"Gravitaţia" lui Popescu

Rezumarea primului mesaj :

Am ajuns la pagina 200 a acestei cărţi deosebite pe care ne-a pus-o la dispoziţie sadang (nu ştiu în ce măsură nu încalcă prin aceasta dreptul de autor al acestui mare gânditor român) şi consider că sunt suficient de încântat de ea încât să vă sugerez şi vouă să începeţi s-o citiţi cu atenţie.

Veţi găsi lucruri foarte interesante cu privire la limitele grosolane ale teoriei relativităţii generale şi ale altor teorii care nu ţin seama de fenomene fizice evidente care se petrec în sistemul nostru solar sau în Galaxie, teorii care se încăpăţânează să se rezume la un cerc restrâns de fenomene pe care le pot explica.

Ei, o dai cotita acuma! Ia tu orice exemplu vrei, din orice domeniu si mergi inapoi pana la fundamente, si vezi daca acel fundament are vre-o baza logica, rationala. Doar ipoteze si presupuneri. Atat! Da sa mergi pana unde nu mai stii, pana unde pierzi controlul. Nu numa pana unde iti pica tie bine. Ca te minti singur in cazul asta.

În cazul gravitației, după cunoștințele mele de istoria fizicii, totul a început de la datele adunate de Tycho Brahe, sintetizate de Kepler în legile mișcărilor planetare, și apoi de la ideea lui Newton, conform căreia din același motiv pentru care planetele se rotesc în jurul Soarelui i-a picat și lui proverbialul măr în cap. Deci adevărurile ar fi legile lui Kepler (cine are ceva de obiectat, are timp și bani, mă tem că n-are altă opțiune decât să-și facă un observator în pustiu și să repete singur măsurătorile?) și faptul că într-adevăr, merele mai și cad, fapt de care sper să nu se mai îndoiască nimeni. Pe baza acestora se construiește teoria gravitației pre-Einstein, o teorie până la urmă fenomenologică ce își face foarte bine treaba în contextul potrivit, dar ca orice teorie are limitele ei. Îmbunătățiri la nivelul acesta nu cred că are sens să fie făcute, eventual problema poate fi expusă într-o formulare fundamental diferită a mecanicii clasice pentru a privi totul dintr-o perspectivă nouă (lucru care s-a făcut, de mai multe ori, și frumos a fost când pe căi noi s-a ajuns la rezultate vechi!), ci în teoria lui Einstein e de săpat și mai ales trebuie văzut de ce nu se îmbină cu teoria cuantică. În gazul electromagnetismului lucrurile au mers mai bine, avem astăzi o teorie care merge de la câmpurile din atom până la cele din stele. Gravitația pare să meargă foarte bine la scala cosmică, dar nu e deloc înțeleasă la nivel microscopic.

Înţeleg aprecierea ta faţă de teoriile actuale ale gravitaţiei şi apreciez că recunoşti cât de cât „micile” lor probleme. Dar eu mă îndoiesc de fundamentele acestor teorii. Mă îndoiesc de ele pentru că nu se încadrează în raţionamentele logice pe care le fac. Şi, în sfârşit, mă îndoiesc de ele pentru că nu au cunoştinţă de teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet, o teoremă fără de care nu văd să poată evolua vreo teorie a Fizicii. Acesta este motivul pentru care sunt atent la pseudoştiinţă şi la teoriile alternative propuse. Şi asta vă propun şi vouă: să fiţi atenţi la ceea ce au de spus cei nemulţumiţi de Ştiinţa actuală, în particular, să fiţi atenţi la ceea ce spune acest mare gânditor în valoroasa lui carte despre care cu drag vă vorbesc aici.

În continuare, autorul prezintă aspecte observaţionale foarte interesante privind mişcarea cometelor cunoscute, din care iese în evidenţă rolul interpretării datelor de observaţie din perspectiva unei teorii sau a alteia.

[Offtopic]
Este un prilej care mă determină să-mi reorientez cercetările proprii înspre determinarea parametrilor unei traiectorii (descrise de o cometă) ce pot fi observaţi de pe o altă traiectorie (descrisă de Pământ), coroborat cu ceea ce ştiu eu mai nou despre traiectorii de când am descoperit teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet. Dacă credeţi că mă puteţi ajuta în asemenea studii, v-aş fi profund recunoscător.
[/Offtopic]

Revin cu o completare ce mi s-a părut de o necesitate urgentă. Aşa cum m-am aşteptat de la un fizician complet, Popescu face legături fundamentale între mecanica cerească şi mecanica cuantică. Mai mult, are curajul să pună la îndoială însuşi principiul lui Heisenberg, aşa cum trebuie:

La pagina 451 din lucrarea "Gravitaţia", Ioan N. Popescu a scris:... noi credem că nici în domeniul mişcării particulelor elementare o astfel de interpretare probabilistă, care conduce direct la indeterminism şi noncauzalitate, nu este neapărat necesară şi vom incerca să demonstrăm aceasta in cap. 11.

