Cum ar putea un om simplu să promoveze propria sa descoperire ştiinţifică?

Să presupunem că un om simplu a realizat în văgăuna sa o mare descoperire ştiinţifică. Ce ar trebui el să facă pentru a-şi promova descoperirea? Ce posibilităţi realiste există pentru ca descoperirea lui să ajungă unde trebuie? Unde trebuie să ajungă descoperirea lui?

Depinde de descoperire dar oricum eu cred că ar trebui să o facă cunoscută unui specialist de încredere.Este adevărat că în Japonia chiar şi pentru numai o idee primeşti bani pe măsura acelei idei?

Dacu a scris:Depinde de descoperire

Să zicem, o descoperire revoluţionară în matematică.

dar oricum eu cred că ar trebui să o facă cunoscută unui specialist de încredere.

Cum, dacă nu răspunde la scrisori niciun specialist „de încredere”?

Este adevărat că în Japonia chiar şi pentru numai o idee primeşti bani pe măsura acelei idei?

Nu ştiu, dar ar fi excelent să fie adevărat în România. Atunci forumul acesta ar fi plin de oameni bine plătiţi .

Abel Cavaşi a scris:Să presupunem că un om simplu a realizat în văgăuna sa o mare descoperire ştiinţifică. Ce ar trebui el să facă pentru a-şi promova descoperirea? Ce posibilităţi realiste există pentru ca descoperirea lui să ajungă unde trebuie? Unde trebuie să ajungă descoperirea lui?

Nu "Unde trebuie să ajungă descoperirea lui?", ci "Unde trebuie să ajungă cu descoperirea lui?"
Solutia pentru locuitorii României ar fi sã-si ia descoperirea la spinare si sã devinã cetãteni ai unui stat interesat de asa ceva.

negativ a scris:Solutia pentru locuitorii României ar fi sã-si ia descoperirea la spinare si sã devinã cetãteni ai unui stat interesat de asa ceva.

Greu, prea greu aşa ceva pentru un om simplu, fără bani. Ceva mai uşor, mai ieftin, nu ştii?

Abel Cavaşi a scris:

negativ a scris:Solutia pentru locuitorii României ar fi sã-si ia descoperirea la spinare si sã devinã cetãteni ai unui stat interesat de asa ceva.

Greu, prea greu aşa ceva pentru un om simplu, fără bani. Ceva mai uşor, mai ieftin, nu ştii?

Am încercat si o adoptie, dar ... Dacã nu am plecat cînd am avut ocazia, acum e tîrziu. M-am trezit si eu patriot exact atunci cînd nu era momentul. Ceva ieftin existã, dar esti dispus sã o iei de la capãt cu spãlatul farfuriilor prin vest ? Mai trebuie sã fii si tînãr si norocos. Acum nu mai finanteazã nici israelienii nimic. Dar si dacã ar fi vreun israelian care sã facã asa ceva, nu cred cã este vreun român normal care sã se mai bage cu ei (nu mai intru în detalii istorice). Mãcar ãstia mai tineri, nu stiu despre ce este vorba si se angajeazã pe la "corporatii", si cînd îsi dau seama despre ce este vorba, e prea tîrziu. În situatia mea, am ales sã predau stafeta noii generatii.
Si ute-asa un rîsu-plînsu continuu pe plaiurile mioritice.
În rest, nu mai-de-bine !

Mulţumesc, Răzvan, pentru munca depusă! Într-adevăr, o asemenea listă poate oferi o speranţă. Rămâne să vedem care dintre ele ar fi receptivă la un om simplu, care ar oferi un feedback pozitiv.

Razvan a scris:

Abel Cavaşi a scris:Ce posibilităţi realiste există pentru ca descoperirea lui să ajungă unde trebuie? Unde trebuie să ajungă descoperirea lui?

Ce zici de publicarea într-o revistă de specialitate? Întâmplător (căutând altceva), am dat peste o listă a publicaţiilor româneşti cotate ISI. Multe dintre ele sunt pe profil de matematică:
http://www.cncsis.ro/userfiles/file/CENAPOSS/A_2011_AIS.pdf

Publicarea unei invenţii,inovaţii sau idei într-un anumit domeniu de catre un necunoscut (om simplu) în acel domeniu presupune o verificare prealabilă de către redacţia acelei publicaţii a posibilei valabilităţi a uneia dintre acestea ceea ce înseamnă costuri pentru acel necunoscut.Cine ar verifica gratuit la noi în ţară asemenea lucruri care aparent pot fi nişte utopii sau de necrezut ca posibile?

