Ce este sarcina electrică?

Ce este sarcina electrică, dragii mei? Ce înseamnă corp încărcat electric? Prin ce diferă electronul de un corp neutru electric? Ce proprietăţi fizice fundamentale poate avea un corp cu sarcină electrică?

Ştim cu toţii că un corp macroscopic apare ca fiind încărcat electric datorită faptului că numărul sarcinilor pozitive microscopice din corpul respectiv nu este egal cu numărul sarcinilor negative microscopice. Dar, evident, acest fapt nu explică ce este sarcina electrică, pentru că nu explică ce sunt sarcinile electrice microscopice din care este alcătuit corpul macroscopic.

Nu cumva sarcina electrică a unui sistem are legătură cu modul în care se mişcă prin spaţiu acel sistem? Nu cumva putem explica sarcina electrică tocmai ca pe o consecinţă a mişcării mecanice a unui sistem? Au fost oare studiate complet toate efectele mişcării mecanice a unui sistem? Nu cumva rotaţia sau precesia sau nutaţia sau dilatarea produc efecte electromagnetice?

Haideţi să ne gândim şi la aceste lucruri, la aceste întrebări la care eu nu cunosc răspunsul, ci doar îl bănuiesc!

Sarcina electrica este o proprietate a cuarcilor, a caror valoare minima este 1/3e, iar electronul cred ca d.p.v electric reprezinta suma dintre un cuarc "down"(+2/3e) si un cuarc "-up"(+1/3e). Problema sarcinii electrice a particulelor este mult mai subtila decat se crede la prima vedere. Cum se justifica faptul ca neutrino nu are sarcina electrica, dar are sarcina leptonica, la fel ca electronul si mezonul miu, care la randul lor, au aceiasi sarcina electrica desi au mase total diferite.

Electronul nu are numai sarcina electrica ci si dipol magnetic. Aceste proprietati provin din natura intrinseca a undei electromagnetice. Doua cuante gama cu energia mai mare sau egala cu energia masei de repaus a electronului, cu lungimea de unda Compton, genereaza o pereche electron -pozitron. Dar ca sa se produca acest eveniment este necesara prezenta unui nucleu greu, pentru a prelua diferenta de spin intre electron 1/2 si foton care este 1. Parerea mea este ca prezenta campului nuclear foarte intens produce si curbarea traiectoriei fotonilor intr-un "ghem" numit electron. Ce camp mai produce curbarea razelor de lumina? este vorba de campul gravitational al galaxiilor. Aceasta ma face sa cred ca cele doua campuri au ceva in comun.

Sarcina electrica, este sursa campului electric. Aici distingem doua entitati; pe de o parte sarcina, pe de alta parte campul. Cum sarcina este legata de particula, ca o proprietate a acesteia, sa ne indreptam atentia spre camp. Campul in general, reprezinta spatiul atasat particulei, care prin proprietatile pe care le are, poate interactiona de la distanta cu alte particule cu proprietati similare. Cu alte cuvinte, campul reprezinta modul de manifestare al particulei in spatiul inconjurator. Deci spatiul detine aceasta caracteristica de a prelua si transmite proprietatile particulei. Cum particula nu este un izvor de energie care sa produca campul inconjurator, care se intinde la infinit, trebuie sa tragem concluzia ca spatiul are o proprietate speciala, aceia de a se structura dupa proprietatile particulei. Astfel in aproprierea nucleului, in fiecare punct din spatiu, vom detecta campul nuclear al fortelor tari, campul electric, campul magnetic, si poate si alte campuri. Deci fiecarui punct din spatiu trebuie sa-i atasam un numar de parametri, p1, p2,....px;cate unul pentru fiecare tip de camp, si fiecarui parametru trebuie sa-i atasam un numar care sa indice intensitatea campului. Astfel un singur punct din spatiu va fi desemnat de functie de forma; Fi=n1.p1+n2.p2+...ni.pi; iar intreg spatiul va avea forma unei integrale de volum din functia aratata.
In lipsa campului, fiecarui punct din spatiul inconjurator particulei, i se poate atasa o functie aleatoare, a carei integrala de volum sa dea valoarea zero. In cazul cand avem doar un singur camp, functia devine; Fi=0.p1+0.p2+...ni.pi+...+0.pn;
Cred ca un matematician ar putea exprima mai bine aceste idei.

