Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Scris de **Abel Cavaşi** Mier 30 Oct 2013, 11:22

Rezumarea primului mesaj :

Având în vedere cele spuse deja, mai vin cu o completare în legătură cu concepţia mea despre interacţiunea corpurilor. În Fizica elicodială două corpuri sunt ciocnite plastic dacă axa elicei închise pe care se deplasează cele două corpuri este una şi aceeaşi.

Mai precis, imaginaţi-vă că două corpuri care s-au cuplat plastic se mişcă pe două „cercuri” instantanee cu plane paralele. Planele cercurilor se îndepărtează şi se apropie periodic, iar raza cercurilor se modifică şi ea periodic. Axa comună a cercurilor este perpendiculară pe planele cercurilor şi trece prin centrul cercurilor.
Evident, traiectoriile corpurilor nu sunt cercuri propriu-zise, din moment ce variază atât raza cercurilor respective, cât şi planele lor. Aşa că „cercuri” e un fel de a spune pentru a înţelege mai bine dinamica procesului. Tot aşa poate fi înţeleasă mai bine mişcarea unui corp pe o elice circulară, ca fiind o mişcare compusă dintr-o mişcare pe un cerc şi o mişcare pe o dreaptă, care este încă şi o mişcare pe un cerc al cărui plan se deplasează mereu paralel cu el însuşi cu centrul cercului mişcându-se pe o dreaptă perpendiculară pe planul cercului.

Aşadar, se pare că şi planetele se mişcă astfel în Sistemul Solar, ele fiind ciocnite plastic cu Soarele. Mai precis, există o axă comună tuturor planetelor şi Soarelui. Soarele se deplasează pe un „cerc” foarte mic, iar planetele se deplasează pe „cercuri” mari. Planele „cercurilor” sunt variabile, dar mereu paralele, ele se îndepărtează şi se apropie periodic. Centrele „cercurilor” se află pe aceeaşi axă.

Dacă luăm în considerare doar Soarele şi o planetă, atunci ar trebui să vedem că Soarele se mişcă pe un cerc mic, iar planeta pe un cerc mare, iar centrele celor două cercuri se mişcă periodic (se apropie şi se îndepărtează) pe o dreaptă fixă în spaţiu, în timp ce raza cercurilor se modifică şi ea periodic.

Închipuiţi-vă ce drumuri deschide o asemenea perspectivă! Închipuiţi-vă câte posibilităţi ni se deschid pentru a explica spinul, antimateria şi alte cele din mecanica cuantică! De exemplu, am putea explica principiul lui Pauli astfel: planeta şi Soarele trebuie să se mişte în acelaşi sens de rotaţie ca să rămână cuplate, altfel centrul lor de masă nu ar putea fi în repaus. Ce ar rezulta de aici? Ar rezulta de exemplu ceva ce (cred că) încă astăzi nu se ştie: ar rezulta că satelitul Phoebe al lui Saturn se mişcă astfel încât planul „cercului” său oscilează invers decât oscilează planul celorlalţi sateliţi, „dansând” la fel cum dansează planul cercului lui Saturn. Toată mişcarea are loc în aşa fel încât centrul de masă al sistemului format de Saturn şi Phoebe să fie în repaus.

Ce mai aşteptaţi? Analizaţi problema! Vedeţi dacă e posibilă şi nu vă mai gândiţi la alte prostii din mecanica cuantică. Ceea ce vă propun eu e mult mai inteligibil decât ceea ce vă propune mecanica cuantică. Acuma deja v-am dat şi o previziune, cea cu satelitul Phoebe. Dacă ea se confirmă, aţi bulit-o. Smile

Scris de **Abel Cavaşi** Sam 02 Noi 2013, 21:31

CAdi a scris:Nu stiu care este ideea ta de spin ,dar iata care este ideea de spin in mecanica cuantica :

,,Electronul este o particulă de spin 1/2, iar acum lucrurile devin cu adevărat stranii: o asemenea particulă are nevoie de două rotaţii complete (2x360°=720°) până când revine în starea iniţială.Nimic din lumea macroscopică cu care suntem familiarizaţi nu are o asemenea simetrie.

