Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp

Rezumarea primului mesaj :

Pe wiki-ul meu am emis ipoteza că sarcina electrică ar fi viteză de variaţie a masei în raport cu timpul.

Pe wiki-ul său, Abel Cavaşi a scris:

• -(1207290924) Probabil, sarcina electrică este viteza de variaţie a masei în raport cu timpul. Presupun asta din mai multe motive. Unul ar fi că un corp fierbinte pierde energie (deci masă) şi electroni, motiv pentru care poate fi considerat încărcat electric pozitiv. Alt motiv ar fi faptul că raportul dintre masă şi timp este un invariant relativist.
  
• (1207301039) În acest caz ar trebui să admitem că dacă masa unui corp scade în timp, atunci el este încărcat electric într-un fel (probabil, pozitiv), iar dacă masa unui corp creşte în timp, atunci el este încărcat electric în celălalt fel (probabil, negativ). Aceasta ar explica de ce un corp încălzit emite electroni.
  
• Totodată, ar trebui să admitem că Soarele este încărcat electric pozitiv, iar planetele negativ.
  
• Ar mai putea rezulta că planetele sunt încărcate pozitiv faţă de sateliţi. Ar rezulta că sateliţii sunt încărcaţi şi mai negativ decât planetele. Am putea spune prin aceasta că sateliţii sunt şi mai reci decât planetele. Ar rezulta că electronii sunt cele mai reci corpuri posibile. Şi nu doar cele mai reci, ci şi cele mai uşoare (după fotoni?), nemaiputând ceda nimănui masă.
  
• Ar trebui văzut atunci dacă putem folosi legea lui Coulomb pentru a deduce legea gravitaţiei.
  

Oare e posibil aşa ceva? Eu n-am găsit încă nici un cusur al acestei presupuneri. Voi ce spuneţi? Am putea considera că sarcina electrică este masă variabilă în timp? Ce consecinţe ar avea această presupunere?

De fapt, în relaţia de mai sus e neglijat faptul că şi timpul de la numitor creşte cu viteza ca şi masa. Deci se pare că ceva este greşit. Sarcina electrică este invariant relativist, deci are aceeaşi valoare faţă de orice observator.

Atunci am putea spune că sarcina electrică este proporţională cu variaţia masei de repaus în raport cu timpul propriu.

De ce numai cu masa de repaus şi nu cu cea totală?
Ia fii atent:
Dacă scriem



nu rezultă că



deci acceleraţia este un invariant relativist?

Nu putem scrie

Razvan a scris:

.

De fapt, stai aşa, că relativitatea restrânsă se referă la sistemele de referinţă inerţiale, deci nu are nicio treabă cu acceleraţia.

Da, ceva de genul. Şi acceleraţia de repaus nu are semnificaţie în acest caz. De aceea am putea postula că sarcina electrică este proporţională cu variaţia masei de repaus în raport cu timpul propriu. Masa de repaus şi timpul propriu au semnificaţie faţă de orice observator, chiar şi în teoria relativităţii generalizate.

Trebuie să definim în mod unitar sarcina, o definiţie care să fie valabilă şi pentru repaus şi pentru mişcare. Tocmai de aceea am propus definiţia ca sarcina să fie masă de repaus variabilă în raport cu timpul propriu. Această definiţie îmi pare a fi suficientă atât pentru repaus, cât şi pentru mişcare.

În cazul ăsta nu mai putem spune că sarcina apare în timpul acceleraţiei, deoarece acceleraţia implică masa de mişcare. Dar asta contrazice tocmai concluzia anterioară!

Eu cred că modul în care am definit sarcina ca fiind variaţia masei de repaus în raport cu timpul propriu nu exclude variaţia masei cu acceleraţia. Este posibil să apară acceleraţie din motive mai profunde, care ţin tocmai de variaţia masei de repaus. Probabil, e necesar să înţelegem astfel de fenomene care ar putea genera acceleraţie prin variaţia masei de repaus.

Să nu uităm că un corp nu poate accelera (altfel) de unul singur. Trebuie să primească energie de undeva ca să accelereze. Impulsul său trebuie să rămână constant (dacă corpul este singur). Iar pentru ca impulsul să rămână constant când viteza creşte, atunci masa de mişcare (şi, implicit, cea de repaus) trebuie să scadă.