Sunt curios ce voi găsi în capitolul 11, dar se pare că timpul nu-mi permite să citesc mai mult de 10 pagini pe zi.

Razvan, la capitolul "gravitatie", am foarte multe semne de intrebare, pe care nu le mai insir aici ca nu-si au rostul ... de la gravitatie am virat la magnetism ... care cel putin cat ma lamureste gravitatia ma lamureste si el ... si acum, cu toata tehnologia de care dispun, se lupta sa infirme tot felul de zvonuri legate de problemele ei, nu fac altceva decat sa-mi intareasca convingerea ca ceva-i putred ...

În teoria gravitovortex, Popescu stabileşte ca fiind constantă nu „constanta” G, ci produsul , unde este distanţa de la Soare, iar este densitatea corpului analizat. Astfel, cometele se consideră a avea o densitate variabilă, pe când asteroizii ar avea o densitate aproape constantă. Aceasta explică variaţia distanţei heliocentrice a cometelor şi face previziuni asupra structurii asteroizilor din centura de asteroizi aflată la distanţă aproape constantă între Marte şi Jupiter, spunându-ne că asteroizii aflaţi în centura de asteroizi ar fi destul de compacţi, cu densitatea constantă. Frumoasă previziune!

Adică forţa de atracţie gravitaţională e proporţională cu distanţa?

Răzvan, eu cred că concluziile relaţiei sunt mult mai complexe, din moment ce intervine şi densitatea. Din relaţie rezultă că G (deci şi forţa gravitaţională) este invers proporţională cu distanţa, nu direct proporţională.

În plus, mai nou, văd că Popescu începe să vorbească despre o traiectorie spirală ceea ce îl face să crească şi mai mult în ochii mei, al unuia care speră că spirala este doar o confuzie pe care o fac mulţi cu elicea.

Mai bine scrie exact formula pe care o dă el.

Razvane, ce te impiedica sa-ti arunci si tu o geana pe cartea lui Popescu? Sigur nu ar fi timp pierdut, chiar si ca cultura generala, nu neaparat dpdv stiintific!

Razvan a scris:Mai bine scrie exact formula pe care o dă el.

Am făcut o poză a unei părţi a paginii 357 care conţine răspunsul la problema ridicată de tine:

Din câte am înţeles eu, teoria lui explică (cel puţin calitativ) mult mai bine mişcarea disidentă a cometelor decât toate teoriile actuale ale gravitaţiei luate la un loc. Eu cred că este un mare pas înainte, suficient de mare pentru a trata această teorie cu atenţia cuvenită şi la adevărata ei valoare.

După calculele lui Popescu, să verifici experimental variaţiile lui G pe Pământ este ceva ce depăşeşte sensibilitatea aparatelor actuale. Mai precis, pe Pământ cele două teorii sunt aproape echivalente, iar experimente de genul celor ale lui Eötvos nu furnizează ordinul de precizie necesar pentru discriminare. Aşa că nu ne rămâne deocamdată decât speranţa de a putea explica mişcările cometelor pe traiectoriile lor disidente, dar şi mişcarea cu expansiune-contracţie ce se observă la aceste corpuri.

O altă remarcă destul de categorică este că teoria gravitovortexului pare a fi singura teorie a gravitaţiei care ia în calcul şi mişcarea de rotaţie proprie a corpurilor, mişcare ce implică „devierea de la geodezică”.

Razvan a scris:

În cazul teoriei Newtoniene corpurile sunt considerate punctiforme, iar teoria se aplică foarte bine pentru acele condiţii. Popescu, în schimb, oferă un mod de calcul pentru situaţii reale, pentru corpuri cu masă şi un volum dat, nu punctiforme. Deci n-ar contrazice cu nimic teoria lui Newton.

Înţeleg ce vrei să spui, dar nu sunt de acord. Teoria lui Newton pentru corpuri simetrice cu volum este complet echivalentă cu cea pentru corpuri punctiforme, deci un studiu al corpurilor cu volum făcut de teoria lui Newton nu ar aduce nicio schimbare. Mai mult, în teoria lui Newton nu poate fi explicată mişcarea de rotaţie proprie a corpurilor, căci forţa gravitaţională newtoniană este independentă de cât de repede se roteşte un corp în jurul axei sale. Popescu, însă, abordează cu succes şi această problemă, deci este cu un pas înainte.

