Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp

Rezumarea primului mesaj :

Pe wiki-ul meu am emis ipoteza că sarcina electrică ar fi viteză de variaţie a masei în raport cu timpul.

Pe wiki-ul său, Abel Cavaşi a scris:

• -(1207290924) Probabil, sarcina electrică este viteza de variaţie a masei în raport cu timpul. Presupun asta din mai multe motive. Unul ar fi că un corp fierbinte pierde energie (deci masă) şi electroni, motiv pentru care poate fi considerat încărcat electric pozitiv. Alt motiv ar fi faptul că raportul dintre masă şi timp este un invariant relativist.
  
• (1207301039) În acest caz ar trebui să admitem că dacă masa unui corp scade în timp, atunci el este încărcat electric într-un fel (probabil, pozitiv), iar dacă masa unui corp creşte în timp, atunci el este încărcat electric în celălalt fel (probabil, negativ). Aceasta ar explica de ce un corp încălzit emite electroni.
  
• Totodată, ar trebui să admitem că Soarele este încărcat electric pozitiv, iar planetele negativ.
  
• Ar mai putea rezulta că planetele sunt încărcate pozitiv faţă de sateliţi. Ar rezulta că sateliţii sunt încărcaţi şi mai negativ decât planetele. Am putea spune prin aceasta că sateliţii sunt şi mai reci decât planetele. Ar rezulta că electronii sunt cele mai reci corpuri posibile. Şi nu doar cele mai reci, ci şi cele mai uşoare (după fotoni?), nemaiputând ceda nimănui masă.
  
• Ar trebui văzut atunci dacă putem folosi legea lui Coulomb pentru a deduce legea gravitaţiei.
  

Oare e posibil aşa ceva? Eu n-am găsit încă nici un cusur al acestei presupuneri. Voi ce spuneţi? Am putea considera că sarcina electrică este masă variabilă în timp? Ce consecinţe ar avea această presupunere?

Fundamentele, Fundamentele Universului lipsesc cu desavarsire.
Toata constructia quantica este aeriana, fara majoritatea materiei, fara adevaratele cauze, fara actiune si reactiune. Doar materie si forte miraculoase si dubioase nu e suficient.
Daca identificati fortele fantomatice, ati rezolvat problema. Deci atacati si dezvoltati capitolul "GOST", care e sufletul materiei.
Cauza cauzelor este ciocnirea, ciocnirea materiei si a ideilor, a spiritelor. Lupta contrariilor, materialismul dialectic.
Apelati la Dan Preda. Acum e in concediu fortat.

Primul punct al primului mesaj mi se pare cam imprecis. Fenomenul de emisie termionica imi este cunoscut in cazul metalelor. In acest caz, energia termica furnizata de o sursa externa este suficienta pentru a permite electronilor cvasiliberi (care exista in orice retea metalica) sa depaseasca bariera potentiala care-i tine prinsi in retea, dar electronii nu devin cu adevarat "liberi" decat daca sursa care i-a emis este cuplata la o baterie, astfel incat sarcina pozitiva creata in urma emisiei sa fie neutralizata (daca nu, electronii pot "cadea" inapoi in retea). Altfel, un circuit electric parcurs de curent degaja energie prin campul electromagnetic care-l strabate, fara emisie de particule.

Punctul al doilea mi se pare fals, in sensul ca atata vreme cat constituentii fundametali ai unui material sunt neutri din punct de vedere electric (fie ca vorbim de atomi sau de molecule complicate), nu conteaza cati constituenti adaug sau scot, caci neutralitatea electrica a sistemului ramane neschimbata atata timp cat numarul de sarcini pozitive este egal cu numarul de sarcini negative. Evident ca pot face electrizari intr-un sens sau altul, dar asta merge doar in cazul metalelor, un dielectric fiind cel mult doar polarizabil.

Un experiment simplu. Ia doua sfere metalice, avand suporti izolati, si electrizeaza puternic una dintre ele. Daca intre planeta si sfera electrizata vei gasi o forta diferita de cea dintre planeta si sfera neelectrizata (care este de natura gravitationala), inseamna ca ai intr-adevar ceva sarcina nenula in planeta. Totodata, daca satelitii precum Luna ar fi incarcati electric, ar trebui sa detectam emisii de unde electromagnetice din partea lor, care sa poata fi puse in legatura cu miscare accelerata a acestora (si sa nu fie cauzate de vreo sursa interna, cum este cazul multor stele).

