Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Scris de **Abel Cavaşi** Mier 30 Oct 2013, 09:22

Având în vedere cele spuse deja, mai vin cu o completare în legătură cu concepţia mea despre interacţiunea corpurilor. În Fizica elicodială două corpuri sunt ciocnite plastic dacă axa elicei închise pe care se deplasează cele două corpuri este una şi aceeaşi.

Mai precis, imaginaţi-vă că două corpuri care s-au cuplat plastic se mişcă pe două „cercuri” instantanee cu plane paralele. Planele cercurilor se îndepărtează şi se apropie periodic, iar raza cercurilor se modifică şi ea periodic. Axa comună a cercurilor este perpendiculară pe planele cercurilor şi trece prin centrul cercurilor.
Evident, traiectoriile corpurilor nu sunt cercuri propriu-zise, din moment ce variază atât raza cercurilor respective, cât şi planele lor. Aşa că „cercuri” e un fel de a spune pentru a înţelege mai bine dinamica procesului. Tot aşa poate fi înţeleasă mai bine mişcarea unui corp pe o elice circulară, ca fiind o mişcare compusă dintr-o mişcare pe un cerc şi o mişcare pe o dreaptă, care este încă şi o mişcare pe un cerc al cărui plan se deplasează mereu paralel cu el însuşi cu centrul cercului mişcându-se pe o dreaptă perpendiculară pe planul cercului.

Aşadar, se pare că şi planetele se mişcă astfel în Sistemul Solar, ele fiind ciocnite plastic cu Soarele. Mai precis, există o axă comună tuturor planetelor şi Soarelui. Soarele se deplasează pe un „cerc” foarte mic, iar planetele se deplasează pe „cercuri” mari. Planele „cercurilor” sunt variabile, dar mereu paralele, ele se îndepărtează şi se apropie periodic. Centrele „cercurilor” se află pe aceeaşi axă.

Dacă luăm în considerare doar Soarele şi o planetă, atunci ar trebui să vedem că Soarele se mişcă pe un cerc mic, iar planeta pe un cerc mare, iar centrele celor două cercuri se mişcă periodic (se apropie şi se îndepărtează) pe o dreaptă fixă în spaţiu, în timp ce raza cercurilor se modifică şi ea periodic.

Închipuiţi-vă ce drumuri deschide o asemenea perspectivă! Închipuiţi-vă câte posibilităţi ni se deschid pentru a explica spinul, antimateria şi alte cele din mecanica cuantică! De exemplu, am putea explica principiul lui Pauli astfel: planeta şi Soarele trebuie să se mişte în acelaşi sens de rotaţie ca să rămână cuplate, altfel centrul lor de masă nu ar putea fi în repaus. Ce ar rezulta de aici? Ar rezulta de exemplu ceva ce (cred că) încă astăzi nu se ştie: ar rezulta că satelitul Phoebe al lui Saturn se mişcă astfel încât planul „cercului” său oscilează invers decât oscilează planul celorlalţi sateliţi, „dansând” la fel cum dansează planul cercului lui Saturn. Toată mişcarea are loc în aşa fel încât centrul de masă al sistemului format de Saturn şi Phoebe să fie în repaus.

Ce mai aşteptaţi? Analizaţi problema! Vedeţi dacă e posibilă şi nu vă mai gândiţi la alte prostii din mecanica cuantică. Ceea ce vă propun eu e mult mai inteligibil decât ceea ce vă propune mecanica cuantică. Acuma deja v-am dat şi o previziune, cea cu satelitul Phoebe. Dacă ea se confirmă, aţi bulit-o. Smile

Scris de **CAdi** Mier 30 Oct 2013, 10:21

[quote,Abel Cavasi]Dacă luăm în considerare doar Soarele şi o planetă, atunci ar trebui să vedem că Soarele se mişcă pe un cerc mic, iar planeta pe un cerc mare, iar centrele celor două cercuri se mişcă periodic (se apropie şi se îndepărtează) pe o dreaptă fixă în spaţiu, în timp ce raza cercurilor se modifică şi ea periodic.

