Fulgerul globular

[Provine din topicul „Electricitatea atmosferică este un mister”]



Mergem mai departe, ca vin ploile. Cu fulgerele. Globulare.

Pe suprafata Pamantului se produc anual aproximativ 16 milioane de furtuni cu descarcari electrice. Pe langa fulgere, trasnete si tunete, fenomene cu care sintem obisnuiti, apar si fulgerele globulare, discuri de foc cu un comportament ciudat. Deseori sant asociate cu OZN-urile. Fulgerul globular a dat multa bataie de cap oamenilor de stiinta, in incercarea de a gasi o teorie satisfacatoare care sa explice formarea, structura si miscarea lui. Misterioasele aparitii incandescente continua sa ne dea fiori si sa provoace lumea stiintifica.

In ultimii 300 de ani, de cand se studiaza fulgerul globular, aceasta rara manifestare a electricitatii naturale, au fost adunate mii de marturii si au fost publicate sute de descrieri amanuntite ale acestui fenomen. Cu toate acestea, globul de foc e si azi una dintre cele mai mari enigme ale naturii. In 1852, la cateva clipe dupa ce a auzit un zgomot ca de tunet, un parizian a vazut cum, din semineul apartamentului sau, a tasnit o minge de foc care s-a rostogolit spre el „ca o pisica”. Barbatul s-a ferit, tragandu-si picioarele. Sfera s-a dus spre mijlocul camerei. Desi stralucitoare, nu emana caldura perceptibila. Mingea de foc s-a inaltat putin, a pornit inapoi spre punctul din care se ivise, apoi a luat-o in sus pe cosul semineului, explodand la iesirea in aer liber.

Pilotul Valentin Akkuratov, intr-o zi a lui februarie 1946, s-a trezit cu o sfera orbitor de alba in carlinga. Se misca lin, de-a lungul peretelui. Apoi s-a apropiat de fata pilotului, pulsand. Pilotul n-a simtit decat o usoara intepatura in cap. Schimbandu-si culoarea in verzui, sfera s-a dus in cabina de radiotelegrafie si s-a cuibarit sub scaun unde a explodat cu zgomot puternic. Picioarele metalice ale scaunului s-au topit si a izbucnit un mic incendiu. Nimeni n-a patit nimic. Nu s-a putut explica cum a patruns sfera de foc intr-o incinta perfect etansa. In 1977, la Moscova, intr-o scoala, un fulger globular portocaliu cu diametrul de 5 cm a gaurit sticla ferestrei si s-a dizolvat imediat dupa aceea. Gaura parea facuta cu un fascicul laser.

Australianul John Barry se grabea sa inchida ferestrestrele cand o sfera luminoasa de marimea unei mingi de handbal a patruns pe usa principala in casa. Era incandescenta si vibra, scotand un sunet usor, de frecventa inalta. A plutit de-a lungul scarilor catre etaj unde se afla dormitorul mamei lui John si a iesit pe geam. A dereglat televizorul, care si-a pierdut imaginea pentru scurt timp. Mama lui Barry, care suferea de multa vreme de reumatism si de-abia putea merge, in urma acestei neobisnuite vizite, s-a simtit mult mai bine, durerile au incetat si ea si-a putut relua treburile in gospodarie. O femeie din Texas s-a trezit si ea cu un glob luminos in sufragerie. Dar trecerea lui n-a avut efecte placute. In urma lui, florile din jardiniera pareau arse.

Mai dramatice sint marturiile persoanelor care au avut o interactiune fizica cu mingile de foc. La 8 august 1975, in timpul unei furtuni, o englezoaica a fost lovita de un fulger globular de 10 cm in diametru, inconjurat de un halou. I-a provocat o arsura de gradul I la mana stanga cu care incercase sa-l indeparteze. O rusoaica a avut curajul sa loveasca cu palma sfera care plutea langa intrerupator. Sfera s-a descompus in altele mai mici, care au cazut pe podea. „Abia atunci m-am speriat. Mana imi era arsa pana la os. Pielea de pe degete se innegrise”, a marturisit ea. Un alt caz dramatic este cel al unor alpinisti, in 1978, in Caucaz, la 3.900 metri altitudine. Sfera luminoasa a intrat in mai multi saci de dormit, ranindu-i pe alpinisti. Nu au suferit arsuri, ci bucati intregi de muschi le-au fost smulse de pe os. Unul dintre alpinisti a murit, ceilalti aveau cate 7-8 astfel de rani.

