Eterul, eterul

Rezumarea primului mesaj :



Pagina in constructie, pentru sistematizarea topicului: pagina, esenta postarii, autorul
(Eugen)


Un subiect considerat desuet si abandonat de vreo suta de ani in Fizica. La ora internetului si a aparitiei zilnice a catorva zeci de teorii e greu de presupus ca userii actuali mai au vreme sa reia o Teorie a Eterului (TE), considerata depasita. Si totusi, unii oameni de stiinta contemporani, atestati prin activitatile lor, reiau mereu ideea eterului (am spicuit pe acest forum dintr-un articol rusesc despre eter, lesajoni, etc.). Alti oameni de stiinta contemporani si din ce in ce mai multi, se multumesc sa conteste Teoria Relativitatii (TR), care a fost principala teorie ce-a detronat TE.
Se cunosc zeci, daca nu sute, de instalatii ce produc mai multa energie decat consuma fara ca "oficialii" fizicii sa le bage in seama. Normal, daca ne gandim ca ele (instalatiile) sunt niste "perpetuume" ce incalca principiul conservarii energiei care sta la baza "stiintelor oficiale".  Fizica bate pasul pe loc de o suta de ani aflandu-se azi in acelasi stadiu de neputinta ca la inceputuri in a explica lucruri banale precum sufletul, emotiile sau ozeneurile. In ciuda imensului material experimental acumulat de un secol nu au aparut "salturi" in Fizica. Putem continua cu o lista nesfarsita de fenomene inexplicabile pentru stiinta de azi.

Impasul acesta major pare sa se datoreze, si aceasta e parerea mea, neincluderii in Fizica "materialista" si a elementelor imateriale, impas ce ar putea fi depasit prin reconsiderarea eterului imaterial in stiinta. De altfel, fizicienii l-au introdus deja sub alte denumiri (branduri) precum vidul, energia, timpul, unda, functia de unda, etc. Reincluderea eterului in Fizica ar putea fi o sansa.

Pentru inceput, inainte de a trece la un (eventual) studiu, trebuie precizata definitia eterului deoarece toti au auzit de eter dar le-ar fi greu sa-l defineasca. Specialistii (de regula persoane supradotate) formati in cele scoli si-au insusit harnici pozitia stiintifica oficiala dar "beneficiaza" in schimb de o anumita "incastrare" mentala a unor notiuni pe care (ei cred) ca le-au inteles bine. Printre ele, si eterul. La o scurta trecere in revista a posibilelor intelesuri si sinonime ale cuvantului eter putem schita domeniul definitiei:
-Suntem de acord ca desemneaza imaterialul.
-Vidul este o "suprapunere" deja semnalata.
-Stuctura fina, mai fina decat cele mai mici particule din cuantica.
-TAO, nemiscat, infinit, nedetectabil din filozofia chineza.
-Puncte in spatiu, fara masa, impuls, etc. - definitia de baza, initiala a eterului.
Lista trebuie continuata, astept completari (si in acelasi timp trebuie sa ma documentez).

Diagrama pentru mesajul precedent (daca nu se poate accesa direct):
http://www.endlesssearch.co.uk/images/rayofcreation_x3_shockoctave_x1_h.gif

Cea mai buna prezentare a octavelor laterale/shocks theory/eneagrama aici in Gnosis:
http://www.bibliotecapleyades.net/esp_autor_mouravieff.htm

Volumele I si III au diagramele corect infatisate, dar nu si vol. II (probabil scanat in graba...); pentru volumul II se pot consulta diagramele din versiunea spaniola:
http://www.bibliotecapleyades.net/archivos_pdf/mouravieffsp2.pdf

http://www.bibliotecapleyades.net/archivos_pdf/mouravieff1.pdf
http://www.bibliotecapleyades.net/archivos_pdf/mouravieff3.pdf

Gnosis include detaliile care lipsesc din cartile lui Uspensky:
http://www.bibliotecapleyades.net/archivos_pdf/search_miraculous.pdf (capitolul 9)

Cu aceste informatii, vei putea sa gasesti elementele necesare pentru a intelege totul in legatura cu eneagrama.

Gnosis este una dintre lucrarile de referinta in ezoterism, dar putin cunoscuta la noi in tara; cea mai superba explicatie despre eneagrama/octavele laterale.

In opinia mea, eneagrama are legatura DOAR cu octavele celor 5 tattva, si cu ciclul 3 6 9; si NU cu Anu propriu-zis.

Acum, mergem mai departe in analiza noastra topologica/manifold theory a conceptului de Anu.

Fiecare Anu este fixat intr-un invelis de o forma geometrica foarte speciala: rhombic docadehedron.

The sphere-wall of the Anu. Each Anu, as each group of Anu, whether few in number or making a large configuration as in Radium, has round it what has been termed a "sphere-wall".

When so compressed the sphere-wall did not, as expected, have the shape of the dodecahedron, but that of the rhombic dodecahedron.



Iar bosonul Higgs este fixat, din punct de vedere geometric, intr-un tor.



Sapte bosoni Higgs sunt conectati printr-o coarda (string) formata din Koilon/Fohat; cei sapte bosoni sunt la randul lor fixati intr-un tor, pe unde poate circula forta vitala din Koilon (etherul).

Daca observam cu atentie, spiralele care compun Anu provin din Koilon/Fohat, fiind directionate in forma de caduceu:

In order to examine the construction of the Anu, a space is artificially made. (By a certain action of the will known to students, it is possible to make such a space by pressing back and walling off the matter of space.) Then, if an opening be made in the wall thus constructed, the surrounding force flows in, and three whorls immediately appear surrounding the "hole" with their triple spiral of two and a half coils, and returning to their origin by a spiral within the Anu; these are at once followed by seven finer whorls, which, following the spiral of the first three on the outer surface, and returning to their origin by a spiral within that, flowing in the opposite direction--form a caduceus with the first three. Each of the three coarser whorls flattened out, makes a closed circle; each of the seven finer ones, similarly flattened out, makes a closed circle. The forces which flow in them again come from "outside," from a fourth-dimensional space. Each of the finer whorls is formed of seven yet finer ones, set successively at right angles to each other, each finer than its predecessor; these we call spirillae.

Koilon-Fohat = electricitate vitala + camp magnetic, care parcurge tot spectrul e/m in functie de frecventa (de la prakriti la raze gamma); electricitatea vitala circula in forma de spirale caduceu, iar campul magnetic este spirala principala (formata la randul ei din alte corzi/strings de densitate variabila, pana ajungem la coarda/string primordiala, formata din 7 bosoni Higgs)

Camp magnetic = corzi din Koilon (astral light/fohat/akasha/ojas)

Imi pare rau, sandokhan, insa in eneagrama, pe care o prezinti repetat aici, nu exista nici un fel de legatura cu cele 12 semitonuri pe care le stim cu totii. Astfel, la cel de-al doilea rand de denumiri de note, suprapus peste cele trei octave, nota RE (numerotata cu 1) apare la 4,5 semitonuri distanta fata de DO initial. Din pacate, nota MI apare la 7 semitonuri distanta de RE (numerotata cu 2) - nepotrivirea aici este ca trebuiau sa fie ori 4,5 semitonuri la ambele intervale, ori 7 semitonuri la ambele???!

Nu mi se pare fericita nici numerotarea ultimului DO -din insiruirea celor trei octave- cu 9, la distanta de 1/2 de semiton de numarul 8!? Prin urmare n-are legatura, cum am mai spus, cu ce stim noi. Asaaa, si eu pot gasi tot felul de intervale, numere si intrepretari, fara, insa, sa-mi ceri sa ma si justific.

Imi mentin si obiectiunea mai veche, respectiv faptul ca intervalele sunt una iar nota DO -o frecventa- e alta. Prin urmare alaturarea lor, pe "picior de egalitate", din citatul engl. pe care l-ai dat e complect nefericita. Ma ref la citatul: The 9-3-6 triangle connects the Law of Seven and the Law of Three. 3 and 6 correspond to the two intervals in the octave, while the 9 replaces the fundamental note. Trecem peste faptul -inacceptabil- ca 9-3-6 conecteaza legea lui 7 cu legea lui 3. Nu exista absolut nici o brodeala intre 7 si 3, indiferent cum o intorci.

Alt exemplu, cercul cu impartirea in 9 parti egale unde avem triunghiul echilateral. Normal era sa impartim cercul in 12 parti egale iar triunghiul ar fi "picat" -dupa cum am mai spus- prima data peste nota MI, in mod natural, -shock passive- iar a doua oara, celalalt varf "pica" exact intre SOL si LA, adica in shock active. Prin impartirea in 9 a cercului, pur si simplu dispar trei semitonuri in aceasta reprezentare!!!? Ori eu nu inteleg, nefiind muzician, ori e o "brodire" semidocta ezoterica. M-am uitat si peste excelentele dizertatii ezoteric-teozofiste Mouravieff, dar care nu simt nici ele nevoia sa se justifice cu oarece din realitatea prozaica.