Ai cateva inadvertente :
1.Soarele se afla la o distanta de 30.000 de ani
lumina fata de centrul galactic si nu se misca pe
un cerc se misca pe ecliptica cu viteza de 220 Km/s
in circa 200 milioane ani galactici.
2.Planetele potrivit legilor lui Kepler se misca pe
elipse (nu pe cercuri) avand Soarele unul din focare
Dar noi stim deja ca planetele se misca pe elice ,,inchise''
(impropriu spus pentru ca ele sunt permanent deschise ,
avand in vedere miscarea soarelui in galaxie) in jurul soarelui
avand axa elicei acele elipse ale lui Kepler ,nu-i asa ? Smile

Scris de **Abel Cavaşi** Mier 30 Oct 2013, 11:29

Mulţumesc pentru observaţii, CAdi! Totuşi, pe viitor o recomandare din partea mea: nu te grăbi să numeşti „inadvertenţă” ceva până când nu eşti sigur că ai înţeles bine ceea ce se vorbeşte. Nu de alta, dar suntem oameni, suntem sensibili la asemenea epitete, mai ales dacă sunt nefondate.

1. Dacă citeai cu atenţie despre cel fel de cercuri vorbeam, ai fi observat că vorbesc despre cercuri cu rază variabilă (care nu mai sunt tocmai cercuri).

2. Elicele sunt închise faţă de reperul pe care l-ai luat. Dacă iei ca reper Sistemul Solar, atunci elicele sunt închise faţă de Sistemul Solar. Dacă vrei precizie şi mai mare şi drept consecinţă iei ca reper Galaxia, atunci corpurile din Galaxie descriu elice închise faţă de Galaxie, iar elicele ce păreau închise faţă de Sistemul Solar devin de data aceasta curbe de precesie constante închise (adică, elice de ordinul doi închise). Deci, oricum ai lua-o, curbele tot închise vor fi, doar că faţă de un reper lungimea e mai mică, iar faţă de un reper mai precis lungimea este mai mare. Numai corpurile libere (care nu există) se deplasează pe elice a căror lungime este infinită (elice circulare).

Scris de **virgil** Mier 30 Oct 2013, 11:32

Problema se analizeaza ca la mecanica, adica imprimi galaxiei o viteza unghiulara omega in sens invers sensului real de miscare a Soarelui si astfel analizezi situatia cand aparent Soarele sta pe loc. Acum se aplica problema celor doua corpuri expusa foarte bine de omuldinluna, tinand cont ca masa Soarelui este cel putin de o mie de ori mai mare decat masa unei planete ca Jupiter. Acest lucru face ca sistemul celor doua corpuri sa se roteasca in jurul unui centru comun de masa, centru care cade in interiorul Soarelui.

Scris de **Abel Cavaşi** Mier 30 Oct 2013, 11:36

Virgil, am arătat că problema celor două corpuri (expusă de omuldinluna) aşa cum este tratată astăzi nu este corectă, căci nu ia în calcul torsiunea traiectoriei. Fii bun şi n-o mai aduce ca argument până când nu ţii seama de cele spuse despre torsiune.

Scris de **CAdi** Mier 30 Oct 2013, 12:15

Abel, eu nu am spus-o peiorativ ,am folosit cuvintele
ca pe o completare (de ce suntem asa sensibili ?)

INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală făcută din neatenție. Nepotrivire, neconcordanță. – Din fr. inadvertance.

Apoi ai scris si urmatoarele :

Axa comună a cercurilor este perpendiculară pe planele cercurilor şi trece prin centrul cercurilor.

De care axa vorbesti ,de axa centrelor de masa? Aceasta inseamna ca axa ar trece prin Soare ! ?

Scris de **Abel Cavaşi** Mier 30 Oct 2013, 13:14

[Offtopic]
Vezi cum eşti? Acuma mă înveţi şi ce înseamnă inadvertenţă (sugerând că n-aş şti (nici măcar să caut în DEX)). Hmmm... Greu cu unii dintre voi...