Ei vezi? Tocmai asta este măgăria pe care ne-o propune mecanica cuantică. Cică „Nimic din lumea macroscopică cu care suntem familiarizaţi nu are o asemenea simetrie.”. Păi cum îşi permit asemenea enormităţi? Cum adică „nimic”? Adică ei au explorat absolut toate posibilităţile! Adică ei sunt dumnezeii care ştiu tot şi pe care nu-i mai contrazice nimeni! Ei sunt nenorociţii care ne vâră pe gât asemenea minciuni! De ce să spună ei ceva frumos şi adevărat de genul: „ştiţi, noi încă nu am priceput cum stau lucrurile de fapt, dar poate că va veni cineva odată şi o să ne explice altfel.”? Nuuuu! Ei o ţin pe a lor. Cică „nimic”, dom'le, dar „nimic”! Pur şi simplu, „nimic”! Ş-apoi să nu te enervezi? Ş-apoi să nu dai de pământ cu toate cursurile de mecanică cuantică?

Păi cum „nimic”? Uite ceva foarte simplu care are simetrie de 720°: un punct material care se mişcă pe un cerc în timp ce acel cerc oscilează între două poziţii extreme; în timp ce punctul descrie o rotaţie completă pe cerc, cercul s-a ridicat cu o distanţă d, iar în timp ce punctul descrie următoarea rotaţie completă, cercul coboară înapoi în poziţia iniţială; astfel punctul ajunge înapoi de unde a plecat.

Aşa că, să le fie ruşine tuturor celor care încearcă să ne mintă în halul ăsta!

Scris de **gafiteanu** Sam 02 Noi 2013, 21:50

Abel, calm te rog, inca nici Dumnezeu nu stie ce a creat, cum merge mecanica cuantica.
Un lucru e ceva mai clar, electronul e fermion deschis si nu are cum sa oscileze la 720 gr. Cel mult 180 gr si pulseaza. La fiecare pulsatie emite ceva energie si revine la o anumita valoare energetica, dar nu la Eo. Electronul oscileaza intre doua valori energetice. Daca i se permite se si deplaseaza in acest interval.
In jurul fiecarui electron este o energie magnetica asociata care poate intra in electron. Dar atat electronul cat si infasuratoarea magnetica sunt in permanenta improspatare din mediul inconjurator. Electronul nu este ceva inchis cum este bosonul, de ex. fotonul sau atomul.
Electronul preia cuante din mediul inconjurator si le prelucreaza, apoi le re-emite altcumva.
Din aceleasi cuante se pot face doua feluri de electroni destul de stabili, dar un electron nu trece usor dintro stare in cealalta, nu-si schimba permanent semnul spinului. Parca virgil sau altcineva spunea ca seamana cu un roi de albine sau cu un arc de ceas.
Prima asemanare e gresita, poate a doua sa fie apropiata. Daca seamana cu un arc de ceas, putin probabil sa se desfasoare complet si apoi sa se dea peste cap si sa se infasoare invers.
Privitor la oscilatia 720 gr, e valabila doar acolo unde stau asociati doi electroni cu spin opus. Poate ca e vorba de perechile cu par=Cooper. E un caz special.

Scris de **gafiteanu** Sam 02 Noi 2013, 22:33

In afara de oscilatia perechii Cooper, mai exista o oscilatie speciala la electron si anume isi poate schimba spinul din up in down. E destul de inexplicabila tranzitia.
Sa nu uitam ca exista o simetrie a electronului negativ, e vorba de pozitronul atat de omniprezent si totusi nu stim unde este antimateria din noi.

Scris de **gafiteanu** Dum 03 Noi 2013, 00:35

Pentru cine vrea sa stie, exista patru forme de electroni care emit camp negativ si desigur inca patru care fac camp pozitiv.
Cel mai straniu este electronul cu spin up (fie ca are spin -1/2, fie +1/2).. Cred ca apare in urma unei ciocniri "plastice" nedistructive, el ramanand "deformat" cu spinul up pana la o noua ciocnire. Masa energetica de repaus a acestui electron greu este mult mai mare. Si mai are o caracteristica, frecventa este mult mai mica, deasemeni viteza de deplasare in functie de energie. Posibil ca fizicienii l-au botezat altcumva, poate electron greu, poate mezon..