La postarea de mai sus inca mai astept raspuns, sandokhan...
Pana una-alta sa aruncam o privire pe o lucrare -in fr., mult mai accesibila mie- de pe un sait, acorgone. Mi-a atras atentia urmatorul pasaj:

Anvelopa de energie orgonala a Terrei
E probabil ca fiecare a vazut ceea ce aduce cu un val frematator si tremurand in atmosfera in apropierea solului, in apropierea varfurilor muntoase, pe deasupra drumurilor, lacurilor, pe deasupra oceanului, etc. Aceste fenomene asemanatorare valurilor sunt numite comun ca "valuri de caldura", fara ca totusi ele sa aiba ceva in comun cu "caldura". Caldura, in sine, este o senzatie subiectiva, si nu o energie sau un fapt obiectiv. Obiectiva e doar expansiunea mercurului in coloana termometrului. Ridicarile de aer cald, undele vizibile pe varfurile muntilor nu urca deloc ci se deplaseaza in zilele clare de la vest la est, in directia miscarii de rotatie a Terrei. Ele se deplaseaza mai rapid decat globul terestru, altfel n-ar putea fi percepute in miscare. Daca aceste unde ar fi fost "de caldura", n-ar fi trebuit sa fie vizibile decat in zilele "calde" si ar trebui sa dispara in zilele "reci". Dar nu e cazul: oricine poate sa vada aceste "valuri de caldura" pe inaltimile varfurilor montane si printr-un telescop, la sub 30^o sub zero; si oricine poate sa le vada disparand in zilele unei veri calde, cu putin timp inainte de venirea unui front de ploi (serioase) sau de furtuni. In consecinta, aceste unde n-au nimic de-a face cu "caldura". "Ceva" se misca de la vest la est in genul valurilor; nu e aerul, intrucat aerul e invizibil - nimeni nu poate vedea o rafala de vant in miscare nici cand are o viteza de 90 km/h. In plus, aceste valuri merg de la vest la est, in timp ce vanturile bat in toate directiile. Este mult mai probabil ca vanturile si furtunile atmosferice sa fie rezultatul deplasarilor de energie atmosferica decat orice altceva. Pentru un meteorolog, "valurile de caldura" sunt acelasi lucru ca
"vederea rea"
a astronomului. Astronomii sufera f. mult, la observarea stelelor, de ceea ce ei numesc "vedere rea". Acuitatea necesara observarii stelelor este mult preturbata de tresaririle si miscarile in forma de valuri ale atmosferei. Recent au fost intreprinse tentative de a elimina aceasta vedere rea. Este exact manifestarea a ceea ce studiile si aparatele de orgonologie constata ca si "energie orgonala atmosferica".

Sincer, n-am stiut nimic despre acest fenomen pe care il vazusem de atatea ori, dar, consideram -ca toata lumea- ca sunt "tremuraturi de caldura". Uite ca niste observatori atenti au constatat altceva. Chiar atunci cand tu, sandokhan, vorbeai despre atmosfera si miscarile ei, pe acest sait, exact despre fenomenul acesta -al deplasarii de la vest la est- a "ceva", credeam ca bati campii. Cer scuze acum.
Mi-au placut si dovezile, simple, aduse in sprijin: da, si in zilele reci se vad, deci nu e "caldura". Stiam ca astronomii au tot felul de tabele cu "abaterile" ce apar la observatiile astronomice, din cele mai complicate si diverse. Am remarcat, insa, si faptul ca uneori ei vorbesc despre ceva ce le afecteaza observatiile dar nu puteau sa cuprinda in vreun tabel aberatia respectiva. Intrucat nu eram de specialitate nu mi-am facut probleme dar acum am revelatia ca nu era o gresala de perceptie a mea.

Este extrem de important acest fenomen, despre care nu scrie absolut nimic in cele carti de buchiseala stiintifica, si, da, poate fi cauza care invarte Pamantul. Imi pare rau ca am uitat cu totul de geografie si de vanturile regulate ce bat pe directia paralelelor, ar trebui ca directia lor predominanta sa confirme ce scrie saitul acorgone. Important este si faptul ca exista o "anvelopa" eterica in jurul Pamantului, confirmare si din masuratorile lui Mishin, pomenite in acest topic. Informatie redundanta.

Foarte interesantă observaţia ta despre vânturile regulate, mm! Sunt convins că ea contribuie la rotaţia Pământului şi a atmosferei. Totuşi, să nu uităm şi de rolul imens (de peste 99%) al inerţiei, rol care trebuie scos în evidenţă aşa cum se cuvine.

Traduc (a doua oara) din acorgone, pasajul urmator, in continuarea precedentului. (prima traducere s-a pierdut inexplicabil)

"Electrostatica"
In electrofizica, energia atmosferica este recunoscuta ca fiind "electrostatica". Orice ascultator radio cunoaste zgomotele de paraituri emise de post, in special inainte si in timpul furtunilor. Detestam socul primit la atingerea partilor metalice ale automobilului propriu, in zilele uscate. Pilotul [de avion], mai ales, cunoaste sarcinile electrostatice prezente la capetele aripilor avionului sau si de care se teme. Au fost inventate dispozitive pentru a elimina aceste sarcini la avioane. Acum, fiind binecunoscut ca aerul e umplut cu "electrostatica" si ca un simplu fulger [?eclat] descarca milioane de volti de energie, e recunoscut, in acelasi timp, ca aerul e lipsit de electricitate: altfel n-ar putea fi un bun izolator de electricitate, fapt perfect cunoscut de orice electrician. Cum poate aerul, deci, in acelasi timp, sa fie plin de energie si lipsit de electricitate. Acest lucru e imposibil, in termeni de electricitate. Nu numai ca e posibil ci si necesar de-a presupune ca "electricitatea statica" nu e aceeasi energie cu cea pe care o obtinem prin deplasarea spirelor intr-un camp magnetic, numita si "electricitate galvanica". "Electricitatea statica" este una din manifestarile energiei orgonului atmosferic". Aceasta energie ii scapa stiintei electricitatii pentru ca ea nu e electricitate! Ea urmeaza legi cu totul diferite de cele din electricitate. Nimeni nu a recunoscut [gasit], pana acum, sursa energiei magnetice si electrice.

Foarte interesant, nu m-am gandit niciodata la treaba asta. Acum fac legatura cu spusele lui Bearden referitoare la potential, energie, etc., o complectare reciproca f. buna. Devine, de asemenea, tot mai clar, cat de tare ne-au tras in piept profesorii nostri. Notiune aiurea: electricitate statica (atmosferica).

Foarte dragut, Abel. Dar in raport cu ce definesti tu inertia?.Aici miza e mult mai mare, e in discutie cauza care misca lucrurile. Inertia nu e o cauza a miscarii; nu stie nimeni de ce, odata cu incetarea actiunii "fortei", corpul se misca in loc sa se opreasca, pentru ca, nu-i asa?, cauza miscarii a disparut... Apropo, ce directie au alizeele? Eu nu mai stiu.

Am pregatit un raspuns cu toate detaliile cerute (cum a fost introdus equal temperament scale in mod fortat acum mai bine de doua secole, ce este eneagrama si originile sale oculte, 3-6-9 si law of three/seven, de ce al doilea interval apare acolo in eneagrama) si mult mai mult: legatura dintre virgula lui Pitagora (Pythagorean Comma) si adevarata scala muzicala (un subiect fascinant), dar noi doi ne pierdem timpul pe acest forum, doar ai vazut ce a putut sa scrie (auzi, la opinii ale administratorului); anumiti oameni nu inteleg ca succesul acestui forum se datoreaza tocmai faptului ca am acceptat sa scriu aici si sa creez premizele pentru ca alti utilizatori talentati sa vina si sa posteze si ei, sau ca nu poti spune ca un anumit concept este fals (sau nu) daca nu iei parte la discutii, si sa te faci ca nu vezi dovezile clare care ne arata ca cronologia oficiala a istoriei este una complet falsificata.

Asa cum este exprimat scopul acestui forum in acel link, noi nu avem ce sa mai cautam aici, sa-l lasam pe Abel sa se descurce singur...poate ne vom revedea pe un alt forum...