Mai redau un pasaj din carte care scoate în evidenţă în mod indubitabil slăbiciunile teoriei newtoniene:

Razvan a scris:

Abel Cavaşi a scris:Teoria lui Newton pentru corpuri simetrice cu volum este complet echivalentă cu cea pentru corpuri punctiforme, deci un studiu al corpurilor cu volum făcut de teoria lui Newton nu ar aduce nicio schimbare.

Aici te grăbeşti cu afirmaţiile. Teoria lui Newton se aplică foarte bine pentru a explica modificările orbitale şi de rotaţie ale corpurilor prin acţiunea efectelor mareice.

Vorbeam de corpurile cu volum rigide, singurele la care poate fi aplicată teoria newtoniană. Toate celelalte au nevoie de parametri suplimentari, precum densitate, structură, natură, tensiuni interne, parametri pe care teoria newtoniană a gravitaţiei nu-i va putea lua în calcul niciodată.

o face teoria lui Einstein, prin efectul de frame-dragging.

Să fim serioşi, Răzvane! Vrei să spui că teoria lui Einstein explică rotaţia corpurilor? Vezi că mă pui să intrăm în amănuntele problemei şi voi deschide un topic separat cu problema asta, dacă mă enervezi .

Meteoriţii lovesc Pământul atunci când orbita lor se intersectează cu aceea a Pământului. Chiar dacă şi meteoritul şi planeta au orbitele stabilizate, acestea sunt definite de parametrii diferiţi (masă, viteză orbitală) şi se pot intersecta după o anumită perioadă.

Sigur, sigur, e uşor să vorbim fără date cantitative. Dar ce ar fi să ne gândim totuşi la motivul îndoielilor celor care chiar au făcut ceva calcule?

Din partea mea, am trecut "Gravitaţia lui Popescu" la pseudoştiinţă! Face multe confuzii şi e clar că interpretează datele dor în felul convenabil pentru teoria sa.

De aici trag concluzia că şi ceea ce spun eu este lipsit de încredere în ochii tăi. Ok. Cum vrei. Tu alegi. Sfatul meu este, totuşi, să-i mai dai o şansă, chiar dacă are greşeli, aşa cum şi în trecut s-au dat şanse teoriilor imperfecte pe care le învăţăm azi la şcoală.

Razvan a scris:interpretează datele dor în felul convenabil pentru teoria sa.

Faptul că tu ai adus în discuţie mareele pentru a „explica” mişcarea de rotaţie a corpurilor cu teoria lui Newton denotă că ai încercat exact acelaşi lucru. Mareele nu pot explica rotaţia corpurilor.

Răspunsul meu a fost (şi s-a menţinut) în contextul afirmaţiei tale:

Razvan a scris:

În cazul teoriei Newtoniene corpurile sunt considerate punctiforme, iar teoria se aplică foarte bine pentru acele condiţii. Popescu, în schimb, oferă un mod de calcul pentru situaţii reale, pentru corpuri cu masă şi un volum dat, nu punctiforme. Deci n-ar contrazice cu nimic teoria lui Newton.

Ziceai că teoria lui Popescu n-ar contrazice teoria lui Newton din perspectiva mişcării de rotaţie. Ei bine, mareele diminuează rotaţia corpurilor, pe când gravitovortexul o creează şi o întreţine. E ceva diferenţă, nu?

Eu încerc să-ţi vorbesc despre capacitatea teoriilor actuale de a inventa mişcarea de rotaţie, din punct de vedere fundamental. Teoria lui Newton are nevoie de un impuls divin iniţial. Nu ştiai asta?

Încă ceva interesant:

Interesant şi ceea ce spune BV despre autor într-un subiect dedicat acestei cărţi pe CHIP.RO:

BV a scris:CINEVA a dat ordin ca autorul sa fie desfiintat

Aşa să fie oare? Ar fi prea urât din partea noastră, a conaţionalilor, dacă acel cineva a fost chiar român...

Căutând pe net ceva despre adresa acestui om sau a familiei sale ca să mă eliberez de obsesia pe care o am pentru încălcarea dreptului de autor al acestuia prin publicarea cărţii pe forumul nostru, am găsit că ea este tradusă şi în engleză. Oare cum am putea intra în legalitate cu cartea asta?

Gravitaţia singură nu poate produce moment cinetic care mai apoi să se conserve, căci gravitaţia este o forţă centrală. Aşadar, corpuri cu moment cinetic nenul nu au de unde apărea într-o teorie ca şi cea a lui Newton, decât în urma unui impuls (mai riguros, cuplu) iniţial divin.

Corpurile cu moment cinetic nenul sunt moleculele din gazul interstelar, ce se mişcă inţial haotic.

Dacă vrem să înţelegem lumea la nivel fundamental prin teoria lui Newton, atunci trebuie să-mi spui de unde apare momentul cinetic şi la molecule. Şi asta folosind, bineînţeles, numai teoria gravitaţiei. Nu poţi aşa ceva.