In vara anului 1978, la Habarovsk (Rusia), un fulger globular cu diametrul 1,5 m a stat aproximativ un minut deasupra unei cladiri, dupa care a explodat, distrugand firele electrice pe o raza de 150 m si lasand un crater cu diametrul de 1,5 m si adanc de 25 cm. Familia Ellison din Noua Zeelanda, in urma unei astfel de intalniri, a ramas fara casa, iar un membru al ei a pierit in incendiu. Cei doi baieti ai familiei, au deschis geamul sa poata vedea mai bine mingea de foc. In citeva secunde, perdelele au luat foc, apoi intreaga casa. O alta relatare spune ca un fulger globular a fost zarit pe o autostrada rostogolindu-se si sarind, lasand in urma gropi de un metru si jumatate in diametru. De unde o forta atat de puternica intr-o minge de foc? La aceasta intrebare, oamenii de stiinta au tot cautat raspunsuri.

Globurile de lumina incandescenta sint cunoscute inca din evul mediu. In contemporaneitate, ele au fost asociate fenomenului OZN, datorita miscarilor nerectilinii. Exista mai multe teorii asupra naturii fulgerelor globulare. Cea mai populara dintre ele spune ca sant niste bile de plasma care raman concentrate la un loc datorita campurilor magnetice autogenerate. Plasma este un gaz de molecule ionizate si electroni. Teoria arata ca, pentru ca o asemenea bila de plasma sa poata exista, ar trebui sa fie extrem de incinsa, iar particulele sa se miste foarte repede. Insa, datorita faptului ca gazul fierbinte este mai usor decat cel rece, o asemenea bila de plasma s-ar ridica in atmosfera extrem de repede. Iar acest lucru nu se observa in cazul fulgerelor globulare. Au fost vazute coborand, nu urcand.

Pana una alta sunt povesti, cu timpul povestile o sa devina realitate! A vazut careva un fulger globular?

Nu am văzut un fulger globular dar sunt convins că există acest fenomen misterios și ne explicabil.
https://www.youtube.com/watch?v=I7dnCD-Fpt4

Daca viteza de variatie a cimpului electromagnetic trece de un anumit nivel apare acest fenomen.Din pacate e greu de obtinut in laborator.
P.S. Poate fi asemanat cu efectul de cavitatie.

Cris ai putea sa detaliezi putin (doar succint pentru a nu polua topicul lui Bordan) la ce fel de cavitatie faci tu referire? Sau un link pentru documentare? Multumesc.

Cod galben de furtuna!

Poate fi asemanat, Cris, cu o intreaga fizica. Produce printre multele efecte si efectul de cavitatie, care este un proces dinamic de formare, dezvoltare si implozie a unor bule sau cavitati umplute cu vapori si gaze, in masa unui lichid. Se fac studii, chiar la noi in tara, al organizarii si autoorganizarii fluidelor supuse descarcarilor electrice la presiune atmosferica, inclusiv studiul efectului de cavitatie. Intram mai tarziu mai tare in ele.

Nu-i topicul meu Sadang, dar am vazut ca-i mai “linistit”. Pana or incepe fulgerele! Continuam!

Revista „Nature” prezinta ipoteza formulata de doi cercetatori din Noua Zeelanda. John Abrahamson si James Dinniss sant de parere ca etericele mingi de foc nu ar fi altceva decat siliciu aprins. In timpul furtunilor puternice, fulgerele care lovesc pamantul ridica in aer o pulbere fina de particule de siliciu. In prezenta oxigenului si a carbonului, intre particulele microscopice de siliciu se formeaza o retea densa de micro-filamente ce emit lumina. In mod natural, reteaua astfel formata ar lua o forma sferica. P.L. Kapitza, in 1955, lansa teoria electromagnetica: fulgerul globular apare la interferenta unor unde electromagnetice ce provin dintr-o activitate electrica prezenta in decursul unei furtuni. Kapitza a presupus ca durata lunga a mingii de foc se datoreaza unei „fantani” de energie exterioara si a sugerat ca ar putea fi vorba de unde electromagnetice stationare intre nori.