Un cercetator rus interesat de eter, A. V. Frolov, a studiat si a sintetizat o serie de cercetari, din care reproducem urmatoarele:

Prin conceptul de eter , spatiul e o substanta ce are proprietati cunoscute (constantele:
electrica, e si magnetica, m) si proprietati inca necunoscute. In orice substanta pot fi create asa-numitele unde scalare. Ca si caz general, acestea sunt niste oscilatii ale densitatii de energie pe directia de propagare a undei.
In lucrarea lui Alexander Chernetsky, "On Physical Nature of Bioenergy Phenomenons and on their modelling", 1989, sunt descrise proprietatile undelor longitudinale create de asa-numitul "corp de lucru" (metal supraconductor, plasma si plasma biologica).
O teorie a anului 1960 , asa-numita teorie a "sarcinii echivalente" a fost propusa de V. I. Dokutchaev, Rusia (1932-1990).
Miscarea relativa a sarcinilor, conf. transformatelor Lorenz, produce schimbarea distantei dintre sarcini/dintre "armaturilor" in miscare/ dintre referentiale/ ceea ce echivaleaza cu o crestere a densitatii de sarcina a curentului. Astfel, sarcina echivalenta aditionala se creaza in sistemul [aflat] in miscare:
q=(q_o/2)*(u/c) by Dokutchaev
in care q_o e sarcina sistemului aflat in repaus, u e viteza sistemului iar c - viteza luminii.
Dizertatia lui Dokutchaev, din 1970, descrie cateva experimente: supraconductori plasati in cutii (Faraday) ecranate, dar ceva semnal a fost detectat in afara custii Faraday, atunci cand un curent a fost creat in superconductor. Principala concluzie: undele longitudinale pot fi create in spatiu (vacuum) prin mijloace electrice si acest fel de unde nu poate fi oprit prin ecranare metalica.
Alexander Chernetsky descrie, de asemenea, unele experimente in cadrul carora a creat unde longitudinale. In versiunea sa, "corpul de lucru" este descarcarea electrica. Aici e cunoscut pinch-effect(ul), o interactiune intre curentul electric si c. magnetic al acestui curent, care (con)duce la frecventele inalte de oscilatie ale plasmei. Componenta radiala a densitatii de curent a oscilatiilor este cauza undelor longitudinale ce se propaga numai in directie radiala.
Cu mai mult de 60 ani in urma, Nikola Teslea scria: "Am aratat ca mediul universal e un corp gazos in care numai pulsurile longitudinale se pot propaga, implicand compresari si expansiuni alternative, similare celor produse de sunet in aer. Astfel, un transmitator fara fir produce nu unde Herz -care sunt un mit- ci unde sonore in ether, asemanatoare in amanunt cu cu cele din aer, cu exceptia ca, data fiind forta elastica uriasa si extrem de mica densitate a mediului, viteza lor este cea luminii".
Acest citat este din articolul lui Teslea:
"Pioneer Radio Engineer Gives Views on Power", publicat in New York Herald Tribune, sept., 11, 1932.
Cercetatorul [scientistul] american Thomas E. Bearden explica aceasta afirmatie a lui Teslea astfel:
"Teoria undelor, a lui Herz, a transmisiei fara fir poate fi pastrata o vreme, dar fara ezitare spun ca in scurt timp ea va fi recunoscuta drept una din cele mai remarcabile si inexplicabile aberatii ale mintii stiintifice ce s-a inregistrat vreodata in istorie", articol "The True Vireless".
Tehnologia lui Teslea necesita o sursa de potential inalt (milioane de volti) pentru a produce oscilatii de frecventa inalta. Terminalul ce crea undele longitudinale era o sfera metalica (capacitor sferic). Sintetizand schema lui Teslea si conceptul lui Dokutchaev, ne permitem sa concluzionam: unda longitudinala e generata prin schimbarea [variatia] densitatii de energie (densitatea de sarcina electrica). Sa-i spunem r(t). La transmitatorul Herz exista de asemenea si o variatie a densitatii de energie dar aceasta e o densitate liniara, r₁(t): densitate a curentului electric din antena. Asta e o forma de densitate unidimensionala de energie. La capacitorul Teslea avem variatia valorii sarcinii plasate pe sfera capacitor. Deci e o densitate bidimensionala de energie, r₂(t).

Dupa cum se poate constata, se vehiculeaza aceleasi idei, chiar si notiuni, intalnite si la alti cercetatori. Cu totii, in mod invariabil, se raporteaza la lucrarile lui Teslea si la spusele sale. Se poate face o afirmatie: Teslea nu ar fi putut face remarcabilele sale descoperiri daca nu s-ar fi bazat pe existenta eterului. Toate "noutatile" stiintifice mari, precum existenta si transmiterea undelor scalare (nerecunoscute de "stiinta oficiala"), energia gratuita -obtinuta cu mijloace simple de tot mai multi cercetatori, tehnicieni si pasionati- , dar si armele electromagnetice, instalatii precum HAARP si alte "jucarii" distrugatoare nu sunt explicabile decat prin acceptarea eterului ca realitate a acestei lumi (sau/si a celei nevazute).
Pentru conf., sursa documentarii/traducerii:
http://alexfrolov.narod.ru/papers.htm

Se cuvin niste comentarii la textul de mai sus, nu neaparat din cele mai importante texte ale lui Frolov, preferat de mine tocmai din acest motiv.

In acest articol, autorul promoveaza informatii rezultate din experimentele unor cercetatori rusi -dupa cum era si normal-, Chernetsky si Dokutchaev, defasurate de acestia acu ~30 ani. [Nu am putut pune mana pe originarele respective.] Lucrarile respective, beneficiind de seriozitatea necesara, neimpuiate de teozofii si alte filozofii scoase din joben, prezinta pentru mine suficienta incredere.

Nu stiu cum a dedus Dokutchaev formula cresterii "sarcinii echivalente" dar este cel putin interesanta si ar merita o explorare/verificare. Formula ne da sarcina q "suplimentara" ("relativista", daca dorim) intr-un mod pe care l-am semnalat si eu (pe stiinta.info, legat de numarul de aur si transformarea Lorenz; daca sunt curiosi pot detalia/repeta). In anii '70 acest Dokutchaev demonstra ca undele scalare nu pot fi ecranate de custi metalice! Informatie absolut banala, de care eu nu stiam nimic pana acu 6 luni!

Chernetsky pare sa-si fi realizat cercetarile pe baza principiului descoperit de Teslea, descarcari electrice apreciaza Frolov, dar in conditii experimentale mai sofisticate: supraconductori, plasma, etc. Nu stiu ce-i pinch-effectul, alta explorare bibliografica la orizont... Cercetarile sale confirma, neabatut, undele scalare si propagarea lor (exclusiv) radiala/longitudinala. In legatura cu ele, Frolov face trimitere la binecunoscutele -si nebagatele in seama de scientificii "oficiali"- spuse ale lui Teslea. Probabil conceptia de baza a acestuia, cea mai importanta "axioma" -sa-i spunem asa- si anume: ETERUL ca un gaz universal. In care, zicea el, nu exista alta propagare decat cea longitudinala (de fapt radiala) a oscilatiilor. Eterul, acest "gaz", si propagarea undelor scalare prin el, are asemanari "la amanunt" cu aerul si propagarea undelor sonore, ne zice acelasi -neam cu noi- Nicolae Teslea. Diferenta: viteza. Nu sunt chiar sigur ca este doar c, viteza luminii, avand usoara banuiala ca poate fi si peste aceasta valoare.

De acord cu Thomas Bearden. Tampenia asta s-a invatat la facultate, si se mai invata inca. Oarecare rezerve privitoare la afirmatia lui Frolov cu "densitatea bidimensionala de energie" pe sfera: sfera e totusi tridimensionala ...
Foarte importanta concluzia ca unda scalara e generata de variatia densitatii de energie (densitate de sarcina electrica). Exprimarea aceasta e tributara vechilor termeni din EM, respectiv densitatea de energie; alt autor, citat deja, afirma ca prin energie este bine sa intelegem de fapt potential, diferenta de potential. Indiferent de forma de exprimare, cred ca e aceeasi idee.

Buna ziua domnilor forumisti! Si va salut cu tot respectul.

Sunt Adrian Gheorghe, cel care incearca sa aduca inaintea celor pasionati de cercetarea stiintifica in fizica, ipoteza potrivit careea masa gravifica m si sarcina electrica q au aceeasi dimensiune fizica (si anume spatiu L la puterea a treia/timp T la puterea a doua). Constat ca si pe acest forum ne intalnim cam tot aceeasi forumisti care au dezbatut in mod serios (independent cu obiectivitate, fara snobism si obedienta) probleme majore ale fizicii actuale si pe alte forumuri. Mi-am luat inima-dinti si am decis sa intru pe forum ca sa raspund la unele afirmatii si intrebari legate de tematica topicului. Problema eterului m-a fascinat si obsedat candva, ca si teoria relativitatii. Concluziile la care am ajuns, sunt legate de ipoteza adoptata de mine. Rezultatul negativ al experientei (experimentului) Michelson-Morley se explica foarte simplu prin cuplajul luminii (al campului electromagnetic al undei luminoase) cu campul electromagnetic terestru, cuplaj care face ca timpii (longitudinal Tl si transversal Tt ) in care lumina strabate lungimile (L) egale ale bratelor orientate pe directii perpendiculare ale interferometrului lui Michelson, sa fie egali (Tl=Tt). Am aratat la “ Formula lui Fresnel ” de la sectiunea pentru ;- teorii alternative -; de pe forumul ;- astronomy.ro -; , ca experienta lui Fizeau care verifica cu precizie formula lui Fresnel se explica absolut nerelativist prin cuplajul luminii cu campul electromagnetic al mediului dens si transparent prin care trece lumina. La acest cuplaj am ajuns numai dupa ce am gasit structura dinamica a luminii, ca rezultat al ipotezei adoptate. Campul electromagnetic din interiorul substantei il admitem (il constientizam), deoarece admitem, in sanul substantei existenta sarcinilor electrice in miscare, cu campurile insotitoare. In teoria mea campul electromagnetic al substantei este tocmai cel care da densitatea masica a mediului ro. Densitatea masica este si ea o marime pe care fizica actuala nu o lamureste. Am aratat ca la suprafata Pamantului trebuie sa rezulte (sa existe) o anvelopa electromagnetica, din insumarea contributiilor de cp.emg. a tuturor atomilor planetei, fiindca cp. emg nu dispare, nu se anuleaza la suprafata corpurilor, ci se extinde in spatiu cu o atenuare exponentiala. Aceasta anvelopa electromagnetica ar fi raspunzatoare atat de fenomenele electrice din atmosfera cat si de functionarea principiului relativitatii, nepermitand determinare translatiei planetei prin spatial cosmic. (In alta parte am presupus ca anvelopa electromagnetica terestra ar fi insasi campul gravitational al planetei, deoarece in ipoteza mea cp. grv. este cp. emg. de foarte mare frecventa, rezultat din rotatia neutronilor, imaginati ca unde electromagnetice stationare de amplitudine gigantica). Pe de alta parte, comparand formula lui Fresnel cu aceea data de teorema relativista de compunere a vitezelor, pe una si aceeasi directie, se vede ca nu sunt egale si deci duc la rezultate diferite. Fanii TR prin procedee de aproximare aduc formula relativista la egalitate cu formula lui Fresnel. Si pe aceasta baza sustin ca experimentul Fizeau este tot o confirmare a TR. Iar filozofia stiintei ne cere sa admitem doar relatiile verificate de experienta.