Din cate stiu eu, legea lui Coulomb de la nivelul clasic se poate regasi pornind de la principiile fundamentale ale electrodinamicii cuantice, dar din pacate, investigatiile pe baza acelorasi principii duse in directia gravitatiei n-au avut succes (Feynman a fost printre primii care au incercat asta, si a ramas o lucrare de referinta).

omuldinluna a scris:Primul punct al primului mesaj mi se pare cam imprecis. Fenomenul de emisie termionica imi este cunoscut in cazul metalelor. In acest caz, energia termica furnizata de o sursa externa este suficienta pentru a permite electronilor cvasiliberi (care exista in orice retea metalica) sa depaseasca bariera potentiala care-i tine prinsi in retea, dar electronii nu devin cu adevarat "liberi" decat daca sursa care i-a emis este cuplata la o baterie, astfel incat sarcina pozitiva creata in urma emisiei sa fie neutralizata (daca nu, electronii pot "cadea" inapoi in retea).

Nu văd de ce procesul descris de tine ar face imprecis punctul 1. Imprecis în sens cantitativ, sau imprecis în sens de improbabil? Dacă e vorba de primul sens, atunci nici chiar descrierea ta (bazată pe Fizica actuală, desigur) nu pare foarte precisă cantitativ. Iar dacă este vorba de al doilea sens, nu văd în ce mod ai reuşit să faci improbabil punctul 1 cu ceea ce ai spus. Nu văd unde este problema, unde este incompatibilitatea dintre descrierea mea şi descrierea ta.

Altfel, un circuit electric parcurs de curent degaja energie prin campul electromagnetic care-l strabate, fara emisie de particule.

Fizica actuală spune că şi câmpul electromagnetic este alcătuit din particule. Deci emisia unui curent se face şi cu emisie de particule (fotoni). Dacă ne referim, desigur, la curenţi capabili de asemenea emisii, precum ar fi curenţii alternativi la rezonanţă în circuite RLC.

Punctul al doilea mi se pare fals, in sensul ca atata vreme cat constituentii fundametali ai unui material sunt neutri din punct de vedere electric (fie ca vorbim de atomi sau de molecule complicate), nu conteaza cati constituenti adaug sau scot, caci neutralitatea electrica a sistemului ramane neschimbata atata timp cat numarul de sarcini pozitive este egal cu numarul de sarcini negative. Evident ca pot face electrizari intr-un sens sau altul, dar asta merge doar in cazul metalelor, un dielectric fiind cel mult doar polarizabil.

Da, ştiu, vorbeşti din perspectiva închisă a Fizicii actuale, dar nu trebuie să uiţi că aceasta nu ştie ce este sarcina electrică, ci o ia ca atare. Problema este că afirmaţia ta „nu conteaza cati constituenti adaug sau scot, caci neutralitatea electrica a sistemului ramane neschimbata atata timp cat numarul de sarcini pozitive este egal cu numarul de sarcini negative.” nu este verificată sută la sută. Din moment ce există anomalii precum cea a lui Pioneer, nu poţi băga mâna-n foc că aceste anomalii nu s-ar datora faptului că se schimbă sarcina electrică a sistemului când ies sau intră în el particule cu masă. Ce să mai vorbesc de atâtea şi atâtea alte fenomene electrice pe care nu le putem explica încă, precum ar fi chiar electricitatea atmosferică.

Un experiment simplu. Ia doua sfere metalice, avand suporti izolati, si electrizeaza puternic una dintre ele. Daca intre planeta si sfera electrizata vei gasi o forta diferita de cea dintre planeta si sfera neelectrizata (care este de natura gravitationala), inseamna ca ai intr-adevar ceva sarcina nenula in planeta.

Cred că asemenea forţe sunt foarte mici şi se pot măsura doar în perioade îndelungate de timp, precum este cazul sondei Pioneer.

Totodata, daca satelitii precum Luna ar fi incarcati electric, ar trebui sa detectam emisii de unde electromagnetice din partea lor, care sa poata fi puse in legatura cu miscare accelerata a acestora (si sa nu fie cauzate de vreo sursa interna, cum este cazul multor stele).

Sateliţii emit multe tipuri de radiaţii electromagnetice de diferite intensităţi, aşa că problema este cantitativă: cât procent din această radiaţie punem pe seama încărcării electrice şi a acceleraţiei.

Din cate stiu eu, legea lui Coulomb de la nivelul clasic se poate regasi pornind de la principiile fundamentale ale electrodinamicii cuantice

Ar fi interesant de văzut ce axiome introduce electrodinamica cuantică pentru a deduce legea lui Coulomb. Sper ca ele să nu fie mai bizare decât însăşi legea lui Coulomb.