ETERUL si RADU FORGACI -

Scris de mm Lun 01 Mar 2010, 09:57

Cu mai multi ani in urma l-am cautat pe ing. Radu Forgaci, la OSIM, unde era examinator. Eram preocupat de inventii, de noutati stiintifice precum lucrarile lui Kozyrev si de alte teorii sau descoperiri ce depaseau cadrul rigid scholastic si de aceea mi-a atras atentia descoperirea (careia i s-a facut un pic de publicitate in presa romana,) privitoare la natura elicoidala a curentilor electrici, atribuita unui inginer roman ce lucra la OSIM. Cu amabilitate a raspuns dorintei mele (unui necunoscut oarecare) de a-l cunoaste si am gasit de la prima convorbire ca intre tanarul solicitant ce eram si aproape pensionarul examinator existau si subiecte de interes comun si acestea erau lucrarile lui Kozyrev. Deoarece aveam cateva articole publicate de Kozyrev am facut schimb de "documentatii". D-l Forgaci, un personaj distins cu maniere placute si elegante, posesor al unui limbaj de o incantatoare acuratete, a binevoit sa-mi trimita doua din lucrarile sale; reproduc pasaje din scrisoarea domniei sale:
"Cu o oarecare intarziere , inapoiez traducerea articolului Prof. Kozyrev , care este intrucatva interesant , insa numai din unele puncte de vedere , fiind afectat , in mod nefericit , de o interpretare necorespunzatoare a timpului si a proprietatilor acestuia....
Cu aceasta ocazie imi permit sa anexez : o copie dupa un rezumat al lucrarii Structura - micro si macro - curentilor electrici , precum si o lucrare - cam prea concentrata pe la unele carti - intitulata Gravitatie si antigravitatie.
Acestea sunt publice , asa incat matale , precum si colegii pe care-i pasioneaza stiinta in general si fizica in particular , au un cadou mititel de fine de an , pana cand vor putea difuzate cu alte mijloace....
Bucuresti, 8.12.1984,
mm"

Incep cu sfarsitul textului de mai sus si adaug unele comentarii.
In mod cu totul surprinzator, constat de-abia acum ca semnatura olografa a d-lui Forgaci este mm legati, si aceasta coincidenta cu propria mea semnatura de forum ma surprinde placut caci nu a fost vreo intentie.
Am citit acele doua lucrari, am inteles ca se promova in ele o viziune ce depasea cu mult atat ce stiam eu cat si versiunea stiintifica oficiala. Nefiind nici in specialitatea mea profesionala, nu prea am inteles mare lucru.
La ora actuala si eu sunt de aceeasi parere, (la care am ajuns pe cale proprie) precum ca interpretarea/identificarea timpului cu fenomenele pe care le studia Prof. Kozyrev era gresita.
Dupa vreo doi ani, cand l-am mai cautat la OSIM, se pensionase, dar a venit de acasa (locuia aproape de sediul OSIM-ului) sa se intalneasca cu mine. Pobabil a remarcat pasiunea mea dar si lipsa mea totala de pregatire in domeniul pe care-l stapanea, cu maiestrie as spune, astfel incat s-a simtit dator sa-mi intinda o mana de ajutor. Dupa inca un an nu l-am mai gasit, plecase la cei Drepti. Am resimtit socul, pierdusem un prieten neasteptat. In modul meu confuz de a gandi, ce-l aveam la acea varsta, simteam totusi ca mai avea multe sa-mi spuna. Si nespuse au ramas. Lucrarile sale au stat in biblioteca mea pana mai zilele acestea, incapabil fiind eu sa le dau o intrebuintare. Rasfoindu-le acum, intamplator, mi-am dat seama ca le inteleg! Subit! Ce s-a intamplat? Preocuparile mele din ultimele luni pentru eter mi-au furnizat intelegerea necesara. De aceea, intrucat lucrarile d-lui Forgaci se incadreaza perfect la tema "ETER", imi fac datoria de onoare sa le fac cunoscute pe aceasta cale. Las la aprecierea cititorilor acestor lucrari sa judece calitatea lor, ce mie imi pare "de mare actualitate". Voi respecta, pe cat posibil, regulile de punctuatie folosite de autor, identice cu cele ce se foloseau la acea data in descrierile de inventii.

Ca prezentare, stiu putine despre d-l Forgaci. Iata cum figura in scriptele OSIMului:
inginer Radu I. Forgaci, examinator principal inventii
Din presa am aflat ca un colectiv de la fabrica din Savinesti (daca nu ma insel), a facut masuratori pe un miez toroidal de plastic, bobinat (in sensuri diferite) obtinand rezultate ce confirmau teoria d-lui Forgaci privitoare la circulatia elicoidala a curentilor prin conductori.

Scris de mm Lun 01 Mar 2010, 12:14

O NOUA FIZICA
(R. FORGACI)