Teoria microfurtunilor (E.L. Hill, 1960) sustine ca fulgerul ce precede fulgerul globular produce o separare a sarcinilor negative (electroni) si pozitive (ioni) care au fost capturate si transportate de pulberi si aerosoli atmosferici. Teoria nucleara a lui M.D. Altschuler (1970) presupune ca, in timpul unei furtuni, fulgerele liniare pot disocia moleculele de apa, iar protonii care rezulta pot da nastere reactiilor nucleare cu O2 si N2. Acest lucru ar explica viata lunga a fulgerului globular. Teoria bozonilor formulata de catre G.C. Dijkhuis (1980), considera ca se creeaza o regiune de plasma in atmosfera prin intermediul unui curent electric cu impulsuri. In stare de plasma, electronii sant suficient de legati intre ei pentru a da nastere unei stari stationare a plasmei, adica fulgerul globular.

Fulgerul sferic e glob de foc de culoare alb-albastruie, portocalie, galbena, rosie, roz, gri. Marimea si forma poate varia de la dimensiunea unei portocale la cea a unei mingi de volei sau chiar mai mare, media fiind de 20 cm in diametru, iar forma poate fi regulata (ovala, cilindrica, inelara) sau neregulata (ca o para, flacara sau pata de cerneala). In 6% din cazuri s-au inregistrat variatii de forma, cu un halou transparent, cu coada, cu filamente in miscare in interior. Marginile sant usor estompate si uneori e vizibil un nucleu mai clar. Luminozitatea medie e comparabila cu cea a lampilor de 100W. Astfel, sant vizibile chiar si la lumina zilei. In mod obisnuit luminozitatea sferelor ramane constanta in timpul aparitiei, dar scade in timpul fazei de disparitie. Viteza lor e de ordinul a cativa m/s.

Foarte rar provoaca senzatie de caldura. Totusi, exista rapoarte despre fulgere globulare care au ars suri si au topit cabluri electrice. Intr-un raport gasit la McNally (1966) se descrie un fulger globular care a lovit un bazin de apa producand un zgomot „ca si cum ai pune o bucata de fier incandescent in apa”. S-a mai raportat si un miros distinct ce insoteste fulgerul globular, descris ca fiind intens si respingator, asemanator cu sulful arzand sau ozonul. Mingile de foc sant atrase de obiecte metalice, liniile telefonice, garduri de sarma. Cand se ataseaza de obiecte metalice, se misca de-a lungul acestora. Apar la citiva metri de pamant simultan cu descarcarea electrica dintre nor si pamant. Altele au fost observate atarnand in aer sau cazand din nori spre pamant. Uneori apar ca invartindu-se, rotindu-se, sarind, mergand in zig-zag sau vibrand atunci cand se deplaseaza. Fulgerele globulare se asaza pe obiecte. Nu se ridica. Unii cred ca sferele luminoase miscatoare sant ghidate de campul electric fapt care poate explica atractia lor pentru conductori. Se pot misca si impotriva vantului dand impresia ca ar fi de origine artificiala.

Intr-un mare procent din cazuri, aceste mingi patrund in cladiri prin ferestre, usi sau hornuri. Sant rapoarte care afirma ca iau nastere in clipa cand se da un telefon. Pot exista in orice spatiu inchis metalic, chiar si in interiorul avioanelor. Exista mai mult de 2.000 de observatii facute de piloti si de specialisti care cunosc cerul. Se pot materializa oriunde si pot trece prin orice obstacol. In 52% din cazuri, fulgerele globulare au fost observate in interiorul incintelor, 24% pe strada si doar 1% deasupra norilor. Comportamentul lor e imprevizibil. Datorita acestor performante, multi pot crede ca fulgerul sferic e o structura inteligenta. Fenomenul apare, de obicei, in timpul sau imediat dupa o furtuna cu tunete si fulgere. In majoritatea cazurilor (70%), apare dupa un trasnet. La rusi, 89% din cazuri s-au semnalat in timpul furtunilor si 10% pe cer senin. La japonezi, doar 2,5% din fulgere au aparut in timpul furtunii. Luna preferata a fulgerelor globulare este iulie, urmata de august. In timpul iernii, sint aproape inexistente. Intervalul in care s-au inregistrat cele mai multe aparitii este intre orele 12 si 15.