Scris de **virgil** Dum 03 Noi 2013, 07:17

Apropo de curbele Lissajous;
http://www.ikkaro.com/figuras-lissajous

Scris de **virgil** Dum 03 Noi 2013, 07:31

gafiteanu a scris:In afara de oscilatia perechii Cooper, mai exista o oscilatie speciala la electron si anume isi poate schimba spinul din up in down. E destul de inexplicabila tranzitia.
Sa nu uitam ca exista o simetrie a electronului negativ, e vorba de pozitronul atat de omniprezent si totusi nu stim unde este antimateria din noi.

Vezi ca modul asta de exprimare te duce cu gandul la Quarci, ori daca spinul electronului este +/- 1/2 este mai clar sa-i spui asa.
Tranzitia din +1/2 in -1/2, poate fi imaginata printr-o rotire de 180 grade. Daca in roiul de albine la un pol este matca si la celalalt pol amplasam trantorul, roiul poate merge cu matca inainte si spinul este
+1/2, sau daca schimba rolurile si merge cu trantorul inainte este -1/2. Sigur aceasta este un mod plastic de exprimare, in realitate ramanem la curbele Lissajous, in care are loc o schimbare de faza de 180 grade, si spinul s-a transformat din + in -.

Scris de **Abel Cavaşi** Dum 03 Noi 2013, 07:56

Virgil, curbele Lissajous sunt curbe plane. Deci nu sunt relevante.

Gafi, mă mai ţii mult cu electronii tăi de diferite tipuri şi modele? La ce-mi trebuie n-şpe milioane de tipuri de particule, când pot să le obţin pe toate din reprezentarea pe care am dat-o? Păi, fiecare tip de electron rezultă din modificarea unor parametri ai reprezentării. De exemplu, un electron mai greu ar fi un electron care merge pe un cilindru mai mic (am numit cilindru reprezentarea anterioară).

Scris de **CAdi** Dum 03 Noi 2013, 08:27

Abel Cavaşi a scris:
CAdi a scris:Nu stiu care este ideea ta de spin ,dar iata care este ideea de spin in mecanica cuantica :

,,Electronul este o particulă de spin 1/2, iar acum lucrurile devin cu adevărat stranii: o asemenea particulă are nevoie de două rotaţii complete (2x360°=720°) până când revine în starea iniţială.Nimic din lumea macroscopică cu care suntem familiarizaţi nu are o asemenea simetrie.
Ei vezi? Tocmai asta este măgăria pe care ne-o propune mecanica cuantică. Cică „Nimic din lumea macroscopică cu care suntem familiarizaţi nu are o asemenea simetrie.”. Păi cum îşi permit asemenea enormităţi? Cum adică „nimic”? Adică ei au explorat absolut toate posibilităţile! Adică ei sunt dumnezeii care ştiu tot şi pe care nu-i mai contrazice nimeni! Ei sunt nenorociţii care ne vâră pe gât asemenea minciuni! De ce să spună ei ceva frumos şi adevărat de genul: „ştiţi, noi încă nu am priceput cum stau lucrurile de fapt, dar poate că va veni cineva odată şi o să ne explice altfel.”? Nuuuu! Ei o ţin pe a lor. Cică „nimic”, dom'le, dar „nimic”! Pur şi simplu, „nimic”! Ş-apoi să nu te enervezi? Ş-apoi să nu dai de pământ cu toate cursurile de mecanică cuantică?

Păi cum „nimic”? Uite ceva foarte simplu care are simetrie de 720°: un punct material care se mişcă pe un cerc în timp ce acel cerc oscilează între două poziţii extreme; în timp ce punctul descrie o rotaţie completă pe cerc, cercul s-a ridicat cu o distanţă d, iar în timp ce punctul descrie următoarea rotaţie completă, cercul coboară înapoi în poziţia iniţială; astfel punctul ajunge înapoi de unde a plecat.

Aşa că, să le fie ruşine tuturor celor care încearcă să ne mintă în halul ăsta!

Intotdeauna nu ai fost complet atent la ceea ce spun eu .
Vezi ca am mai scris in final la articolulul meu (si am pus si un emoticon ca sa se vada ) :
Ceea ce arata ca electronul este o particula care arata ca o bucata de panglica rasucita elicoidal.
(Energia parcurge o banda Mobius cum bine spunea gafiteanu...cyclops )
Acest lucru (daca fizicienii au dreptate ) inseamna ca electronul este un string inchis.
Asta daca va mai aduceti aminte de teoria stringurilor.
Daca pui mana pe o fasie de hartie si o rasucesti odata elicoidal vei vedea ca daca trasezi cu creionul
o linie pe o fata iti trebuie 2x360° = 720° ca sa ajungi in punctul initial si ai exact ceea ce si-au imaginat fizicienii
ca se petrece.
Deci exista posibilitatea ca lucrurile sa se intample si asa decat varianta ta cu cercurile...
care este mai greu de digerat .