De ce impulsul trebuie să rămână constant? Nu înţeleg.
Dacă sarcina electrică este variaţia energiei în unitatea de timp, poţi spune chiar că sarcina electrică este viteza de variaţie a impulsului în unitate de timp.

. Poate ca timpul tau o fi mai pretios decat al altora si atacurile tale la persoana mai justificate decat ale a altora, dar eu nu cred. Asa ca iti dau niste raspunsuri la problemele pe care le-ai ridicat:

Mie nu trebuie să mi te făleşti cu anii de cercetare (oficială, că, de’, neoficiali am şi eu bugăţi) pe care îi ai în spate, ci cu argumentele logice pe care mi le aduci..

. Daca aveam 30 de ani de puscarie as fi fost de acord cu tine, nu aveam de ce sa ma falesc. Dar nu inteleg de ce ar trebui sa ma rusinez ca am facut o treaba foarte buna timp de 30 de ani si de ce sa ma rusinez ca am si atestatul de cercetator stiintific (o hartie, acolo). De ce sa nu ma falesc ca am realizat sute de lucrari care au functionat toate foarte bine (in realitatea banala)? Si nici un rebut! Cei care inventeaza teorii nedemonstrabile (toate valabile "in teorie") nu au cum sa inteleaga cat de greu este sa nu gresesti niciodata (in practica).
. Unde scrie, Abel, ca cineva trebuie sa se rusineze ca a fost cercetator stiintific si nu manipulant de pubele? Daca reusesti tu sa demonstrezi asa ceva, atunci vei avea si dreptate. Deocamdata nu ai.

. In ce priveste pretentia ta ca altii sa-ti aduca "argumente logice" (dar tu nu trebuie sa fii logic), cred ca inca nu ai inteles -desi ti-au zis multi acelasi lucru- ca nu am nici o obligatie sa-ti dau raspunsuri la nenumaratele tale intrebari. Din contra, ma simt un om liber. Macar daca te rugai frumos, in loc de imperativ...

Chiar şi gunoierul care goleşte pubela mea a realizat ceva, doar că el nu are pretenţia să-mi contrazică topicul. Dacă a descoperit „elicitatea curenţilor”, păstrează articolul pentru un eventual topic despre asemenea lucruri, nu despre ce este sarcina electrică.

De acord, dar gunoierul tau nu a realizat "Teme de cercetare", nu a realizat vreo inventie si -probabil- nu se poate ridica la inaltimea ta. Dar el este un individ folositor, pentru ca ii serveste pe altii, in timp ce topicul tau nu vad care ar fi utilitatea lui (practica ori teoretica).
. Daca citeai si articolul celalalt (din curiozitate) poate aveai alta parere privitoare la realizarile incontestabile ale d-lui Forgaci. N-o lua ca indemn, am inteles cat e de pretios timpul tau, nu trebuie sa-l citesti, mai ales ca e si mult mai lung!

Problema ta a devenit în momentul în care ţi s-au cerut explicaţii despre ceea ce ai înţeles tu din acel articol spre care ne-ai îndrumat pe noi să-l citim.

Nu, asta a fost problema ta. Eu am considerat ca nu esti anchetatorul meu, eu nu sunt la interogatoriu si, in plus nu-mi plac cei ce practica atacul la persoana. Asa ca mi-am exercitat liberul arbitru. Observ ca in mod obsesiv in postarile tale catre mine nu-i vorba decat de persoana ta, singura importanta, ce crezi tu, ce gandesti tu, ce inventezi tu (apropo, ce inventezi?), cum sa te serveasca altii cu raspunsuri, cum sa-ti menajam (noi ceilalti, neimportantii) ego-ul tau, etc.! Pai daca mie imi ceri sa fiu umil, oare pentru tine nu-i valabil?
.

Razvan a scris:De ce impulsul trebuie să rămână constant? Nu înţeleg.