Un fulger globular poate disparea in tacere, cu un zumzet usor sau cu o explozie violenta. Stingerea lui este de obicei brusca, exploziva (60% din cazuri), putand produce deteriorari ale obiectelor din jur. Dupa disparitie, in aer poate ramane un miros caracteristic de ozon, sulf sau oxid de azot. Uneori s-a inregistrat prezenta reziduurilor solide a caror origine si natura nu e foarte clara. Una dintre problemele care nu au fost inca rezolvate satisfacator e intelegerea modului in care fulgerele globulare pot sa traiasca atat de mult. Odata cu cresterea diametrului, creste si durata vietii unui fulger globular. In general, traieste mai putin de 5 secunde, dar s-au inregistrat si cazuri de mai mult de 3 minute. Majoritatea celor aproximativ 10.000 de cazuri de observatii ale fulgerelor globulare e de origine rusa. Sant observatii mai ales cu caracter vizual, avand in vedere imprevizibilitatea fenomenului.

De vazut am vazut ca n-ati vazut dar, exista Fulgere Globulare?

Cam lungi povestile, mai una asa lunga, si-apoi mai scurte. Si mai "grele".

Am vazut ca ai separat fulgerul globular de restul, Abel. Nu-i bai, dar e bai ca la fulgerul globular mi se termina pasta in pix, si trebuie sa ma intorc dincolo. Acolo am mai multa pasta. La fulgerul globular eu am explicatie tot desprinsa din Electricitatea atmosferica, chiar daca nu e fulger in sensul general. Am vrut sa dau exemplele astea sa intaresc putin realitatea lor. In rest tot mister sunt.

Pana acum, incercarile de a reproduce fulgere globulare in laborator fie au esuat, fie au generat numai rezultate vagi. Cercetatorii istraelieni au reusit recent sa recreeze asemenea bile de foc in conditii controlate in laborator. Ei cred ca fulgerul globular este o combinatie de torta si bec cu halogen. Eli Jerby si Vladimir Dikhtyar de la Universitatea din Tel Aviv au folosit o „foreza cu microunde”. Dispozitivul este similar unui cuptor obisnuit cu microunde de 600 de wati, cu singura exceptie ca intreaga putere este concentrata in numai un centimentru cub. Au indreptat microundele catre interiorul unui substrat de sticla, siliciu, germaniu, oxid de aluminiu si alte ceramice. Energia microundelor a produs o zona fierbinte in substrat, iar apoi, pe masura ce oamenii de stiinta au ridicat foreza din solid, zona fierbinte a fost ridicata si ea in atmosfera. Picatura fierbinte a devenit, in mod spontan, datorita interactiei cu oxigenul, o bila de foc de aproximativ 3 centimetri care a rezistat citeva zeci de milisecunde. „Bila de foc arata ca o meduza incinsa, zbatandu-se in aer”, a spus Jerby. Prin urmare, au reusit sa creeze un fulger globular in miniatura.

„Abilitatea noastra de a genera asemenea bile de foc intr-o maniera sistematica poate conduce la diverse tehnici de a sintetiza bile de foc din diferite materiale”, explica Jerby. El spera chiar ca aceste mingi de foc sa aiba aplicatii practice in depunerea de straturi subtiri sau producerea de energie. Fulgerul globular ar putea functiona in laborator ca instalatie in care sa se realizeze procese de fuziune nucleara. Si-ar gasi aplicatii in economie, industrie, uz casnic (incalzire, de exemplu). Dar, desi acum poate fi creat in laborator, si sperantele oamenilor de stiinta sint foarte mari, deocamdata bila de foc ramane inca un mister nedezlegat.

De existenta fulgerului globular unii oameni de stiinta se indoiesc chiar si in zilele noastre. Obiectiile scepticilor sant foarte asemanatoare cu argumentele acelora care contesta relatarile despre farfuriile zburatoare. Dovezile sint neconcludente, majoritatea, daca nu chiar totalitatea fotografiilor sint indoielnice, si nici o teorie stiintifica logica nu poate da o explicatie plauzibila fenomenului.