Ar mai fi o varianta ca lucrurile sa se desfasoare in 3D pe o coarda elicoidala deschisa unde datorita
torsiunii traiectoriei semnul va reveni pe pozitia initiala dupa 720° , varianta pe care am sustinut-o
in dezbaterile cu WoodyCAD si Virgil cu mult timp in urma....

Scris de **Abel Cavaşi** Dum 03 Noi 2013, 08:32

CAdi, am fost atent la varianta cu banda lui Moebius. Da, e interesantă, dar pe o suprafaţă fără grosime curba descrisă devine independentă de feţele suprafeţei. Aşa că şi banda lui Moebius este irelevantă.

Nu zic că nu mai sunt variante. Eu am dat doar una. Mai sunt. Eu am zis prin exemplul meu că există cel puţin una care poate să-l contrazică pe autorul materialului cu nasul pe sus.

Scris de **gafiteanu** Dum 03 Noi 2013, 09:23

Banda lui Moebius poate sa fie si ea rasucita pana "seamana" cu un cilindru sau con. Pe o suprafata circula un fel de particula, pe cealalta suprafata altele opuse. Deci are o dubla grosime, doua straturi, dar diferite. Cam asta ar fi asemanarea la electron.
Sa reamintesc ca electronul emite camp, (de fapt mai multe campuri) care este evident material. In compensatie trebuie cumva sa si primeasca ceva. Deci electronul nu e ceva inchis.
La inceputul sec XX fizicienii stiau cum arata "principiul" electronului si au facut diferite preziceri, care s-au adeverit. De exemplu fusese descoperit un mezon electronic cu masa 207 si se mai cauta inca unul cu masa 273. Si niciodata nimeni n-a vazut atunci electronii, ii aveau doar in minte, imaginatie.

Scris de **meteor** Dum 03 Noi 2013, 11:51

Abel Cavaşi a scris:Ei vezi? Tocmai asta este măgăria pe care ne-o propune mecanica cuantică. Cică „Nimic din lumea macroscopică cu care suntem familiarizaţi nu are o asemenea simetrie.”. Păi cum îşi permit asemenea enormităţi? Cum adică „nimic”? Adică ei au explorat absolut toate posibilităţile! Adică ei sunt dumnezeii care ştiu tot şi pe care nu-i mai contrazice nimeni! Ei sunt nenorociţii care ne vâră pe gât asemenea minciuni! De ce să spună ei ceva frumos şi adevărat de genul: „ştiţi, noi încă nu am priceput cum stau lucrurile de fapt, dar poate că va veni cineva odată şi o să ne explice altfel.”? Nuuuu! Ei o ţin pe a lor. Cică „nimic”, dom'le, dar „nimic”! Pur şi simplu, „nimic”! Ş-apoi să nu te enervezi? Ş-apoi să nu dai de pământ cu toate cursurile de mecanică cuantică?

Păi cum „nimic”? Uite ceva foarte simplu care are simetrie de 720°: un punct material care se mişcă pe un cerc în timp ce acel cerc oscilează între două poziţii extreme; în timp ce punctul descrie o rotaţie completă pe cerc, cercul s-a ridicat cu o distanţă d, iar în timp ce punctul descrie următoarea rotaţie completă, cercul coboară înapoi în poziţia iniţială; astfel punctul ajunge înapoi de unde a plecat.

Aşa că, să le fie ruşine tuturor celor care încearcă să ne mintă în halul ăsta!

- Cum dreacku anume produsul a doua aceleasi numere sa fie egal cu -1 ?!
- Cineva a inteles pina la capat formula, identitatea lui Euler ?!
- Cineva a inteles cuaternionii (care se aplica in fizica cuantica)?!
- A inteles cineva octonionii ?!
- Cum anume produsul a doua numere nenule sa fie egal cu 0 (sedionii)?! Si aceste numere nu au divizori.
Ne pacalesc, ne pacalesc ! Neutral

Omul de mic copil insuseste niste axiome de care se intilneste des.
Chind vede ceva nou, sau chind i se explica ceva el face apel la acele axiome si face asortari/asemanari.

Eu nu spun cum e fizica cuantica strimba sau dreapta, ca singur nu o stiu, spun doar ca pot fi lucruri pe care omul matur sa nu si le poate imagina.

Insa nu tot ce stie, se poate asorta cu restul ce mai este neaflat.

Abel, eu cred ca sa intelegi de ce fizica cuantica e aproape absolut neinteleasa unui om sanatos ( Smile

), iti fac o analogie :
Asa cum un om normal nu poate intelege ca exista si alte geometrii neeuclidiene, ca nu numai geometria in care el traeste este unica si cea mai absoluta, caci exista geometrii in care suma unghiurilor unui triunghi e diferita de 180*, ca paralelele se intersecteaza, ca nici nu sunt paralele, etc.

Un om zdravan si sanatos de la tara, iti va spune ca nu esti intreg la cap, cum adica paralelele sa se intersecteze pig

?!

Scris de **Abel Cavaşi** Dum 03 Noi 2013, 12:18

După cum vezi, meteoare, eu n-am zis că ne putem imagina orice, ci am zis că ne putem imagina chestia asta cu 720 de grade despre care mincinoşii spun că nu ne-o putem imagina. Şi am zis că e o minciună sfruntată să-i spui studentului că „nimic” nu poate da o asemenea simetrie.

Şi am sugerat că mai sunt asemenea minciuni. De exemplu, o altă minciună este că Fizica clasică nu poate explica efectele cuantice. Ei bine, le poate explica, doar că trebuie să-i adăugăm teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet (caz în care devine Fizică elicoidală).

Scris de **meteor** Dum 03 Noi 2013, 13:16

Abel Cavaşi a scris:După cum vezi, meteoare, eu n-am zis că ne putem imagina orice, ci am zis că ne putem imagina chestia asta cu 720 de grade despre care mincinoşii spun că nu ne-o putem imagina. Şi am zis că e o minciună sfruntată să-i spui studentului că „nimic” nu poate da o asemenea simetrie.

Şi am sugerat că mai sunt asemenea minciuni. De exemplu, o altă minciună este că Fizica clasică nu poate explica efectele cuantice. Ei bine, le poate explica, doar că trebuie să-i adăugăm teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet (caz în care devine Fizică elicoidală).

Transmite-i salutari lui Sandokhan , Smile

Pune experimentul pe masa intii, arata ca ceea ce stii tu sa rezolvi altii dau gres la rezolvatul acestei probleme, si atunci poate cineva se va interesa de teoria(ipoteza) ta.

Uite ai principiul incertitudinii (eu ii mai spun principiul observatorului).
"Ca sa masori ceva, trebue sa contactezi cu acel sistem, contactind insa, tu ii modifici starea, deci si masuratoarea nu este absoluta."

Ce nu iti place tie?!

Cum fiizca elicoidala face masuratoarea absolut precisa ?!

Scris de **Abel Cavaşi** Dum 03 Noi 2013, 13:22

Ai o mare problemă dacă încă mă compari cu sandokhan.

În lumea asta mai există şi teoreticieni, nu doar experimentatori. Aşa că dă-mi voie să nu fiu de acord că trebuie să pun experimentul pe masă ca să ia cineva în considerare Fizica elicoidală.

Principiul de nedeterminare nu spune că nu putem face practic măsurători absolut precise, ci spune că nu putem face nici măcar teoretic asemenea măsurători. Ori, în timp ce cu prima parte este de acord Fizica elicoidală, cu a doua nu e.

Scris de negativ Dum 03 Noi 2013, 14:11

Abel Cavaşi a scris:... Destul de intuitivă propunerea ta, doar că din păcate nu ţine seama de câteva aspecte. De exemplu, propunerea ta nu are cum să introducă vreo cuantificare. De asemenea, ea nu introduce vreo simetrie. ...

Parcă era vorba de două puncte, nu de traiectorii. Cu toate astea nu văd ceva mai simetric decît un punct . Shocked

Scris de **Abel Cavaşi** Dum 03 Noi 2013, 14:13

Punctul descrie traiectorii. Iar simetria punctului nu este suficientă pentru spin.