Sarcina electrica este un atribut al electronilor, protonilor, mezonilor miu, si al cuarcilor up si down. Cam atat se stie pana in prezent. Vorbind la cazul general, o particula este definita de o suma de atribute ca; masa,sarcina electrica, spin, sarcina leptonica, sarcina barionica, izospin, sarcina de culoare, energie, impuls, si poate si altele. Dintre toate aceste proprietati, sarcinile si spinul, pot fi pozitive sau negative si se pot anihila reciproc, manifestand forte de atractie intre ele. De fapt sarcina (nu numai electrica) este proprietatea care imparte in doua categorii toate particulele, in particule si antiparticule. Faptul ca o particula si o antiparticula se anihileaza reciproc, eliberand o cuanta de energie, sau alte perechi de particule, sau si una si alta, rezumandu-se in final doar la energie, presupune ca ori energia sub forma de cuante sau fotoni detine toate aceste atribute, ori spatiul in care are loc ciocnirea cuantelor, ori cumulul dintre ciocnirea celor doua cuante si spatiul in care are loc reactia, creaza matricea care da nastere perechilor de particule.

Domnul
Cavasi!



Tin
sa te felicit pentru subiectul ales. Mi se pare excelent acest subiect, care
are ca scop cercetarea fizica. In aceasta perioada se pare ca cercetatorii sunt
in vacanta, asa ca raspunsuri s-ar putea sa avina mai tarziu. Se vede ca domnul
Virgil, ca un bun cunoscataor al domeniului particulelor elementare sustine cu
pasiune acest subiect. Parerea mea asupra sarcinii electrice elementare si
asupra campului electric asociat, am cam expus-o in postarile de la –unificarea
campurilor- chiar in discutiile cu domnul Virgil. Modelul la care am ajuns
pentru sarcina electrica elementara (pentru electron, ca unda electromagnetica
stationara, generatoare de camp electric pulsator si ca motoras electric
rotataiv) l-am postat pe -astronomy.ro- , la articolul –parametrii fizici ai
fotonului in atom, la linkiul:



http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=35279#35279



Mai
am si un fisier in care am listat principalii parametri fizici ai electronului.
Daca crezi ca merita postat in pagina forumului ca argumentatie matematica a
modelului, ma rog de un coleg sa il puna in format pdf si il trimit prin
e-mail, pe adresa dumitale, sa il pui dumneata in pagina forumului. In dialogul
pe care l-am initiat in incercarea mea de a convinge asupra identitatii
dimensionale masa-sarcina am ramas dator cu incercarea de explicare a sensului
fizic al constantei gravitationale gama (G) , care inca nu a postat-o
domnul MM. Poate ai posibilitatea sa o postezi dumneata si atunci o sa urmez
aceeasi cale, daca esti de acord.

gheorghe adrian a scris:Modelul la care am ajuns
pentru sarcina electrica elementara (pentru electron, ca unda electromagnetica
stationara, generatoare de camp electric pulsator si ca motoras electric
rotataiv) l-am postat pe -astronomy.ro- , la articolul –parametrii fizici ai
fotonului in atom, la linkiul:

http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=35279#35279

Propunerea ta pentru modelul de electron pare destul de interesantă. Deci tu spui că electronul este o undă electromagnetică staţionară. Apoi mai spui că electronul este un motoraş electric rotativ. Aş vrea să detaliezi mult mai bine aceste modele. Ce au ele în comun? De ce sunt două şi nu ajunge unul singur?