Mă refeream la impulsul unui corp izolat. Impulsul unui corp izolat nu poate varia de unul singur. Iar dacă acel corp, care este singur, accelerează totuşi prin cine ştie ce miracol, atunci este necesar ca miracolul acela să provină din masa lui de repaus (dintr-o energie internă a sa).

Dacă sarcina electrică este variaţia energiei în unitatea de timp, poţi spune chiar că sarcina electrică este viteza de variaţie a impulsului în unitate de timp.

Energia poate varia şi cu impuls constant. Pentru aceasta este suficient să varieze masa de repaus.

mm a scris:nu inteleg de ce ar trebui sa ma rusinez

Nu pune vorbe în gura mea. Dacă am spus că nu trebuie să te făleşti cu ceva, nu înseamnă că am spus că trebuie să te ruşinezi cu acel ceva.

ma falesc ca am realizat sute de lucrari care au functionat toate foarte bine (in realitatea banala)? Si nici un rebut!

Probabil eşti bun la partea experimentală, dar asta nu înseamnă că nu dai greş la teorie.

nu am nici o obligatie sa-ti dau raspunsuri la nenumaratele tale intrebari.

Tocmai, nu te obligă nimeni să răspunzi, dar te poate obliga să te încadrezi într-un topic. Din acest punct de vedere nu ai libertate absolută. Dacă ai susţinut că sarcina e masă, trebuia să demonstrezi asta cumva, cel puţin aşa cum mă chinuiesc eu pe aici să demonstrez că sarcina e masă variabilă.

Macar daca te rugai frumos, in loc de imperativ...

Te rog frumos! Te rog frumos să te încadrezi în topic şi să încerci să-mi spui de ce, dacă sarcina e masă, sarcina este totuşi un invariant relativist în timp ce masa nu e. Dacă nu ştii asta, atunci te rog frumos să nu mai susţii că sarcina e masă, până la proba contrarie. E ok? Mulţumesc frumos!

in timp ce topicul tau nu vad care ar fi utilitatea lui (practica ori teoretica).

Nu mă mir. Sunt multe lucruri pe care încă nu le vezi. Stai pe-aproape, şi-ai să le vezi. Poate în mai puţin de 10 ani iese ceva interesant din topicul acesta sau din forumul acesta.

mi-am exercitat liberul arbitru.

Continuă să ţi-l exerciţi! Poţi deschide un topic separat în care să vorbim despre relaţia noastră (destul de veche şi frumoasă, dealtfel) în văzul tuturor sau prin mesaje private. Cum doreşti. Numai străduieşte-te să te încadrezi în topice.

Razvan a scris:

Dacă iei în consideraţie doar masa de repaus, atunci ne întoarcem de unde am plecat.

Desigur, asta nu-i din vina mea, ci din vina formulelor relativiste. Dar, totuşi, nu suntem obligaţi să luăm în considerare doar masa de repaus, decât atunci când corpul considerat este presupus izolat.

Tocmai făcusem un pas înainte considerând masa totală şi concluzionând că sarcina electrică poate apare şi în prezenţa acceleraţiei.

Păi, sarcina poate apărea şi în continuare în prezenţa acceleraţiei, doar că avem de analizat două cazuri separate:
-1). Cazul 1, când corpul este izolat. În acest caz, corpul nu poate fi încărcat electric decât dacă masa lui de repaus se modifică, iar în acest caz el accelerează (sau decelerează) cu o cantitate ce rezultă exact din modul de variaţie a masei sale de repaus.
-2). Cazul 2, când corpul nu este izolat, ci poate schimba de toate (energie, impuls şi moment cinetic) cu un alt corp vecin. În acest caz, corpul poate accelera atât din cauza variaţiei masei sale, cât şi din cauza corpului vecin, caz în care nu mai putem evalua acceleraţia în modul simplu de la cazul 1.

De fapt chiar mă gândeam să mergem mai departe şi să vedem dacă putem găsi o analogie între acceleraţia produsă de câmpul gravitaţional şi sarcina electrică. Cum acceleraţia apare la variaţia energiei cinetice şi cum tot ai adus vorba de relativitate, am putea analiza acceleraţia produsă de gravitaţia unui corp în metrica Schwarzschild, pe baza celebrei formule a energiei cinetice.

