Modalități de punere în evidență experimentală a eterului

Rezumarea primului mesaj :

Eu personal n-am o problemă așa mare cu eterul acesta, dar mă gândesc totuși la cum s-ar putea pune bazele unui experiment prin care s-ar putea stabili existența unui posibil eter pentru a închide odată pentru totdeauna acest subiect.

În primul rând, ce este eterul, sau cel puțin cum trebuie interpretat acest eter ca și mediu de propagare a luminii ?

Dacă să presupunem că lumina are un mediu propriu prin care se deplasează și față de care are viteză constantă, iar sursa de lumină se deplasează prin eter, atunci lumina își modifică valoarea vitezei și direcția față de sursă, păstrându-și-o față de eter.
Printr-un experiment folosind principiul unui interferometru clasic, ce are brațe perpendiculare și oglinzi semitransparente care reflectă parțial lumina dirijând-o pe direcții perpendiculare, nu se va putea niciodată pune în evidență faptul că lumina se propagă printr-un mediu propriu, aflat în mișcare relativă față de sursă prin principii Galileiene, indiferent de sensibilitatea detectorului.

Pentru că apar situații care nu știm dacă pot sau nu afecta interpretarea concluziei experimentului.

La un moment dat în ecuații va trebui să înlocuim valorile vitezelor pe care presupunem că le cunoaștem, iar în cazul luminii, dacă principiul de calculare a valorii vitezei luminii determinată experimental este același principiu aplicat și într-una din schemele logice ale construcției interferometrului, atunci nu este rațional să calculăm diferit viteza luminii, față de modul în care a fost dedusă experimental, independent de interferometru.
În celălalt caz, cel perpendicular, apare o compunere vectorială a vitezelor, de unde ar trebui să rezulte faptul că viteza luminii pe laturile triunghiului ca și traiectorie descrisă de lumină, trebuie să fie diferită de c, ceea ce poate modifica substanțial eventuale interferențe prezise de ecuații.
Dar ideea logică a punerii în evidență a unui eter fix față de care și prin care lumina se propagă, trebuie să aibă și poate fi pus în evidență doar prin același principiu determinat de transformările Galilei.
Nu știu cât de plauzibil este, dar eu propun o modalitate ușor diferită, care are un suport logic mult mai solid, ușor de verificat și observat.
Desigur, orice alte idei sunt binevenite, ca să clarificăm odată pentru totdeauna treaba cu eterul.

Această modalitate de construcție a unui dispozitiv capabil să detecteze existența unui eter este bazată pe premiza că sursa de lumină este în mișcare relativă față de eter, dar care elimină cea mai pare parte din incertitudinile ce pot apărea în urma unor greșeli de calcul matematic ce survin în stabilirea cu exactitate a valorilor vitezelor care trebuie ulterior înlocuite în calcul, precum și necesitatea unui detector extrem de sensibil.

Eu propun un experiment care să ia în calcul doar situația în care lumina este reflectată pe o direcție perpendiculară pe vântul eteric, cu diferența că în loc de a folosi doar două oglinzi semitransparente să se folosească mai multe oglinzi semitransparente aliniate pe direcția reflectată, caz în care prin logica transformărilor Galilei ar trebui ca lumina să urmeze traiectorii descrise de laturile unor triunghiuri.
O expunere sumară pentru schema logică a unui asemenea dispozitiv ar trebui să fie asemănătoare cu cea prezentată în animația de mai jos :


După cum observăm, printr-un asemenea experiment, putem pune în evidență devierea luminii de către un eventual vânt eteric fără a fi nevoiți să cunoaștem cu exactitate vitezele luminii și a deplasării sursei prin eter, precum și faptul că dispare necesitatea unui detector extrem de sensibil.

Efectiv trebuie să avem un detector care să ne permită să observăm dacă apare o liniuță cu o lungime mai mare decât diametrul fasciculului trimis de la sursă.
Dacă apare, singura cauză posibilă este devierea luminii de către un vânt eteric.
Dacă există un vânt eteric, evident, există un eter, față de care sursa de lumină se deplasează cu o anumită viteză.