Păi, nici n-ai înţeles încă despre ce axă e vorba şi vorbeşti de inadvertenţe? Cât de insensibil să fiu?
[/Offtopic]
Să reiau special pentru tine. La un moment dat, Soarele şi planeta se mişcă pe două cercuri (necoplanare) aflate în plane paralele. Prin centrele celor două cercuri trece o dreaptă perpendiculară pe planele cercurilor. Desigur că dreapta respectivă nu trece prin Soare.

Scris de **virgil** Mier 30 Oct 2013, 18:19

Abel Cavaşi a scris:Virgil, am arătat că problema celor două corpuri (expusă de omuldinluna) aşa cum este tratată astăzi nu este corectă, căci nu ia în calcul torsiunea traiectoriei. Fii bun şi n-o mai aduce ca argument până când nu ţii seama de cele spuse despre torsiune.

Daca erai atent la ideea mea, ai fi vazut cat de simplu poti vedea ce face o planeta, daca aplicai o miscare cu minus omega si sistemului solar, atunci planeta se afla totdeauna in dreptul observatorului, facand doar o miscare pe o curba inchisa in care planeta este cand deasupra ecuatorului Soarelui , cand dedesubtul ecuatorului, si, cand este mai aproape de Soare, (semiaxa mica) cand este mai departe de Soare (semiaxa mare). Aceste miscari se adauga la miscarile celor doua corpuri expuse de omul din luna.

Scris de **Abel Cavaşi** Mier 30 Oct 2013, 18:29

Nu prea văd legătura între cele două mesaje ale tale, Virgil, dar oricum mă bucur de ultimul, care arată că ești pregătit să înțelegi la ce mă refer.

Scris de **virgil** Mier 30 Oct 2013, 18:44

Abel Cavaşi a scris:Nu prea văd legătura între cele două mesaje ale tale, Virgil, dar oricum mă bucur de ultimul, care arată că ești pregătit să înțelegi la ce mă refer.

Mesajele mele demonstreaza foarte simplu ca planeta mai are si alte miscari in afara de cea pe elipsa. Este doar un exercitiu imaginar, cand in acelasi timp privesti planeta din planul ecuatorial al soarelui, in timp ce soarele este luat ca reper.

Scris de **Abel Cavaşi** Mier 30 Oct 2013, 18:50

Să înțeleg că tu spui mai de mult ceea ce spun eu?

Scris de **Abel Cavaşi** Joi 31 Oct 2013, 06:20

Abel Cavaşi a scris:Desigur că dreapta respectivă nu trece prin Soare.

Să nu uit să menţionez, dacă mai trebuie şi asta, că admitem că Soarele şi planeta sunt puncte materiale, forma lor fiind irelevantă în aceste consideraţii. Deci, a spune că dreapta nu trece prin Soare, este echivalent cu a spune că dreapta nu trece prin centrul de masă al Soarelui.

Virgil? Ce mai faci? Smile

Scris de **virgil** Joi 31 Oct 2013, 07:09

Abel Cavaşi a scris:Să înțeleg că tu spui mai de mult ceea ce spun eu?

Nu este vorba de cine spune mai de mult, eu am mai aratat pe niste reprezentari grafice miscarea pe elice a planetelor in jurul Soarelui. Aceasta miscare poate fi observata mai usor privind planeta pe fundalul Soarelui cand face un ciclu complet, in timp ce dam o miscare omega constanta si de semn contrar, intregului sistem. Rezultatul va fi ca planeta va descrie o curba periodica proiectata pe un plan perpendicular pe planul ecuatorial al Soarelui, fapt ce devine mai vizibil.
In poza aceasta se vede doar o mica proiectie, pe care o comprimi daca ii aplici miscarea omega opusa miscarii Pamantului, Soarele aparand cand mai mare cand mai mic cand Pamantul este la Periheliu sau la Afeliu.

Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală P8ki

Scris de **virgil** Joi 31 Oct 2013, 07:11

Abel Cavaşi a scris:
Abel Cavaşi a scris:Desigur că dreapta respectivă nu trece prin Soare.
Să nu uit să menţionez, dacă mai trebuie şi asta, că admitem că Soarele şi planeta sunt puncte materiale, forma lor fiind irelevantă în aceste consideraţii. Deci, a spune că dreapta nu trece prin Soare, este echivalent cu a spune că dreapta nu trece prin centrul de masă al Soarelui.

Virgil? Ce mai faci?

Dreapta trece prin centrul Soarelui, dar privit de la distanta ai sa vezi pe discul Soarelui, proiectia Pamantului cand mai sus de ecuator cand mai jos, ciclic cu perioada de 6 luni.

Scris de **Abel Cavaşi** Joi 31 Oct 2013, 07:36

Ok. Să înţeleg că aceste argumente ale tale confirmă cele spuse de mine? Atunci e ok. Bai ar fi dacă ai susţine că nu confirmă. Atunci ar trebui să văd unde greşesc. Aşa, dacă nu greşesc, e bine, mergem mai departe. Îi aşteptăm pe alţii să vină cu contraargumente sau argumente sau încercări de explicare mai clară a celor spuse până acum.

Dar de principiul lui Pauli aplicat la scara Sistemului Solar, ce zici? Nu cumva şi la scară atomică se datorează aceluiaşi fapt?

Scris de **virgil** Joi 31 Oct 2013, 07:53

Dar de principiul lui Pauli aplicat la scara Sistemului Solar, ce zici? Nu cumva şi la scară atomică se datorează aceluiaşi fapt?

Problema cuantificarii sistemului solar este prea complicata, abia am reusit sa stabilesc numerele cuantice principale ale orbitelor. Cat priveste miscarile de spin sau de rotatie in jurul axei planetei am descoperit niste relatii interesante care sunt valabile doar la planetele mari, care probabil nu au suferit modificari de dinamica in timpul cataclismului care a desfiintat planeta dintre Marte si Jupiter, ramanand doar un inel de asteroizi. Am facut si un grafic cu energiile lor;

Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală Fvop

Scris de **Abel Cavaşi** Joi 31 Oct 2013, 08:31

Eu vorbesc despre teorie, nu despre situaţia concretă (şi, într-adevăr, complicată) a Sistemului Solar. Vorbesc despre o teorie pe care o poţi aplica unui sistem format din două puncte materiale.

Aşadar, date fiind două puncte materiale în interacţiune, cum ai aplica principiul lui Pauli la ele? Ce crezi că ar însemna principiul lui Pauli pentru un sistem de două puncte materiale?

Scris de **virgil** Joi 31 Oct 2013, 12:03

Abel Cavaşi a scris:Eu vorbesc despre teorie, nu despre situaţia concretă (şi, într-adevăr, complicată) a Sistemului Solar. Vorbesc despre o teorie pe care o poţi aplica unui sistem format din două puncte materiale.

Aşadar, date fiind două puncte materiale în interacţiune, cum ai aplica principiul lui Pauli la ele? Ce crezi că ar însemna principiul lui Pauli pentru un sistem de două puncte materiale?

Nu stiu sa-ti dau un raspuns corect.

Scris de negativ Joi 31 Oct 2013, 18:34

Abel Cavaşi a scris:Aşadar, date fiind două puncte materiale în interacţiune, cum ai aplica principiul lui Pauli la ele? Ce crezi că ar însemna principiul lui Pauli pentru un sistem de două puncte materiale?