Bine ai venit Adriane! Cunosc teoria ta (de pe astrosnoby) si sunt de acord cu ea, in masura in care am inteles-o. Analiza dimensionala pe care ai facut-o este, dupa umila mea parere, una din cele mai sigure analize ce se pot face. Rezultatul pe care l-ai obtinut, egalitatea dintre masa si electricitate, mi se pare corect. Sunt foarte multi cercetatori de acord cu aceasta identitate, dar cel mai bine se poate "vedea" acest lucru din perspectiva eterului.
In privinta anvelopei Pamantului, pe care tu o numesti electromagnetica, e foarte posibil sa fie cauzata de anvelopa de eter. Absolut sigur este ca exista o anvelopa. "Eteristii" recunosc existenta unor anvelope eterice solare, galactice, etc. Recunosc ca in momentul de fata caut prin materialele disponibile dovezile experimentale ale acestor anvelope eterice.
Pe acest forum activeaza persoane mai modeste, care isi recunosc limitele, dar care se bazeaza foarte mult pe confirmarile practice, experimentale. Ca parere personala: nu te mai baza pe exp. M-M deoarece este discutabil si lipsit de implicatii. Chiar fostii colaboratori ai lui Michelson au demonstrat ca exista interferenta la acel tip de experiente si am numit acele lucrari chiar aici pe forum.
Intrucat esti mai specialist, spune-mi , te rog, parerea ta despre formula lui Dokutchaev, q=q_o/2... data de mine cu doua poatari mai inainte. E corecta? La ce experimente se refera? Etc.
Inca odata, bine-ai venit aici pe un forum in care ne respectam unii pe altii indiferent de situatie.

mm!

Regret ca trebuie sa te dezamagesc in legatura cu formula lui Docutcheaev, postata mai sus. Nu pot sa spun nimic, fiindca pana acum, nici nu am citit nici nu am auzit nimic despre ea. Asa ca nu stiu in ce context a fost dedusa, la ce experiente a fost gasita si utilizata. Toata cultura mea fizica are la baza numai manuale si lucrari de popularizare de la noi.

Explicatia pe care am gasit-o pentru rezultatul negativ al experimentului M-M este doar ca raspuns la intrebare pusa de dl Cavasi, undeva pe forum, si nicidecum ca argument pt TE. Ca argumente pt existenta eterului care materializeaza spatiul fizic avem : odata doua realitati fizice care nu pot fi nici ignorate nici respinse, si anume: - translatia fizica si – forta de inertie si apoi doua deductii logice, si anume: -presiunea dinamica si –debitul volumic. Translatia fizica inseamna miscare sprijinita pe un suport material, inseamna (implica, face necesara) interactiunea substantei cu spatiul fizic. Daca nu exista suportul material nu exista translatia (intr-un spatiu gol, intr-un vid absolut nu exista translatie, nu trece nici lumina si nici-o particula si va exista doar un intuneric absolut) si reciproc, existenta translatiei dovedeste existenta suportului, existenta eterului.

Forta de inertie care apare la modificarea nivelului de miscare ca directie si sens, este dovada imediata a existentei eterului. Fizica actuala nu are nici-o explicatie pt aparitia fortei de inertie. Forta de inertie apare la nivelul particulelor elementare. Putem spune ca interfata de interactiune a particulelor elementare cu spatiul fizic, pe durata accelerarii particulelor, se comporta ca o substanta complementara. Odata cu accelerarea particulei, pe aceasta interfata aparand acceleratie, ea se comporta ca o masa egala cu masa particulei, opunand rezistenta la accelerare. Rezistenta care este chiar forta de inertie. (Fiindca am aratat ca masa fie inerta M_i fie gravifica M_g, ca si sarcina electrica q poate fi definita ca produsul dintre o suprafata si acceleratia normala la acea suprafata).

Presiunea dinamica apare la translatia corpurilor prin fluide si este data de produsul:
ρ x v² (v - viteza de curgere a fluidului). Aceasta presiune o gasim si in formula a energiei cinetice (ca si in formula energiei totale de repaus = formula lui Einstein, care este tot energie cinetica), daca inlocuim masa m prin produsul volum x densitate (V x ρ);
W=m x v² =V x ρ x v². Energia data de formula lui Einstein este energia cinetica a fotonilor care apar la anihilarea substantei, adica la convertirea substantei in radiatie el. mag. De aceea ii spune energie totala de repaus a particulelor.

Densitatea ρ care apare in formula este a particulelor sau a fotonilor pentru ca acest(e)ia au masa. Presiunea dinamica p = ρ x v² apare la interactiunea fotonilor sau particulelor cu spatiul fizic materializat de eter. Aceasta presiune este aceea care striveste corpurile in timpul coliziunilor.

Debitul volumic este dat de produsul a trei constante fizice universale:
Q_v = h/c² = h x ε_o x μ_o. Si l-am gasit la structura de masa a electronului. Aceasta relatie arata ca in decursul unei perioade de rotatie (pulsatie) a electronului, structura dinamica a electronului pompeaza un volum de eter egal chiar cu volumul electronului.
V_e = 4 x π x R_e³
Cam acestea sunt argumentele mele care sustin la modul rational existenta eterului cosmic ca material de baza al universului.

Bine ai venit, Adrian şi mă bucur că ai decis asta, pentru că, aşa cum zice şi mm, şi eu cred că ai stofă de cercetător, întocmai ca şi cei de aici care au curajul să creadă altfel decât ceilalţi, au curajul să pună mai multe întrebări decât ceilalţi, au curajul să gândească altfel fără să se sperie de reacţia celor din jur. Ştii că eu am criticat (în sensul bun al cuvântului) teoria ta şi am scos în evidenţă câteva aspecte legate de ea. Dacă vrei s-o rediscutăm, nu ezita s-o expui şi aici, eventual într-o formă îmbunătăţită (în care ai ţinut seama şi de argumentele mele) şi într-un loc potrivit acesteia.

mm a scris:Intrucat esti mai specialist, spune-mi , te rog, parerea ta despre formula lui Dokutchaev, q=q_o/2... data de mine cu doua poatari mai inainte. E corecta? La ce experimente se refera? Etc.

Încerc să-ţi răspund eu la această problemă, mm. Densitatea de sarcină creşte cu viteza exact ca şi masa. De aceea, la viteze mici, se poate aproxima factorul gama care conţine radicalul cu ½ şi astfel apare formula.

Dar să nu uiţi că despre eter nu mă pot pronunţa în mod categoric din moment ce nu are un sens categoric. Nu pot spune că eterul există sau nu există dacă încă nu ştiu ce este eterul. Odată spui că eterul este nimicul, altă dată spui că eterul este materia, etc. E prea multă învălmăşeală aici încât să mă pot pronunţa categoric. De altfel, eu ţi-am spus părerea mea despre eter, dacă acesta este suportul undelor electromagnetice: eterul are densitate şi elasticitate nule, deci existenţa sa este echivalentă cu inexistenţa sa. Aşa că nu văd o acţiune utilă în rezolvarea acestei probleme sau nu văd o problemă clară aici.

Multumesc, Abel, pentru raspunsul clar la intrebarea ce ma framanta. Ma ajuta sa merg mai departe. In ce priveste eterul vad ca nu ai prea multa rabdare cu mine. Ma aflu, in continuare, in faza de documentare (neterminata) si inca nu am tras concluziile referitoare la eter desi am inceput sa-mi cristalizez unele convingeri, cum ar fi cea referitoare la "anvelope de eter" (voi reveni asupra acestui aspect).

Sunt de acord cu tine, Adrian, ca inertia e o dovada in favoarea eterului. Si nu numai. Tocmai pentru a interactiona cu tine pe subiectul gravitatiei am tradus un articol f. interesant pe care il voi reproduce insa la un topic nou: Antigravitatia. Desi gravitatia si antigravitatia sunt unul si acelasi lucru -dupa cum rezulta si din articol- sunt domenii cu abordare diferita si am preferat disocierea lor.

mm a scris:In ce priveste eterul vad ca nu ai prea multa rabdare cu mine. Ma aflu, in continuare, in faza de documentare (neterminata) si inca nu am tras concluziile referitoare la eter desi am inceput sa-mi cristalizez unele convingeri, cum ar fi cea referitoare la "anvelope de eter" (voi reveni asupra acestui aspect).