Domnul
Cavasi!



Nu
sunt doua modele separate. Ci este un singur model care prezinta ambele aspecte
in acelasi timp. Trebuie sa fie clar ca la nivel microscopic, sarcina electrica
elementara nu este sferica punctiforma, desi vazuta la nivel macroscopic ea asa
apare. Sarcina electrica elementara
este o unda electromagnetica stationara de amplitudine gigantica. Semiundele
acestei unde, fiind diametral opuse ele apar la periferie de aceeasi polaritate
si prin rotatia structurii undei genereaza in jur camp electric pulsator. Unda
stationara a electronului rezulta din insumarea (prin mecanismul interferentei
constructive) a celor K=9 x 10 la a 9-a
unde de cate 58,6 microvolti fiecare. Amplitudinea undei in ventrul de tensiune
este de 511,7 KV. Aceasta tensiune intretine curentii diametral opusi ai
electronului Ifae de circa 20 A.
(Ifae=Qe/Tfae). La circulatia acestor curenti apare o rezistenta Re. Caderea de tensiune (diferenta de
potential DU) pe aceasta rezistenta este de circa 27 V. Asupra curentilor
Ifae diametral opusi ai
electronului actioneaza o forta electromagnetica data de formula Femge=Bfae x Ifae x Lcfae, exact ca la
motorul electric. Aceasta forta determina rotatia structurii de unda stationara
a electronului, adica determina translatia fotonului gama fae pe o circomferinta
cu raza egala cu raza electronului. Viteza de translatie a undei (a fotonului)
pe aceasta circomferinta este
C/137=1,19 x 10 la a 6-a m/s,
determinand turatia de 1,23726 x 10 la
a 20-a rotatii/secunda. Se gaseste ca forta de inertie a unei seminude Fisu (data de relatia din mecanica Fisu=Msu x Asu) este egala cu forta
electromagnetica a electronului Femge.
La fel se gaseste ca puterea mecanica data de relatia Pm=Fisu x Vsu, este egala cu puterea electromagnetica a
electronului data de relatia Pemge=DU x
Ifae

Adriane, cred ca te-ar putea ajuta urmatoarele conceptii ale unui autor, Lew Paxton Price. Ele par sa fie foarte apropiate de conceptia ta privind electronul.
In the early 20th century, there were many concepts for an ether which could transmit light as a wave. Everyone thought that the nature of such an ether was very obscure at best. Yet, when one accepts the electron as a vortex, the nature of the ether becomes apparent. This ether is, of course, a dynamic ether, which is why I have chosen to call it “nether” to distinguish it from the old idea of a stationary ether.
La inceputul sec 20 erau multe concepte in favoarea unui eter care poate transmite lumina ca unda. Fiecare se gandea ca natura unui astfel de eter e f. obscura (in cel mai bun caz).
Totusi, odata ce acceptam electronul ca pe un vortex, natura eterului incepe sa se intrevada. Acest eter este, desigur, un eter dinamic, motiv pentru care (eu) am ales sa-l numesc "nether", ca sa-l deosebesc de vechiul eter stationar.

The electron is created by a hole opening into the fourth dimension. The hole is first created by excessive energy existing at a point. For instance, when two gamma rays with parallel polarization meet, they create a bulge that ruptures our space and creates two holes into the fourth dimension. Nether flows into the holes and holds them open with centrifugal force against the nether pressure which attempts to close them. At one of the holes is the electron, formed of nether flow into one direction of the fourth dimension.
Electronul e creat de o gaura deschisa in cvadridimensional. Gaura e creata initial de o cantitate de energie in exces ce exista in punctul respectiv. De ex., cand doua raze gama cu polarizari paralele se intalnesc, ele creaza o umflatura care rupe spatiul nostru si creaza doua gauri in cvadridim. Netherul curge in gauri si le tine deschise cu forta centrifuga ce se opune presiunii netherului (din jur) care tinde sa inchida gaurile. La una din gauri se afla electronul, format de curgerea neterului intr-o directie (din sp. cvadri.).

The resultant inflow of nether moving toward the electron center at any point outside that center moves at 45 degrees to a line (radial) drawn from that center to the point. It is this movement that creates what is called “charge”. Through this same point is a vector that is movement along the radial toward the center. This vector creates what I call micro-gravity. There is another vector at 90 degrees from the radial that becomes the reason for a lightwave of nether acceleration when the light source (an electron) changes direction.
Fluxul rezultant de neter ce se misca spre centrul electronului, din orice punct din afara (?) acestui centru, se deplaseaza la 45 grade fata de o linie (radial) desenata de la acest centru pana la punct. Acesta e miscarea ce creaza ceea ce se numeste "sarcina". Prin acelasi punct exista un vector care (?) e miscare de-a lungul radialului spre centru. Acest vector creaza microgravitatie. Mai e un un alt vector , la 90^o fata de radial (?) ce apare ca unda de lumina a neterului accelerat, cand sursa de lumina (un electron) schimba de directie.

When electrons move through a wire, their mouths are pointed in the direction of their movement. This causes the 45 degree inflow of nether to create a “flux field” about the wire. If the wire is helical, as is the case with wire used to make an electromagnet, the
inflow must be more compressed inside the helix than outside the helix. This compression is extreme in the case of a high-intensity magnet and can cause the magnet to explode.
Cand electronii se misca printr-un fir (metalic), "gurile" lor (palnia) sunt orientate in diresctia miscarii lor. Aceasta cauzeaza un flux de neter la 45^o , ceea ce creaza un "camp de flux" in jurul firului. Daca firul e elicoidal, si acesta-i cazul unei bobine a unui electromagnet, fluxul de neter poate fi mai comprimat inauntrul elicei decat in afara ei. Aceasta comprimare e extrem (de mare) in cazul unui (electro- ?) magnet de inalta intensitate si poate cauza explozia magnetului.

Am reprodus cateva pasaje, din care sper sa se inteleaga cate ceva; daca te intereseaza iti trimit tot articolul pe mail. Autorul considera ca electronul este un vartej dublu, jumate aici, jumate "dincolo" sau il putem asimila cu un dublu vartej asa cum este si ANU. Am vazut si alti cercetatori adoptand ideea ca un sistem (fie el electron, planeta sau galaxie) e format din doua vartejuri, ceva in genul a doua palnii puse cu partile subtiri in contact, ceea ce le permite sa dezvolte mai apoi teorii interesante.

MM!
Iti multumesc foarte mult pentru postarea articolului cu constanta gravitationala si pentru aceste extrase postate aici. Modelul prezentat pare a avea unele idei asemanatoare cu modelul meu. In modelul meu, cele doua vortexuri ar fi vartejurile campului magnetic din jurul curentilor (electro-eterici) diametrali opusi (antiparaleli) de circa 20 de A. Curentii fiind opusi, sensurile vartejurilor magnetice sunt opuse si astfel existand deosebirea de miscare, apare forta magnetostatica de atractie Fmgs, forta care tinde sa apropie curentii pana cand este compensata (echilibrata) de forta electrostatica Fes de respingere dintre semisarcinile electrice de acelasi semn (de aceeasi polaritate). Domnul Paxton cauta sa lege modelul dumnealui de conceptul universului cvadridimensional. Eu cand aud de cvadridimensional ma apuca ameteala. Fiindca universul fizic este doar bidimensional. Adica are doar doua dimensiuni fizice spatiul L si timpul T. Cele trei coordonate ale unui eveniment din universul fizic au dimensiunea fizica a spatiului L , nu sunt trei dimensiuni fizice diferite (deosebite), cum ar fi; spatiul, timpul masa sau sarcina (L,T,M,Q). Nu stiu cum a dedus dumnealui circulatia (curgerea) eterului la 45 si la 90 de grade. Eu ce am afirmat am argumentat cumva. Ramane de vazut daca nu s-au strecurat greseli in argumentatia mea. Am aratat pe undeva ca particulele elementare sunt pompe de eter. Si am gasit ca intr-o perioada de pulsatie (rotatie) electronul pompeaza un volum de eter egal cu volumul electronului Ve=4 x pi x Re la a 3-a. Pompajul pulsatoriu rezultant al eterului genereaza campul electric E al sarcinilor elementare.

Vei putea gasi in linkul urmator date suplimentare asupra subiectului, si formule cate vrei, din teoria lui Lew Paxton:
http://www.softcom.net/users/greebo/gravequa.htm#derivation
El lucreaza cu conceptul unei "palnii gravitationale" (in cadrul extensiei la gravitatie a teoriei sale).
In privinta neterului, el spune:
M = nether Mass
v_e= nether velocity at the earth's surface
K = constant for earth
g_e = gravity at earth's surface.
The equation would be: Mv_e = Kg_e.
If we solve this equation for the value of K, we have what I have called the nether flow constant. At sea level on earth, we can give M, nether Mass, a value of one and use it as a standard, allowing us to use the simpler equation:
v_e = Kg_e.
M- masa eterului (din palnie prob.) , v_e - viteza eterului in dreptul suprafetei Pamantului (prin care trece, prob. inclinat la 45 grade), K - const grav./(de curgere a neterului) pentru Pamant, g_e - graviatatea la supraf Pam.
Ecuatia ar fi: Mv_e = Kg_e
Daca rezolvam ec. ptr determinarea lui K, obtinem ceea ce am putea numi constanta de curgere a neterului. La nivelul marii, putem gasi M, Masa neterului, o valoare ce o putem folosi ca standard, permitandu-ne sa simplificam ecuatia:
Mv_e = Kg_e

Mai traduc catva bucati:
Cand folosim M ca standard la nivelul marii, K poate fi folosita si in locuri (pe raze diferite de raza Pam.) altele decat suprafata Pamantului, dar numai pentru determinarea produsului Mv cand g este cunoscut. Considerand acest lucru sa facem niste calcule'
1. v_e = Kg_e, v_e = distanta/timp, g_e = distanta/timp²
2. Din analiza dimensionala K poate fi o masura a timpului
.....
8. K = (2r_e/g_e)^1/2
Putem rezolva K folosind valorile razei Pamantului si a gravitatiei la poli (deoarece in orice alt punct f. centrifuga le afecteaza). La poli, r_e = 3950,19 mile si g_e = 32,2577759 feet/sec². Rezolvand, gasim pe K aproape egal cu 256pi ori radacina patrata din amandoua.
.....
K = 2 r_e/v_e, este timpul necesar neterului sa traverseze Pamantul
K = (2)^1/2(256pi), aprox. ....

Vei putea sa alegi din aceasta teorie acele parti, ecuatii, valori, concepte, care se "potrivesc" cu propriile tale concepte, daca iti pot fi utile. Nu trebuie sa te impiedici de faptul ca in unele imprejurari Lew foloseste conceptul cvadridimensional.

MM!
Am urmarit articolul domnului Paxton si am ajuns la concluzia ca in relatiile dumnealui s-a strecurat pe undeva o gresala din punct de vedere dimensional cel putin. Pentru ca din ecuatia dumnealui M x v=K x g , dupa cum arata chiar dansul rezulta K=(M x v)/g . Dar M= a x S= (l/t la a 2-a) x l la a2-a; iar v=l/t si g=a =l/t la a 2-a . Rezulta ca dimensional K este debit volumic K=Q=(l la a 3-a)/t. Iar din relatiile date tot de dumnealui pentru K ; K= 2Re/Ve; K= (2Re/Ge) la ½ si K=Ge/Ve , rezulta ca dimensiunea fizica a lui K este aceea a timpului t . Daca constanta K ar fi timp t ar rezulta ca masa este un adimensional fizic. Fiindca ar trebui sa avem K=(M x v)/g=M x (l/t) x (t la a2-a)/l=M x t. Dumnealui ajunge la aceasta gresala fiindca nu are definitia fizica si dimensionala a masei care este aceea a produsului intre suprafata si acceleratia normala M=S x a =(l la a 3-a)/(t la a2-a)

El a specificat deja ca a simplificat ecuatia (facand oarece artificiu), prin urmare aceasta poate fi considerata un fel de digresiune de la teoria sa initiala. Si in felul acesta se complica, gresind, spui tu.
Mie mi s-a parut interesanta conceptia sa de "palnie gravitationala", de fapt o palnie de curgere a eterului spre centrul Pamantului (particulei) -si de iesire- care, e posibil sa faca 45 de grade cu fiecare raza pe care o intersecteaza. (Palnia arata, in buna masura, ca un hiperboloid de rotatie). Teoria sa e redundanta in buna masura cu a ta.
Intrucat cea mai mare problema cu teoriile este verificarea lor, cred ca doua teorii (partial) redundante pot constitui -una pentru cealalta- un fel de verificari; ceea ce nu-i putin. Am mai analizat odata teoria lui si am ajuns la concluzia ca foloseste aceleasi ecuatii clasice din gravitatie, doar ca da denumiri diferite. Spre exemplu, defineste viteza de scapare (evadare), de la o altitudine oarecare, ca fiind viteza de curgere a eterului la acea altitudine. Cu cat te apropii , in palnie, spre centru, sectiunea palniei se micsoreaza iar viteza eterului -care ramane ca debit acelasi- creste. Iata ca si eterul lui -ca si al tau- are miscare accelerata.

MM!
Ma gandeam daca ar avea rost sa postam prin aceeasi manevra in continuare la ;-sarcina electrica-; un fisier ce contine o lista cu principalii parametri fizici ai sarcinii electrice elementare (ai electronului), determinati pe baza consecintelor la care duce identitataea dimensionala masa-sarcina. Apoi fisierul cu structura de masa a electronului (din care se vede ca electronul este pompa de eter) si intr-un final, un fisier cu constantele fizice mai des intalnite, constante care aparand ca relatii intre parametri fizici ai electronului le-am numit –constantele electronului-?.

Unde sunt fisierele astea? Sigur ca ar avea rost, odata ce un asemenea tabel de valori este cea mai concentrata expresie.

MM!
Fisierele respective sunt la mine. Mi se pare ca primul l-am postat pe -astronomy-undeva la -teorii alternative- . Am sa caut pe cineva sa mi le puna in format pdf si am sa le trimit prin e-mail pe adresa dumitale.

Sarcinile electrice sunt particule subatomice...
Fotonul e o particula elementara neutru electric...
Cand fotonul e convertit in substanta nu rezulta oare un electron?Intrebarea e prosteasca.Reformulez;ce se intampla la interactiunea fotonului cu substanta?Incalzirea rezultata nu e datorata oare efectului Joule?

Cand fotonul e convertit in substanta nu rezulta oare un electron?

Tocmai asta si sustine adrian! Si tocmai de aceea teoria lui este interesanta. Chiar daca "pacatuieste" si prin formule incorecte (uneori). Fluxul de eter, pe care el il presupune ca intrand si iesind dintr-o particula, este destul de des intalnit -ca ipoteza de lucru- si la alti cercetatori "nelinistiti".
-Cred ca am pomenit de Lew Paxton Price si "palnia de eter gravitational" ce curge spre centrul unei planete.
-Anatoli Rykov da exemplul punctului de libratie (Luna-Pamant) unde eterul fiind zero deformat nu exista (datorita acestui fapt) nici gravitatie.
La o particula, palnia de eter ce se indreapta spre centrul ei, prezinta o deformare a eterului (din palnie) din ce in ce mai mare odata cu apropierea de centrul sau. Prin urmare si forte din ce in ce mai puternice odata cu apropierea de centru.