Relativ simplu : Două puncte materiale (chiar si cele teoretice) nu pot ocupa acelas spatiu în acelas timp. Dacă ele ocupă acelas spatiu fată de un SR fix, nu o pot face în acelas timp. Cum un punct material, fizic e determinat de coordonate precise în spatiu, timp si potential, apropierea cu principiul de excluziune e evidentă.
Determinarea potentialului unui punct material este strict necesară în fizică pentru că dacă cineva s-a gîndit la "tesătura spatiu-timp", a uitat de energie, în lipsa căreia nu poti deplasa un punct de la o coordonată la alta, într-o unitate oarecare de timp.
Ciocnirea plastică (parcă despre asta era vorba) presupune contopirea a două puncte în acelas timp si spatiu cu modificarea parametrului potential, ceea ce înseamnă de fapt un al treilea punct, diferit de cele două initiale

Scris de **virgil** Vin 01 Noi 2013, 04:43

Principiul lui Pauli spune ca intr-un atom nu pot exista doi electroni care au aceleasi numere cuantice. Mai exact daca doi electroni se afla pe aceiasi orbita, ei trebuie sa difere macar prin spin, unul sa-l aiba (+1/2), iar celalalt sa-l aiba ( -1/2). In cazul corpurilor ceresti, in sistemul nostru solar nu gasim prea multe date, deoarece fiecare planeta se afla pe orbita sa. Dar privind galaxiile care au miliarde de stele, probabil ca acest principiu se respecta pentru ca in caz contrar am avea numai coliziuni de stele.

Scris de **Abel Cavaşi** Vin 01 Noi 2013, 20:48

negativ a scris:
Abel Cavaşi a scris:Aşadar, date fiind două puncte materiale în interacţiune, cum ai aplica principiul lui Pauli la ele? Ce crezi că ar însemna principiul lui Pauli pentru un sistem de două puncte materiale?
Relativ simplu : Două puncte materiale (chiar si cele teoretice) nu pot ocupa acelas spatiu în acelas timp. Dacă ele ocupă acelas spatiu fată de un SR fix, nu o pot face în acelas timp. Cum un punct material, fizic e determinat de coordonate precise în spatiu, timp si potential, apropierea cu principiul de excluziune e evidentă.

Destul de intuitivă propunerea ta, doar că din păcate nu ţine seama de câteva aspecte. De exemplu, propunerea ta nu are cum să introducă vreo cuantificare. De asemenea, ea nu introduce vreo simetrie.

Compar-o însă cu propunerea mea. Eu propun să spun ceva simplu şi care în acelaşi timp aduce şi cuantificare şi simetrie. Mai precis, propun să admitem că două corpuri care s-au ciocnit plastic şi interacţionează între ele (formând un sistem liber) se mişcă în aşa fel încât traiectoria lor are şi curbură şi torsiune (nu doar curbură, cum s-a crezut până azi), doar că diferă semnul acestor parametri. Deci, două corpuri în interacţiune se mişcă în aşa fel încât ba amândouă se îndepărtează de centrul de masă comun, ba amândouă se apropie de centrul de masă comun, în timp ce amândouă se rotesc în acelaşi sens în jurul unei drepte fixe în spaţiu (deci pe o elice). Asta înseamnă (conform terminologiei mecanicii cuantice) că au „spinii opuşi”.

Consider că ceva în mod absolut identic se petrece şi în interiorul atomilor cu electronii. Şi după cum vezi, aici avem posibilitatea de a cuantifica (şi simetriza) mişcarea. Adică, putem spune, de exemplu, că în timp ce corpurile se îndepărtează o dată de centrul de masă, ele fac o tură în jurul dreptei fixe (spin egal cu unu). Sau putem spune că în timp ce se îndepărtează o dată de centrul de masă ele fac două ture în jurul dreptei fixe (spin egal cu doi). Dar hai să nu-i spunem, tură, ci să-i spunem revoluţie. Şi, hai să denumim cumva şi mişcarea periodică de îndepărtare (şi apropiere) de centrul de masă. S-o numim oscilare? Da, aşa îi voi spune, oscilare. Aşadar, orice pereche de corpuri are atât o mişcare de revoluţie (pe un „cerc” de rază variabilă), cât şi o mişcare de oscilare (pe un segment de dreaptă de o lungime caracteristică sistemului dat). Astfel, sistemul celor două corpuri constituie un rotator.

Ei, cum ţi se pare? Nu-i aşa că-i copleşitor de interesant?