Corect, Dacule! Cam asta vreau să scot în evidenţă, că ceva nu e în regulă cu publicaţiile astea şi că au alte interese decât promovarea Ştiinţei.

Vă dau un exemplu de două cerinţe absurde:

scientificbulletin.upb.ro a scris: 6. Lucrările vor fi respinse dacă ... nu sunt redactate corect în limba engleză (franceză sau germană).
9. Autorii vor declara pe propria răspundere că articolul sau părţi ale lui nu au mai fost publicate anterior în alte reviste.

Şi, din câte îmi amintesc, fiecare asemenea publicaţie are asemenea puncte absurde. Adică de ce să nu public eu în limba română? Şi adică de ce să nu pot publica eu şi în altă parte? Cum îşi permit să introducă asemenea reguli nedrepte când e vorba de Ştiinţă?

Abel Cavaşi a scris:Mulţumesc, Răzvan, pentru munca depusă! Într-adevăr, o asemenea listă poate oferi o speranţă. Rămâne să vedem care dintre ele ar fi receptivă la un om simplu, care ar oferi un feedback pozitiv.

Nu vreau sã descurajez pe nimeni, dar cunosc personal cel putin un academician care mi-a mãrturisit cã desi are unele idei asemãnãtoare cu cele vehiculate pe acest forum, nu are curajul de a le publica, pentru cã (cel putin) si-ar stirbi din reputatie. Bineînteles, nu e cazul unora ca noi, (eu cel putin nu rîvnesc la gloria stiintifica), dar sã-l contrazici pe d-l Einstein, depãseste normele admise pentru publicare ale unor astfel de reviste, a cãror listã sugeratã de Rãzvan probabil ai studiat-o. Ai vãzut de cine sunt stabilite aceste norme.
O lucrare cum este cea a lui Virgil, despre similitudinea sistemelor macro si micro cosmice, se preteazã, chiar dacã ea ar constitui un argument împotriva unor teorii emise de susmentionatul domn.
Lãsînd la o parte "glumitele" pe care mi le-am permis (fãrã sã stiu dacã am cãderea), cred cã cea mai bunã solutie ar fi o abordare în pasi mici. Adicã publicarea pe fragmente a ideilor fundamentale ale teoriei, care sã fie acceptate de comunitatea stiintificã, si abia apoi o sintezã cu concluzii bazatã pe argumentele deja acceptate. Si abia aici începe "lupta" cu sistemul.
În rest, îti doresc numai noroc, pentru cã ai mare nevoie dacã nu esti deja un "guru" recunoscut al comunitãtii stiintifice internationale.

Cuvinte frumoase, negativ! Ele mă ajută să subliniez din nou necesitatea de a face din acest forum unul suficient de riguros, de interesant şi de corect încât să poată rivaliza cu asemenea publicaţii nedrepte. Puneţi cu toţii mâna şi contribuiţi la dezvoltarea acestui forum pentru ca el să poată creşte cum se cuvine în ochii sistemului oficial şi să poată deveni un reper ştiinţific cel puţin în România.

Intr-adevar am întâlnit şi eu asemenea cerinţe şi tocmai de aceea am spus că am citit sau am auzit pe cineva la o emisiune TV că în Japonia chiar şi o idee este remunerată în cazul în care se dovedeşte a fi viabilă acea idee iar această verificare a ideii este făcută gratuit şi chiar dacă rezultă ca nefiind viabilă acea idee este publicată in revista respectivă tocmai pentru o posibilă verificare de către oricine ar dori să facă cumva cercetări suplimentare bazate pe acea idee.

Noa, mulţumim că ne-ai amintit de importanţa citărilor. Păi, ăsta e criteriu de încredere în Ştiinţă? Citările? Unde am ajuns? Încotro se îndreaptă Ştiinţa oficială?

Pentru aceea este nevoe a se crea Arhiv- Academie (internationala), care imi doresc demult sa fie.