Acum că ai spus-o cu gura ta că teoria este în lucru, nu pot decât să fiu indulgent şi fericit că eşti pregătit să cauţi calea spre adevăr. Din punctul meu de vedere, sunt atunci din nou atent la ceea ce vei spune despre eter, atent la modul în care ceea ce spui se încadrează printre cunoştinţele clare pe care le avem ca omenire.

mm, vreau sa -ti transmit cu acest mesaj ca in cartea care am alcatuit-o pe seama ipotezei adoptate de mine am un capitol ce se intinde pe doua pagini, in care am incercat sa sintetizez cam toata teoria eterului. nu stiu daca este cazul sa-l postez pe forum, intr-o incercare de clarificare a problemei.

Chiar te rog sa publici aici acele pagini si tot ce ai -sau crezi- despre eter. Este exact topicul perfect pentru asa ceva.
De cand astept eu asa un colaborator! Pofteste!

Cu riscul de a-i obosi pe userii care vor doar articole scurte postez acum acel capitol din lucrare.

Despre eterul cosmic

Eterul cosmic în care pesupunem că sunt suspendate (dispersate) şi pulsează toate structurile dinamice (radiaţii, particule, corpuri microscopice şi macroscopice) a fost imaginat mai întâi de unii filosofi ai antichităţii, a fost preluat de fizicienii vremurilor clasice pentru a explica propagarea luminii şi interacţiunile electromagnetice, şi ulterior a fost renegat de fizicieni contemporani. Trebuie să arătăm că existenţa lui fizică reală este logic necesară pentru explicitarea fenomenelor fizice din univers şi deci trebuiesc postulate atât existenţa lui fizică cât şi proprietăţile lui (doar deduse logic).

1) Acest eter cosmic trebuie asimilat unui fluid macroscopic uniform dens, care umple tot universul (aşa cum a admis Einstein într-o versiune hidrodinamică a relativităţii generale) un fluid perfect, incompresibil, imponderabil, fără frecare internă (fără vâscozitate) şi de aceea insesizabil.
2) Eterul cosmic nu este substanţă (nu este structurat ca substanţa) cum au considerat unii fizicicieni. Adică granulele de eter (ca adevaraţii atomi ai universului) nu au pulsaţie a lor proprie şi prin aceasta eterul nu are masă (este imponderabil) şi deci nu are inerţie, nu are densitate, având doar dimensiunea spaţiului volumic L la a treia . Granulele de eter le presupunem (le imaginăm) ca nişte sfere (bile) de dimensiuni foarte mici încât sunt absolut rigide nedeformabile (aşa cum le-a imaginat Newton), oricât de mare ar fi forţa de strivire (de comprimare) la care ar putea fi supuse în condiţiile universului. Nu putem să spunem dacă granulele (atomii) de eter sunt toate de aceeaşi dimensiune sau sunt de dimensiuni diferite dar le imaginăm ca fiind sferice. Granulele de eter fiind rigide (lipsite de pulsaţie proprie) nu se atrag, nu se resping, ci sunt în atingere şi lunecă unele pe lângă (printre) altele .
3) Ansamblul granulelor de eter (care constituesc fluidul de eter) constitue mediul cvasicontinuu (=vidul cosmic) ca material fundamental al universului, în sânul căruia se desfăşoară (se petrec) toate fenomenele fizice din univers .
4) Eterul cosmic nu interacţionează cu structurile dinamice (radiaţii, particule elementare, corpuri) şi prin aceasta se postulează proprietăţile fundamentale ale eterului de a fi insesizabil de a conserva nealterate structurile dinamice şi nivelul lor de mişcare (de a asigura inerţia lor), şi de a nu opune nici o rezistenţă la translaţia lor prin eter (în vid). Fiind lipsit de masă are densitatea masică nulă în ansamblul lui.
5) Prin asimetria sferei de presiune din jurul particulelor (structurilor dinamice) ce ia naştere datorită proprilor pulsaţii, eterul cosmic determină acceleraţia şi translaţia lor pe direcţia şi în sensul de la polul (zona) cu presiune mai mare, la polul (zona) cu presiune mai mică (fiindcă orice translaţie materială în spaţiul fizic implică dizlocuirea spaţiului dinaintea structurii dinamice a particulei, în sensul şi pe direcţia mişcării).
6) Deoarece translaţia particulelor ca şi a sistemelor de particule (a corpurilor) este determinată de diferenţa de presiune (în eter) între polul anterior şi cel posterior al sferei de presiune din jurul corpurilor pe direcţia de translaţie, putem spune că traiectoriile de mişcare ale planetelor în jurul Soarelui (orbitele planetare
=geodezicele spaţiale statornicite de teoria relativităţii) ar fi locurile geometrice ale punctelor de minimă presiune rezultate din interferenţa câmpului gravitaţional al Soarelui cu câmpul gravitaţional şi cu cel de inerţie al planetelor.

Actualmente este statornicită teza (ideea) că eterul cosmic nu există, teză argumentată prin raţionamente care atribuiesc etrului proprietăţi ale substanţei (masă, densitate, frecare). De asemenea se consideră teoria relativităţii ca o demonstraţie absolută a lipsei eterului. Aici trebuie arătat că teoria relativităţii s-a născut iniţial pentru a explica rezultatul negativ al experienţei lui Michelson, şi ajunge la concluzia că pentru a explica rezultatul negativ al experienţei nu este ne voie de existenţa eterului (căci s-au demonstrat efecte de dilatare-contractare a spaţiului şi a timpului). Dar experienţa lui Michelson s-a făcut plecând de la ipoteza existenţei eterului (care ar antrena lumina în translaţia lui). Dacă în experienţa lui Michelson se consideră că nu există eterul cosmic, atunci nu mai este nevoie de o teorie a relativităţii pentru a explica rezultatul negativ al experienţei. Mai trebuie arătat că în locul eterului cosmic ca suport al undelor şi interacţiunilor electromagnetice fizica actuală pune câmpul electromagnetic (ca formă de existenţă a materiei), câmp care are în fapt aceleaşi proprietăţi ca ale eterului. Adică fizica actuală nu a făcut decât o schimbare de nume.

In legătură cu teoria relativităţii trebiue arătat că ideea genială a lui Einstein într-o vreme când fizicienii căutau un reper (o referinţă) fix(ă) la care să se raporteze toate mişcările corpu-rilor din univers) a fost de a raporta mişcările corpurilor la un reper (o referinţă) mobil(ă) care să statisfacă în permanenţă şi în mod ideal (perfect) principiul inerţiei (adică să prezinte în permanenţă o mişcare uniformă şi rectilinie). Această referinţă inerţială ideală este lumina (unda eletromagnetică, respectiv viteza luminii). De fapt prin postularea constanţei vitezei luminii Einstein postulează că lumina este undă (căci în natură, în univers numai undele prezintă o mişcare rectilinie cu viteză constatntă = viteza de propagare). Viteza luminii în vid dată de formula lui Maxwell, în care apar permeabilitatea magnetică şi permitivitatea electrică aşa zise ale vidului ar putea apărea ca fiind o constantă a vidului (a eterului), dar ea nu este decât o constantă a substanţei structurată specific fotonului în translaţie, (asemenea motorului electric liniar). Constantele epsilon zero şi miu zero se consideră ca fiind ale vidului deoarece determinarea lor s-a făcut în vid pentru a se elimina influenţele perturbatoare (asupra măsurătorilor) ale vecinătăţilor materiale.

Teoria relativităţii ajunge la concluzia că nu este necesară prezenţa eterului pentru explicarea fenomenelor fizice din univers. Dar cand face aceasta afirmatie se refera exact numai la compunerea vitezei lumini cu viteza sistemului in care se face observatia. Şi această concluzie s-a interpretat (sa statornicit) ca o demonstraţie (dovadă) absolută a lipsei eterului. Totodată teoria relativităţii postulează că viteza luminii în vid (Vlv=c ) este independentă de starea de mişcare a sistemului în care are loc emisia (radiaţia) luminii sau a celui în care are loc observarea fenomenului luminos (independenţă evidenţiată clar de efectul Doppler) şi astfel poate fi considerată ca referinţă absolută a mişcărilor din univers. Mai trebuie arătat că un reper al mişcării (al translaţiei) structurilor dinamice este el însuşi o structură dinamică şi prin aceasta raportarea este posibilă.

Eterul cosmic nu are sarcină, masă, densitate, inerţie, căci el este cauza (condiţia existenţei) acestora respectiv pulsaţia structurilor dinamice în sânul eterului). Eterul cosmic nefiind structurat dinamic (neavând o structură dinamică proprie, fiind lipsit de pulsaţie) nu reacţionează în nici un mod cu structurile dinamice şi prin aceasta le conservă. Structurile dinamice interacţionează numai între ele (prin intermediul câmpurilor pe care le autocrează în jurul lor). Prezenţa forţelor de inerţie pe durata mişcărilor accelerate este dovada imediată şi permanentă a existenţei eterului. Inexistenţa eterului în univers înseamnă translaţia (mişcarea) în universul fizic fără un suport material,fara inteactiune cu spatiul fizic, ceeace poate fi doar o idee metafizică. (La fel îngheţarea timpului şi cresterea masei la infint fără vreun raţionament fizic când se ajunge la viteza luminii sunt idei care ţin de domeniul metafizicii).