Ciocnirea plastică (parcă despre asta era vorba) presupune contopirea a două puncte în acelas timp si spatiu cu modificarea parametrului potential, ceea ce înseamnă de fapt un al treilea punct, diferit de cele două initiale

Părerea mea este că nu-i obligatorie contopirea. Dimpotrivă. Ciocnirea dintre două corpuri devine plastică atunci când axa de oscilaţie a unuia dintre corpuri devine identică cu axa de oscilaţie a celuilalt. Deci, e un fel de contopire a axelor celor două corpuri. Orice altă ciocnire care nu reuşeşte să contopească axele celor două corpuri nu poate fi ciocnire plastică. Iată deci şi aici o altă perspectivă de a explica atâtea efecte din mecanica cuantică!

virgil a scris:
Principiul lui Pauli spune ca intr-un atom nu pot exista doi electroni care au aceleasi numere cuantice.

Aşa este, Virgil. Dar asta în Fizica elicoidală poate fi spus mult mai inteligibil. Nu-i aşa?

Scris de **virgil** Sam 02 Noi 2013, 05:29

Aşa este, Virgil. Dar asta în Fizica elicoidală poate fi spus mult mai inteligibil. Nu-i aşa?

Ma abtin, pentru ca spinul este un moment cinetic care la particule nu este asociat cu rotirea particulei, si pe care eu o vad ca o unda care se roteste precum inelele lui Saturn, iar la corpurile ceresti momentul cinetic consta chiar in miscarea de rotatie in jurul axei proprii a acestora. Nu vad nici o legatura cu o ciocnire plastica sau de alta natura intre corpuri, fiecare corp evolueaza in sistem cu propria lui frecventa avand parametri unici (viteze initiale, raze orbitale, excentricitati de orbite, unghiuri de incliare a orbitelor, momente cinetice orbitale, momente cinetice de rotatie (spin), mase diferite, campuri gravitationale si magnetice proprii etc).

Scris de **Abel Cavaşi** Sam 02 Noi 2013, 10:54

virgil a scris:Ma abtin, pentru ca spinul este un moment cinetic care la particule nu este asociat cu rotirea particulei, si pe care eu o vad ca o unda care se roteste precum inelele lui Saturn

Aşa ai înţeles tu ce este spinul, Virgil? Spinul nu este un moment cinetic, ci este un număr fără dimensiuni. Spinul nu este o undă, ci este un număr raţional. Dacă accepţi o asemenea varză în înţelegerea spinului, atunci nu mă mir că te abţii când spun că Fizica elicoidală este mai inteligibilă decât mecanica cuantică. Aşa că aştept şi alte păreri, de la oameni care chiar vor să înţeleagă riguros lumea.

Scris de **CAdi** Sam 02 Noi 2013, 14:41

Abel Cavaşi a scris:
virgil a scris:Ma abtin, pentru ca spinul este un moment cinetic care la particule nu este asociat cu rotirea particulei, si pe care eu o vad ca o unda care se roteste precum inelele lui Saturn
Aşa ai înţeles tu ce este spinul, Virgil? Spinul nu este un moment cinetic, ci este un număr fără dimensiuni. Spinul nu este o undă, ci este un număr raţional. Dacă accepţi o asemenea varză în înţelegerea spinului, atunci nu mă mir că te abţii când spun că Fizica elicoidală este mai inteligibilă decât mecanica cuantică. Aşa că aştept şi alte păreri, de la oameni care chiar vor să înţeleagă riguros lumea.