Ce inseamna?!
Un "nimeni", asa cum a spus Abel, in ziua de azi are slabe sanse sa razbata undeva, darimite daca el vine doar cu conjecturi.
Nu ii pasa nimanui (mai ales in zona aceasta unde traim noi, si isi mai pun intrebarea de ce traim sarac, pentru ca sunteti prosti, e simplu si cam dur raspunsul, dar ce e de facut. O dezvoltare economica buna inseamna o corecta aplicare a valorilor intelectuale).

Arhiv- Academia mea inseamna o institusie stiintifica care are ca scop sa colecteze ideile, conjecturile si rezultatele persoanei care vine cu cererea ca Academia sa ii o arhiveze.
INSA, NU asa vii cu un cird de ipoteze si le arhivezi.

-Prima oara doritorul vine cu cererea de ai accepta ipoteza/conjectura/rezultatul.

- Cu ceea ce vine doritorul poate face parte la una din categorii:
nivelul zero- ipoteza; nivelul unu- conjectura; nivelul doi- rezultat final.
Doritorul poate spune multe si marunte, lucrarea lui intii va fi analizata de academicieni [fugitiv], si incaz ca i se gaseste greseala globala este refuzat a se i se accepta cererea, in caz ca e o greseala particulara se refuza pe un termen scurt pentru ca doritorul sa poata repara greseala.
La fel aici i se va pune ce nivel are lucrarea doritorului.
Lucrarea strict va fi cuantificata, titlu corespunzator, domeniul stiintific din care face parte, etc.
Aceste cereri trebue sa fie gratuite, pe ce sa traeasca academicienii care verifica lucrarile, zic ca pe banii statului.

- Academia este de tip international, deoarece daca in celalalt capat al lumii unul la fel doreste sa breveteze, sa nu apara conflicte, adica inainte a se accepta ceva se verifica daca nu este in baza de date.

- Desigur se va indica numele, anul depunerii, etc.

Aceasta Arhiv- Academie, are o importanta f mare in comparatie cu organizatiile astea de in ziua de azi de obtinere a dreptului de autor.
Exemple?!
O infinitate.
Ia amintitiva cum s-a rezolvat MTF ?!
Numai si numai pe baza de colectare de conjecturi de la un capat al lumii la celalalt capat, bine hai ca acei japonezi si acel neamt aveau status cit de cit, dar daca ar fi spus-o un om simplu, nu era sa fi stiut nici .... de ce el a spus.

Arhiv-Academia nu e o colectie de abureli, deaceea si exista acea sita.
Arhiv- Academia permite oricaruli om sa i se salveze inventia.

Inchipuitiva cineva are ceva idei la rezolvarea unei probleme complicate [la prima verificare de catre academicieni] ea este corecta, nu i se poate gasi contraargumente.
Ea se va salva si pastra in academie.
Fie ca peste ani, un alt cineva doreste sa rezolve problema cutare.
Isi farima capul, ca nu gaseste n i m i c cu ce sa poata urni din loc.
Cauta orice chichita de idee.
El va veni la Arhiv- Academie, va rascoli in baza de date cautind dupa titlul corespunzator, si chind va studia acea idee depusa cindva, sunt mari sanse sa se urneasca carul din loc.

- Daca se demonstreaza cu timpul ca ideea este gresita, indata documentul este distrus.

- Daca se demonstreaza cu timpul ca lucrarea celui ce a depus-o este adevarata, si demersul obtinerii rezultatului rezulta strict din cararile incepute de cel ce cindva a depus cererea la arhiva, atunci rezultatul final se va numi asa: Numele contemporanului- Numele persoanei ce a depus cindva cererea la academie.

Razvan a scris:

Citarea reprezintă tocmai recunoaşterea de către comunitatea ştiinţifică a valorii unei lucrări.
Altfel, oricine îşi poate face un blog sau site, unde să scrie vrute şi nevrute. Dar cine să afle de ele? Poate vreun internaut plictisit care n-are ce face şi navighează pe net aiurea. În niciun caz o comunitate ştiinţifică, singura în măsură să-i evalueze lucrarea.