Rykov observa si el, ca si adrian, importanta numarului 137,036 considerand ca interactiunea fotonului cu eterul are legatura cu acest numar.
Distrugerea "dipolului de eter" (format dintr-un electron si un pozitron, distanta dintre ei, r_e= 1,398688 x 10^-15) la efectul fotoelectric, se produce la o dimensiune limita (a dipolului) de r_b = 1,020672 x 10^-17 = r_e/137,036

Raza compton a undei electronului este si ea definita de 137,036:
2pi(r_e + ∆r_e)*2*137,036 = h/(m_ec) = 2,42626 x 10^-12 m

Constanta gravitationala universala a eterului depinde de asemenea de constantele de baza ale eterului si de nr. 137,036:
G = ξ x e_o² x 137,036/m_pl² = 6,6726 x 10^-11,
ξ = 1/ε = 8,98755179 x 10⁹

Si alte cateva legaturi cu const. str. fine face acest -extrem de serios- autor. Daca adrian se va arata interesat le mai studiem.

Nu cumva sarcina electrică a unui sistem are legătură cu modul în care se mişcă prin spaţiu acel sistem? Nu cumva putem explica sarcina electrică tocmai ca pe o consecinţă a mişcării mecanice a unui sistem? Au fost oare studiate complet toate efectele mişcării mecanice a unui sistem? Nu cumva rotaţia sau precesia sau nutaţia sau dilatarea produc efecte electromagnetice?

Sarcina de orice fel a unei particule, reprezinta modul de manifestare la distanta a particulei, fata de particulele sau sistemele inconjuratoare. Daca sarcina electrica caracterizeaza microcosmosul, sarcina gravifica, caracterizeaza macrocosmosul. Campurile create de sarcina se propaga in spatiul inconjurator, modificandu-i proprietatile, astfel incat sa influienteze comportarea altor particule din apropiere. Campurile gravitationale si cele electrice insa, se propaga la infinit. Eistein spune despre campul gravitational ca deformeaza spatiul, prin comparatie cu o patura pe care asezi o greutate, eu as zice ca acest camp da "substanta" spatiului, il scoate din anonimat, il controleaza, poate chiar il creaza. La fel se intampla lucrurile si cu campul electric. Campul gravitational si cu campul electric desi sant campuri complet diferite, au ceva in comun, unul intra in componenta celuilalt, asa cum artificiile sferice aruncate pe cer de sarbatori, sant compuse din mii de artificii mai mici, de aceiasi forma, exact ca la o holograma. Fiecare ciob din holograma reface imaginea initiala la o scara mai mica, asa fiecare sarcina electrica creaza un camp care seamana (dar nu este acelasi) cu un camp gravitational, la o alta scara. Unificarea acestor campuri se poate face modificand scara de proportii. Una se priveste cu microscopul, cealalta se priveste cu telescopul.

MM!
Daca ai gasit formule scrise gresit. te rog sa mi le indici ca sa incerc sa le corectez. M-am uitat pe formula din ultimul post, legata de zisa constanta universala a eterului si zau iti spun ca nu cunosc semnificatia simbolurilor de acolo. Ce este e zero la patrat?, ce este m x pi la patrat? Si ce este epsilon.