Nu stiu care este ideea ta de spin ,dar iata care este ideea de spin in mecanica cuantica :

,,Electronul este o particulă de spin 1/2, iar acum lucrurile devin cu adevărat stranii: o asemenea particulă are nevoie de două rotaţii complete (2x360°=720°) până când revine în starea iniţială.Nimic din lumea macroscopică cu care suntem familiarizaţi nu are o asemenea simetrie. O judecată de bun-simţ ne-ar spune că o asemenea situaţie nu poate exista, că pur şi simplu aşa-ceva este imposibil. Şi totuşi, în cazul electronilor, chiar aşa stau lucrurile. Este relativ simplu de realizat un montaj experimental în laborator cu ajutorul căruia să se demonstreze că electronii se comportă întocmai de această manieră stranie: dacă îi “rotim” doar o singură dată (cu 360°) nu se mai află în starea iniţială, ci într-o stare opusă acesteia (minus respectiva stare, în limbajul asociat mecanicii cuantice) şi doar după încă o rotaţie completă ei revin în starea pe care o aveau la începutul experimentului. Un asemenea comportament nu poate fi explicat dacă descriem spinul asociindu-i grafic o mică săgeată în spaţiul tridimensional al experienţelor cotidiene! (Pentru fizicieni: vă rog să ţineţi seama că vorbim despre spinul însuşi, nu despre valoarea vreunei componente proiectate pe axa z.)
Chiar dacă nu ne putem imagina un asemenea comportament, asta nu înseamnă că nu îl putem calcula. Orice manual de mecanică cuantică ne dezvăluie faptul că din punct de vedere matematic spinul nu reprezintă nici pe departe o problemă. Există doar câţiva factori egali cu 1/2 care apar în cadrul formulelor şi totul decurge perfect. Bizareria apare doar când încercăm să aplicăm aceleaşi reguli lucrurilor cu care suntem familiarizaţi din lumea macroscopică. Lumea cuantică este într-adevăr foarte diferită şi deloc apropiată de experienţele noastre de zi cu zi.
Acest tip de simetrie de rotaţie non-clasică este exprimată cu ajutorul unor matrice care poartă numele fizicianului helveto-austriac Wolfgang Pauli''

Ceea ce arata ca electronul este o particula care arata ca o bucata de panglica rasucita elicoidal.
(Energia parcurge o banda Mobius cum bine spunea gafiteanu... cyclops

)

Scris de **virgil** Sam 02 Noi 2013, 15:38

Ceea ce arata ca electronul este o particula care arata ca o bucata de panglica rasucita elicoidal.
(Energia parcurge o banda Mobius cum bine spunea gafiteanu... ).

Electronul este un pachet de unde, din care o unda stationara de lungimea de unda Compton, peste care se suprapune o alta unda cu lungimea de unda putin diferita iar prin suprapunerea celor doua rezulta odata la 4pi o configuratie ca o bataie de interferenta mereu repetabila odata la 4pi, asemanatoare curbelor Lissajous;

Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală 9di3

Scris de **virgil** Sam 02 Noi 2013, 15:40

Scris de **gafiteanu** Sam 02 Noi 2013, 15:54

In general fizicienii transeaza problema punand sa se ciocneasca particulele, electronii in cazul de mai sus..
Rezulta fie praf si pulbere, fie iese cu scantei. In marea majoritate nu iese nimic. Sau iese mult hidrogen, sau un bolovan oarecare, cateodata chiar de aur.
Paragraful de mai sus l-am scris cu toata convingerea si in depline facultati mintale.
In urma ciocnirii plastice nedistructive poate sa rezulte o ingemanare de doua sau mai multe particule cuantice, obtinand o noua particula cuantica cu propietati foarte diferite. Dupa parerea mea asa se face lumina usoara si materia grea.

Scris de **gafiteanu** Sam 02 Noi 2013, 19:30

Sa va demonstrez ca n-am glumit mai sus. M-a preocupat odata acest aspect si am experimentat diverse ciocniri in tuburi cu vid.
Am ciocnit electroni de diverse energii venind pe diferite directii.
Cand am realizat ciocniri frontale din doua tunuri de electroni, am obtinut fotoni de diferite energii, majoritatea luminosi, dar chiar si foarte periculosi X-Gama. Paraia rontgenometrul.
Am mai facut ciocniri pe trei directii si pe sase directii x, y, z, si in diferite alte unghiuri. Rezultatele au fost de necrezut. Peretii interiori de sticla au inceput sa se inegreasca inexplicabil. Manometrul special electronic arata scaderea calitatii vidului.
Tunul electronic provenea de la tuburile de televizor, accelerarea se facea la 20 kV. Se obtin raze X chiar la impactul razelor catodice sau a scanteilor cu orice material. Desigur ca si la ciocnirea electronilor sau la trecerea foarte aproape unul de altul.