Nu zic că citarea n-ar fi valoroasă în sine, dar e o greşeală colosală ca această citare să fie luată drept argument de bază pentru valoarea unei lucrări. Păi, cum, nu adevărul primează? Şi dacă adevărul primează, atunci ce dacă acest adevăr se află pe un blog sau pe un sait aiurea? O doare mâna pe comunitatea aia ştiinţifică să intre pe net şi să caute adevărul? De ce netul este rezervat doar unui „internaut plictisit care n-are ce face şi navighează pe net aiurea”? Ca ce chestie? De unde şi până unde sunt regulile astea?

Chestia asta cu citarea seamănă a manelizare a Ştiinţei! Păi, de când şi până când valoarea adevărului depinde de numărul de vizualizări? Nu, Răzvan, nu sunt de acord cu manelizarea Ştiinţei. Ştiinţa trebuie să fie cernută altfel, nu cu vizualizări. Ştiinţa trebuie să fie accesibilă şi oamenilor simpli, nevizualizaţi încă.

negativ a scris:

apoi sã te gîndesti sã traduci lucrãrile personale pentru aducerea la cunostinta comunitãtii stiintifice internationale.

Îmi place ce spui în general, dar aici trebuie un mic amendament. În primul rând, românii nu sunt o comunitate chiar atât de neglijabilă încât să spui că a scrie lucrările în română echivalează cu a ţine ideile pentru tine. În al doilea rând, nu cred că omul simplu şi genial trebuie să-şi bată prea mult capul cu traducerile. Mai degrabă cred că ar fi de datoria unor experţi în traducere să se ocupe de asemenea munci. Mai precis, consider că o publicaţie serioasă ar trebui să aibă pe lângă ea nişte experţi în traducere care să se ocupe ei de traducerea textului din română în limba de circulaţie internaţională. Asemenea experţi cunosc mai bine decât autorul care sunt termenii mai utilizaţi ce pot fi echivalaţi cu noţiunile din lucrare.

nu existã gîndire înafara limbajului.

Tocmai de aceea trebuie să lăsăm omul simplu şi genial să gândească în limba sa maternă şi să nu-l obligăm să se chinuie cu ceva la care nu se pricepe prea bine, precum ar fi traducerea din română în engleză.

Pãi dacã unul care publicã pe Wikipedia riscã sã fie gresit înteles de cititorii sãi, cîtã încredere mai poti avea în astfel de "publicisti" ? Acesta este motivul pentru care publicatiile serioase sunt foarte riguroase cu privire la formã.

Legat de aceasta, nu cred că omul simplu care nu ştie mai nimic din engleză ar putea să facă o traducere mai bună decât nişte experţi care asta fac toată ziua.

Cît despre importanta citãrilor, este evidentã în contextul socio-economic actual, dar cum "nihil novum sub sole", pare de bun simt sã nu te împãunezi cu teorema lui Pitagora, pe care si eu o "descoperisem" înainte de a mã duce la scoalã, fiind foarte dezamãgit dupã aceea de faptul cã cineva mi-o luase înainte acum mai bine de 2000 de ani.

De acord şi cu importanţa citărilor, dar nu sunt de acord cu punerea mai presus a acestora decât adevărul însuşi. Ridicarea atât de sus a importanţei citărilor poate duce (şi chiar duce) la ilegalităţi precum „citează-mă tu şi te voi cita şi eu”.

meteor a scris:Pentru aceea este nevoe a se crea Arhiv- Academie (internationala), care imi doresc demult sa fie.

Excelentă idee şi ea confirmă încă o dată faptul că este nevoie de o schimbare în modul în care este promovată Ştiinţa, o schimbare care să permită oamenilor valoroşi să acceadă acolo unde le este locul.

Reticenta fata de persoane care nu au un renume in mediul stiintific trebuie inteleasa pentru ca rar apare ceva interesant de la o persoana complet anonima.

Abel Cavaşi a scris:Nu zic că citarea n-ar fi valoroasă în sine, dar e o greşeală colosală ca această citare să fie luată drept argument de bază pentru valoarea unei lucrări.

Nu m-ai înţeles: e vorba de citarea autorului în reviste ISI, ca mod de evaluare a aportului său în ştiinţă, nu a lucrării. Una e să-ţi apară numele de 20 de ori, ca autor a 20 de lucrări ştiinţifice şi alta e să fii "pomenit" de 20 de ori ca autor al aceleiaşi lucrări.

cris a scris:Reticenta fata de persoane care nu au un renume in mediul stiintific trebuie inteleasa pentru ca rar apare ceva interesant de la o persoana complet anonima.