Am multe de spus in legatura cu caracteristicile eterului pe care le-ai expus aici, adrian. Nu este cazul insa ca sa insist deoarece eterul prezentat de tine aici este un model matematic si lucrezi, dupa aceea, conform lui.

Problemele pe care mi le pun eu rezida in dovezi. Ce dovezi sunt, de ex., ca eterul e alcatuit din .... puncte, sfere mici? Aceasta e una din intrebarile pe care mi le pun. Dovezi in acest sens au prezentat teozofii, clarvazatorii Bessant, Leadbeter s. a. In ceea ce te priveste acest aspect nu te afecteaza. (Preocupare permanenta pentru mine este gasirea "dovezilor", adica a "potrivelilor" dintre presupunerile teoretice si realitate.)

Ma intereseaza in mod deosebit cum poate exista presiune intr-un "gaz" eteric ce nu prezinta nici un fel de reactivitate, inertie, masa, densitate, etc.?

Se pune si intrebarea cum sunt "legate" intre ele corpurile aflate int-un eter cu care nu interactioneaza (decat dinamic, zici tu), caci avem teoria gravitatiei care spune ca permanent toate corpurile se atrag intre ele, chiar daca ele stau pe loc, in plus mai avem si ultimele experiente care au dovedit ca doi fotoni, aflati la distante f.f. mari intre ei ... comunica/interactioneaza.

De acord cu tine in privinta criticilor pe care le aduci TR. Practic, ca sa nu te incurci in ceea ce faci, e bine sa faci abstractie de TR, ea nu exista in realitate. Desigur, formula echivalentei masa-energie e valabila dar asta n-are nici o legatura cu TR.

mm,
Incercând să răspund la întrebările tale realizez iar un articol întins.

Mai întâi trebuie să arăt că nu avem dovezi directe în legătură cu existenţa granulelor de eter, şi asta vine în favoarea celor care resping eterul (fiindcă, spun ei, ceeace nu este palpabil nu există). Am arătat că suntem nevoiţi să postulăm proprietăţile eterului deduse pe cale logică. Translaţia corpurilor cosmice ca şi a particulelor prin vidul cosmic pe care îl identificăm cu eterul şi cu spaţiul fizic, face necesar ca acest spaţiu fizic să fie discontinuu. Un spaţiu fizic continuu nu ar permite translaţiile substanţei, căci ar trebui să fie în permanenţă rupt de particulele în mişcare. Fapt ce ar consuma rapid toată energia lor. Deci spaţiul fizic (=eterul) trebuie să fie foarte fin granulat.

(Diametrul granulelor de eter ar trebui să fie mai mic decât 10 la puterea –26 m, fiindcă pare că sarcina electrică elementară poate să fie comprimată până la acest diametru. Am citit cândva într-o carte de popularizare ca savantul Alexandru Proca ar fi alcătuit o teorie a spaţiului granular).

Granulele de eter ar trebui să fie rigide absolut nedeformabile. Căci dacă ar fi cât de puţin deformabile, între ele ar apărea o frecare, o rezistenţă la lunecare (o vâscozitate în eter). Experienţa arată că forţa de frecare între corpuri, este cu atât mai mică cu cât suprafeţele lor sunt mai netede şi mai rigide.

(Patina lunecă pe gheaţă, fiindcă ambele sunt rigide şi lustruite. La fel bilele rulmentului se rostogolesc uşor pe calea de rulare, fiindcă sunt bine călite şi lustruite şi se deformează foarte puţin. Şi cu cât bilele sunt mai mici ca diametru, cu atât deformarea lor este mai mică, cu atât frecarea lor este mai mică).

Apoi concepţia de gaz eteric nu este tocmai corectă, fiindcă noţiunea fizică de gaz desemnează substanţă rarefiată cu distanţe mari între particulele de substanţă (atomi sau molecule) şi expansivă datorită forţelor repulsive mai puternice decât cele atractive. Mai corect este conceptul de fluid (asemănător lichidelor, unde forţele de repulsie sunt la echilibru cu forţele atractive coezive şi distanţele dintre molecule sunt foarte mici) în care nu există spaţii libere între particulele vecine, ceeace face ca spaţiul fizic să fie cvasicontinuu.

Presiunea care apare în fluidul eteric apare numai în jurul particulelor elementare, se datorează pompajului de eter al acestora şi este de tip hidrodinamic, adică este datorată circulaţiei eterului şi nu poate prezenta simetrie sferică. Pompajul eterului înseamnă pompajul spaţiului fizic. Pompajul eterului dintr-o zonă crează în spaţiu un gol, o depresiune, care se răsfrânge chiar asupra sursei. Acolo unde se întâlnesc curenţi de eter în sensuri opuse, viteza de pompare a eterului (a spaţiului) este mai mare, acolo apare depresiunea, acolo va aluneca particula, acolo este îndreptată forţa. De la particule pleacă unde longitudinale de presiune în eter. Din interferenţa undelor de presiune la suprafaţa particulelor, apar forţele care acţionează asupra particulelor şi sistemelor de particule. Măsura pompajului de eter este măsura ancorării dinamice a substanţei în spaţiul fizic şi este dată de masa substanţei. Interferenţa undelor de presiune pe interfaţa particulelor cu spaţiul fizic, asigură legătura dinamică a particulelor în sânul sistemelor de particule (nuclee, atomi, molecule, macrocorpuri) cât şi între sisteme. În spaţiul cosmic legătura dintre corpuri este realizată de câmpul gravitaţional.
Am arătat într-o “ ipoteză asupra sursei câmpului gravific “ că acest câmp ar trebui să fie alternativ de potenţial dublu faţă de al sarcinilor electrice şi de densitate mult mai mare decât în cazul câmpurilor electrice. Acest câmp ar prezenta simultan o componentă atractivă (legată de presiunea electrică din formula lui Poynting) şi o componentă repulsivă (legată de presiunea magnetică din aceeaşi formulă).

Este foarte bine ca ăi pus exponenţi la termenii din relaţii. Dar trebuie să semnalez că a scăpat o greşală care ar trebui remediată, dacă se poate. La debitul volumic raportul h/c nu este cu totul la pătrat, ci numai numitorul c este la exponent 2

"Patina lunecă pe gheaţă, fiindcă ambele sunt rigide şi lustruite." scris de gheorghe adrian Astazi la 12:57

Datorita suprafetei mici de contact,intre lama patiei si ghiata avem o presiune suficient de mare icat ghiata se topeste si asta inlesneste alunecarea.

Am modificat, acum e h/c²
Am inteles , dupa raspunsurile tale, Adriane, ca folosesti un concept (teoretic) de eter si care iti justifica formulele pe care le-ai gasit/promovat. Sunt de acord si nu voi nega sau critica ceva. Adica sunt de acord cu ipotezele ca granulele sunt f.f. mici, lustruite, incompresibile, etc., adica cu toate aceste postulate, daca ele te-au condus la rezultatele pe care le ai. Totusi, intrucat am dobandit o deformatie de gandire de-a lungul vietii, ignor "constructiile logice teoretice" prea lungi sau care nu pot fi dovedite ori pe care nu le inteleg. Multe din spusele tale din ultima postare se "incadreaza" aici. Sper ca m-am facut inteles si nu-mi vei lua in nume de rau acest lucru.

Cu toate acestea, eu pun foarte multa baza pe rezultatele tale, adica pe formulele ce le-ai obtinut. De ce le consider rezultate? Pentru ca ele "se potrivesc" cu experienta stiintifica acumulata deja iar faptul ca ai interpretari diferite le face si mai interesante. Cred ca aceasta este calea colaborarii constructive, si, daca esti de acord, o sa-ti pun o multime de intrebari referitoare la aceste "rezultate".

Cred ca nu mi-ai dat un raspuns satisfacator la intrebarea: cum apare presiunea daca eterul nu interactioneaza cu corpurile. Dar nu e obligatoriu acest raspuns. Ma refeream la "rezistentele" de tip hidrodinamic pe care le folosesti si care exista intr-un fluid banal tocmai datorita frecarilor interne din lichid sau, altfel spus, datorita interactiunilor dintre particulele fluidului.

mm,
Sigur că nedumerirea ta în legătură cu apariţia presiunii pe suprafaţa particulelor este o chestiune serioasă, iar o încercare de clarificare, necesită tot un expozeu întins.

Trebuie să precizez de la bun început că particulele nu interacţionează doar cu eterul static nemişcat, sau în curgere uniformă, ci interacţionează numai cu eterul aflat în mişcare accelerată. Eterul pompat de particule are numai mişcare accelerată, nu are nici-odată mişcare uniform rectilinie.

Presiunea care apare la suprafaţa unei particule, este dată de produsul dintre acceleraţia de la suprafaţa particulei şi acceleraţia curentului de eter.

(În sistemul bidimensional al mărimilor fizice, presiunea este definită ca produsul a două acceleraţii sau acceleraţie la puterea a doua. S.B.M.F. apare ca prima consecinţă logică a ipotezei identităţii dimensionale între sarcina electrică şi masa sau sarcina gravifică ).

In fluidele reale, cunoscute, mişcarea se transmite prin frecare de la corp la straturile adiacente, şi astfel mişcarea curentului de fluid se însumează cu mişcarea corpului. În fluidele reale presiunea este dată de impulsurile moleculare normale la suprafaţa corpurilor. Pe partea unde viteza fluidului este mai mare componenta normală a impulsurilor cinetice moleculare este mai mică şi presiunea este mai mică (adică apare o depresiune) decât pe partea opusă unde viteza fluidului fiind mai mică, impulsurile normale sunt mai mari şi presiunea este mai mare. Diferenţa de presiune de pe cele două părţi face ca sensul forţei portante să fie îndreptat către zona cu viteza mare de circulaţie a fluidului. (Asa se întâmplă la elicii şi la aripile portante).

În fluidele perfecte, cum este cazul eterului cosmic, depresiunea în spaţiul fizic apare acolo unde curenţii de eter circulă în sensuri contrare şi astfel eterul (spaţiul, volumul) este pompat cu viteză mult mai mare, generând apariţia depresiunii (a golului în spaţiu).

Iar sensul forţei portante este îndreptat de la particulă spre zona de întâlnire a curenţilor contrari. În fluidele perfecte, circulaţia straturilor adiacente în sensuri contrare este perfect posibilă, fiindcă nu există frecare între ele. Tot la curgerea fluidelor perfecte apare şi paradoxul lui D'Alambert, care arată că trebuie să apară o depresiune (respectiv o forţă cu sens invers curentului) chiar pe faţa îndreptată în contra curentului

Foarte interesanta observatie: presiunea e acceleratie la patrat! Da, mi-amintesc ca ai dedus-o in formulele tale.

Diferenţa de presiune de pe cele două părţi face ca sensul forţei portante să fie îndreptat către zona cu viteza mare de circulaţie a fluidului. (Asa se întâmplă la elicii şi la aripile portante).

Si aici e o circulatie accelerata a aerului pe extradosul aripii.

Am punctat: "interactioneaza numai cu eterul accelerat"
Revin la citatul acesta:Principala greseala in cercetarea eterului a constat in urmatoarele: Experientele Michelson au vizat o viteza relativa intre corpuri si spatiu. Totusi, acceleratia relativa dintre corpuri si spatiu ar fi trebuit sa fie cautata. [Excelenta afirmatie! Atentie, Abel!] de la adresa:
https://cercetare.forumgratuit.ro/teoria-eterului-f24/antigravitatia-t159.htm#2017
Aici autorul, Gaponov, face practic aceeasi afirmatie: acceleratie relativa intre corpuri si spatiu. Confirma daca esti de acord, daca simti ca e aceeasi idee.

În fluidele perfecte, cum este cazul eterului cosmic, depresiunea în spaţiul fizic apare acolo unde curenţii de eter circulă în sensuri contrare şi astfel eterul (spaţiul, volumul) este pompat cu viteză mult mai mare, generând apariţia depresiunii (a golului în spaţiu).

Nu pot sa-mi imaginez acesti curenti diferiti de eter, probabil te referi la o figura ce-ai publicat-o deja. Ar fi bine sa ne dai o lista cu linkurile in care gasim formulele tale. [Banuiesc ca sunt aceleasi de pe astronomy.]

Imi place afirmatia ta ca forta portanta e indreptata spre "zona de intalnire a curentilor contrari". Si nu intre corpuri! Asta imi aminteste de afirmatia lui Newton care n-a spus: "corpurile se atrag" ci ca au tendinta de-a se indrepta spre un centru comun (de rotatie). Crezi ca e acelasi lucru ce zici tu aici cu ce zicea Newton? Spune-mi parerea ta.

"presiunea este definită ca produsul a două acceleraţii sau acceleraţie la puterea a doua."Este aceasta definitie general valabila?Se poate aplica in dinamica fluidelor?

Gasesc un numar impresionant de cercetatori (rusi) ce lucreaza "neoficial" la studierea eterului fizic, real si a proprietatilor sale. Unul din aceasta multime: Dr. V. A. Atsukovsky, Dugina st., 6-14, Gukovsky town, Moscow region, 140187 Russia.

Un citat din articolul la care am acces:
"Daca in 1880-81 si 1886-87 A. Michelson si E. Morley realmante nu au obtinut rezultate pozitive in cautarile lor, a "vantului eteric", mai apoi, in 1901-1905, E. Morly in noul sau experiment (cu avizul lui Michelson) a gasit o viteza a vantului eteric de 3 km/s. Si in 1921-1925, D. K. Miller a facut masuratori a vantului eteric pe muntele Mount Wilson [scuzati repetitia], la 1.800 m deasupra nivelului marii. Aici el a gasit o valoare de 10 km/s, a vitezei vantului eteric. E interesant ca Michelson insusi, mai tarziu, in 1929, impreuna cu F. Piece si F. Pirson, a repetat experienta si a gasit o viteza a vantului eteric de 6 km/s, in acelasi loc (conditiile experimentului au fost schimbate). Dar pe atunci TRS avea pozitii solide in stiinta si fizicienii de frunte [ce conduceau] respingeau toate rezultatele pozitive obtinute asupra vitezei vantului eteric."

Articolul dovedeste -in secundar- si inteligenta autorului care spune:
"Dependentele matematice "comune" in TR si mecanica cuantica au primit statutul de adevar absolut [subl. mea] si toate noile teorii sunt verificate la conformitatea cu ele [cu dependentele]. Aceste teorii sunt aruncate daca nu sunt conforme".

Am reprodus aceste citate in special pentru Abel, poate ii crede pe altii daca pe mine nu. Scopul principal pentru care m-am oprit la acest articol, si la acest autor, este unul utilitar. Spre surprinderea mea aici am gasit proprietatile eterului, tabelar si valoric. S-ar putea, Adriane, ca sa te intereseze. In orice caz, te rog sa verifici, din ce sti tu, valabilitatea valorilor sau/si eventualele tale comentarii.

[Deoarece nu se disting cifrele din tabel, Adrian, fa click stanga pe tabel; dupa care acelasi tabel va apare in ImageShack; sub el e cu + un "buton" pe care facand click stg., tabelul se mareste si se citeste extrem de clar tot ce contine]

mm a scris:Articolul dovedeste -in secundar- si inteligenta autorului care spune:
"Dependentele matematice "comune" in TR si mecanica cuantica au primit statutul de adevar absolut [subl. mea] si toate noile teorii sunt verificate la conformitatea cu ele [cu dependentele]. Aceste teorii sunt aruncate daca nu sunt conforme".

Am reprodus aceste citate in special pentru Abel, poate ii crede pe altii daca pe mine nu.

Experimentul este foarte sensibil la variaţii, deci valorile mici observate nu sunt relevante. Ca să înţelegi o dată pentru totdeauna asta, aminteşte-ţi că Pământul nu se deplasează doar faţă de Soare cu 30 km/s, ci se deplasează împreună cu Soarele cu încă vreo 200 km/s. Ce să mai zicem dacă punem la socoteală şi mişcarea Galaxiei prin Univers? E totul atât de clar! Viteza luminii este una specială în Univers! Cei care nu au aprofundat acest aspect, n-au decât de pierdut!

Nu au nici o relevanta nici miscarile invocate de tine: a Pamantului fata de Soare, stele, Galaxie, Univers...
- Odata pentru ca e o presupunere ca aceste miscari ar avea vreo legatura cu exp. de "tip" Miller si Morly.
- Al doilea, pentru ca s-au masurat niste valori pe care nu le putem numi "mici" -asa cum incerci sa sugerezi- deoarece sunt comparabile cu viteza I-a cosmica. Daca tu postulezi ca aceste valori, 1) sunt "mici" si 2) sunt nerelevante, te priveste personal. In stiinta, si-n special in tehnica, nu ne jucam cu masuratorile, nu le declaram nerelevante, ci le consemnam ca atare.

mm a scris:Nu are nici o relevanta nici miscarile invocate de tine: a Pamantului fata de Soare, stele, Galaxie, Univers...

Au relevanţă. Pentru că Pământul se mişcă împreună cu Soarele, iar experimentele de tip Michelson şi Morley au avut ca scop decelarea mişcării Pământului faţă de eterul presupus imobil. Imobil faţă de cine? Cu ce drept postulezi tu că eterul ar trebui să fie imobil faţă de Soare şi nu faţă de Galaxie?

- Odata pentru ca e o presupunere ca aceste miscari ara avea vreo legatura cu exp. de "tip" Miller si Morly.

Dimpotrivă, e o presupunere tocmai această afirmaţie a ta, deci e o presupunere că mişcarea Pământului faţă de Galaxie nu ar avea vreo legătură cu experimente de tip Michelson şi Morley. Doar ecuaţiile lui Maxwell trebuie să fie valabile şi faţă de Galaxie, nu doar faţă de sistemul solar.

- Al doilea, pentru ca s-au masurat niste valori pe care nu le putem numi "mici" -asa cum incerci sa sugerezi- deoarece sunt comparabile cu viteza I-a cosmica.

Nu sunt mici faţă de vitezele cu care ne deplasăm noi, dar sunt mici faţă de viteza cu care se deplasează Pământul prin Galaxie.

Abel, sa nu ma intelegi gresit. Eu pun pret numai pe ceea ce se poate masura. In sens mai larg, pe ceea ce se poate verifica. Nu postulez nimic. Recunosc si altii ca TR nu poate fi verificata decat ... in Cosmos, la distante [cat] mai mari. Adica unde nu ajungem; cu mine nu tine figura asta.
Tu te joci cu tot felul de presupuneri ca si cand ar fi adevarate, ori acest lucru e permis numai daca recunosti ca e o situatie tranzitorie (de judecata, gandire) care va trebui sa fie validata de masuratori, candva. Numai atunci vor deveni afirmatii, dupa validarea in realitatea fizica. In teorie ai dreptate, e valabil ce spui, eu nu te contrazic la teorie ci la practica. Credeam ca facem aceasta distinctie. Suntem cam off-topic.

MICHELSON-MORLEY HOAX, ETHER MEASUREMENTS, PANGEA PARADOX:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=30499.msg1007036#msg1007036

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=30499.msg1007763#msg1007763


RUDOLF HESS/BROTHERHOOD OF THE BELL/PROJEKT KRONOS (cea mai secreta operatiune a societatilor Thule/Vril):

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=30499.msg976837#msg976837


HIGGS BOSON/ULTIMATE MODEL OF THE AETHERIC ATOM (noi detalii, updated/improved version of my messages here):

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=30499.msg972186#msg972186


DISCUTIA DINTRE SANDOKHAN SI INGINERI/FIZICIENI AMERICANI/BRITANICI, BAROMETRIC PRESSURE PARADOX, GRAVITY/ANTIGRAVITY/NEWTONIAN PRESSURE GRAVITY:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=39823.msg1000770#msg1000770


EQUAL TEMPERAMENT FORGERY/AETHER MUSICAL THEORY/PYTHAGOREAN COMMA PARADOX/INFINITE CIRCLE OF FIFTHS:

http://www.breakingopenthehead.com/forum/showthread.php?t=4660

http://www.breakingopenthehead.com/forum/showpost.php?p=30829&postcount=5

http://www.davidicke.com/forum/showthread.php?t=10283 (formidabil)

In China the ratio 2:3 is yang and the ratio 3:4 is yin and this is the same as in the law of Pythagoras with the Tetrad: 1:2:3:4. As the resonance of higher frequency occurs the pitch has decreased in proportion of natural numbers. We learn this as the harmonic series: 1:2 is the music interval for the octave. 2:3 is the perfect fifth. 3:4 is the perfect fourth. 5:4 is the major third. In fact the complete 12 notes of the music scale can be created just from the perfect fifth interval as the ratio 2:3. This is called "the circle of fifths" in the West: C-G-D-A-E-B-F#-C#-G#-D#-A#-E#(F)-C. Another way to understand this concept is that C-G is 2:3 but G-C is 3:4. In other words nonwestern music violates the equipartition principle that is the foundation of Western science and nonwestern music creates an infinite "spiral of fifths" resonating from the tetrad: 1:2:3:4.

The problem actually began when the comma of Pythagoras was first repressed originally as the only acceptable expression for logic and analysis (examined further below). The third was not determined by Pythagoras as the ratio of 64:81, as Cazden incorrectly states, but as arising from the natural refinement of free and infinite vibrations. The third originates directly from the Pythagorean proportional spiro-vortex law of growth and harmony, clarifying that the basic harmonic principles are not isolated tonalities or static. Western music theory stems from the Pythagorean principles as the inaccurate repressed circle of fifths demonstrates, a concept that is still overtly used to not only construct the diatonic scale but to analyze key transitions.

(pentru moment atat, am la dispozitie peste 25 de lucrari pe aceasta tema)

FOTONUL: STIINTA SAU FICTIUNE?

www.wbabin.net/science/schreiber12.pdf (demonstratie superba despre faptul ca NU EXISTA nici un fel de fotoni, concept inventat la disperare pentru a ascunde sursa adevarata a luminii, o documentatie exceptionala, a must read pentru orice fizician serios)

INEXISTENTA GENERAL/SPECIAL THEORIES OF RELATIVITY, cea mai formidabila bibliografie, demonstratii complete:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=39372.msg982142#msg982142

Geocentric stellar parallax/aberration/Airy's experiment:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=39116.msg986695#msg986695


Mesajul meu de pe FE, ce este lumina, densitatea celor patru feluri de aether:

In order to fully understand what an atom actually looks like please read:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=30499.msg967040#msg967040

This is the actual configuration of a subquark (tachyon):

http://kendalastronomer.files.wordpress.com/2009/05/anu.jpg

We have a central column (the neutral part) which consists of a stream of Higgs bosons; these bosons, according to their vibrational speed, constitute what we call magnetism, light, levitation.

We also have two large groups of outer strings (the caduceus principle), made up of seven spirals each; seven ascending spirals, seven descending spirals (electricity, telluric currents, radiowaves, infrared waves, UV waves); this is the ACTUAL unified field theory.

There are four kinds of ethers (density):

E1 (anu): sub-quark level particles

E2: quark-level particles

E3: vector (spinning) and scalar (non-spinning) mesons

E4: protons

What these look like: http://www.alliancesforhumanity.com/matter/matter.htm

That is why the conspirators had to invent a very complicated theory (space-time, relativity) in order to hide these facts; they also created the concept of the photon, which does not actually exist at all.


MINKOWSKY SPACE TIME HOAX:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=39823.msg1004830#msg1004830


MODIFICAREA FORTEI GRAVITATIONALE:

Albert Einstein,Relativity, The special and the general theory, 11th ed., 1936, p.64:

In contrast to electric and magnetic fields, the gravitational field exhibits a most remarkable property, which is of fundamental importance ... Bodies which are moving under the sole influence of a gravitational field receive an acceleration, which does not in the least depend either on the material or the physical state of the body.

But in fact gravity can be influenced by electricity, as was demonstrated by Dr. Francis Nipher in a series of famous experiments:


http://www.rexresearch.com/nipher/nipher1.htm

The relationship between gravitation and the electric field was first observed experimentally by Dr. Francis Nipher of France. Dr. Francis Nipher conducted extensive experiments during 1918, on a modified Cavendish experiment. He reproduced the classical arrangements for the experiment, where gravitational attraction could be measured between free-swinging masses, and a large fixed central mass. Dr. Nipher modified the Cavendish experiment by applying a large electrical field to the large central mass, which was sheilded inside a Faraday cage.When electrostatic charge was applied to the large fixed mass, the free-swinging masses exhibited a reduced attraction to the central mass, when the central mass was only slightly charged. As the electric field strength was increased, there arose a voltage threshold which resulted in no attraction at all between the fixed mass and the free-swinging masses. Increasing the potential applied to the central mass beyond that threshold, resulted in the free-swinging masses being repelled (!) from the fixed central mass. Nipher's conclusion was that sheilded electrostatic fields directly influence the action of gravitation. He further concluded that gravitation and electrical fields are absolutely linked.

How I Control Gravity de Dr. Townsend Brown:

http://www.rexresearch.com/gravitor/gravitor.htm

A.N. Kozyrev gyroscope experiments:

http://divinecosmos.com/index.php?option=com_content&task=view&id=95&Itemid=36 (also contains an account of Bruce DePalma's spinning ball experiment)

MM!



Eu am explicat
rezultatul experimentului de tip Michelson, prin cuplajul luminii cu campul
electromagnetic terestru, solidar cu Pamantul. Structura dinamica a fotonului
dedusa pe baza concluziilor la care duce identitatea dimensionala masa-sarcina,
mi-a permis sa dau o explicatie neeterica si nerelativista formulei lui
Fresnel. Formula lui Fresnel este verificata cu exactitate in experimentele de
tip Fizeau (adica se bazeaza pe masuratori) si incearca sa explice viteza luminii prin mediile transparente in
miscare (in translatie), prin antrenarea partiala a eterului (vazut ca mediu de
propagare a luminii) de catre mediul transparent in miscare. Si in
experimentele de tip Fizeau apare cuplajul luminii cu campul electromagnetic
terestru. Am concluzionat ca existenta anvelopei electromagnetice terestre
asigura functionarea principiului relativitatii. Adica nu permite determinare
miscarii (translatiei) Pamantului prin spatiul cosmic, prin nici-un fel de
experienta, nici din mecanica, nici din optica, nici din electrodinamica. Am
imaginat un experiment pentru demonstrarea existentei campului electromagnetic
terestru. Compararea formulei lui Fresnel cu aceea data de TR asupra compunerii
vitezelor in sisteme de referinta diferite, arata ca cele doua formule nu sunt
egale si deci duc la rezultate diferite. Aceste chestiuni sunt postate in
format pdf pe -astronomy.ro-la –teorii alternative-; articolele –Formula lui
Fresnel- si (la sfarsitul paginii) –Adaus la formula lui Fresnel-; la linkul de
mai jos.



http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=32382#32382



Pentru trecerea
luminii prin medii dense si transparente am un fisier inca nepostat. Fiind
chiar lucrari de cercetare, ar fi oare cu rost sa postam acele articole in
pagina forumului?.