Scris de **Abel Cavaşi** Sam 02 Noi 2013, 19:31

CAdi a scris:Nu stiu care este ideea ta de spin ,dar iata care este ideea de spin in mecanica cuantica :

,,Electronul este o particulă de spin 1/2, iar acum lucrurile devin cu adevărat stranii: o asemenea particulă are nevoie de două rotaţii complete (2x360°=720°) până când revine în starea iniţială.Nimic din lumea macroscopică cu care suntem familiarizaţi nu are o asemenea simetrie.

Ei vezi? Tocmai asta este măgăria pe care ne-o propune mecanica cuantică. Cică „Nimic din lumea macroscopică cu care suntem familiarizaţi nu are o asemenea simetrie.”. Păi cum îşi permit asemenea enormităţi? Cum adică „nimic”? Adică ei au explorat absolut toate posibilităţile! Adică ei sunt dumnezeii care ştiu tot şi pe care nu-i mai contrazice nimeni! Ei sunt nenorociţii care ne vâră pe gât asemenea minciuni! De ce să spună ei ceva frumos şi adevărat de genul: „ştiţi, noi încă nu am priceput cum stau lucrurile de fapt, dar poate că va veni cineva odată şi o să ne explice altfel.”? Nuuuu! Ei o ţin pe a lor. Cică „nimic”, dom'le, dar „nimic”! Pur şi simplu, „nimic”! Ş-apoi să nu te enervezi? Ş-apoi să nu dai de pământ cu toate cursurile de mecanică cuantică?

Păi cum „nimic”? Uite ceva foarte simplu care are simetrie de 720°: un punct material care se mişcă pe un cerc în timp ce acel cerc oscilează între două poziţii extreme; în timp ce punctul descrie o rotaţie completă pe cerc, cercul s-a ridicat cu o distanţă d, iar în timp ce punctul descrie următoarea rotaţie completă, cercul coboară înapoi în poziţia iniţială; astfel punctul ajunge înapoi de unde a plecat.

Aşa că, să le fie ruşine tuturor celor care încearcă să ne mintă în halul ăsta!

Scris de **gafiteanu** Sam 02 Noi 2013, 19:50

Abel, calm te rog, inca nici Dumnezeu nu stie ce a creat, cum merge mecanica cuantica.
Un lucru e ceva mai clar, electronul e fermion deschis si nu are cum sa oscileze la 720 gr. Cel mult 180 gr si pulseaza. La fiecare pulsatie emite ceva energie si revine la o anumita valoare energetica, dar nu la Eo. Electronul oscileaza intre doua valori energetice. Daca i se permite se si deplaseaza in acest interval.
In jurul fiecarui electron este o energie magnetica asociata care poate intra in electron. Dar atat electronul cat si infasuratoarea magnetica sunt in permanenta improspatare din mediul inconjurator. Electronul nu este ceva inchis cum este bosonul, de ex. fotonul sau atomul.
Electronul preia cuante din mediul inconjurator si le prelucreaza, apoi le re-emite altcumva.
Din aceleasi cuante se pot face doua feluri de electroni destul de stabili, dar un electron nu trece usor dintro stare in cealalta, nu-si schimba permanent semnul spinului. Parca virgil sau altcineva spunea ca seamana cu un roi de albine sau cu un arc de ceas.
Prima asemanare e gresita, poate a doua sa fie apropiata. Daca seamana cu un arc de ceas, putin probabil sa se desfasoare complet si apoi sa se dea peste cap si sa se infasoare invers.
Privitor la oscilatia 720 gr, e valabila doar acolo unde stau asociati doi electroni cu spin opus. Poate ca e vorba de perechile cu par=Cooper. E un caz special.

Scris de Continut sponsorizat

Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală