Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp

Pe wiki-ul meu am emis ipoteza că sarcina electrică ar fi viteză de variaţie a masei în raport cu timpul.

Pe wiki-ul său, Abel Cavaşi a scris:

• -(1207290924) Probabil, sarcina electrică este viteza de variaţie a masei în raport cu timpul. Presupun asta din mai multe motive. Unul ar fi că un corp fierbinte pierde energie (deci masă) şi electroni, motiv pentru care poate fi considerat încărcat electric pozitiv. Alt motiv ar fi faptul că raportul dintre masă şi timp este un invariant relativist.
  
• (1207301039) În acest caz ar trebui să admitem că dacă masa unui corp scade în timp, atunci el este încărcat electric într-un fel (probabil, pozitiv), iar dacă masa unui corp creşte în timp, atunci el este încărcat electric în celălalt fel (probabil, negativ). Aceasta ar explica de ce un corp încălzit emite electroni.
  
• Totodată, ar trebui să admitem că Soarele este încărcat electric pozitiv, iar planetele negativ.
  
• Ar mai putea rezulta că planetele sunt încărcate pozitiv faţă de sateliţi. Ar rezulta că sateliţii sunt încărcaţi şi mai negativ decât planetele. Am putea spune prin aceasta că sateliţii sunt şi mai reci decât planetele. Ar rezulta că electronii sunt cele mai reci corpuri posibile. Şi nu doar cele mai reci, ci şi cele mai uşoare (după fotoni?), nemaiputând ceda nimănui masă.
  
• Ar trebui văzut atunci dacă putem folosi legea lui Coulomb pentru a deduce legea gravitaţiei.
  

Oare e posibil aşa ceva? Eu n-am găsit încă nici un cusur al acestei presupuneri. Voi ce spuneţi? Am putea considera că sarcina electrică este masă variabilă în timp? Ce consecinţe ar avea această presupunere?

Razvan a scris:

Pierderea de energie (masă) se face prin emisie de fotoni

Desigur, acesta nu este singurul caz de pierdere a masei. De exemplu, un corp poate pierde masă şi prin emisie de electroni. Totuşi, obiecţia ta este foarte relevantă şi trebuie analizată.

, iar aceştia au sarcină electrică 0, cu toate că sunt purtătorii forţei electromagnetice. Cum se poate atunci produce un dezechilibru de sarcină electrică al unui corp, prin emisia (sau absorbţia) de particule neutre din punct de vedere electric?

După cunoştinţele actuale nu se poate produce un asemenea dezechilibru.

Dar, mai important este faptul că, tot după cunoştinţele actuale, nu se poate nici respinge ideea că se produce un asemenea dezechilibru. (Pentru că (nu-i aşa?) dacă o propoziţie nu rezultă dintr-un set de axiome, nu înseamnă că rezultă negaţia acelei propoziţii.) Deocamdată, nu cunosc nicio metodă prin care am putea respinge ipoteza cu ajutorul cunoştinţelor actuale. Tocmai de aceea presupunerea mea, independentă de cunoştinţele actuale, ar putea aduce o nouă semnificaţie sarcinii electrice, o semnificaţie la care vă invit să ne gândim mai mult.

Razvan a scris:

asta este o stare instabilă ce va fi compensată imediat, fie prin acceptarea de alţi electroni, fie prin crearea unor legături moleculare cu alţi atomi.

Toate modalităţile de încărcare sunt stări instabile, nu doar stările ionizate. Un atom care are mai multă energie decât un alt atom va fi instabil atâta timp cât energiile lor sunt diferite.

Ar însemna ca un corp, pe măsură ce se răceşte (deci pierde energie electromagnetică sub formă de fotoni - nu contează acum energia lor) să capete o sarcină electrică. Ceea ce este fals.

Pe ce te bazezi când spui că este fals? N-am observat vreo demonstraţie pentru asta.

Starea stabilă a unui atom (neutru din punct de vedere electric!) este cea în care nu emite electroni.

Eu consider că stabilitatea presupune mult mai mult. Nu este suficient să nu emită electroni ca să fie stabil. Trebuie să nu emită nici un fel de energie. Trebuie să fie izolat. În momentul în care un atom este mai cald decât altul şi interacţionează cu acela, nu mai putem vorbi de stabilitate chiar dacă nu apare ionizarea cunoscută în Fizica actuală.

Iar în cazul protonului ce facem? Ce emite el pentru a avea sarcină pozitivă? Timpul lui de viaţă fiind apreciat la 10²⁹ ani!