Din păcate, nu prea ne putem baza pe această formulă, pentru că o consider incorectă (implică o concluzie absurdă care contrazice realitatea).

Desigur, Fizica actuală spune că intensitatea câmpului gravitaţional produs de un corp masiv depinde (direct proporţional) de masa lui de repaus (şi invers proporţional cu pătratul distanţei). Problema este că în cazul 1 corpul este considerat izolat şi de aceea el nu poate accelera în propriul său câmp gravitaţional. Deci nu ştiu la ce fel de echivalenţă te poţi referi aici.

Variaţia masei unui corp înseamnă variaţia câmpului său gravitaţional, deci şi a acceleraţiei gravitaţionale implicite, din vecinătatea lui.

Sunt de acord cu asta.

Editare ulterioară:
Hmmm... Oare asta să însemne că un câmp electric poate fi echivalat cu un câmp gravitaţional variabil în timp?

Nu este exclus să ai dreptate, şi ionizarea din cazurl supernovelor să existe şi să fie datorată faptului că în zonă există câmpuri gravitaţionale variabile în timp.

Oricum, este obligatoriu ca Fizica viitorului să ia în considerare şi studiul câmpurilor gravitaţionale variabile în timp (pentru că acestea chiar există) şi să aibă „curajul” să le echivaleze cu câmpurile electrice. Ar fi absurd ca în jurul nostru să existe doar corpuri cuminţi, cu masa constantă şi cu câmpuri gravitaţionale constante în timp.

Bun. Să mergem atunci mai departe pe linia asta. Să presupunem că un câmp electric este de fapt un câmp gravitaţional variabil în timp (nu ştiu dacă n-ar trebui să deschidem un topic separat cu această presupunere (ce rezultă, dealtfel, logic din aceea că sarcina electrică este masă de repaus variabilă în timp)), şi nimic altceva.

O sarcină negativă are masa în creştere, deci şi câmpul gravitaţional creşte în jurul său. Putem spune atunci că un câmp gravitaţional crescător (în timp) este un câmp electric produs de sarcini negative. Să aprofundăm acum aceste chestiuni, lăsând noaptea să se aştearnă peste gândurile noastre... Noapte bună, Răzvan! Şi mulţumesc pentru dialogul interesant!

Şi bună dimineaţa tuturor!

Ar fi interesant de văzut dacă putem scoate din câmpul gravitaţional variabil în timp ceva forţe de respingere între sarcini electrice de acelaşi fel. Am încercat să găsesc asemenea forţe cu ajutorul noii interpretări, dar încă n-am reuşit. Nu ştiu de ce se resping sarcinile de acelaşi fel.

Sarcinile de acelasi fel sunt cu toane, cateodata se resping, alteori se atrag extrem de puternic. Si formeaza diferite corpuri, unele extrem de dure, masive, compacte, doar cu masa inertiala enorma, fara masa electrica, adica fara efecte gravitationale sau electrice, culmea...fizicii. Ganditi-va macar o clipa, ca acesta ar putea sa fie adevarul.
Daca veti intelege asta cum trebuie, adica ce e sarcina, veti putea construi un OZN. Am postat undeva despre un film ce dezvaluie secretul, parca Earth vs the Flying Saucers (1956). Iti sta mintea in loc ce i-a dus capul pe altii. Si chiar ne sta mintea in loc. In apropierea OZN s-au raportat efecte uluitoare, oprirea curentului electric prin sarme, oprirea - inghetarea miscarilor mecanice, chiar si disparitia materiei. (mintea ne sta in loc din alte cauze).
Repet cateva dialoguri:
""01:02:52,185 --> 01:02:56,897
Electricitate solidificată este numele
pe care i l-a dat Biroul de Standarde.
640
01:02:57,065 --> 01:03:01,861
Rezistă la orice am folosit asupra ei,
inclusiv temperaturi extreme.""

Abel Cavaşi a scris:Şi bună dimineaţa tuturor!

Nu ştiu de ce se resping sarcinile de acelaşi fel.

Iti dau eu un raspuns :
Pentru ca particulele contin pe langa campul electric care le inconjoara si un camp magnetic .
Ori daca pui doi magneti se vede clar cum polii +cu + si - cu - se resping iar + cu - si -cu + se atrag. Deci totul depinde de directia liniilor de camp magnetic si de compunerea liniilor .

In acest caz cu micro-magnetii, totul ar trebui sa se orienteze astfel incat sa se compacteze la maximum, apoi asa sa stea pe vecie. Vezi cazul cu pilitura.
Campul electric in acest caz si el ajuta compactarea, liniile fiind paralele, de acelasi sens, suprapunandu-se chiar.
Deci alta trebuie sa fie explicatia.

gafiteanu a scris:Sarcinile de acelasi fel sunt cu toane, cateodata se resping, alteori se atrag extrem de puternic. Si formeaza diferite corpuri, unele extrem de dure, masive, compacte, doar cu masa inertiala enorma, fara masa electrica, adica fara efecte gravitationale sau electrice, culmea...fizicii. Ganditi-va macar o clipa, ca acesta ar putea sa fie adevarul.

În ultimă instanţă, dacă Fizica elicoidală este corectă, atunci toate câmpurile sunt de fapt rezultatul legilor de conservare şi se manifestă doar între corpuri pentru care există cel puţin un parametru dinamic fundamental (energie, impuls, moment cinetic) variabil. Mai mult, în ultimă instanţă, (în Fizica elicoidală) toate corpurile au modulul vitezei constant (căci centrele lor de masă au viteza luminii în vid), deci nu poate fi modificat modului vitezei lor, ci doar direcţia vitezei lor, iar asta înseamnă multă aplicare a formulelor lui Frenet. Numai că este un drum lung de parcurs până să aduci asta la mintea tuturor.

CAdi a scris:particulele contin pe langa campul electric care le inconjoara si un camp magnetic .
Ori daca pui doi magneti se vede clar cum polii +cu + si - cu - se resping iar + cu - si -cu + se atrag. Deci totul depinde de directia liniilor de camp magnetic si de compunerea liniilor .

Aşa este, Adi, dar aşa cum câmpul electric nu este explicat, aşa nu este explicat nici câmpul magnetic. Vom înţelege ce sunt aceste câmpuri abia atunci când vom putea să stabilim o legătură directă între ele şi variaţiile parametrilor dinamici fundamentali (energie, impuls şi moment cinetic).

gafiteanu a scris:In acest caz cu micro-magnetii, totul ar trebui sa se orienteze astfel incat sa se compacteze la maximum, apoi asa sa stea pe vecie. Vezi cazul cu pilitura.

Da, e bine de ţinut minte asta.

Razvan a scris:

Pe baza acestei ipoteze am făcut nişte raţionamente şi am ajuns la nişte concluzii. Dacă aceste concluzii nu satisfac realitatea observată, este posibil să fie ceva probleme cu ipoteza.

Aşa este. E posibil să fie ceva probleme cu ipoteza, dar numai după ce ne asigurăm că raţionamentele prin care am ajuns la concluzii sunt ele însele corecte. Altfel spus, dacă o concluzie este greşită, atunci nu neapărat ipoteza de la care s-a pornit este greşită, ci pot fi greşite chiar raţionamentele prin care am ajuns la concluzia respectivă deşi ipoteza să rămână corectă.

Mai grav, este posibil chiar şi să pornim de la o ipoteză greşită şi în acelaşi timp să facem raţionamente greşite pe marginea acelei ipoteze greşite şi să ajungem astfel la o concluzie corectă care satisface realitatea observată.

Ok. Sugerezi cumva că concluziile noastre nu satisfac realitatea observată?

Fundamentele, Fundamentele Universului lipsesc cu desavarsire.
Toata constructia quantica este aeriana, fara majoritatea materiei, fara adevaratele cauze, fara actiune si reactiune. Doar materie si forte miraculoase si dubioase nu e suficient.
Daca identificati fortele fantomatice, ati rezolvat problema. Deci atacati si dezvoltati capitolul "GOST", care e sufletul materiei.
Cauza cauzelor este ciocnirea, ciocnirea materiei si a ideilor, a spiritelor. Lupta contrariilor, materialismul dialectic.
Apelati la Dan Preda. Acum e in concediu fortat.