STRUCTURA - micro si macro - CURENTILOR ELECTRICI

-Prin asemanare cu fenomenele fizice la scara macroscopica , adica la scara fenomenelor inconjuratoare obisnuite , se poate accepta ca miscarea circulara-transversala , cu o viteza v_t , a unui microcamp - cauzal - de natura magnetica , in jurul unei axe , genereaza un microcamp electric , dirijat axial si care este stationar , adica fara miscare de avans axial .
-Deoarece un microcurent electric este un rezultat (un efect) al miscarii axiale a unui microcamp electric , in cazul deplasarii axiale a subansamblului de microcampuri , susmentionat , traseul microcampului magnetic [µcm] cauzal , din circular , devine elicoidal .
-Microcampul electric [µce] efect , care initial avea un amplasament si o directie axiala , pe masura cresterii vitezei de inaintare longitudinale (v_l) , acest µce se indeparteaza treptat de axa - longitudinala - de inaintare , in partea diametral opusa fata de µcm cauzal , pana cand , in cazul limita : v_l = v_t , traseul µce efect devine si el elicoidal , intocmai ca si traseul µcm cauzal , fata de care este decalat - din punct de vedere rotational - cu 180^o , si - din punct de vedere longitudinal - cu λ/2 , λ fiind lungimea de "unda" , respectiv pasul oricaruia din cele doua trasee elicoidale , trasee denumite : "unda asociata" primara (cauzala) si "unda asociata" secundara (efect) .
-In cazul limita , cand : v_l = v_t , traseele elicoidale respective sunt caracterizate prin relatia : λ = 2πad , unde a , e amplitudinea transversala a oricaruia din cele doua trasee elicoidale , iar d este un factor de corectie datorit neomogenitatii si neizotropiei mediului parcurs de microcampurile respective.
-Cele doua trasee elicoidale , in jurul carora se deplaseaza tangential , fiecare din cele doua µc (m si e) , sant - punct cu punct - simetrice din punct de vedere transversal , si permanent perpendiculare unul pe altul , ceea ce este normal la acest microansamblu - elementar - de natura electromagnetica , rezultatele celor doua µc constituente , desi in miscare , trebuind sa fie permanent perpendiculare unul pe altul , conform principiului inductiei .
-Se constata ca fenomenul de -micro- inductie , din univoc cauza→efect , atunci cand v_l = 0 , devine biunivoc cauza←→efect , atunci cand v_l = v_t , deoarece microcampurile respective se rotesc unul in jurul celuilalt (la o distanta transversala 2a unul de altul) si inainteaza simultan in directia longitudinala , din care cauza se produce o amplificare reciproca a acestora , ca urmare a unui fenomen de autoinductie de natura electromagnetica , crestere care este insa limitata asimptotic , in genul unei curbe de magnetizare , datorita mai multor cauze : rezistenta crescanda la inaintare datorita consistentei mediului strabatut , un efect de saturare a microcampurilor respective , analog magnetizarii) , dar si faptului ca viteza orbitala , transversala (v_t) a µcm din faza initiala (cand v_l = 0) este apreciabil mai mare decat cea din cazul limita final , cand aceasta viteza transversala (v_t) scade - asimptotic - spre cea finala (v_l = v_t) pe masura ce creste - asimptotic - viteza de inaintare longitudinala v_l , spre cea limita finala : v_l = v_t , adica cele doua viteze tind - asimptotic - spre o valoare comuna , dupa schema : vl←→vt
-Ca urmare a fenomenului de autoinductie electromagnetica care se petrece in cazul microansamblului aflat in miscare (fenomen care constituie doar un caz particular al unor fenomene similare mult mai generale) are loc o crestere - asimptotica - si a electrizarii (adica a "sarcinei electrice") a microparticulei respective , fenomen care se petrece concomitent si proportional cu cresterea - asimptotica - si a masei inerte respective , deoarece intre ceea ce este cunoscut sub denumirea de "sarcina" electrica si cea de masa inerta nu este o deosebire de fond fizic , ci doar una de nume , ambele avand o aceeasi natura electromagnetica , masa inerta (m) avand un specific variabil in functie de viteza , de autoinductie de tip biunivoc : cauza←/→efect , intocmai ca si "sarcina" electrica , in schimb ceea ce este cunoscut sub denumirea de masa grea (m_g) aceasta are o natura - similara - electromagnetica , practic stationara , de inductie (nu autoinductie) de tip univoc : cauza→efect (deci m_g≠ m) . Asadar in cazul inaintarii longitudinale a unui µce izolat (singular) , care circula de la polul pozitiv (+) al asursei de curent spre cel negativ (-) , cele doua microcampuri in miscare se deplaseaza coaxial , efectuand un traseu helicoidal asemanator cu aspectul unei duble elici gen ARN-ADN , de tip "pe dreapta" (tip D) .

Scris de **sandokhan** Lun 01 Mar 2010, 14:20

Experimentele lui R. Forgaci

Ing. Radu Forgaci, examinator principal de inventii in cadrul OSIM, in 1981, a descoperit un nou fenomen (de fapt era cunoscut si de H. Oersted care afirma in 1820: "conflictus electrici", acum zicem campul magnetic, se propaga in spirala in jurul conductorului parcurs de curent) si anume ca propagarea curentului electric, fie continuu, fie alternativ, nu se face liniar CI IN SPIRALA ELICOIDALA.

Fenomenul Forgaci a fost investigat si de ing. Nicolae Vlad la Iasi. Pe un tor de forma inelara, a executat doua bobinaje practic identice, unul realizat cu spirale infasurate ca un surub de tip dreapta, iar celalalt bobinaj executat cu spirale infasurate ca un surub de tip stanga. Masuratorile au fost facute cu toata atentia necesara si in mod repetat, atat cu un tor executat din otel, cat si cu un tor executat din poliamida, iar efectele SUNT DIFERITE (tensiunile rezultate), DIFERENTA FIIND DE 10% INTRE BOBINAJUL DE TIP DREAPTA SI BOBINAJUL DE TIP STANGA.

Problema e ca aceste informatii nu fac parte din mainstream; manualele nu includ nimic din fizica viitorului, adevarata, cea a aetherului.

https://cercetare.forumgratuit.ro/teorii-ale-conspiraiei-mondiale-f19/experiments-of-f-nipher-c-brush-biefeld-brown-effect-t47.htm#386

Experimentele lui F. Nipher, adica modificarea greutatii atomilor prin aplicarea de tensiune electrica.