Un asemena experiment nu necesită nici cheltuieli materiale foarte mari, fiind chiar foarte simplu de realizat.
Ce părere aveți ?
Cum vi se pare schema logică ?
Sau poate aveți și voi alte idei prin care să stabilim o dată pentru totdeauna acest misterios subiect.

Atomii de gaz ramasi in cilindru, au fost ionizati,dupa care au fost atrasi de peretii cilindrului, iar electronii liberi, la randul lor s-au pierdut in masa de sticla. La lampile de radio uzate se observa oglinda metalica depusa pe sticla datorita consumarii catodului in timp. Chiar si electronii liberi din interiorul tubului se depuneau in dreptul ferestrelor lasate de elementele interioare (anod,grile), pe peretii lampii de radio. Nu cred ca acest experiment dovedeste prezenta vidului ca fiind un mediu continuu, pentru ca vidul sta in tubul de sticla cum sta apa in navodul pescarului. Tubul de sticla era o bariera doar pentru atomii de gaz, nu si pentru neutrino, fotoni, bosoni, necum pentru ceia ce numim ether, sau vid.

Razvan a scris:Ce, e atât de greu să-ţi susţii propriile afirmaţii printr-un model coerent descris matematic?

Celor blocaţi mental nu le plac subiectele coerente, ci acelea în care văd rost de miştocăreală. Aşa că, în momentul în care pe acest forum apare un „model coerent descris matematic”, lumea începe să tacă.

Razvan a scris:

...apariția efectului Doppler este cauzată de mișcarea sursei care emite undele, față de mediul de propagare a undelor.

Efectul Doppler e cauzat de mişcarea sursei faţă de un observator, nu faţă de mediul de propagare.

Da, dar doar dacă mediul prin care se propagă undele sunt în mișcare față de observator și în repaus față de sursă.
Dacă nu, iar observatorul este în repaus față de mediul prin care se propagă undele, atunci

Razvan a scris:Efectul Doppler e cauzat de mişcarea sursei faţă de un observator

,
precum și faţă de mediul de propagare .

Dar efectul Doppler nu vorbește numai despre acest aspect.

Daca te afli in cabina unui supersonic, sunetele care vin din spatele avionului nici nu le auzi, pe cand sunetele care vin don fata avionului vor avea o frecventa crescuta datorita efectului dopler, dat de viteza observatorului aflat in avion. Insa o parte din efectul doppler se poate produce si datorita vitezei vantului care poate fi in dorectia sau in sens invers deplasarii avionului. Tot astfel si in univers informatiile despre inflatia acestuia pot fi eronate ca urmare a unui efect de deplasare a vidului cosmic.

Astazi, privind si analizand umbra, mi-a venit o alta idee despre cum s-ar putea pune in evidenta devierea laterala a luminii.

Presupunem ca avem un dispozitiv rotativ, adica ce se poate roti in jurul axei proprii cu viteza mare, iar in centru o sursa de lumina care emite un fascicul luminous din centru spre exterior, ca o raza a unui cerc, ce are un anumit diametru cunoscut, si care se invarte odata cu acest dispozitiv.

In momentul in care dispozitivul este in repaus se fixeaza un obiect in calea fasciculului de lumina, ce are latimea sau diametrul egal cu al fasciculului de lumina, astfel incat lumina sa nu ajunga pe o oglinda coliniara cu fasciculul si acest obiect, producandu-se astfel o umbra, iar lumina nu ajunge pe oglinda.

In momentul in care dispozitivul incepe sa se roteasca cu viteza mare, daca lumina ar suferi o deviere laterala, ceea ce ar si trebui sa se intample daca raza de lumina se propaga in linie dreapta, pe oglinda ar trebui sa se vada lumina, iar cand dispozitivul nu se afla in miscare de rotatie nu trebuie sa se vada lumina pe oglinda (sau orice alt obiect), datorita corpului pus in calea fasciculului emis catre oglinda.

Daca pe oglinda se vede lumina, inseamna ca lumina a suferit o deviatie laterala.
Oricum ar fi, printr-un asemenea experiment trebuie obligatoriu sa se vada lumina pe oglinda, pentru ca lumina se propaga in linie dreapta.
Daca nu se observa, iar dispozitivul este construit de asa natura astfel incat in urma calculelor teoretice lumina trebuie sa depaseasca obstacolul ajungand pe oglinda, atunci inseamna ca lumina s-a curbat, fenomen similar cu cel observant in camp gravitational.