In natura, s-au observat mai multe forme de fulger si anume: fulger globular, fulger fierbinte (heat lightning), fulger margica, fulger foaie, fulger tacut, fulger negru, fulger funda, fulger colorat, fulger tubular, fulger cu meandre, fulger stratosferic, jeturi rosii, jeturi albastre, „spiridusi”. Fulgerul fragmentat intr-o serie de formatiuni mici sferice luminoase, ce par insirate pe un fir, se numeste fulger perlat si este considerat o forma intermediara intre fulgerul obisnuit si cel globular.
Natura electrica a fulgerului a fost dovedita de catre M. V. Lomonosov si Benjamin Franklin. Primul a descoperit ca in atmosfera exista electricitate chiar si atunci cand timpul este frumos. Ideile lui stau si astazi la baza teoriilor care explica electricitatea in atmosfera. Franklin a fost primul care a conceput un experiment care a dovedit natura electrica a fulgerului. A presupus ca norii sint incarcati cu sarcini electrice, deci fulgerul trebuie sa fie tot de natura electrica. A experimentat mai intai cu ajutorul unui zmeu. In timpul unor descarcari electrice din Pennsylvania, in anul 1752, cel mai faimos zmeu din istorie a zburat cu scantei. Primul care a studiat serios fulgerul a fost F. Arago (1786-1853), in cartea „Furtuni si fulgere” in care vorbeste si despre fulgerul globular. In 1753, Richmann a reusit, involuntar, sa reproduca in laborator o sfera de lumina, probabil primul fulger globular artificial din istorie. In 1952, savantul suedez Benediks a publicat o lucrare in care spunea: „Inainte de toate, denumirea de fulger globular nu e exacta. Ar fi mai corect sa fie denumit glob fulgerator, deoarece nu e deloc un fulger”.

Cateva cifre fulgeratoare:

- Fulgerul liniar poate avea o lungime de 1-3 Km si poate dura cateva sutimi de secunde;
- In fiecare minut, globul pamantesc este lovit de aproximativ 1.800 trasnete;
- In fiecare zi, trasnetul omoara, pe intreg globul, 20 de persoane si raneste 80;
- Probabilitatea medie de a observa un fulger globular in timpul unei vieti medii de 80 de ani e de 0,63%;
- In fiecare secunda, izbucnesc circa 100 de fulgere liniare;
- S-a calculat ca exista 4 fulgere globulare la fiecare fulger liniar;
- Un fulger are intensitatea curentului de 10-20 KA si tensiunea electrica de 30-200 MV;
- Doar 1% din populatia Pamintului a vazut un fulger globular;
- Cel mai mare fulger globular cunoscut este de aproape doi metri in diametru;

Plasmoidele se apropie cel mai bine in descrierea proprietatilor fulgerelor globulare, proprietati descrise din observatiile martorilor oculari.

http://en.wikipedia.org/wiki/Plasmoid

La noi in tara cercetari in “sfera” plasmoidelor se fac la Institutul de Fizica Magurele coordonate de d-nul Mihai Ganciu, unde a experimentat fluide ce-si schimba starea de lichid sau solid in functie de campul electric intern indus prin descarcari electrice la suprafata acestora, auto-organizarea boabelor de orez in ulei incarcat electric si disocierea moleculelor de azot la presiune atmosferica iar azotul atomic rezultat sa-l propage pe distante de peste 10 m in tuburi de plastic. Cercetari si concluzii mai indraznete se realizeaza la Facultatea de Fizica din Iasi sub indrumarea d-nului Mircea Sanduloviciu, care avanseaza ideea ca fulgerul globular se produce in conditii naturale prin auto-organizare si ca structurile sferice si luminoase care apar se comporta ca celulele vii!

http://www.ifa-mg.ro/seminarii/08iulie2010/Ganciu-2+a.pdf

http://joam.inoe.ro/arhiva/pdf7_2/Sanduloviciu.pdf

http://www.ziaruldeiasi.ro/local/iasi/descoperire-uimitoare-a-fizicianului-sanduloviciu-autorul-teoriei-vietii~ni351t

Monopolul magnetic a fost sugerat de catre Paul Dirac in 1931, inca nu a fost dovedit dar se presupune si la ora actuala ca exista.

http://physicsworld.com/cws/article/news/2003/oct/02/have-physicists-seen-magnetic-monopoles

Rusii au un avans considerabil in studiul plasmoidelor si nu numai. In urma a numeroase experimente sa obtinut ceva nerecunoscut pana acum de stiinta moderna, cu proprietati unice, printre care densitate optica mai mare decat aerul, care provoaca refractie dubla ca sticla, este atrasa de elemente conductive pe care le transforma in semiconductor, iar apoi intr-o capcana avand un camp magnetic puternic si atragerea materialelor non-magnetice, participa la reactiile nucleare, in special la accelerarea dezintegrarilor radioactive! Un fel de “sticla gazoasa”.

Rusii avanseaza o teorie ca fulgerul globular este generat de existenta, in anumite conditii, a monopolului magnetic!

Pentru a putea vorbi mai departe de fulgerul globular trebuie sa deconectam de la retea logica! Logica se opreste, odata cu stiinta oficiala, aici!

Unele teorii au pornit de la ideea de formare a tunelurilor electromagnetice, a unor ghiduri de unde electromagnetice în afara furtunilor în canalele lor formându-se fulgerele globulare, rămânând conectate electromagnetic la aceste canale şi alimentându-se din aceste canale. Sau descărcări ale fulgerelor obişnuite oprite şi terminate din drumul lor într-un fulger globular.

Multe dintre aceste modele nu reușesc să ţină cont de formarea fulgerelor globulare în camere sau în interiorul  fuselajelor aeronavelor.

Magnetismul terestru se datoreaza nu numai rotatiei nucleului de fier din
mijlocul pamantului inconjurat de acea magma fierbinte,cat si datorita vanturilor din
atmosfera terestra. Tornadele prin moleculele si particulele din atmosfera
pe care le deplaseaza la viteze foarte mari, pot da nastere la acest tip de 
fenomene descrise mai sus de tine , Bordan.
Cum vor fi aceste fenomene cercetate si folosite de catre om in avantajul
lui ,depinde de cercetatori avant in vedere ca se lucreaza cu energii de zeci de mii de volti.

Cand o sa revin o sa continui cu mai multe date, vulcanii si fulgerele globulare, cutremurele, fuziunea la rece cu microfulgerele globulare, antimateria din fulgere, fulgerele globulare ca o capcana magnetica a antimateriei, scenarii din ionosfera cu intreaga activitate din atmosfera si litosfera, cu activitatea dinaintea unui cutremur care se poate citi in ionosfera ... si nu numai ... cu incercari de modelari matematice ... ce pot sa spun mai sigur e ceea ce a spus dr. Forman, "cand vine vorba de foc suntem abia la inceput" ... mai la inceput decat erau zeii cu tridentul in maini ... )
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7d/Poseidon_sculpture_Copenhagen_2005.jpg

Continuăm, încet, cu fulgerele globulare ..

Cum am mai scris, dacă vorbim de foc, suntem abia la început, ce să mai vorbim de un fulger globular, care e un răspuns la ceva, dar nu știm întrebarea. Spațiul și timpul nu sunt reale, ci sunt instrumente de percepție create de mintea noastră, care fără acțiunea conștienței nu există, la fel cum materia rămâne doar o formă nedefinită, fără acțiunea conștienței.

După cât am umblat eu prin acest spațiu-timp, și m-am jucat cu focul, pot spune că fulgerul globular e o capcană electro-magnetică a spațiu-timpului, un nod cuantic electro-magnetic care transcede dimensiunea cuantică, o esență profundă care penetrează forma suprafeței.

Și merg aici tot pe experimentele cercetătorilor ieșeni conduse de Mircea Sanduloviciu, care au studiat și reprodus condiţiile de mediu existente pe Pământ înaintea apariţiei vieţii, reușind să creeze o structură gazoasă încărcată electric, care prezintă toate caracteristicile unei forme de viaţă, obținând materie organică din cea anorganică.

Celulele de plasmă descoperite de cercetătorii ieşeni cresc, se divizează şi comunică, îndeplinind astfel cele mai multe dintre cerinţele biologice ale vieţii. Nu pot fi considerate vii pentru că nu au material genetic moştenit (ADN), dar contrazic toate teoriile privind apariţia vieţii pe Terra.

Primul cercetător care a descris în mod ştiinţific fulgerul globular a fost un rus, G. W. Richman. În mod tragic (şi ironic) obiectul interesului său i-a provocat moartea. Incidentul s-a petrecut în timpul unei furtuni, când Richman încerca să măsoare energia unui fulger. Pe când stătea în spatele aparatelor, o sferă albastră de mărimea pumnului s-a desprins din electrozi şi a venit plutind în faţa sa. În aceeaşi clipă s-a produs o explozie care l-a ucis pe Richman, iar pe asistentul său l-a doborât, lăsându-l fără cunoştinţă.