Aş putea înţelege asta dacă ar costa foarte mult ca să descoperi şi să valorifici persoanele anonime. Dar, raportul dintre pierdere şi câştig este infim în asemenea cazuri, deci guvernele ar trebui să ia mai în serios problema valorificării oamenilor simpli. Nu de alta, dar se aruncă bani grei pe activităţi cu totul şi cu totul inutile, aşa că nu văd de ce nu s-ar „arunca” nişte bani oficiali şi pe o asemenea muncă valoroasă de descoperire a geniilor anonime. Aşa că nu ai scuze, cris .

Razvan a scris:Nu m-ai înţeles: e vorba de citarea autorului în reviste ISI, ca mod de evaluare a aportului său în ştiinţă, nu a lucrării. Una e să-ţi apară numele de 20 de ori, ca autor a 20 de lucrări ştiinţifice şi alta e să fii "pomenit" de 20 de ori ca autor al aceleiaşi lucrări.

Normal că diferă cele două, dar tot nu mi se pare corect să valorifici un om după numărul de pomeniri sau după numărul de lucrări elaborate.

Ai dreptate, cam aşa ar trebui să facă un om care vrea să-şi publice ideile cu orice preţ. Din păcate, când mă gândesc câte mofturi am întâlnit de-a lungul unor asemenea demersuri, câte uşi închise, câte interese meschine, mă apucă din nou greaţa. Până nu-mi va trece greaţa asta cronică, o să mai rămân o vreme doar pe net.

Măcar ai o variantă în engleză? Poţi lucra la ea şi o poţi expune pe forum sau blog pentru eventuale corecturi şi sugestii.
Asta aşa, până-ţi mai trece greaţa!

Da, mi-ar plăcea să avem o secţiune pe forum în care să îi ajutăm pe autori să-şi traducă lucrările în engleză. Cât despre mine, şi eu aş putea fi ajutat în această privinţă de către binevoitori. Iar dacă s-ar deschide asemenea perspective minunate pe forum, mai că m-ar apuca pofta să redactez ceva cât mai interesant...

negativ a scris:

Eu vãd acest forum ca pe un loc unde se pot cristaliza idei. Munca de publicare a acestora pentru a o aduce la cunostinta comunitãtii internationale e altceva. E normal sã existe reguli, cum a spus si Rãzvan.
Dacu spunea cã de ce sã nu publice în limba românã ? E ca si cum ai avea o idee genialã si ai pãstra-o numai pentru tine. Acum, fãrã nici un fel de supãrare, pentru Dacu, trebuie mai întîi sã stãpînesti foarte bine limba românã, sã gîndesti coerent în românã, abia apoi sã te gîndesti sã traduci lucrãrile personale pentru aducerea la cunostinta comunitãtii stiintifice internationale. Si pentru cã înteleg faptul cã Dacu este foarte tînãr, îl rog sã interpreteze ce am spus ca o îndrumare, nu ca pe o criticã malitioasã.

Evident că trebuie sa existe nişte reguli în orice domeniu dar nu cu restricţii de încălcare a demnităţii umane.Cu ce este mai prejos limba română decât limba engleză????!!!!
Te rog să-mi spui în care dintre scrierile mele nu m-am exprimat coerent în româneşte.Bine ar fi ca eu să mai fiu tânăr.........
negativ,nu mai gândi negativ!Spune desluşit ce nu-ţi place în exprimarea mea facută în româneşte!

Spionii americani,englezi,francezi,germani şi ruşi fură chiar şi mâzgălituri indiferent de limba în care au fost concepute şi apoi cercetătorii americani,englezi,francezi,germani şi ruşi publică ei invenţii si aşa iau şi premiile Nobel.

Din ce cauza nu s-a lasat limba latina sa fie?!
Sute de ani a fost limba stiintei si chiar circulatiei, toti caposii inainte sa inceapa stiinta invatau latina incepind cu Newton, Euler, Lomonosov, etc. acum in citiva ani s-a schimbat povestea, de ce?!

Marile puteri vesnic cu interesele lor?!