum e absolut logic necesar ca realitatea să fie un vis al conștiinței. Astfel, înțelegând conștiința vom înțelege și cum Eul este etern și cum același Eu se află în toate ființele. Pus în alte cuvinte, fiecare dintre noi suntem unul și același Dumnezeu visând o infinitate de vise. Să începem așadar călătoria și să descoperim rațiunile din spatele acestor afirmații.

Forever_Man a scris:Pentru ca mi-am terminat cariera de cercetator, descoperind tot ce era de descoperit, acum nu mai pot face altceva decat sa tot scriu despre lucrurile astea pana ma plictisesc. Si daca in engleza am tot scris, am zis hai sa scriu si in romana. Cine stie, poate ajung faimos aici si pe urma afla mai usor strainii de mine si in sfarsit imi dau premiul Nobel cel mult meritat. Ca efect secundar, beneficiati si voi de ideile mele in romana ca sa le puteti citi. Prezint aici prima pagina:

Eu sunt Dumnezeu

Dacă te-ai întrebat vreodată ce este lumea în care ne găsim, această carte îți va oferi răspunsul. Este măcar posibil așa ceva? Răspunsul nu va veni oare peste mii de ani când știința va fi mult mai avansată decât astăzi? Cum să fie răspunsul fix în această carte? Contrar senzației pe care starea curentă a științei o creează cum că mai sunt multe de descoperit, răspunsul este defapt deja cunoscut. Senzația creată de știință de a mai avea mult până la aflarea răspunsului se datorează căii greșite pe care se află știința în ziua de azi. Din fericire, calea corectă e la dispoziția oricui, iar această carte este un ghid pe care orice cititor îl poate urma pentru a afla răspunsul. Defapt, pentru a nu crea suspans, voi oferi răspunsul chiar acum: Eu sunt Dumnezeu. Dar probabil, prin această afirmație am înlocuit suspansul cu suspiciune. Ce înseamnă defapt această propoziție? Cum adică sunt Dumnezeu? Parcurgând această carte pas cu pas, cititorul va descoperi semnificația acestei propoziții, iar la sfârșit va exclama: “Așa e, Eu sunt Dumnezeu!”. Defapt, acest lucru este cunoscut de mii de ani, nu e ceva nou. Și o să menționez aici doar 2 surse: advaita vedanta în cultura indiană cu “Atman e Brahman” și idealismul în cultura europeană, cu exemplul “Lumea ca Voință și Reprezentare” a lui Schopenhauer. Dar deoarece calea pe care o parcurge această carte spre același adevăr revelat de advaita vedanta și de idealism este diferită de scrierile precedente, nicio altă referință nu va mai apărea în cuprinsul ei. Scopul cărții nu este o antologie de texte deja existente, ci este acela de ghid pe care orice cititor să îl poată urma, fără să fie trimis la diferite surse externe și astfel să fie descurajat de a mai parcurge ghidul datorită complexității pe care astfel de referințe externe ar crea-o. Tot ce va avea nevoie cititorul se va găsi în paginile acestei cărți, iar la sfârșit va putea exclama cu toată încrederea că într-adevăr este Dumnezeu.

Biblia Ebraică și Biblia Ortodoxă sunt Scripturile cele Adevărate și în aceste Biblii stă scris foarte clar că toți oamenii sunt Dumnezei făcuți de DUMNEZEU TATĂL CERESC și doar acesta este singurul DUMNEZEU în care trebuie să credem și la care trebuie să ne închinăm.
------------------------------------------------------------------------------
Îmi pare rău că Dumneavoastră sunteți dus în ispită de către DUMNEZEU să credeți în diverse scripturi hinduiste!În câte zeități supreme
credeți și la care dintre acestea vă închinați?

Cateodata stau si ma mir, de câte prostii spun unii:
Esti si tu un graunte de constiinta acolo, din miliardele de miliarde de lumi , si gata, te crezi Dumnezeu .

Cosmin, eu stiu ca vrei sa sochezi , dar nici chiar asa.

CAdi a scris:Cateodata stau si ma mir, de câte prostii spun unii:
Esti si tu un graunte de constiinta acolo, din miliardele de miliarde de lumi , si gata, te crezi Dumnezeu .

Cosmin, eu stiu ca vrei sa sochezi , dar nici chiar asa.

Vă referiți cumva și la mine?Cine credeți că a făcut așa zisul "grăunte de conștiință"?

Cand Moise s-a dus pe munte ca sa scrie cele zece porunci, a dorit sa i se arate D-zeu, si a vazut ca o umbra fara detalii ce a trecut prin fata lui spunandu-i (citez din memorie) "Nu este om care sa-mi vada fata si sa traiasca". Deci omul este om, si D-zeu este D-zeu. Despre om stim fiecare ca este un mamifer ajuns in varful lantului trofic, care avand timp liber suficient a inceput sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri. Din vanitate omul a ajuns sa se creada D-zeu, sau oricum o fiinta superioara care incearca sa afle cat mai multe despre natura si D-zeu.
  De fapt D-zeu nu este o fiinta, dar se regaseste in fiecare fiinta si in fiecare particula minerala sau vie, de la cel mai mic virus pana la cea mai longeviva fiinta care traieste mii de ani precum Eucaliptul sau Baobabul. Ce la facut pe om sa ajunga in varful lantului trofic a fost capacitatea lui de a se organiza in ginte, comunitati, si societati din ce in ce mai numeroase precum furnicile, cat si abilitatile lui fizice de a manipula si transforma materia inconjuratoare incepand cu lutul, piatra si apoi apoi focul si metalul. Capacitatea de memorare a acestor abilitati a dus la dezvoltarea limbajului, si de aici nimic nu l-a mai oprit sa se creada chiar D-zeu. Insa D-zeu ca existenta fizica ramane doar o inchipuire, pentru ca El reprezinta de fapt  suma legilor si fortelor naturii care a facut posibila existenta, transformarea si evolutia materiei in cele mai diversificate forme de existenta de la materia minerala pana la fiinta vie, aflate in continua evolutie. Asa ca il putem cauta pe D-zeu oriunde, in firul de iarba sau in noi insine, dar numai cei alesi il vor gasi.

CAdi a scris:Cateodata stau si ma mir, de câte prostii spun unii:
Esti si tu un graunte de constiinta acolo, din miliardele de miliarde de lumi , si gata, te crezi Dumnezeu .

Cosmin, eu stiu ca vrei sa sochezi , dar nici chiar asa.

Citeste si vei afla. Evident, pana acum ar fi trebuit deja sa imi fi citit articolele in engleza si sa fi aflat. Sau sa fi citit cele 2 referinte si sa fi aflat.

Va rog, nu transformati topicul in aberatii despre religie. Nu aia e Dumnezeu. Ca sa aflati ce e Dumnezeu cititi-mi articolele sau cartea cand o aparea.

Eu aș zice așa, Cosmine, deși CAdi are dreptate în exprimarea de mai sus și se observă in exprimarea ta și i un oarece caracter de grandomanie, nu numai din faptul că poate exista o interpretare prin care oricine poate fi un Dumnezeu.

Dintr-un anumit punct de vedere, concluzia ce poate reieși din punctul tău de vedere se poate rezuma la a reduce căutarea adevărului doar în direcția pe care o presupui și aproape că o și impui prin modul de exprimare.

În schimb, caracterul îndoielnic al Naturii umane este atât o binecuvântare, cât și o pedeapsă.

Pentru faptul că suntem capabili să interpretăm realitatea din perspectivă diferită, gradul de adevăr și accepțiune se poate reduce la perspectiva din care sunt privite lucrurile, dar ceea ce este un adevăr dintr-o anumită perspectivă poate fi o chestiune fantezistă din altă perspectivă.

Filozofic vorbind, ne punem întrebarea care este perspectiva din care trebuie să privim lucrurile și nu din care putem să privim lucrurile?

Atat timp cât are la bază o structură argumentativa, orice model de departajare concluzională, este el însuși un sistem restrictiv ce reduce perspectiva din care pot fi privite lucrurile la un anumit sistem perceptual.

În esență, știința obiectivă se bazează pe demonstrație, iar demonstrația se bazează pe caracterul subiectiv petceptual.

Motiv pentru care s-ar putea să nu existe vreun tip de adevăr intrinsec, obiectiv și general, ci doar un adevăr bazat pe fundamente perceptive.

Din această perspectivă s-ar putea să nu ai dreptate, dar s-ar putea să ai dreptate din altă perspectivă.
Reiese că ai nu știu ce "calificare" la nivel de diplomă în filozofie.
Filozofia este arta interpretării, iar atât timp cât reduci adevărul și îl restricționezi la o singură direcție de interpretare înseamnă că diploma aia a ta "te-a învățat" doar cum să te folosești instinctiv de slăbiciunile sistemului uman de percepție în ce privește caracterul de adevărat.

Ceea ce nu este adevărat poate fi adevărat dacă nu se poate demonstra sau dacă te folosești de un sistem argumentativ ce nu se poate demonstra ca are un caracter de obiectivitate în tiparul demonstrativ.

În sfârșit...
Asta înseamnă diplomă în filozofie, să fii capabil să dezvolti interpretarea lucrurilor în manieră diferită, nu o bucată de hârtie care determină vreun caracter prioritar sau obiectiv al concluziilor tale.

Din acest punct de vedere, Cos(z)mine, adevărul este o chestiune de convingere.
Iar caracterul nedemonstrabil derivă din nedemonstrabilitatea obiectivității fundamentelor ce construiesc percepțiile.
Toată teoria ta cu qualiile se supun unui principiu perceptiv prin care daca roșu este și poate fi mai roșiatic nu mai are treabă cu exactitatea.
Generată de conștiință.

Dar bine, scuze, nu vreau să îl contrazic pe Dumnezeu acum.

virgil a scris:Cand Moise s-a dus pe munte ca sa scrie cele zece porunci, a dorit sa i se arate D-zeu, si a vazut ca o umbra fara detalii ce a trecut prin fata lui spunandu-i (citez din memorie) "Nu este om care sa-mi vada fata si sa traiasca". Deci omul este om, si D-zeu este D-zeu. Despre om stim fiecare ca este un mamifer ajuns in varful lantului trofic, care avand timp liber suficient a inceput sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri. Din vanitate omul a ajuns sa se creada D-zeu, sau oricum o fiinta superioara care incearca sa afle cat mai multe despre natura si D-zeu.
  De fapt D-zeu nu este o fiinta, dar se regaseste in fiecare fiinta si in fiecare particula minerala sau vie, de la cel mai mic virus pana la cea mai longeviva fiinta care traieste mii de ani precum Eucaliptul sau Baobabul. Ce la facut pe om sa ajunga in varful lantului trofic a fost capacitatea lui de a se organiza in ginte, comunitati, si societati din ce in ce mai numeroase precum furnicile, cat si abilitatile lui fizice de a manipula si transforma materia inconjuratoare incepand cu lutul, piatra si apoi apoi focul si metalul. Capacitatea de memorare a acestor abilitati a dus la dezvoltarea limbajului, si de aici nimic nu l-a mai oprit sa se creada chiar D-zeu. Insa D-zeu ca existenta fizica ramane doar o inchipuire, pentru ca El reprezinta de fapt  suma legilor si fortelor naturii care a facut posibila existenta, transformarea si evolutia materiei in cele mai diversificate forme de existenta de la materia minerala pana la fiinta vie, aflate in continua evolutie. Asa ca il putem cauta pe D-zeu oriunde, in firul de iarba sau in noi insine, dar numai cei alesi il vor gasi.

Dumneavoastra l-ați găsit pe DUMNEZEU?

Dacu a scris:

virgil a scris:Cand Moise s-a dus pe munte ca sa scrie cele zece porunci, a dorit sa i se arate D-zeu, si a vazut ca o umbra fara detalii ce a trecut prin fata lui spunandu-i (citez din memorie) "Nu este om care sa-mi vada fata si sa traiasca". Deci omul este om, si D-zeu este D-zeu. Despre om stim fiecare ca este un mamifer ajuns in varful lantului trofic, care avand timp liber suficient a inceput sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri. Din vanitate omul a ajuns sa se creada D-zeu, sau oricum o fiinta superioara care incearca sa afle cat mai multe despre natura si D-zeu.
  De fapt D-zeu nu este o fiinta, dar se regaseste in fiecare fiinta si in fiecare particula minerala sau vie, de la cel mai mic virus pana la cea mai longeviva fiinta care traieste mii de ani precum Eucaliptul sau Baobabul. Ce la facut pe om sa ajunga in varful lantului trofic a fost capacitatea lui de a se organiza in ginte, comunitati, si societati din ce in ce mai numeroase precum furnicile, cat si abilitatile lui fizice de a manipula si transforma materia inconjuratoare incepand cu lutul, piatra si apoi apoi focul si metalul. Capacitatea de memorare a acestor abilitati a dus la dezvoltarea limbajului, si de aici nimic nu l-a mai oprit sa se creada chiar D-zeu. Insa D-zeu ca existenta fizica ramane doar o inchipuire, pentru ca El reprezinta de fapt  suma legilor si fortelor naturii care a facut posibila existenta, transformarea si evolutia materiei in cele mai diversificate forme de existenta de la materia minerala pana la fiinta vie, aflate in continua evolutie. Asa ca il putem cauta pe D-zeu oriunde, in firul de iarba sau in noi insine, dar numai cei alesi il vor gasi.

Dumneavoastra l-ați găsit pe DUMNEZEU?

Eu sunt om si ratacesc pe cararile muritorilor, dar simt uneori ca si eu sunt o creatie a lui D-zeu.

Forever_Man a scris:Va rog, nu transformati topicul in aberatii despre religie. Nu aia e Dumnezeu. Ca sa aflati ce e Dumnezeu cititi-mi articolele sau cartea cand o aparea.

Din postarea #1 rezultă că Dumneavostră sunteți adeptul scripturilor și religiilor hinduiste deoarece faceți referire dintr-un început la advaita vedanta așa cum se spune în https://ajativada.wordpress.com/about/ ....ceea ce înseamnă că vorbiți despre o anumită religie...Vă rog frumos spuneți pe scurt ce credeți că este DUMNEZEU!

Știi ce cred eu despre Dumnezeu.
Că se pișă pe credința ta, nu dă doi bani pe ea, dar tu trebuie să mă iubești pentru că eu am fost trimis de Dumnezeu să pună la încercare credința ta.
Iar eu, fiind ceva creat de Dumnezeu, oricât te-aș da dracului si mi-aș băga pu..la în convingerile tale tu trebuie să mă accepți și sa mă respecți pentru că eu sunt trimis de Dumnezeu să te pună la încercare.

Este că ceva este contradictoriu?
Și că nu poți să accepți și să suporți așa ceva?
Eii, atunci asta Dumnezeu.

virgil a scris:

Dacu a scris:

virgil a scris:Cand Moise s-a dus pe munte ca sa scrie cele zece porunci, a dorit sa i se arate D-zeu, si a vazut ca o umbra fara detalii ce a trecut prin fata lui spunandu-i (citez din memorie) "Nu este om care sa-mi vada fata si sa traiasca". Deci omul este om, si D-zeu este D-zeu. Despre om stim fiecare ca este un mamifer ajuns in varful lantului trofic, care avand timp liber suficient a inceput sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri. Din vanitate omul a ajuns sa se creada D-zeu, sau oricum o fiinta superioara care incearca sa afle cat mai multe despre natura si D-zeu.
  De fapt D-zeu nu este o fiinta, dar se regaseste in fiecare fiinta si in fiecare particula minerala sau vie, de la cel mai mic virus pana la cea mai longeviva fiinta care traieste mii de ani precum Eucaliptul sau Baobabul. Ce la facut pe om sa ajunga in varful lantului trofic a fost capacitatea lui de a se organiza in ginte, comunitati, si societati din ce in ce mai numeroase precum furnicile, cat si abilitatile lui fizice de a manipula si transforma materia inconjuratoare incepand cu lutul, piatra si apoi apoi focul si metalul. Capacitatea de memorare a acestor abilitati a dus la dezvoltarea limbajului, si de aici nimic nu l-a mai oprit sa se creada chiar D-zeu. Insa D-zeu ca existenta fizica ramane doar o inchipuire, pentru ca El reprezinta de fapt  suma legilor si fortelor naturii care a facut posibila existenta, transformarea si evolutia materiei in cele mai diversificate forme de existenta de la materia minerala pana la fiinta vie, aflate in continua evolutie. Asa ca il putem cauta pe D-zeu oriunde, in firul de iarba sau in noi insine, dar numai cei alesi il vor gasi.

Dumneavoastra l-ați găsit pe DUMNEZEU?

Eu sunt om si ratacesc pe cararile muritorilor, dar simt uneori ca si eu sunt o creatie a lui D-zeu.

Trupul unui om moare dar Sufletul lui este nemuritor!Nimeni nu rătăcește, deoarece toate sufletele de la atom până la Om au un destin dat de DUMNEZEU TATĂL CERESC și deci asta înseamnă că nimeni de la atom până la Om nu are liberul arbitru.

--------------------------- tot ștergi mesajele mele?
Nu asta e problema.
Ci ca să vedeți cum funcționăm.
De ce se consideră inadecvat un anumit limbaj?
Pentru că este o lipsă de respect?
Nu!
Pentru că gândim tipizat.
Pentru că percepția asupra ceea ce este corect și ce nu, adecvat sau nu, adevărat sau nu, este o chestiune de...completare a unui formular principal.
De asta apare și o problemă de acceptare a unui adevăr sau altul.
Așa funcționăm, dragii mei, așa stabilim caracterul de adevăr,  după principii tipizate.

Reveniți-vă odată !
Nu poți să judeci o chestiune după formularul de accepțiune.

curiosul a scris:Știi ce cred eu despre Dumnezeu.
Că se pișă pe credința ta, nu dă doi bani pe ea, dar tu trebuie să mă iubești pentru că eu am fost trimis de Dumnezeu să pună la încercare credința ta.
Iar eu, fiind ceva creat de Dumnezeu, oricât te-aș da dracului si mi-aș băga pu..la în convingerile tale tu trebuie să mă accepți și sa mă respecți pentru că eu sunt trimis de Dumnezeu să te pună la încercare.

Este că ceva este contradictoriu?
Și că nu poți să accepți și să suporți așa ceva?
Eii, atunci asta Dumnezeu.

DUMNEZEU să vă binecuvânteze și să vă aducă la credința cea ADEVĂRATĂ!
Nu este nimic contradictoriu!Dacă nu ați avea voie de la DUMNEZEU să vorbiți așa cum vorbiți, atunci ați vorbi frumos!Nu vă urăsc  și nici nu vă voi răspunde indecent la comentariile Dumneavoastră necuviincioase.Ce vârstă aveți?

-------------------------------------
Încerci tu să vinzi castraveți la grădinar, dar nu merge.

curiosul a scris:
Încerci tu să vinzi castraveți la grădinar, dar nu merge.

Păcat de dumneavoastră că sunteți dus în ispită de DUMNEZEU să fiți indecent!Cu Voia lui DUMNEZEU s-ar putea să fiți pedepsit de un Moderator sau de Administratorul acestui Forum!

------------------, dar vezi cum gândești?
Tot tendința de a găsi o placere în a fi pedepsit găsești, pentru că tu consideri că eu, vorbindu-ti așa,  ti-am făcut un rău.
Ce rău ti-am facut dacă stai să te gândești mai bine?

Vrei să îți explic tot eu ce fel de rău crezi că ti-am făcut?

Și ce anume determină percepția asupra ideii de rău?

curiosul a scris:-------------- dar vezi cum gândești?
Tot tendința de a găsi o placere în a fi pedepsit găsești, pentru că tu consideri că eu, vorbindu-ti așa,  ti-am făcut un rău.
Ce rău ti-am facut dacă stai să te gândești mai bine?

Bine ar fi dacă DUMNEZEU ne-ar pedepsi imediat atunci când facem ceva greșit, adică să ne spună "Vezi că nu vorbești frumos!" sau să-ți dea o palmă peste obraz fără să-L vezi pe DUMNEZEU în momentul în care te pedepsește....

****--------------- **** de bun samaritean ce ești!
Ce bine ar dacă am fi pedepsiți pentru faptul că nu ni s-a făcut niciun rău!
***---------------**** de înțeleptul ------------- ce ești!
De aia au fost oameni arși pe rug, ***----------------****.

--------------------------------
Hai să îți explic eu ce rău ti-am făcut----------------------------

Percepția socială asupra ideii de rău este o chestiune raportată și la ideea de demnitate...
În ce ne privește vorbim mai degrabă de un caracter de "demonitate", nu de "demintate".
Pentru că este o chestiunea determinată evolutiv de faptul că  "demnitatea" este inconștient asociată cu gradul de acces la resurse fără a fi necesar un consum de energie inutil necesar procurării resurselor.
Conservarea "demnității" umane este atât un răspuns raportat cauzal la tendința de exercitare a controlului, cât și de conservare a integrității fizice în raționament darwinist.
Adică impunerea prin calitatea demonstrativă a argumentelor este o chestiune identică principial cu mărimea ghearelor ce asigură două aspecte existențiale.
Unul din tendință darwinistă de prioritate la resurse fără consum de energie inutil, iar unul, din puncte de vedere uman, la satisfacția generată de superioritatea gândirii.

Când tu te superi pentru că ------------------ este activat un principiu de "amenințare" pe care social îl traducem ca fiind un atac.
Un atac la niște principii sociale prin care răspunsul este "lupta sau fugi", în care concretizarea răspunsului este o chestiune dependentă de un tipar conservativ și formulat în maniera în care subiectul este construit, nu genetic, ci reacțional.
Ne ducem intr-un domeniu determinat de explicație cauzală, dar demnitatea umană--------------------este o chestiune care nu ARE EXPLICAȚIE MORALĂ,  ci evolutivă prin faptul că conservarea imaginii sociale este o chestiune care ține de menținerea nivelului care poate asigura fie satisfacție, fie acces la resurse intr-o manieră ce nu implică consum de energie inutil.

Și atunci ne întrebăm de ce vrem să fie pedepsiți oamenii care ne atacă demnitatea?
Pentru a elimina concurența, DAcu-le.
****---------------- **** de pseudobun samaritean ce ești.

Forever, hai să revenim la ale noastre.
Tu, ca persoană "specializată" în filozofie ar trebui să înțelegi faptul că nimic nu poate avea caracter obiectiv.
Paradoxal, nici această idee însăși nu poate avea caracter obiectiv, motiv pentru care trebuie să ne întrebăm unde este granița dintre obiectiv și subiectiv, dintre concret și...incorect?

Dacă există vreuna, atunci aceasta duce la perspectivă paradoxală, într-un final, indiferent de aspectul contextual determinant.

Acest aspect mă face să cred că problema e mai la bază undeva...
La, și în, logica perceptivă...
Dar dacă te consideri Dumnezeu n-am cu cine să vorbesc sau măcar să discut principial ipoteza.
Ești deschis la perspective noi?
Atât de ciudate, cât de interesante în egală măsură?
Și probabil și eficiente practic, nu doar chestiuni de interpretare filozofică.
Dar mă îndoiesc din moment ce te crezi Dumnezeu.
Eu am o problemă cu cei care se cred Dumnezeu într-un anumit domeniu, oricare ar fi el, atât domeniul, cât și Dumnezeu.
Dar cel puțin filozofic, se poate încă progresa sau evolua în interpretarea logicii perceptuale.

Concluzia referitoare la discuțiile cu DAcu se reduc principal la faptul că "demnitatea" este o chestiune de "securitate", iar orice atac la demnitatea umană este un atac la securitatea corespunzătoare individualității umane.
În percepție socială un atac la demnitatea umană este un atac la integritatea valorilor individualității umane.
Beneficiile determinate de relațiile sociale vin la pachet cu respectarea unor reguli de conviețuire socială.
Eu mă piș pe ele, dar, în consecință, trebuie să suport consecințele nerespectării valorilor umane.
Ideea este că nimic nu poate fi organizat decât după reguli.
Regula se respectă și în natură.
Natura respectă reguli de funcționare pe care pot să "mă piș " atât timp cât nu interacționez cu regulile ei.
Cât interacționez cu ea trebuie să le respect.

Dar logica productivă a regulilor poate fi schimbată astfel încât să nu altereze nici gradul de organizare și nici libertatea de interpretare.

La nivel de ce anume determină perspectiva asupra lucrurilor sunt, din nou, două aspecte.
Pe bune acum și sunt cei mai semnificativi factori determinanți.
1.
Du-te în pădure unde îți este frig, foame și sete să vezi ce perspectivă de gândire îți determină realitatea spre diferență de in dormitor lângă calorifer, lângă frigiderul din care îți poți lua tot timpul ceva când, chipurile, nu știi ce să faci și te bagi în el și...
2.
Bea ceva, trage pe nas ceva sau fumează ceva.

Realitatea e alta.
DE CE?

Ooo păi cum dreacu,  percepția asupra realității ți se deformează pentru că....
Atunci de ce percepția obiectivă asupra realității trebuie să fie....DOAR cea de lângă calorifer?
Deși când nu ești lângă calorifer realitatea este alta...
Atunci care -----------------este obiectivitatea asupra realității, domnilor fizicieni?
Pentru că percepția asupra realității este o chestiune dependentă de ceea ce o cauzează.

Ca și concluzie.
Adică percepția asupra lucrurilor.
Iar percepția asupra lucrurilor poate fi determinată de puncte de vedere pe care nu le poate produce niciuna din situațiile de mai sus.
Sau poate. Și se  poate.
Dar nu se mai încadrează în sfera cauzală a deductiilor ce se pot face cu trabucul în gură lângă șemineu sau pe bancă în parc.

Dacu a scris:Din postarea #1 rezultă că Dumneavostră sunteți adeptul scripturilor și religiilor hinduiste deoarece faceți referire dintr-un început la advaita vedanta așa cum se spune în https://ajativada.wordpress.com/about/ ....ceea ce înseamnă că vorbiți despre o anumită religie...Vă rog frumos spuneți pe scurt ce credeți că este DUMNEZEU!

Advaita Vedanta si Veda sunt 2 lucruri diferite. Veda e o religie, Advaita Vedanta e o filozofie. Tradus cuvant cu cuvant inseamna "non-dualism", adica faptul ca nu exista distinctie intre subiect si obiect, adica faptul ca obiectele pe care le vezi in jurul tau nu exista "in jurul tau", ci sunt imagini in tine. Mai pe scurt: lumea e un vis al tau. Iar tu, visatorul, nu esti altcineva decat Dumnezeu. Tu Dumnezeu fiind singur, singura cale de a iesi din singuratate e sa visezi ca exista si altii. Si evident, pentru ca altii aia sa nu fie simpli roboti, trebuie tu insuti sa fii acei altii. Asa ca Dumnezeu s-a impartit in catralioane de fiinte, iar lumea in care ne gasim este visul comun al acelor catralioane de fiinte, fiecare din ele fiind asa cum am zis, Dumnezeu insusi. Practic, Dumnezeu joaca un MMORPG cu el insusi.