Scris de negativ Dum 03 Noi 2013, 14:28

Abel Cavaşi a scris:Principiul de nedeterminare nu spune că nu putem face practic măsurători absolut precise, ci spune că nu putem face nici măcar teoretic asemenea măsurători. Ori, în timp ce cu prima parte este de acord Fizica elicoidală, cu a doua nu e.

Văd că toată lumea se agită cu principiul de nedeterminare si cu măsurători absolut precise. Ultimele nu există pentru că de fapt în măsurătorile fizice pe care le putem face, intervine constanta universală π, chiar în cazul măsurătorilor pe o dreaptă. π este asociat în fizică cu măsura spatiului, asa cum i e asociat cu măsura timpului.
Mai bine am determina o formulă prin care să putem determina gradul de acuratete necesar pentru măsurători functie de scara obiectului măsurat, sau mai bine zis de stabilirea tolerantelor acceptabile pentru măsurători, care să nu modifice semnificativ rezultatul calculelor de interes. De exemplu , pentru măsurarea distantelor între planete, nu cred că e relevant calculul in microni, poate doar dacă s-ar putea stabili că o diferentă de un micron în distantă ar fi relevant pentru ceva.

Scris de **virgil** Dum 03 Noi 2013, 16:47

Principiul de nedeterminare nu spune că nu putem face practic măsurători absolut precise, ci spune că nu putem face nici măcar teoretic asemenea măsurători. Ori, în timp ce cu prima parte este de acord Fizica elicoidală, cu a doua nu e.

Precizia masuratorilor nu poate fi mai mare decat diviziunea minima a aparatului de masura. Ori daca aparatul de masura are diviziunea minima egala cu "h", aceasta va fi precizia maxima a masuratorii. Nu exista diviziune mai mica decat "h" in mecanica cuantica.

Scris de **Abel Cavaşi** Dum 03 Noi 2013, 16:52

Mda. Doar că h este valabil numai pentru mărimea fizică numită „acţiune”. De exemplu, vitezele nu au treabă cu această diviziune minune; pot exista viteze mai mici, oricât de mici. Nu?

Scris de **virgil** Dum 03 Noi 2013, 17:26

Abel Cavaşi a scris:Mda. Doar că h este valabil numai pentru mărimea fizică numită „acţiune”. De exemplu, vitezele nu au treabă cu această diviziune minune; pot exista viteze mai mici, oricât de mici. Nu?

In cazul sistemelor cosmice, viteza minima este de 90 m/s. Este vorba de viteza particulei orbitale care face parte dintr-un sistem de tip hidrogenoid, luat drept sistem etalon, asa cum atomul de hidrogen este etalonul sistemelor atomice. In cazul hidrogenului viteza minima corespunde frecventei fundamentale si are valoarea de 2,1*10^6m/s. Exista o corelatie intre viteza minima, raza orbitala si masa particulei orbitale, astfel ca h=2pi m*v*r; aceiasi relatie se aplica si in macrocosmos.
De exemplu in cazul sistemului Pamant -Luna, viteza orbitala a Lunii este de ;
V=Zp*V0; adica V=11,2*90=~1020m/s ; in care Zp reprezinta sarcina gravitationala a Pamantului, exprimata in unitati cosmice etalon.

Scris de **Abel Cavaşi** Dum 03 Noi 2013, 17:28

Văd că eşti insistent rău. Adică nu există viteză mai mică de 90 m/s? Aiurea.

Scris de **virgil** Dum 03 Noi 2013, 19:46

Abel Cavaşi a scris:Văd că eşti insistent rău. Adică nu există viteză mai mică de 90 m/s? Aiurea.

Ti-am raspuns la intrebare. Aceasta viteza se refera doar la corpurile organizate in sisteme cosmice.

Scris de negativ Dum 03 Noi 2013, 20:32

virgil a scris:Precizia masuratorilor nu poate fi mai mare decat diviziunea minima a aparatului de masura. Ori daca aparatul de masura are diviziunea minima egala cu "h", aceasta va fi precizia maxima a masuratorii. Nu exista diviziune mai mica decat "h" in mecanica cuantica.

h este pentru fenomene si exprimă mărimea unui ciclu al unei unde. Pentru lungimi este ħ. Si oricum este valabil numai pentru mecanica cuantică, asa cum spui. Cred că m-am exprimat destul de explicit.

Scris de Continut sponsorizat

Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală

Re: Ciocnirea plastică în Fizica elicoidală