Nu este obligatoriu ca protonul să-şi manifeste sarcina electrică mereu. Este suficient să şi-o manifeste doar atunci când atomul este bombardat. La fel, nici electronii nu trebuie neapărat să fie tot timpul încărcaţi, ci doar atunci când sunt scoşi din atom. În rest, când există echilibru în atom, atât protonul cât şi electronul au aceeaşi temperatură, ceea ce face să nu apară niciun transfer de energie de la unul la celălalt.

Sau neutronul... cum explici sarcina sa neutră?

Neutronul, tot aşa, un corp cu aceeaşi temperatură ca şi a protonului. În schimb, neutronul se asociază cu protonul nu datorită transferului de masă (care este responsabil pentru asocierea dintre proton şi electron), ci datorită transferului de moment cinetic (momentele cinetice ale celor doi variază, dar momentul lor cinetic total se conservă).

După cunoştinţele actuale nu se poate produce un asemenea dezechilibru.

Păi atunci cum poate influenţa pierderea de masă apariţia unei sarcini electrice?

Nu tot ce spune Fizica actuală este dumnezeiesc de adevărat. Eu spuneam doar că, din câte ştiu eu, Fizica actuală nu poate contrazice presupunerea că sarcina electrică este variaţie de masă (temperatură). Şi, să-mi fie cu iertare, dar încă nu m-ai convins că ar fi altfel, ci doar că încă nu am reuşit să spun tot ce gândesc (dar asta e foarte important!).

Razvan a scris:

Încearcă să încălzeşti, apoi să laşi să se răcească un corp. Verifică-i sarcina electrică în ambele cazuri.
În plus de asta, ar însemna ca orice corp să fie încărcat electric, pozitiv sau negativ, în funcţie de temperatura pe care o are faţă de o temperatură de referinţă, la care ar fi neutru. Care este acea temperatură? Cum o determini?

Răzvan, n-ai înţeles . Am zis că sarcina electrică ar fi variaţie de temperatură (masă), nu temperatura însăşi. Un corp este încărcat electric doar dacă temperatura lui scade sau creşte, nu şi dacă este constantă. Deci, un corp care se încălzeşte este încărcat electric negativ, iar un corp care se răceşte este încărcat electric pozitiv. Dar un corp a cărui temperatură rămâne nemodificată nu este încărcat electric, ci este neutru. Deci nu ai o temperatură de referinţă pentru asta.

La fel, sarcina electrică a unui corp ar trebui să varieze în funcţie de masa sa, în raport cu o masă de referinţă. Cum determini acea masă?

Sarcina electrică, prin definiţia pe care i-am dat-o eu, nu variază cu masa, ci depinde doar de viteza de variaţie a masei. Mai precis, un corp uşor poate avea o sarcină mai mare decât un corp masiv. Un corp uşor, a cărui masă variază rapid, este mai încărcat decât un corp masiv a cărui masă variază lent. Mai mult, cu cât un corp este mai masiv, cu atât masa lui variază mai slab. Tocmai de aceea corpurile încărcate electric pe care le vedem în jurul nostru sunt uşoare, iar corpurile masive ne apar ca fiind neutre electric.

Să înţeleg că afirmi că protonul şi electronul au capacitatea de a-şi modifica sarcina electrică? Parcă aceste particule reprezentau sarcini electrice elementare, deci constante. Cum să se modifice o sarcină electrică elementară în funcţie de energia primită? Aici nu mai vorbim de sarcina electrică totală a unui atom, care este dată de suma sarcinilor elementare conţinute de acesta. Ci chiar de variaţia sarcinii elementare!

Nu. Corpurile mici nu pot pierde energie oricum, ci doar cuante de energie. Deci masa lor nu variază oricum.

Iar despre temperatura lor... probabil te referi la energia internă a unui proton, electron sau neutron. De curiozitate: cum defineşti energia internă a unui electron şi cum se poate ea modifica? Atenţie, nu energia de mişcare!

Orice corp care are masă are şi energie. Amănuntele nu contează acum, dar pot spune că orice energie este rezultatul unei mişcări interne (asta spune relaţia lui Einstein, E=mc²).

La restul afirmaţiilor la care aparent nu ţi-am răspuns consider că găseşti răspunsul dacă elimini confuzia pe care ţi-am semnalat-o mai sus în prima parte a acestui mesaj.

Ca să pot vedea efecte electrice sesizabile trebuie ca variaţiile să fie foarte rapide (nu ştiu cât de rapide). Tocmai de aceea ziceam că la corpurile mari nu vedem sarcini electrice pentru că ele au inerţie mare şi nu le variază suficient de repede masa. Deci nu am nicio şansă să fac eu un asemenea experiment, un amărât de teoretician fără nicio dotare.

Razvan a scris:

Şi m-am mai gândit la ceva: un corp cu sarcină electrică ar trebui să piardă sau să câştige masă, în funcţie de sarcina sa. Asta, iar e un lucru uşor de verificat.

Mă îndoiesc că e uşor de verificat. Cu cât un corp este mai masiv, cu atât variaţiile sale de masă vor fi mai mici, poate insuficiente pentru a observa sarcina. Un corp macroscopic cu sarcină electrică mare este ceva foarte rar şi foarte instabil (pierde repede sarcina). De aceea cred că este greu de văzut o modificare a masei sale. Deşi s-au raportat nişte ciudăţenii în acest sens şi poate ar merita studiate din această nouă perspectivă teoretică.

Dar mai naşte o întrebare: până când va putea pierde masă? Că de acumulat n-ar fi o problemă.

Va pierde masă atâta timp cât corpurile din vecinătatea lui vor fi mai reci decât el, ca să le poată ceda energia. Altfel transferul energetic nu se mai produce şi sarcina electrică dispare.

Mă mai gândesc la o chestie: dacă sarcina electrică este variaţie de masă în raport cu timpul, atunci sarcina electrică este, evident, şi variaţie de energie în raport cu timpul. Dar variaţia de energie în raport cu timpul înseamnă tocmai putere. Mai ştim că puterea este produsul scalar dintre forţă şi viteză.

Acestea fiind spuse, s-ar putea explica mai uşor de ce în atomul de hidrogen electronul nu radiază. Nu radiază pentru că puterea lui este nulă, pentru că viteza lui este perpendiculară pe forţă.

Mai mult, această observaţie explică şi de ce corpurile care ies din atom sunt încărcate negativ (căci au putere negativă, produsul scalar dintre forţă şi viteză fiind negativ în acest caz).

In analiza prezentata se poate tine seama de urmatoarele aspecte :
sarcina electrica este caracterizata de aparitia unui camp electric care inconjura particula sau corpul respectiv .
directia liniilor de camp arata daca sarcina este pozitiva sau negativa :
(astfel pentru electron se considera ca sarcina este negativa ,iar pentru protonul din nucleu care are directia inversa a liniilor de camp,sarcina este pozitiva ) Acumularea de electroni sau pierderea de electroni ai atomului unui element face ca acesta sa se transforme in ioni negativi sau pozitivi ....

Razvan a scris:O lege de variaţie a sarcinii electrice cu masa, sau temperatura, lege care mai apoi să poată fi testată experimental, ar fi utilă!

Rectific: "O lege de variaţiei a sarcinii electrice cu variaţia masei, sau temperaturii..."
E o exprimare mai riguroasă.

Razvan a scris:

Deci două corpuri la aceaşi temperatură nu pot avea sarcini electrice diferite? Oare aşa să fie?

Pierderea energiei prin radiaţie termică este un caz important. Dar mai există metode prin care poate varia energia. De exemplu, un corp poate pierde diverse particule materiale, ceea ce îl face să-i scadă masa, deci şi energia. Aşadar, este posibil ca masa să varieze la o temperatură constantă.

Abel, atomul poate radia şi energie electromagnetică, fotoni, caz în care pierde masă echivelentă, dar fotonii nu au sarcină electrică negativă.

N-am spus că absolut toate corpurile care ies din atom sunt încărcate negativ. E posibil ca atomul să emită particule a căror masă să fie constantă, dar asta nu este o regulă. În plus, puterea se poate anula şi pentru corpuri asupra cărora nu acţionează nicio forţă din atom (precum ar fi fotonii), doar că eu m-am referit la corpuri asupra cărora acţionează o forţă din partea atomului.

De ce nu s-ar putea verifica pentru corpuri uşoare (ex. foiţe de staniol) puternic încărcate electric?

În cazul unor foiţe de aluminiu puternic încărcate electric trebuie să luăm în considerare faptul că este posibil ca masa globală a unui corp să nu varieze, deşi ea poate varia local. Dealtfel, aceasta se şi întâmplă cu o probabilitate mai mare. Este improbabil să găseşti corpuri mari a căror masă globală să varieze. Mai degrabă vei găsi corpuri mari alcătuite din corpuri mai mici a căror masă variază în aşa fel încât masa globală tinde să se menţină nemodificată.

imaginează un experient şi propune rezultatele teoretice pe care acesta trebuie să le obţină.

Mă gândesc că încă nu este pusă la punct teoria din spatele acestei ipoteze. De exemplu, n-am nicio idee să explic de ce se resping două sarcini de acelaşi fel.

O lege de variaţiei a sarcinii electrice cu variaţia masei, sau temperaturii

E posibil ca fenomenele atomice să ne indice o direcţie în acest sens. Am putea extrage nişte elemente cantitative din ceea ce cunoaştem la atomul de hidrogen.

CAdi a scris:In analiza prezentata se poate tine seama de urmatoarele aspecte

Aşa este, Adi. Încă mă gândesc la modul de explicare a interacţiunii dintre două sarcini. Pesemne, câmpul electric ar putea fi considerat un câmp termic prin care corpurile îşi comunică reciproc ce energie (temperatură) au, dacă să facă un schimb termic sau nu. Dar nu mi-e foarte clar ce se întâmplă de fapt. Aşa că am deschis acest topic doar la ipoteze, ca fiind un pas modest pe drumul pentru descoperirea misterului ce se ascunde în spatele sarcinilor electrice.

. Cred ca problema dezbatuta aici, pe acest topic, a fost mai clar explicata de Radu Forgaci. Articolul respectiv poate fi gasit la adresa:
http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t5-o-noua-fizica-r-forgaci
Un articol concis, cu exprimare limpede, caruia tocmai i-am adus unele mici corecturi.

. D-l Forgaci, un excelent examinator de la OSIM, fiind si de specialitate "electro", a ajuns (in timp, studiind,) la concluzia ca masa e totuna cu sarcina electrica. Doua nume diferite pentru acelasi lucru.

Dacă RF spune că sarcina electrică este pur şi simplu masă, atunci cum explică el faptul că sarcina electrică este un invariant relativist, pe când masa nu este? De asemenea, cum explică el faptul că două sarcini de acelaşi fel se resping?

. D-l Forgaci, un excelent examinator de la OSIM, fiind si de specialitate "electro", a ajuns (in timp, studiind,) la concluzia ca masa e totuna cu sarcina electrica. Doua nume diferite pentru acelasi lucru.

Exprimarea este alta; sarcina in subspatiul electromagnetic este similara (nu identica), cu masa in subspatiul gravitational. Particula se afla cufundata in ambele subspatii in acelasi timp, producand efecte diferite in fiecare subspatiu. Astfel in campul electromagnetic sarcina este cauza legaturii particulelor in atomi, pe cand in subspatiul gravitational, masa este cauza formarii corpurilor si a sistemelor cosmice. Cele doua campuri se comporta in mod diferit, desi sunt produse de aceiasi particula, deoarece actioneaza asupra a doua subspatii diferite, rezultand astfel un camp vectorial si unul scalar.

. Intrebarile pe care le pui, Abel, imi dovedesc ca nu ai citit articolul cu atentie. Raspunsul pe care il soliciti se afla in citatul:
" Ca urmare a fenomenului de autoinductie electromagnetica ce se petrece in cazul microansamblului aflat in miscare (fenomen care constituie doar un caz particular al unor fenomene similare mult mai generale) are loc o crestere - asimptotica - si a electrizarii (adica a "sarcinei electrice" a) microparticulei respective, fenomen care se petrece concomitent si proportional cu cresterea - asimptotica - si a masei inerte respective, deoarece intre ceea ce este cunoscut sub denumirea de "sarcina" electrica si cea de masa inerta nu este o deosebire de fond fizic, ci doar una de nume, ambele avand o aceeasi natura electromagnetica, masa inerta (m) avand un specific variabil in functie de viteza, de autoinductie de tip biunivoc: cauza←/→efect, intocmai ca si "sarcina" electrica, in schimb ceea ce este cunoscut sub denumirea de masa grea (mg) aceasta are o natura - similara - electromagnetica, practic stationara, de inductie (nu autoinductie!) de tip univoc: cauza→efect (deci mg≠ m). "

. un alt pasaj interesant, referitor la masa:
"* curentii electrici au o inertie mecanica, deoarece purtatorii respectivi de "sarcini" electrice sant concomitent - si proportional - si purtatori de masa inerta;
* masele inerte si masele grele au un specific vectorial, si nu unul scalar, in plus, acestea nu sant egale ;
* mecanismul transformarii energiei in masa - si invers - se face prin includerea sau eliberarea de elemente micromateriale din (sau in) mediul parcurs;"

. Respingerea de care vorbesti cred ca o explica prin elicitate. Dar nu sunt de specialitate electro si nu-mi iau raspunderea sa dau raspunsuri la toate intrebarile. Poate intelegi mai bine ca mine, daca vei citi articolul.

mm a scris:. Intrebarile pe care le pui, Abel, imi dovedesc ca nu ai citit articolul cu atentie.

Dacă aş fi rău, aş putea să-ţi răspund în acelaşi fel, spunându-ţi că nu ai citit cu atenţie întrebarea mea (la care pasajul pe care mi l-ai dat nu răspunde deloc). Mai mult, într-adevăr, un asemenea articol, care abundă încă de la începutul său de noţiuni nedefinite şi, mai ales, inutile („mişcare circulară-transversală”, „microcâmp cauzal”, „dirijare axială”), chiar nu poate fi citit cu atenţie.

Raspunsul pe care il soliciti se afla in citatul:
" Ca urmare a fenomenului de autoinductie electromagnetica ce se petrece in cazul microansamblului aflat in miscare (fenomen care constituie doar un caz particular al unor fenomene similare mult mai generale) are loc o crestere - asimptotica - si a electrizarii (adica a "sarcinei electrice" a) microparticulei respective

Să înţeleg că după RF sarcina electrică nu este invariant relativist, ci creşte?

mm a scris:
. Intrebarile pe care le pui, Abel, imi dovedesc ca nu ai citit articolul cu atentie.

Dacă aş fi rău, aş putea să-ţi răspund în acelaşi fel, spunându-ţi că nu ai citit cu atenţie întrebarea mea

. Ai fost rău. Nu-i acelasi lucru, sa citesti o intrebare sau sa citesti un raspuns. Daca la citirea articolului -unde, practic, autorul da niste raspunsuri la unele intrebari (stiintifice)- poti intelege cu atat mai bine cu cat citesti mai atent, la citirea unei intrebari este posibil -in extremis- sa nu intelegi nimic, respectiv sa nu poti da vreun raspuns valabil.
. Precum este posibil si ca intrebarea ta sa nu aiba vreo legatura cu articolul. Nu poti avea pretentia ca altii (disparuti, poate) sa dea raspuns la toate intrebarile tale, daca au reusit deja sa raspunda la cateva. Fiecare dintre noi avem niste limite de cunoastere si de competente iar eu, constient de aceasta realitate, m-am oprit la semnalarea articolului.

. Ca sa nu fiu acuzat de partizanat in favoarea lui RF, pe care l-am cunoscut personal si trebuie sa spun ca era un om minunat, subliniez aici aprecierea si respectul de care se bucura din partea mea oricine reuseste 1) sa dea raspunsuri la niste intrebari (stiintifice) mai ales daca 2) le si demonstreaza experimental (si RF a facut-o in ambele ipostaze simultan).

Când ai început pe acest topic aşa:

mm a scris:. Cred ca problema dezbatuta aici, pe acest topic, a fost mai clar explicata de Radu Forgaci.

(sublinierea îmi aparţine)
m-am simţit contrat, atacat, jignit, iar mai apoi curios. La invitaţia ta am intrat în articol şi ceea ce am găsit m-a dezamăgit profund. Apoi, dacă am văzut că nu merită citit cu atenţie, ţi-am cerut ţie explicaţii cu speranţa că ne îndrumi spre ceva ce ai înţeles.

este posibil si ca intrebarea ta sa nu aiba vreo legatura cu articolul.

Întrebarea mea are legătură cu topicul acesta. Dacă ea nu are legătură cu articolul, atunci nu văd de ce ai mai adus în discuţie articolul.

Nu poti avea pretentia ca altii (disparuti, poate) sa dea raspuns la toate intrebarile tale, daca au reusit deja sa raspunda la cateva. Fiecare dintre noi avem niste limite de cunoastere si de competente iar eu, constient de aceasta realitate, m-am oprit la semnalarea articolului.

Dintr-o asemenea ipostază, poate ar fi mai înţelept să urmăreşti umil discuţiile pe care nu le înţelegi şi să intervii doar atunci când eşti pregătit să nu ataci cu texte de genul „mai clar”, pe care nici măcar nu le poţi susţine.

. Esti rau in continuare. Eu am fost amabil sa-ti indic o sursa care contine explicit identitatea electric=masa. Daca te interesa subiectul aveai un punct de pornire si nu unul de pocnire a persoanei care te-a servit.

. Chiar cu spusele tale ai recunoscut ca "nu l-ai putut citi cu atentie", ceea ce nu mai era problema mea. In plus, esti nerespectuos cu un om care a realizat ceva, a descoperit elicitatea curentilor si a si demonstrat-o experimental. Dar daca "te-a dezamagit", eu unul nu mai am ce sa adaug. Poate ca tu ai realizat mai mult decat el (si eu nu stiu).
. Ca sa fiu "mai clar", daca chiar cercetezi ceva si eu, cu 30 de ani de functionare in cercetare, nu "te inteleg si "te atac cu texte" atunci ai o problema ca nu sunt mai umil.

mm a scris:Eu am fost amabil sa-ti indic o sursa care contine explicit identitatea electric=masa. Daca te interesa subiectul aveai un punct de pornire si nu unul de pocnire a persoanei care te-a servit.

„Amabilitatea” asta a ta m-a costat timp preţios în care mă puteam gândi la altceva, pentru că am avut încredere în ceea ce ai spus şi chiar am crezut că voi găsi ceva interesant în acel articol. Dar se pare că a fost atât de interesant, încât nici tu nu l-ai aprofundat ca să ştii ce conţine. Poate era mai utilă amabilitatea ta de a aprofunda ceea ce se scrie pe acest topic înainte de a mă trimite la ceva neinteresant sau neclar.

. Chiar cu spusele tale ai recunoscut ca "nu l-ai putut citi cu atentie", ceea ce nu mai era problema mea.

Problema ta a devenit în momentul în care ţi s-au cerut explicaţii despre ceea ce ai înţeles tu din acel articol spre care ne-ai îndrumat pe noi să-l citim. N-ai vrut sau n-ai putut să ne dai explicaţiile, deşi ai ridicat în slăvi (habar n-am pe ce bază, din moment ce n-ai înţeles nici tu articolul lui RF) ideea că sarcina electrică ar fi de fapt masă.

In plus, esti nerespectuos cu un om care a realizat ceva, a descoperit elicitatea curentilor si a si demonstrat-o experimental. Dar daca "te-a dezamagit", eu unul nu mai am ce sa adaug. Poate ca tu ai realizat mai mult decat el (si eu nu stiu).

Chiar şi gunoierul care goleşte pubela mea a realizat ceva, doar că el nu are pretenţia să-mi contrazică topicul. Dacă a descoperit „elicitatea curenţilor”, păstrează articolul pentru un eventual topic despre asemenea lucruri, nu despre ce este sarcina electrică. Asta nu-i lipsă de respect, ci o mică revoltă pentru felul tău categoric în care ai preaslăvit ideea (nefondată pe nimic) că sarcina electrică nu este masă variabilă, ci tocmai masă, eludând cu nepăsare problema care face imposibilă o asemenea identitate: faptul că sarcina electrică este invariant relativist, pe când masa nu este.

. Ca sa fiu "mai clar", daca chiar cercetezi ceva si eu, cu 30 de ani de functionare in cercetare, nu "te inteleg si "te atac cu texte" atunci ai o problema ca nu sunt mai umil.

Mie nu trebuie să mi te făleşti cu anii de cercetare (oficială, că, de’, neoficiali am şi eu bugăţi) pe care îi ai în spate, ci cu argumentele logice pe care mi le aduci.

Razvan a scris:

nu s-ar putea spune că sarcina electrică poate varia în funcţie de acceleraţia unui corp?

Hmmmm, faină observaţie! S-ar putea spune că sarcina electrică poate exista (nu varia) în funcţie de acceleraţie. Mai precis, dacă ideea asta a echivalenţei dintre sarcină şi masa variabilă ar fi corectă, atunci un corp care accelerează, capătă masă, deci ar trebui să fie încărcat negativ, iar un corp care decelerează ar trebui să fie încărcat pozitiv, căci masa lui scade.

De fapt, în relaţia de mai sus e neglijat faptul că şi timpul de la numitor creşte cu viteza ca şi masa. Deci se pare că ceva este greşit. Sarcina electrică este invariant relativist, deci are aceeaşi valoare faţă de orice observator.