Experimentul poate fi destul de util, fie pentru a pune in evidenta devierea laterala a luminii, fie pentru a intelege mai bine de ce se curbeaza lumina in camp gravitational.

Si ce dovedeste acest lucru? Din moment ce raza de lumina poate fi considerata ca o insiruire de puncte ce reprezinta fotonii, este normal ca rotind sursa de lumina sa apara o curbura a traiectoriei, asa cum te-ai roti cu un furtun din care curge apa, si aparent ti se pare ca jetul de apa se curbeaza, deoarece fiecare molecula paraseste furtunul din alta pozitie unghiulara ca rezultat al rotirii.

virgil a scris:Si ce dovedeste acest lucru? Din moment ce raza de lumina poate fi considerata ca o insiruire de puncte ce reprezinta fotonii, este normal ca rotind sursa de lumina sa apara o curbura a traiectoriei, asa cum te-ai roti cu un furtun din care curge apa, si aparent ti se pare ca jetul de apa se curbeaza, deoarece fiecare molecula paraseste furtunul din alta pozitie unghiulara ca rezultat al rotirii.

Nu stiu daca ai inteles exact ce am vrut sa spun !
Imagineaza-ti ca ai un motor electric normal pe axul caruia atasezi o panza/placa circulara plata.
Pe aceea placa lipesti/atasezi un dispozitiv in felul urmator.
Atasezi in centrul placii un pointer laser sa spunem, care emite un fascicul de lumina dinspre centrul placii spre exteriorul acesteia, ca raza unui cerc.
Pe directia fasciculului, spre exteriorul placii, atasezi o oglinda, sau un obiect pe care sa se poata observa punctul de lumina al fasciculului.
Intre aceasta oglinda si pointerul laser atasezi un corp opac, care sa nu permita trecerea luminii, astfel incat atunci cand motorul nu se invarte, fasciculul de lumina sa loveasca acest corp opac si sa nu ajunga pe oglinda dinspre exteriorul placii.
In momentul in care pornim mototrul si incepe sa produca placii atasate, implicit acelui dispozitiv atasat, o miscare de rotatie, ca si in cazul unui sistem centrifugal, printr-o eventuala deviere laterala a luminii ar trebui ca pe oglinda exterioara sa fie vizibila lumina emisa de pointerul laser, pentru ca lumina are nevoie de un anumit interval de timp pentru a ajuge de la pointer la oglinda, iar in acest interval de timp, datorita vitezei tangentiale a oglinzii si a corpului pozitionat intre oglinda si pointer, se va deplasa in sensul de rotatie.
Daca fasciculul de lumina emis de pointer se deplaseaza in linie dreapta, evident, in timpul miscarii de rotatie a placii, lumina trebuie sa ramana in urma obiectului care in repaus impiedica lumina sa ajunga la oglinda.
Daca in timpul miscarii de rotatie a dispozitivului se observa lumina pe oglinda, inseamna ca lumina a suferit o deviere laterala.

In cazul experimentului M-M este situatia in care fasciculul este reflectat de la oglinda centrala catre oglinda pe directia perpendiculara pe vantul eteric.

In acest dispozitiv centrifugal, simulam efectiv in laborator un fel de vant eteric artificial.
Daca ajunge lumina pe oglinda exterioara inseamna ca intr-adevar, lumina sufera o deviere laterala si este suficient sa demonstreze si sa puna in evidenta faptul ca lumina isi pastreaza directia de propagare indiferent de directia de miscarea sursei.

Daca nu se observa lumina pe oglinda exterioara, inseamna ca lumina s-a curbat, ea lovind tot timpul obstacolul dintre pointer si oglinda, dar un obstacol care este in miscare fata de pointerul ce emite fasciculul de lumina.
Daca lumina se curbeaza, inseamna ca lumina nu se curbeaza numai in camp gravitational, ceea ce ar putea insemna ca pot exista cauze comune/similare pentru care lumina ajunge sa-si curbeze traiectoria si poate chiar o legatura intre gravitatie si forta centrifuga.
Asta daca este complet justificata aceasta curbare a traiectoriei luminii, pentru ca ar mai putea fi o cauza pentru care lumina nu ajunge pe oglinda si nici nu se curbeaza.

