Ce este sarcina ?

Denumirea de sarcina (a unei particule, sau corp), reprezinta insusirea prin care o particula poate interactiona cu o alta particula complementara. Atunci cand particulele interactioneaza de la distanta, ia nastere notiunea de camp, ce reprezinta mediul prin care se intermediaza interactiunea. In lipsa mediului, nu exista camp, nu exista interactiune si nici sarcina. Deci in studiul sarcinii trebuie mai intai sa vorbim despre mediul prin care se manifesta aceasta.

virgil a scris:Denumirea de sarcina (a unei particule, sau corp), reprezinta insusirea prin care o particula poate interactiona cu o alta particula complementara. Atunci cand particulele interactioneaza de la distanta, ia nastere notiunea de camp, ce reprezinta mediul prin care se intermediaza interactiunea. In lipsa mediului, nu exista camp, nu exista interactiune si nici sarcina. Deci in studiul sarcinii trebuie mai intai sa vorbim despre mediul prin care se manifesta aceasta.

Revenind la ideia cu barca in care aruncam pietre, adica impulsuri pozitive, si totodata din barca putem sa aruncam pietre pe care le-am numit impulsuri negative, putem sa imaginam electronul ca fiind asemanator cu aceasta barca, care face continuu schimb de impulsuri cu mediul inconjurator si anume; stiind ca fiecare particula are si o particula complementara sau antiparticula putem spune ca daca electronul ca particula negativa face schimb cu mediul absorbind fotonino fierbinti si elimina fotonino reci, adica functioneaza ca un aer conditionat, in timp ce pozitronul absoarbe fotonino reci si elimina fotonino fierbinti, functionand ca o soba. Absorbtia si emisia acestora se afla intr-un echilibru permanent cu mediul inconjurator. cand cele doua particule complementare sunt separate, in spatiul dintre ele apare un camp prin polarizarea mediului , in jurul electronului existand o populatie majoritara de fotonino reci, iar in jurul pozitronului o majoritate de fotonino calzi. Acest schimb continuu de impulsuri  cu mediul  poarta numele de sarcina electrica. Suma impulsurilor primite de la mediu este egala cu suma impulsurilor eliminate de catre particula in mediul respectiv, particula ramanand mereu cu aceiasi sarcina. In cazul in care o astfel de particula este plasata intr-un camp electric, adica intr-un gradient de fotonino reci si calzi, particula va fi pusa in miscare, in directia care ii va permite sa ramana in echilibru cu mediul, electronul rece spre polul pozitiv, iar pozitronul cald spre polul negativ.  Cand cele doua particule complementare vor fi plasate una langa alta, va apare o forta de atractie pentru ca fiecare particula va absorbi in mod majoritar fotoninii evacuati de cealalta, iar mediul inconjurator va actiona cu impulsuri necompensate de emisiunile lor. Deci particulele se vor imbraca in straturi de mediu polarizat de fotonini reci sau calzi dupa polaritatea particulelor.
Aceasta este explicatia mecanica, bazata pe impulsuri. in care sarcina e=M*c/pi ; dar inlocuind impulsul cu relatia; i=h*niu/c ; sarcina electrica se poate scrie ca e=h*niu/pi.c ; in care "h" este constanta lui Planck, "niu" este frecventa Compton a protonului, si "c" este viteza luminii.

="Aceasta este explicatia mecanica, bazata pe impulsuri. in care sarcina e=M*c/pi ; dar inlocuind impulsul cu relatia; i=h*niu/c ; sarcina electrica se poate scrie ca e=h*niu/pi.c ; in care "h" este constanta lui Planck, "niu" este frecventa Compton a protonului, si "c" este viteza luminii."

Desi pare simplu, se ridica noi aspecte; de ce neutronul care are masa aproximativ egala cu a protonului, nu are sarcina electrica ?. Sau de ce electronul care are masa de 1836 de ori mai mica cu a protonului, are totusi sarcina egala?
O prima explicatie ar fi, ca electronul si protonul sunt niste produse de dezintegrare a neutronului, iar sarcina electrica se imparte in sarcina activa care apartine protonului prin impulsurile exercitate de acesta adresate electronului, si o sarcina pasiva de absorbtie a impulsurilor ce caracterizeaza electronul.

Sarcina electrică a unei particule este viteza cu care se modifică curbura traiectoriei acelei particule. Această viteză nu poate depăși o anumită valoare maximă.

Abel Cavaşi a scris:Sarcina electrică a unei particule este viteza cu care se modifică curbura traiectoriei acelei particule. Această viteză nu poate depăși o anumită valoare maximă.

In acest caz, prin ce relatie matematica legi curbura de sarcina, ca sa ajungi la relatia mea de mai sus; e=h*niu/pi.c ; in care niu este frecventa Compton pentru proton.

Abel Cavaşi a scris:Sarcina electrică a unei particule este viteza cu care se modifică curbura traiectoriei acelei particule. Această viteză nu poate depăși o anumită valoare maximă.

Vrei sa spui ca forma geometrica a traiectoriei unei particule
care are sarcina electrica se modifica permanent?

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:Sarcina electrică a unei particule este viteza cu care se modifică curbura traiectoriei acelei particule. Această viteză nu poate depăși o anumită valoare maximă.

In acest caz, prin ce relatie matematica legi curbura de sarcina, ca sa ajungi la relatia mea de mai sus; e=h*niu/pi.c ; in care niu este frecventa Compton pentru proton.

Dacă relația „ta” este corectă, atunci ea va rezulta din Fizica elicoidală (dar nu știu în care versiune a ei).

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Sarcina electrică a unei particule este viteza cu care se modifică curbura traiectoriei acelei particule. Această viteză nu poate depăși o anumită valoare maximă.

Vrei sa spui ca forma geometrica a traiectoriei unei particule
care are sarcina electrica se modifica permanent?

Mă bucur că începi să înțelegi aceste lucruri minunate.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:Sarcina electrică a unei particule este viteza cu care se modifică curbura traiectoriei acelei particule. Această viteză nu poate depăși o anumită valoare maximă.

In acest caz, prin ce relatie matematica legi curbura de sarcina, ca sa ajungi la relatia mea de mai sus; e=h*niu/pi.c ; in care niu este frecventa Compton pentru proton.

Dacă relația „ta” este corectă, atunci ea va rezulta din Fizica elicoidală (dar nu știu în care versiune a ei).

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Sarcina electrică a unei particule este viteza cu care se modifică curbura traiectoriei acelei particule. Această viteză nu poate depăși o anumită valoare maximă.

Vrei sa spui ca forma geometrica a traiectoriei unei particule
care are sarcina electrica se modifica permanent?

Mă bucur că începi să înțelegi aceste lucruri minunate.

Nu te grabi, pentru ca inca nu sunt lamurit. Din observatii se cunoaste ca orice sarcina electrica care este supusa unei acceleratii ungiulare emite fotoni, adica pierde energie, ori se stie ca masa de repaus si sarcina sunt niste marimi constante. De unde ar lua energia de emisie daca curbura s-ar mentine de-alungul traiectoriei? exceptie fac orbitele stationare ale atomilor. Acesta este unul din motivele pentru care teoria lui Bohr a fost parasita trecandu-se la fizica cuantica.

virgil a scris:De unde ar lua energia de emisie daca curbura s-ar mentine de-alungul traiectoriei?

N-am înțeles întrebarea...

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:De unde ar lua energia de emisie daca curbura s-ar mentine de-alungul traiectoriei?

N-am înțeles întrebarea...

O traiectorie curba, presupune aparitia unei acceleratii unghiulare omega ; omega=v^2/R ; in care v este viteza de deplasare pe traiectorie si R este raza de curbura. Orice sarcina electrica supusa la o acceleratie emite energie sub forma de radiatii.

virgil a scris:Orice sarcina electrica supusa la o acceleratie emite energie sub forma de radiatii.

Ce te faci dacă nu sunt de acord cu această afirmație?

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Orice sarcina electrica supusa la o acceleratie emite energie sub forma de radiatii.

Ce te faci dacă nu sunt de acord cu această afirmație?

Eu nu fac nimic, doar tu nu afli.

virgil, te rog mai adauga la titlu cuvantul "electrica". Nu de alta, dar s-ar putea sa dea buzna in comentarii o sumedenie de doamne, daca citesc acest titlu, care stiu mult mai bine ce e sarcina. Bineinteles ca nu vorbim de "Sfanta Sarcina", adica de "Imaculata Conceptiune" adusa de Sfantul Duh, despre care tot vorbesc preotii la biserica, cand vine momentul cu Buna Vestire.
Nu uita, si Pamantul are sarcina gravitationala, dar care este neutra, adica actioneaza atat asupra corpurilor incarcate electric cu + sau -, dar si asupra corpurilor neutre, care au din belsug ambele sarcini in mod egal..

Rog domnii savanti sa faca comentarii la: cum de e posibil ca sarcinile gravitationale sa atraga atat sarcinile pozitive cat si negative. Niciodata sarcina gravitationala nu respinge pe nimeni.
Dar sarcinile electrice o stiu doar una si buna: Daca se aseamana, atunci se resping intre ele, daca sunt opuse, se atrag. Exact ca sexele. (ma rog, exista destule exeptii de dereglare la oameni, dar nu si la animalele din care au "evoluat").
Dar trebuie sa adaugam, ca se atrag foarte tare si chiar se cupleaza f.strans sarcinile de acelasi fel, daca numai daca merg in aceeasi directie si acelasi sens. Este cazul electronilor accelerati, care se pot cupla in scantei si fulgere. Dar si cazul nucleelor si a protonilor accelerati, care asteapta a fi cercetati chiar de catre Dv., sa vedem daca nu cumva putem obtine fuziunea la rece. Adica sa obtinem cantitati de aur cacalau din diverse alte elemente mai usoare, ce impreuna dau masa aurului, folosind doar curentul electric pt o accelerare potrivita. Eu am vazut cu ochii mei cum se face aurul in gradina lui bunicu`meu din Muntii Apuseni sub forma de filoane de km atunci cand fulgera pe firul zmeului.(nu mai insistati, nu o vand, nu spun unde este).
Discutii astept si la rubrica:
"-Sa ne imbogatim impreuna peste noaptea cercetatorilor".
(Edison a inventat initial scaunul electric cu scopul de a experimenta transformarea oamenilor in aur, dar inca nu a reusit. Mai apoi Thomas Henry Moray a reusit prin alte metode sa faca aur si a umplut bancile din Salt Lake City.)

gafiteanu a scris:virgil,
Nu uita, si Pamantul are sarcina gravitationala, dar care este neutra, adica actioneaza atat asupra corpurilor incarcate electric cu + sau -, dar si asupra corpurilor neutre, care au din belsug ambele sarcini in mod egal..

La fel face si campul electric, atrage corpurile neutre, si chiar corpurile incarcate electric cu aceiasi polaritate, daca exista un camp suficient de puternic ca sa deformeze moleculele corpului de proba transformandu-le in dipoli electrici, care pe de o parte vor anihila incarcarea initiala, iar pe de alta parte vor fi atrase de campul mai puternic.

Câmpul magnetic produce respingere N - N sau S - S. Poate
fi transformata si aceasta in atractie?

="Rog domnii savanti sa faca comentarii la: cum de e posibil ca sarcinile gravitationale sa atraga atat sarcinile pozitive cat si negative. Niciodata sarcina gravitationala nu respinge pe nimeni."]

Ce experienta ai facut cu sarcini gravitationale de ai aflat acest lucru?
Despre incarcarea prin influienta a corpurilor neutre ai auzit?
Totdeauna un corp neutru aflat in apropierea unui corp incarcat cu o anumita sarcina, se incarca prin influienta cu un camp de semn opus, daand nastere la o forta de atractie intre ele.

virgil_48 a scris:Câmpul magnetic produce respingere N - N sau S - S. Poate
fi transformata si aceasta in atractie?

Este vorba despre corpuri neutre aflate in camp. O bucata de fier este considerata neutra in campul magnetic si va fi atrasa atat de polul nord cat si de polul sud deopotriva.

virgil a scris: Despre incarcarea prin influienta a corpurilor neutre ai auzit?
Totdeauna un corp neutru aflat in apropierea unui corp incarcat cu o anumita sarcina, se incarca prin influienta cu un camp de semn opus, dand nastere la o forta de atractie intre ele.

Am auzit...adica am vazut undeva scris, dar n-am reusit sa reproduc experienta decat daca corpul era suspendat si izolat, adica izolat de Pamant ca un pendul. Nici sa-mi explic minunea asta cu incarcarea opusa la distanta prin vid n-am reusit, grea treaba.
Apoi am observat in continuare una si mai si...Corpul pendul care cica s-a incarcat electric opus e in final atras, apoi face contact cu sursa primara generatoare de camp, apoi e iar respins..Si tot asa...Pai asta e perpetuum mobile...
Hai baieti, dati-va cu presupusu, de ce balambane singur pendulu ?

="Hai baieti, dati-va cu presupusu, de ce balambane singur pendulu ?"]

Bobita de soc este neutra d.p.v.electric, asa ca la inceput este atrasa, si prin atingere chiar se incarca electric cu o mica sarcina de aceiasi semn, fiind astfel respinsa. Se descarca prin aer, apoi este iar atrasa si procesul se reia pana ce sursa campului se descarca complet si bobita de soc nu mai are cu ce se incarca.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:Câmpul magnetic produce respingere N - N sau S - S. Poate
fi transformata si aceasta in atractie?

Este vorba despre corpuri neutre aflate in camp. O bucata de fier este considerata neutra in campul magnetic si va fi atrasa atat de polul nord cat si de polul sud deopotriva.

Eu ma gândeam daca un magnet foarte puternic atrage cu fata N
alt magnet mai slab tot cu fata N. Adica sa se lipeasca fetele N - N.

gafiteanu a scris:Rog domnii savanti sa faca comentarii la: cum de e posibil ca sarcinile gravitationale sa atraga atat sarcinile pozitive cat si negative.  Niciodata sarcina gravitationala nu respinge pe nimeni.
. . . . .

Daca vrei sa stii cum ia nastere "sarcina gravitationala", cauta in
topicul "Mecanica FOIP si...". Dar stii ce scrie acolo, mai bine renunta!

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil_48 a scris:Câmpul magnetic produce respingere N - N sau S - S. Poate
fi transformata si aceasta in atractie?

Este vorba despre corpuri neutre aflate in camp. O bucata de fier este considerata neutra in campul magnetic si va fi atrasa atat de polul nord cat si de polul sud deopotriva.

Eu ma gândeam daca un magnet foarte puternic atrage cu fata N
alt magnet mai slab tot cu fata N. Adica sa se lipeasca fetele N - N.

Daca ai rupt vreodata un magnet, ai vazut ca faramele de magnet se comporta tot ca niste magneti mai mici. Daca incerci sa pui la loc farama de magnet ai sa vezi ca nu se mai lipeste nicicum. Odata rearanjate cristalele in micromagneti, nici un camp exterior nu-l mai poate schimba pentru motivul ca intensitatea campului exterior totdeauna este mai mica decat intensitatea micromagnetilor din interiorul bucatii rupte.

virgil a scris:
Daca ai rupt vreodata un magnet, ai vazut ca faramele de magnet se comporta tot ca niste magneti mai mici. Daca incerci sa pui la loc farama de magnet ai sa vezi ca nu se mai lipeste nicicum. Odata rearanjate cristalele in micromagneti, nici un camp exterior nu-l mai poate schimba pentru motivul ca intensitatea campului exterior totdeauna este mai mica decat intensitatea micromagnetilor din interiorul bucatii rupte.

Te mai gandesti? Eu zic ca se lipesc la fix. Unde esti tu Tudorele?!
El a spart multi magneti!
Oricum nu asta era problema ridicata de mine.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Daca ai rupt vreodata un magnet, ai vazut ca faramele de magnet se comporta tot ca niste magneti mai mici. Daca incerci sa pui la loc farama de magnet ai sa vezi ca nu se mai lipeste nicicum. Odata rearanjate cristalele in micromagneti, nici un camp exterior nu-l mai poate schimba pentru motivul ca intensitatea campului exterior totdeauna este mai mica decat intensitatea micromagnetilor din interiorul bucatii rupte.

Te mai gandesti? Eu zic ca se lipesc la fix. Unde esti tu Tudorele?!
El a spart multi magneti!
Oricum nu asta era problema ridicata de mine.

Eu zic sa faci tu singur experienta asta. Eu am facut-o.

Domnul Bean faţa-n faţa cu electricitatea englezeasca, care cand atrage, cand respinge...
https://www.youtube.com/watch?v=RVonJchNPEA
Electricitatea romaneasca de la noi nici pe departe nu are asa putere si calitate ca cea englezeasca. Daca vreti sa obtineti o electricitate englezeasca de calitate, trebuie sa frecati un baston englezesc cu o stofa englezeasca facuta din lana pura virgina, aceasta fiind obtinuta numai de la o oaie virgina..
http://mioritice.libertatea.ro/banc/19749/
Daca insa frecati cu o blana de pisica, sarcina si campul electric obtinut este invers. Nu conteaza daca oaia sau pisica e neagra sau alba.
Stiu ca aveti fiecare pe langa casa o pisica, dar nu si o oaie. Cautati o caciula veche de oaie sau haina de astrahan, sa verificati experientele propuse.
Remarca: conteaza mult din ce material sunt bobitele, izolator sau conductor.
..................................................................
Acum cred ca dupa atatea discutii despre sarcini, sunteti in masura sa creati un adevarat perpetuum mobile cam asa:
Avem o mare sursa de camp electric in stanga.
In apropiere in dreapta plasam fix si izolat un corp metalic. Acesta se va incarca de la distanta gratuit cu sarcini electrice contrare prin influienta.
Descarcam apoi printrun intrerupator aceasta sfera fixa din dreapta pe o sarcina (bec, resou, etc) , apoi intrerupem contactul. Bineinteles ca sfera se va reincarca ulterior din nou cu sarcini contrare, fara ca sursa primara sa se descarce deloc.
Si tot asa mai departe. ...Enjoy, congratulation...Si asta descoperire a fost posibila doar datorita remarcilor facuta anterior de virgil, caruia sa-i fim recunoscatori..

gafiteanu a scris:Domnul Bean faţa-n faţa cu electricitatea englezeasca, care cand atrage, cand respinge...
https://www.youtube.com/watch?v=RVonJchNPEA
Electricitatea romaneasca de la noi nici pe departe nu are asa putere si calitate ca cea englezeasca. Daca vreti sa obtineti o electricitate englezeasca de calitate, trebuie sa frecati un baston englezesc cu o stofa englezeasca facuta din lana pura virgina, aceasta fiind obtinuta numai de la o oaie virgina..
http://mioritice.libertatea.ro/banc/19749/
Daca insa frecati cu o blana de pisica, sarcina si campul electric obtinut este invers. Nu conteaza daca oaia sau pisica e neagra sau alba.
Stiu ca aveti fiecare pe langa casa o pisica, dar nu si o oaie. Cautati o caciula veche de oaie sau haina de astrahan, sa verificati experientele propuse.
Remarca: conteaza mult din ce material sunt bobitele, izolator sau conductor.
..................................................................
Acum cred ca dupa atatea discutii despre sarcini, sunteti in masura sa creati un adevarat perpetuum mobile cam asa:
Avem o mare sursa de camp electric in stanga.
In apropiere in dreapta plasam fix si izolat un corp metalic. Acesta se va incarca de la distanta gratuit cu sarcini electrice contrare prin influienta.
Descarcam apoi printrun intrerupator aceasta sfera fixa din dreapta pe o sarcina (bec, resou, etc) , apoi intrerupem contactul. Bineinteles ca sfera se va reincarca ulterior din nou cu sarcini contrare, fara ca sursa primara sa se descarce deloc.
Si tot asa mai departe. ...Enjoy, congratulation...Si asta descoperire a fost posibila doar datorita remarcilor facuta anterior de virgil, caruia sa-i fim recunoscatori..

Nu trebuie sa-mi fiti recunoscatori, pentru ca sistemul nu functioneaza asa. Campul electric obtinut prin influienta presupune aparitia unor dipoli electrici in masa corpului aflat intr-un camp electric exterior, iar acesti dipoli ( molecule polarizate) nu se pot descarca , pentru ca fac parte din structura materialului, spre deosebire de sarcinile electrice care se pot descarca liber.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Daca ai rupt vreodata un magnet, ai vazut ca faramele de magnet se comporta tot ca niste magneti mai mici. Daca incerci sa pui la loc farama de magnet ai sa vezi ca nu se mai lipeste nicicum. Odata rearanjate cristalele in micromagneti, nici un camp exterior nu-l mai poate schimba pentru motivul ca intensitatea campului exterior totdeauna este mai mica decat intensitatea micromagnetilor din interiorul bucatii rupte.

Te mai gandesti? Eu zic ca se lipesc la fix. Unde esti tu Tudorele?!
El a spart multi magneti!
Oricum nu asta era problema ridicata de mine.

Eu zic sa faci tu singur experienta asta. Eu am facut-o.

Poate se sperie daca dai in el! Eu pot face oricând alta incercare,
este drept, nu identica. Am vreo 10 - 12 pastile magnetice de
neodim cat niste monede mici. Daca le las impreuna formeaza
un magnet cilindric. Daca le separ, destul de greu, au o vointa
neabatuta de a se intoarce in formatia magnet cilindric.

="Eu ma gândeam daca un magnet foarte puternic atrage cu fata N alt magnet mai slab tot cu fata N. Adica sa se lipeasca fetele N - N."]

oate se sperie daca dai in el! Eu pot face oricând alta incercare, este drept, nu identica. Am vreo 10 - 12 pastile magnetice de neodim cat niste monede mici. Daca le las impreuna formeaza un magnet cilindric. Daca le separ, destul de greu, au o vointa neabatuta de a se intoarce in formatia magnet cilindric. a scris:

Si asta ce inseamna, decat ca unui magnet permanent nu-i poti schimba polaritatea, decat daca il incalzesti peste punctul Curie, si il remagnetizezi invers.

La problema asta cu magnetul spart care se lipeste sau nu inapoi de buna voie trebuie luat in considerare modul in care apare ruptura magnetului.
Daca este perpendiculara pe axa Nord-Sud, magnetul se lipeste inapoi de buna voie.
Daca NU este perpendiculara, atunci bucatile obtinute nu vor dori sa ramana lipite ca la inceput.

Altfel spus, exista o sansa mica sa se lipeasca inapoi identic un magnet rupt (trebuie nimerit fix planul perpendicular pe axa N-S cu ruptura).
Cu alte cuvinte, un magnet are forte interne de atractie pe axa N-S si forte de respingere pe directii perpendiculare cu aceasta axa.