[Offtopic]
Dar acum spunemi daca ai primit e-mailul cu acele fisiere, fiindca stiu ca le-am trimis. M-am gandit sa le postezi dumneata aici cand ai timp, asa cate unul pe saptamana. Mai spunemi daca ai citit articolul cu inventia romaneasca care ar consta in materializarea proiectului unei turbine gravitationale. Ce parere ai de unde ar putea sa scoata un surplus de energie?. Mie mi se pare ca aduce a perpetuum-mobile, fiindca pare ca sfideaza legile cunoscute ale fizicii. Putem sa-i acordam credibilitate?.
[/Offtopic]

Ce este e zero la patrat?, ce este m x pi la patrat? Si ce este epsilon?

e_o² care la mine se vede f. clar, este e_o la patrat. E posibil ca pe alte calculatoare sa se vada altfel. e_o este sarcina electronului sau a pozitronului.

m_pl sau m_PL este masa Planck. In formula e patratul acestei mase si se afla la numitor.

ksi = 1/ε [a^-2m³kgs^-4], este constanta electrica a vidului, egala cu inversul permitivitatii dielectrice.

Dr. Rykov spune asa:
Portiunea din radiatia electromagnetica, numit foton de frecventa ν, deformeaza structura eterului. Fiind in eter, cu dimensiunea r_e intre elementele sale, fotonul produce o deformare Δr. Astfel, energia de deformare va fi egala cu e_oEΔr_e, unde e_o este sarcina electronului sau a protonului, E - intensitatea unui camp electric.
Energia fotonului este egala cu energia de deformatie, unde h e const. lui Plank.
hν = e_oEΔr_e
.........
Cu turbina gravitationala, mi-am spus deja parerea. Am intrebat daca se folosesc si alte "efecte" in afara celui gravitational si nu am primit raspuns. Daca e asa precum se vede, nu vad folosul/utilitatea practica a/ unei asemenea turbine.

MM!
Cred ca energia de deformatie din teoria lui Rycov ar corespunde variatiei de energie potentiala a electronului DWpe, pe care am evidentiat-o la –explicarea efectului fotoelectric-, postata pe astronomy. la –teorii alternative-, pentru a satisface simultan si conservarea impulsului si conservarea energiei, fara ca sa fie depasita viteza luminii in vid Vlv=C. In acea lista cu parametrii fizici de la interactiunea fotonului cu electronul cvasiliber din metal, se vede ca la interactia fotonului gama fae cu electronul, ¾ din energia cinetica a fotonului incident Wcfi, este convertita in energie potentiala a fotoelectronului Wpfe si numai 1/3 ramane ca energie cinetica a fotoelectronului Wcfe.
Si eu am cerut celor cu ideea turbinei gravitationale sa-mi explice de unde apare surplusul de energie care ar strica bilantul energetic la deplasarea maselor in campul gravific terestru. Dar se pare ca tin secret aceasta explicatie. Totusi daca acel pendul al lui Milkovici, (pe principiul caruia spune ca se bazeaza functionarea turbinei gravitationale), produce intr-adevar un lucru mecanic util prin deplasarea masei in campul gravific, atunci va trebui revizuita teoria cu privire la caracterul conservator al campului gravific. Din filmuletul cu pendulul, care nu-mi pare a fi trucat, pare intuitiv ca surplusul energetic s-ar datora campului de inertie al masei, care ar avea o componenta ce se insumeaza cu campul gravific si o componenta care nu se insumeaza intodeauna cu campul gravific. Iar insumarea campului de inertie al masei (a) cu campul gravific terestru (G), ar fi o confirmare a faptului ca campul gravific ar fi tot camp de inertie, asa cum a presupus si Einstein in teoria sa.

Referitor la sarcina electrica.
Cum putea verifica daca campul electric produs de electroni este identic cu campul electric al protonilor, adica produs de cuarci. Pentru ca electronii si cuarcii sant particule elementare (lipsite de structura) iar sarcina electronilor este 1e, pe cand sarcina cuarcilor este fractionara, ma duce gandul ca aceste doua campuri electrice, ar putea avea si ceva deosebiri. Se pare ca asa cum spinul particulelor poate fi fractionar sau intreg, tot asa si sarcina electrica poate fi intreaga sau fractionara.
Cine are idei noi in acest sens.