Raza de lumina inseamna mai mult de un foton. Nu degeaba ti-am dat exemplul cu furtunul de apa. In exemplul tau, cum crezi ca poti antrena eterul ca sa simulezi vantul eteric? Vrei sa spui ca rotesti dispozitivul si eterul sta pe loc, dar si fotonul odata emis, nu mai are nici o legatira cu sursa, sau cu dispozitivul tau. De altfel dimensiunile dispozitivului nici nu ti-ar permite sa observi ceva tinand cont de viteza luminii. Pentru simplificare ia exemplul a doi fotoni emisi consecutiv la o distanta de timp, fiecare avand o alta pozitie unghiulara la emisie.

Deci din punctul tau de vedere ar trebui sa vedem lumina pe oglinda sau nu ?

virgil a scris: dar si fotonul odata emis, nu mai are nici o legatira cu sursa, sau cu dispozitivul tau.

Pai aia este idea, ca odata emis nu mai are treaba cu sursa, ci isi pastreaza impulsul ce-l deplaseaza in linie dreapta pe directia pe care a fost lansat.

De altfel dimensiunile dispozitivului nici nu ti-ar permite sa observi ceva tinand cont de viteza luminii.

Sigur ca da, dar pentru asta trebuie facute ceva calcule teoretice, astfel incat sa pozitionam ingredientele la anumite distante si sa rotim dispozitivul cu o anumita viteza raportata la cea a luminii astfel incat teoretic pe oglinda trebuie sa ajunga lumina.

Fireste, obstacolul pus in fata fasciculului trebuie sa fie aproape exact cu diametrul fasciculului.
Nu poti sa folosesti un fascicul de 1 mm si un obstacol de 1 m, evident ca pe oglinda nu va ajunge lumina, daca intelegi ce vreau sa spun.

Experimentul propus este prezentat doa la nivel de principiu, in care trebuie calculate teoretic toate detaliile si construit cu precizie ridicata din punct de vedere practic.

Dispozitivul tau nu trebuie obturat de nimic, este suficient ca raza de lumina sa se roteasca odata cu discul, astfel se va curba ca jetul de apa ce iese din furtun cand bate un vant putetnic, dupa care cand ajunge raza pe oglinda se reflecta inapoi, si se compara la centru cu raza emisa, care a fost trecuta printr-o oglinda semitransparenta, fiind impartita in doua. O jumatate este raza martor, iar cealalta jumatate se intoarce curbata fiind reflectata de oglinda aflata pe obada discului rotitor. Ambele raze ajung intr-un interferometru optic care sesizeaza abaterea in functie de turatia discului.

Da virgil, dar ceea ce propui este mai dificil de detectat la o miscare de rotatie foarte mare.

Oricum, lumina nu trebuie sa se curbeze pentru ca ea trebuie sa se deplaseze in linie dreapta.
Daca se curbeaza avem o problema.

In alta ordine de idei, daca pui un obstacol in calea razei de lumina, iar lumina se deplaseaza in linie dreapta atunci printr-o ipotetica deviere laterala, ea ar trebui theoretic sa nu mai cada complet pe acel obstacol, ci doar partial, ceea ce ar insemna ca trebuie sa ajunga pe o oglinda aflata inspre exterior, pe directia fasciculului.

Eventual, aceasta oglinda ar putea fi orientate intr-un anumit unghi astfel incat lumina sa fie reflectata intr-un plan perpendicular pe cel al dispozitivului pentru a fi mai usor de observant.

La o rotatie mare, ar trebui sa vedem un cilindru de lumina, sau un con in functie de unghiul oglinzii, care iese din planul dispozitivului.

Desigur, in functie de imaginatia fiecaruia si de conditiile de realizare practica, se pot face orice fel de modificari.

Daca nu se observa o deviere laterala inseamna ca lumina s-a curbat si ceva nu-i ok, pentru ca nu are voie.
Experimentul nu simuleaza deloc un eventual camp gravitational, ceea ce inseamna ca lumina trebuie sa se propage in linie dreapta, iar asta inseamna ca trebuie obligatoriu sa poata fi observata o deviere laterala.
Daca exista o deviere laterala, atunci lumina se propaga printr-un mediu, propriu sau nu, dar cu siguranta independent de miscarea sursei de lumina.

Daca

Daca chiar te intereseaza aceasta problema, ar fi util mai intai sa studiezi dispozitivul cu oglinzi rotitoare, prin care s-a determinat viteza luminii, apoi cunoscand dimensiunile si viteza de rotatie a acestora, ai putea trage anumite idei constructive a dispozitivului tau.

Experienta M-M a dovedit indubitabil existenta etherului, dupa ce au fost facute experiente foarte departe de Pamant, in Cosmos. Acolo este ether cat vreti.
Oare dece "Exp.M-M" a fost inclusa in programul de cercetare spatiala chiar de mai multe ori, si de URSS si de USA ? Ca doara se stia, ca nu mai exista ether de mult timp, nu-i asa ?
Ii interesa cum se misca "spatiul" in Sistemul Solar. Au cautat repere si puncte fixe si le-au gasit.

virgil a scris: ai putea trage anumite idei constructive a dispozitivului tau.

Nu-i al meu virgile !
Ale mele sunt doar simple pareri pe care le scriu aici.

Gafiteanule, vis-a-vis  de ce ai scris mai sus, de ce totusi printre copertile cartilor de fizica apare experimental M-M ca fiind un experiment ratat ? De ce inca ?
Atat timp cat savantii au facut experimental in spatiu si-ai gasit eterul ?
De ce nu se schimba ceva in teoria relativitatii, ca este una din cele mai mari aberatii cu care este hranita mintea fizicianului normal si modern !

Sau doar pleava trebuie sa creada asta, in timp ce savantii adevarati stiu ei exact cum sta treaba !

Teoria relativitatii este geniala, dar nu e explicita si nu e inteleasa de oricine.. Deoarece nu poate vedea oricine sicu (+) ochii mintii. Si cine vede, nu spune exact ce-a vazut, unde e comoara ascunsa.
Nici jocul de sah nu e inteles de oricine. Nu poate deveni  oricine mare sahist. Chiar daca ii arati si explici plebei si plevei in carti toate mutarile unui joc sau a 1.000.000 de jocuri castigate.
Cred ca e o greseala de tipar, nu experimentul e un ratat ! Vezi erata de la sfarsitul cartii.  
Toate cartile de fizica ar trebui sa contina o "erata". Daca nu exista "erata", atunci e rea credinta, adica "credinta".. Dar atunci ar avea cu totul alt pret.
(Atentie, nu orice erata este acea "erata", adevarata "erata" este scrisa cu cerneala invizibila muritorilor si nu cu litere de aur).

gafiteanu a scris:Teoria relativitatii este geniala, dar nu e explicita si nu e inteleasa de oricine..

Dar cum trebuie inteleasa gafiteanule ?
Ai totusi dreptate cand spui ca nu este explicita pentru ca sunt intrebari la care raspunsul depinde de imaginatia fiecaruia.
Ce se contracta si se dilata ?
Cum se curbeaza fizic spatiul ?

Si multe altele, dar mie mi-au marcat constientul    aceste curbari, contractii si dilatari si nu inteleg cum de sunt acceptate asa usor, indiferent de aparatul matematic care le descrie.

In loc de se contracta si se dilata se puteau folosi si alte cuvinte. De exemplu, nici la barbati cuvintele nu sunt prea potrivit alese, cand se spune ca i s-a sculat .... o idee. Cand mult mai adecvat se puteau folosi termenii de contractie si dilatare, curbare si indreptare.
Intre placile unui condensator se poate pune si un dielectric cu coeficient numit permitivitate electrica "epsilon". Acesta contracta spatiul si astfel incap mai multi electroni in condensator, deci creste capacitatea de stocare. Si electronii devin mai mititei.
In China spatiul este mai contractat si astfel chinezii cresc mai putin, incap mai multi pe m2 si m3.