Scris de **Abel Cavaşi** Lun 01 Mar 2010, 15:14

Interesant subiect! Mă interesează multe lucruri „elicoidale” Very Happy

. Păcat că autorii unor asemenea idei valoroase privind mişcarea pe o elice nu şi-au formulat gândurile într-o manieră matematică şi pe înţelesul fizicienilor obişnuiţi. Felicitări, mm, pentru că reînvii amintirea unor oameni cu asemenea preocupări teoretice şi experimentale valoroase!

Scris de mm Lun 01 Mar 2010, 16:48

STRUCTURA - micro si macro - CURENTILOR ELECTRICI
(partea II-a)

-In cazul unui macrocurent electric care este constituit din foarte multi µc-ti electrici , care circula in acelasi sens , de la polul pozitiv (+) spre cel negativ (-) , se produce un fenomen de coaxializare a µc-lor , adica un fenomen de deplasare elicoidala , de tip dreapta , in jurul unei aceleiasi axe longitudinale comune pentru toti µc-tii respectivi , care circula sub forma unor straturi ("paturi") concentrice , inaintand si rotindu-se simultan in lungul si in jurul axei - longitudinale - comune , cu densitati transversale mai mari spre partile exterioare ale conductorului , unele microcampuri depasind chiar suprafata conductorului respectiv .
-Daca ne-am referi la traseele microcampurilor de natura magnetica ale unui macrocurent (Mc) , stiut fiind ca la distante relativ mari de conductor acestea au - practic - forma unor cercuri concentrice cu conductorul , rezulta ca intre forma elicoidala a liniilor respective din apropierea conductorului si cele mai indepartate exista o tranzitie continua - si rapida - de forma, de la cea elicoidala la cea de cercuri , aspect care se poate verifica experimental .
-Principalele cauze care conduc la producerea fenomenului de coaxializare a microcurentilor electrici , componenti ai unui macrocurent , sunt urmatoarele :
* atractia reciproca a µc-lor electrici care circula in paralel , care se produce pentru motive similare ca si in cazul atractiei macrocurentilor electrici paraleli ;
* faptului ca µc-tii , care sunt - toti - de tip dreapta , atunci cand sunt apropiati unii de altii , au componentele lor rotationale din partile lor contingente , cu sensuri opuse de miscare , deci au tendinta de anulare reciproca in aceste parti , precum si altor cauze .
-Pe langa explicatiile si concluziile de mai sus , rezulta si - numeroase - altele , dintre care sunt de mentionat :
* propagarea "curentilor electrici" se face - in oarecare masura - si prin mediul din jurul conductorilor , chiar izolati , inclusiv in cazul curentilor continui ;
* viteza longitudinala (v_l) a µc-lor dinspre interiorul unui macrocurent , este mai mica decat a celor dinspre exeriorul conductorului , repartitia transversala a vitezelor avand o forma cu concavitatea dirijata inspre directia de inaintare ;
* "turatiile" µc-lor din interiorul unui macrocurent , sunt apreciabil mai mari decat cele corespunzatoare µc-lor dinspre suprafata conductorului , din care cauza si energiile sunt proportional mai mari la µc-tii din interior ;
* curentii electrici au o inertie mecanica , deoarece purtatorii respectivi de "sarcini" electrice , sant concomitent - si proportional - si purtatori de masa inerta ;
* masele inerte si masele grele au un specific vectorial , si nu unul scalar , in plus , acestea nu sant egale ;
* mecanismul transformarii energiei in masa - si invers - se face prin includerea sau eliberarea de elemente micromateriale din (sau in) mediul parcurs ;
* posibilitatea de explicare electromagnetica - micro , macro si astro - mecanicei , fapt care - pe langa altele - constituie un pas important spre unificarea fizicii ;
* constatarea acestor importante lipsuri ale conceptiilor fizicii cuantice , care trebuie pusa pe alte baze ;
* lipsa principiala de valabilitate a conceptiilor relativiste (restranse si generalizate) care nu se bazeaza pe fenomene fizice reale , precum si altele , care depasesc cadrul acestei expuneri rezumative.
- Cateva experiente , care pot confirma conceptiile si afirmatiile facute , complecteaza lucrarea , dintre care sant de mentionat :
* verificarea practica a elicitatii campului magnetic din jurul unui conductor parcurs de un curent electric continuu sau alternativ ;
* verificarea afirmatiei ca elicitatea e de tip dreapta , atat la curenti continui cat si la cei alternativi ;
* verificarea cresterii asimptotice a "sarcinei" electrice in functie de viteza ;
* verificarea transportului energiei electromagnetice si prin spatiul din jurul unui conductor chiar in cazul curentilor continui ;
* verificarea elicitatii de tip D sau S a particulelor elementare care se deplaseaza prin camere cu ceata , sau cu bule :
* explicarea miscarii bielicoidale ale unor sateliti din inelele lui Saturn, si altele.
(ing. Radu I. Forgaci)
[semnat,] mm

Scris de mm Lun 01 Mar 2010, 17:06

Multumesc pentru completari, sandokhan.
Abel, nu e cazul sa ma feliciti deoarece toata munca a facut-o d-l Forgaci, eu neavand nici un merit. Cred ca ai observat ca si acest examinator OSIM cu foarte inalte recomandari stiintifice remarca, printre altele, lipsa principiala de valabilitate a conceptiilor relativiste. Te rog sa-ti reamintesti ca ne-am contrazis pe acest subiect iar eu constat cu placere ca atunci eram de aceeasi parte a "baricadei" cu d-l Forgaci.
Cred ca observatia privitoare la bielicitatea unor sateliti din inelele lui Saturn te-ar putea ajuta in studiul prelungit pe care l-ai acordat acestei planete pe astrosnoby.

Scris de mm Joi 04 Mar 2010, 14:14

GRAVITATIE si ANTIGRAVITATIE

(R.I. Forgaci, inginer, examinator principal inventii, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci)

Rezumat Pornind de la constatarea ca orientarea spatiala, a realitatilor fizice, are o importanta fundamentala, se ajunge la concluzia ca exista -chiar pe pamant (Terra)- atat campuri antigravitationale cat si antimaterie (1/6 din totalul de materie), precum si materie fara greutate (transmaterie). In plus de aceasta, ca urmare a unor deductii, bazate pe unele prezumtii, rezulta ca centrul pamantului e gol, explicandu-se cauza existentei a 6 feluri de particule "elementare" limita, pentru fiecare specie, de ce la atomii mai complecsi numarul de neutroni -care nu au greutate- este net mai mare decat cel de protoni, precum si altele, prezentandu-se totodata, si unele experiente care confirma, respectiv pot confirma deductiile prezumtive -evident partiale- expuse mai sus.

Daca am lua in considerare constatarea -esentiala- ca orientarea spatiala a unei realitati, care are un specific vectorial, are o importanta fundamentala in fizica -la fel ca si in numeroase alte aspecte ale lumii inconjuratoare- atunci este util sa fie urmarite observatiile -si concluziile- unui observator terestru, oarecare, o* (o stea), insuficient de informat, pe care le-ar putea face acesta in timpul unei calatorii -de studii- in jurul pamantului.
In cursul unei asemenea calatorii, observatorul -mobil- o* ar putea constata ca -peste tot pe unde trece si in mod permanent- unul din reperele sale esentiale de orientare a ramas -practic- acelasi, acest reper fiind dirijat -intotdeauna- dupa verticala locului respectiv, adica in directia sus-jos, fara ca o* sa remarce -sau sa acorde vreo importanta faptului- ca aceasta verticala este mereu alta, adica si-a schimbat -treptat- directia, deci si orientarea.
Observatorul o*, insuficient de cunoscator, poate sa ajunga la urmatoarea concluzie : *orientarea mea a ramas -permanent- aceeasi, adica cea verticala*, sau chiar ca : *orientarea spatiului pe care l-am parcurs, a ramas -neschimbat- aceeasi*.
Este evident ca nici prima si cu atat mai putin cea de-a doua concluzie, nu corespund realitatii, adica nu sant adevarate.
Intr-adevar, un alt observator o, care ar avea calitatile unui fizician veritabil, obiectiv si -mai ales- fara prejudecati, ar constata urmatoarele : atunci cand o* pleaca dint-un loc oarecare, care ar fi notat, conventional, cu A⁺ (A plus) , si ar ajunge, calatorind in jurul pamantului, la antipodul lui A⁺, adica in A^- (A minus), o* si-a schimbat -in mod continuu- orientarea proprie, dupa orientarea gravispatiului local, adica dupa orientarea -succesiv- locala a spatiului gravitational fizic al pamantului.

Nota Prin gravispatiu -sau spatiu fizic gravitational- este de inteles spatiul in care exista un camp gravitational si in care se pot deci manifesta forte de natura gravitationala. Spatiile fizice, deci si gravispatiul, sant realitati orientate, evident curbe, deci neeuclidiene, neomogene si neizotrope,
in diversele lor locuri si directii (deoarece au o structura), si pot fi reprezentate printr-un camp versor. Spatiile fizice, care sant limitate si deci relative, sant amplasate -si cuprinse- toate in spatiul absolut (abstract), care este unic si neorientat, nu are nici o structura, de nici un fel, caruia nu i se poate deci atribui -in mod justificat- nici o curbura, el fiind continuu, indivizibil si nelimitat, perfect omogen si izotrop, adica perfect egal cu sine insusi in orice loc si directie, imobil si invariabil, deci independent de orice "curgere" a timpului, dar putandu-i-se atribui -ca fiindu-i propriu- doar conceptul unui prezent etern (egal spatiul uzual al constiintei si al imaginatiei).

Verticala locului schimbandu-si , in mod continuu, directia in cursul deplasarii lui o*, in functie de directia campului gravitational local (in medie cu cca. 32,4 secunde pentru fiecare km parcurs), s-au schimbat, de asemenea, in mod continuu, si orientarile celorlalte directii ale gravispatiului local.
Ca urmare, daca in locul care a fost notat -conventional- cu A⁺, se considera ca intensitatea campului gravitational este vectorul g⁺ (g↓), atunci observatorului fix o, ii este clar ca la antipodul lui A⁺, adica in A^-, campul gravitational local, are intensitatea g^- (g↑), deoarece orientarea acestui camp gravitational, din A^-, este opusa orientarii campului gravitational din A⁺, care este g⁺ (g↓).
Asa dar, se face constatarea -evidenta- ca in A^- campul gravitational este,de fapt, un anticamp gravitational fata de cel din A⁺, si invers, si deci ca spatiul fizic aferent, adica gravitatia din A^- este un antigravispatiu fata de cel din A⁺.
In urma acestei constatari, de altfel simple, care corespunde, intrutotul, realitatilor fizice, se deduce ca nu numai campurile gravitationale locale, care se afla in pozitii central simetrice -fata de centrul C_T al pamantului- sant anticampuri gravitationale, ci si toate celelalte caracteristici fizice locale se situeaza -principial- unele fata de altele, ca realitati fizice (R⁺) si antirealitati fizice (R^-), corespunzatoare.
In consecinta, se poate trage urmatoarea concluzie de fond, care reprezinta unul din aspectele principiului fundamental al echilibrului : simpla constatare a existentei unei simetrii centrale (statice), sau a unei situatii echivalente, a doua realitati fizice vectoriale si de acelasi fel, adica avand aceeasi natura fizica, permite constatarea existentei simultane, adica a coexistentei realitatii si antirealitatii fizice corespunzatoare.

Scris de mm Vin 05 Mar 2010, 12:00

GRAVITATIE sI ANTIGRAVITATIE II

Nota Prin realitate fizica vectoriala este de inteles oricare realitate fizica in a carei structura exista elemente constituente cu specific vectorial (cum ar fi, de exemplu, microcampuri , microcurenti, etc., sau aspecte echivalente ale acestora), al caror efect nu este neglijabil.

Pentru aceste motive, rezulta ca, pentru observatorul din A⁺, realitatile fizice din A^- sant antirealitati, adica gravispatiul local este un antigravispatiu, forta locala gravitationala este o forta antigravitationala, precum si ca : electronii, fotonii, protonii, neutronii, atomii, etc., din A^- reprezinta antielectroni (pozitroni), antifotoni, antiprotoni, antineutroni, antiatomi, etc., pentru observatorul din A⁺ .
Si, deci -bineinteles- ca si micro si macromateria din A^- este o micro, respectiv o macromaterie pentru observatorul din A⁺, ca : antimasa, antigreutate, antitemperatura, antitimp, (fizic), etc.

Nota Timpurile fizice cu un specific orientat, deci vectorial (implicand notiuni de genul trecut si viitor, precum si cea de succesiune), ele fiind neomogene si neizotrope, deci -prin analogie- "neeuclidiene", avand un aspect limitat ca durata si extensiune spatiala, spre deosebire de timpul absolut, care este o realitate abstracta si unica, neorientata, nelimitata sub nici o forma, perfect omogena, izotropa si egala cu sine insasi pretutindeni, avand specificul unui prezent etern. Timpurile, antitimpurile si transtimpurile fizice, isi au "sediul" -si sant "cuprinse "- in timpul absolut, al carui prezent etern conduce la constatarea -si constienta- unui prezent -continuu- care separa, evident conventional, in orice moment, trecutul de viitor, precum si notiunile -transversale- echivalente ale acestora.

Deoarece punctul A⁺ a fost ales -cu totul- arbitrar, rezulta ca o aceeasi constatare se poate face si pentru oricare alta pereche de locuri simetrice din punct de vedere central, adica fata de centrul pamantului (C_T) si nu numai atat.
In legatura cu acest centru al pamantului, atat de discutat, dar asa de putin cunoscut, este util sa fie luat, acum, in considerare cazul cand, un alt observator o*, ar face o calatorie de cercetare -de aceasta data ipotetica- prin interiorul pamantului, si anume traversand prin centrul acestuia, pornind din A⁺, si ajungand la antipodul lui A⁺, adica in A^- .
Daca observatorul o* ar dispune de mijloace adecvate de orientare, precum si de un corp de proba si de un dinamometru sensibil, el ar constata ca, atat in A⁺, adica la inceputul calatoriei sale, cat si in A^-, adica la finele calatoriei sale, campul gravitational local ar fi orientat spre centrul pamantului, fapt -de altfel- bine cunoscut, intensitatile campurilor gravitationale locale, din A⁺ si din A^-, avand -practic- aceeasi valoare numerica, dar cu orientari in sensuri opuse (decalate cu 180^o intre ele).
Daca observatorul o*, in cursul imaginarei sale calatorii, de cercetrare, s-ar opri in centrul pamantului (C_T), el ar constata ca, in acel loc, corpul de proba nu este atras in nici o directie (de altfel ca si o* insusi), centrul pamantului fiind un loc de imponderabilitate cu caracter static.
Fiind -oarecum- cunoscator al legilor naturii, el ar gasi -probabil- urmatoarea explicatie: masele aflate "deasupra" sa, adica dinspre A⁺, si cele aflate "sub" el, adica dinspre A^-, fiind egale, fortele de atractie aferente sant si ele egale, dar -avand sensuri contrare- ele se echilibreaza reciproc.
Ca urmare, aceste forte echilibrandu-se, rezulta ca in centrul pamantului intensitatea campului gravitational este nula, adica g(C_T) = 0. Pentru numeroase considerente, rezulta ca in C_T nu numai g = 0, dar si presiunea locala, temperatura (absoluta) locala, timpul (fizic) local, etc., sant nule intrucat nu ar putea fi in prezenta concomitent, in acelasi loc, deci cospatial, o realitate fizica si antirealitatea fizica aferenta, adica o presiune si o depresiune, o temperatura si o antitemperatura, o masa si o antimasa, un timp (fizic) si un antitimp (fizic), etc., si deci nici materie si antimaterie.
Rezulta, deci, ca centrul pamantului este gol in toata acceptiunea cuvantului, adica in C_T este un vid de buna calitate.
Din cele de mai sus rezulta ca realitatile fizice (R⁺), dintr-o parte a pamantului, se echilibreaza cu antirealitatile fizice aferente (R^-), din cealalta parte a pamantului, ca urmare a simetriei centrale.
Pe de alta parte, daca cineva s-ar referi -intr-o prima faza- la microrealitatile numite particule "elemantare", este cunoscut ca exista si foarte numeroase astfel de particule neutre, inclusiv antiparticulele fizice corespunzatoare.

Nota Expresia de particula "elementara" este utilizata in sensul uzual admis, cu toate ca, cele curent cunoscute, nu numai ca nu sant ireductibile, adica indivizibile, ci -dimpotriva- unele sant foarte complexe.

Exista motive sa fie admis ca particulele "elementare" neutre au o orientare -spatiala- perpendiculara pe cea a particulelor polarizate. Intrucat exista, ca situatii limita, trei directii spatiale rectangulare (ortogonale), ce pot defini univoc, orientarea unei marimi fizice instantanee, fiecare cu cate doua sensuri posibile, rezulta ca exista sase orientari -spatiale- limita, la care corespund sase tipuri de particule "elementare" limita (pure), ale unei aceleiasi specii, asa dupa cum avem sase orientari spatiale limita pentru g, si anume: g⁺ = g↓ si g^- = g↑ (in A⁺ si A^-), g→ si g← (in B⁺ si B^-) si g● si g¤ (in C⁺ si C^-) , unde A⁺A^-, B⁺B^-, C⁺C^-, reprezinta intersectiile, cu suprafata pamantului, a trei axe rectangulare avand originea amplasata in centrul acestuia (C_T).

Scris de mm Lun 08 Mar 2010, 18:24

GRAVITATIE si ANTIGRAVITATIE III

In consecinta, si elementele structurale ale micromateriei, care interactioneaza cu campurile gravitationale locale, unele fata de altele, in mod similar, asa incat -spe exemplu- daca s-ar lua in considerare un proton p⁺, corespunzator orientarii din A⁺, adica ↓ , atunci -pentru cele sase orientari limita- corespund: p⁺ si p^-, p→ si p← , p● si p¤, ceea ce se mai poate scrie si astfel: p↓ si p↑, n→ si n←, n● si n¤ (unde: p↓ = p⁺, p↑ = p^-, iar: n = neutron).

Nota 1. Deci sant motive sa se admita ca intre protoni si neutroni exista doar o singura diferenta de fond: cea de orientare -spatiala- a elementelor lor structurale -constituente- specifice, acestea fiind realitati orientate perpendicular -adica transversal- unele fata de altele. Din aceasta cauza, realitatile neutre pot fi denumite si realitati transversale, iar materia corespunzatoare (micro si macro) , precum si spatiul, timpul, temperatura, etc., aferente, bineinteles fizice, pot fi denumite: transmaterie, transspatiu, transtimp, transtemperatura, etc. (transmateria, spre exemplu, este deci in proportie de 4/6 din totalul de materie, 1/6 din total fiind materia propriuzisa si 1/6 din total fiind antimateria corespunzatoare).
2. Rezulta ca toate particulele "elementare", inclusiv protonii, pot avea orice polaritate intermediara intre: plus, zero, si minus, aceasta concluzie principiala fiind valabila si pentru oricare alta realitate fizica (micro sau macro).
3. Masele -intrucatva- diferite, atribuite pentru protoni si neutroni, se datoresc metodologiilor diferite de determinare ale acestora, inclusiv utilizarii unor relatii cantitative "relativiste", care nu sant exacte. Aceasta observatie este valabila pentru toate particulele si antiparticulele perechi.
4. Se poate constata ca un neutron -chiar pur- nu este neutru in orice situatie, el comportandu-se ca fiind polarizat in raport cu antineutronii acestuia, dar este neutru in raport cu neutronii de celalalt tip, si -bineinteles- in raport cu neutronii si antineutronii locali.
5. Pentru particulele in miscare de translatie, odata cu cresterea, sau scaderea vitezei, si in functie de particula, [de] orientarea ei in raport cu directia miscarii, si mediul parcurs, pot avea loc modificari de orientare, precum si fenomene de autoinductie -cu caracteristici exponentiale, plafonate asimptotic,- respectiv efecte de franare gen parasuta (mai exact gen elice neactionata), produse de mediul parcurs. Acestea se pot traduce fie printr-o crestere corespunzatoare a masei -si energiei sale- inclusiv o micsorare a lungimii de "unda asociata", in caz cand particula respectiva, in miscare, nu este supusa unei forte de propulsie -sau aceasta este, comparativ, slaba- (ceea ce trece)/[fie] printr-un fenomen de degradare energetica, adica gen "deplasare spre rosu". In consecinta, conceptia expansiunii initial "explozive" a universului nu este justificata, si nici cea de dilatare a acestuia dependenta de distanta.
6. In functie de orientarile din momentul impactului, pot rezulta numeroase "scheme" de dezintegrari, mai ales in cazul particulelor mai complexe, si in special a celor cu mase mai mari. In acest caz, fenomenele se pot complica atunci cand, pe langa influenta campului gravitational local, capata o pondere neneglijabila, sau chiar preponderenta, influenta unuia sau a mai multor campuri suplimentare (magnetice , electrice, termice, asa cum este cazul special in acceleratoare), precum si a spatiilor fizice corespunzatoare acestora, in plus de campul -si spatiul fizic- gravitational. In asemenea situatii, efectele depind de ponderea spatiilor si fortelor factorilor cauzali prezenti.

Din cele de mai sus, rezulta ca neutronii propriu-zisi (puri) nu au greutate, deci nu au masa grea, dar au totusi masa -respectiv antimasa- inerta (in directiile orizontale, specifice), ca exista -principial- toata gama de situatii intermediare dintre cea de protoni si neutroni "puri", cu caracteristici corespunzatoare. De asemenea, rezulta -totodata- si una din cauzele pentru care masa atomilor, in cazul cand acestia sant complecsi, nu este egala cu suma maselor nucleonilor respectivi, precum si motivul pentru care, la asemenea atomi, numarul neutronilor este mai mare decat al protonilor.

Si acum ceva si despre cauza gravitatiei si a campurilor gravitationale. Pentru aceasta este indispensabil sa fie cunoscut un principiu fizic fundamental, pe care-l denumim principiul transversalitatii (perpendicularitatii), conform caruia, orice miscare rotationala, in jurul unei axe, a unei (micro sau macro) mase oarecare, genereaza -in principal- un camp magnetic axial (H), a carui orientare depinde de sensul miscarii de rotatie -spre dreapta (+), sau spre stanga (-)- si a carui marime este direct proportionala cu produsul dintre masa inerta (m) si viteza (v) de deplasare a acesteia, si invers proportionala cu distanta (r) dintre centrul de masa si axa de rotatie, sau, cu alte cuvinte: campul magnetic -axial- efect este direct proportional cu impulsul (mv) transrotational cauza, si invers proportional cu distanta (r) impulsului rezultant pana la axa de rotatie, adica:
H = C_Hm*m*v/r (H)

Nota I. Acest principiu are o valabilitate mult mai generala decat rezulta din cazul particular la care ne-am referit, fenomenul inductiei fiind, de asemenea un alt caz particular al principiului transversalitatii.

Nota II. In expresia (H) de mai sus, prin masa m este de inteles efectul de masa inerta in directia miscarii, iar prin viteza v este de inteles viteza tangentiala-transversala de rotatie, pe care-o denumim si viteza trans-rotationala, C_Hm reprezentand un coeficient de proportionalitate si omogenizare.

In cazul special, al campurilor gravitationale, exista motive sa admitem ca acestea sant generate (produse) de miscarea transrotationala a celor mai mici particule elementare, constituente ale materiei, adica de microparticule -intr-adevar- elementare primare, pe care le denumim alfa, respectiv alfaparticule, din care sunt construite toate "particulele" mai complexe (spre exemplu: electronii, fotonii, atomii, ...), inclusiv macromateria curent cunoscuta.

Scris de mm Mier 10 Mar 2010, 10:30

GRAVITATIE si ANTIGRAVITATIE IV

Rezulta -totodata- ca, odata cu rotirea unei (macro, sau micro) mase, in jurul unei axe, se produce si un efect gravitational axial, deoarece masa respectiva este constituita, in ultima instanta, din -foarte multe- microparticule primare alfa (alfaparticule).

Nota 1. In cazul particular al unui giroscop, se deduce ca efectul miscarii rotorului este echivalent, din punct de vedere fizic, cu existenta, in principal, a unui camp magnetic axial (precum si, in secundar, a unui camp gravitational, de asemenea axial), asa incat rotorul giroscopului poate fi asimilat -practic- cu un camp magnetic -mai mult sau mai putin- alungit (in functie de turatia acestuia). In consecinta, rezulta ca sant valabile -intrutotul- fenomenele similare, cunoscute, din electrotehnica, inclusiv acela al deplasarii sale transversale -spre dreapta, sau spre stanga- atunci cand se aplica o forta perpendiculara pe campul magnetic respectiv -deci perpendiculara pe axa de rotatie a giroscopului-, sensul deplasarii depinzand de orientarea fortei aplicate si de sensul de rotatie al giroscopului.

2. Deoarece campurile gravitationale au o orientare locala bine definita (i), rezulta ca si miscarea transrotationala, a elementelor cauzale, care-l genereaza, are un sens bine definit. S-ar putea admite, conventional, ca sensul de rotire spre "dreapta" este sensul pozitiv (adica sensul de rotire al acelor dela un ceas -normal- cu cadranul orizontal, si vazut de sus), si ca sensul de rotire spre "stanga" este sensul negativ (deci invers celui definit mai sus). De asemenea, s-ar putea admite, conventional, ca sensul de rotire pozitiv (deci spre dreapta) ar corespunde sensului de "curgere" a timpului fizic, si sensul de rotire negativ (deci spre "stanga") ar corespunde sensului de "curgere" a antitimpului fizic corepunzator.

Inainte de a incheia aceasta expunere, este totusi necesar sa fie prezentat, sub o forma prezumata, si cadrul de amplasare relativa a campurilor si fenomenelor gravitationale in raport cu cele magnetice, electrice si termice -din punct de vedere al succesiunii naturale, complexitatii, ordinului de marime si de energii-, pentru a putea avea o reprezentare, ceva mai complecta, asupra lumii si fenomenelor -fizice- inconjuratoare.
Campurile gravitationale (asa cum s-a expus -prezumptiv- anterior) sant produse de microparticulele primare alfa, adica de alfaparticule, aflate in miscare transrotationala, campuri care -anticipam- sant constituite tot din alfaparticule, cuantele specifice fiind alfafotonii, iar "curentii" gravitationali fiind constituiti din fluxuri (transporturi) de alfaparticule.
Campurile magnetice, care reprezinta treapta -de complexitate, ordin de marime si energii- imediat urmatoare, sant constituite din alfafotoni, a caror totalitate constituie alfamateria, adica materia supraeterica, cuantele specifice fiind betafotonii, iar "curentii" magnetici fiind constituiti din fluxuri de alfamaterie, adica din fluxuri de materie supraeterica.
Campurile electrice, la randul lor, sant constituite din betaatomi, a caror totalitate constituie betamateria, adica materia eterica, cuantele specifice fiind gamafotonii (cunoscuti sub denumirea de radiatii sau si de unde electromagnetice, gama, roentgen, luminoase sau radio), iar curentii electrici sant constituiti din fluxuri de betamaterie, adica din fluxuri de materie eterica.
Campurile termice sant constituite din gamaatomi, a caror totalitate constituie gamamateria, cuantele specifice fiind deltafotonii, iar "curentii" termici fiind constituiti din fluxuri (transporturi) de gamamaterie, adica de materie obisnuita.
Fiecare din aceste campuri are, in regim stationar, o constructie -spatiala- ordonata, sub o forma tensionata (in genul unor resoarte), iar in regim tranzitoriu -deci nestationar- fotonii specifici putand avea viteze -longitudinale- foarte diferite, incepand cu cea mai mare posibila si pana la viteze relativ modeste, inclusiv zero.

Nota Asa dar, exista motive sa se admita ca, ceea ce este cunoscut sub denumirea de temperatura, nu este un rezultat al unei "agitatii dezordonate" a (gama)materiei adica a materiei atomare obisnuite, ci un aranjament spatial ordonat -si sub o forma tensionata- a gamamateriei (o dovada: existenta laserilor cu gaz, cu functionare continua, si la temperaturi obisnuite).
***
Constatam ca expunerea de fata, care priveste o tema oarecum- limitata, si-a depasit -intrucatva- cadrul initial, fara a epuiza totusi tema propriu zisa.
Un prim motiv a fost acela de a contribui la complectarea ci corectarea unora din cunostintele si reprezentarile [noastre] care se refera la fizica si lumea din care face parte aceasta.
Un al doilea motiv, mai important, a fost insa acela de a permite eliberarea, de cateva obstacole, a drumului spre progresul fizicii, deci si al stiintei, deoarece unele concepte si teorii -care au fost candva poate justificate- se dovedesc acum ca sant depasite, din care cauza ele incetinesc, sau chiar limiteaza acest progres, prin neclaritati, lipsuri, sau si erori.
In acest sens, pot fi prezentate, respectiv enumerate, cateva din aceste cauze, si in special:
* nediferentierea dintre notiunile si realitatile -de importanta fundamentala- pe care le reprezinta spatiul si timpul absolut, care sant unice, nelimitate, neorientate, ..., si deci nerelative, in comparatie cu realitatile -corespunzatoare- fizice, care sant subordonate celor precedente, si care sant numeroase, limitate, cu specific orientat (adica vectorial), ..., si, mai ales, relative;
* atribuirea unui specific scalar multor realitati fizice, cum ar fi: temperaturilor, energiilor, si -in special- maselor, precum si acceptarea existentei unei identitati intre masele grele si cele inerte, pe cand, in realitate, fiecare din acestea au un specific vectorial, deci orientat, iar efectele de masa grea sant diferite de cele de masa inerta;
* simplitatea de conceptii privind "vidul" si structura materiei, in special spre formele ei mai putin complexe -si mai raspandite- incepand cu cele eterice, care sant adesea ignorate, sau chiar contestate.
De asemenea, printre aceste cauze, este necesar sa fie amintite, sub o forma mai enumerativa, si acceptarile -ca valabile- ale unor teorii, concepte si legi, cum sant: teoriile relativitatii (restranse si generalizate), inclusiv vitezele limitate ale (gama)luminii, si inexistenta (gama)fotonilor in repaus; exactitatea cantitativa a legilor de atractie electrostatica, magnetostatica si chiar gravitationala; unele parti ale teoriilor cuantice, si -in special- cele privind dualitatea si natura undelor asociate; existenta unor relatii de incertitudine; prezumtia unor quark-uri (unele chiar fermecate); conceptia despre natura electronica a curentilor electrici; expansiunea "exploziva" a universului si cea care ar justifica deplasarile spre rosu ale spectrelor; "gauri" negre "punctiforme", cu densitati si mase uriase, precum si existenta de stele "neutronice"; ..., si altele.
***

Scris de mm Joi 11 Mar 2010, 11:51

GRAVITATIE si ANTIGRAVITATIE V

***
Pentru ca cele cuprinse in aceasta expunere -sub forma de afirmatii, respectiv prezumtii- sa nu constituie, ele insile, noi surse de erori, in cele ce urmeaza sant prezentate cateva experiente si unele concluzii, deoarece predomina convingerea ca in fizica numai confirmarile experimentale pot sa marcheze treptele ascendente- spre progres, adica treptele spre adevar.
***
1. Se verifica -experimental- ca undele seismice, naturale sau artificiale, ocolesc centrul pamantului.
Aceasta justifica afirmatia ca in centrul pamantului -care este gol- exista un vid de buna calitate.
2. Se verifica -experimental- ca heliul II (He_II), adica heliul lichid racit, in continuare, sub 2,17^oK, isi pierde treptat greutatea, odata cu scaderea temperaturii, proportional cu cresterea procentului de He_II din amestecul de He_I + He_II (peste 2,17^oK exista numai He_I).
Se confirma ca He_II este un heliu neutronic, din care cauza el nu are greutate, deci nici masa grea, masele avand un specific vectorial si nu scalar.

Nota Aceasta constituie explicatia pentru care He_II -care este supraconductor si suprafluid- escaladeaza, asa cum este cunoscut, cu totala usurinta, peretii chiar verticali, ai vasului (necapilar) in care se afla.

3. Se verifica -experimental- ca He_II are totusi masa inerta, deoarece o minielice este antrenata de un curent de He_II.
Aceasta experienta -care este cunoscuta-, impreuna cu precedenta, demonstreaza ca masa grea si masa inerta sant aspecte diferite, ca exista materie -fizica- fara greutate, si deci ca teoriile reletivitatii nu sant corecte, cu toate consecintele aferente.

4. Se verifica -experimental- ca "mareele" terestre, produse de atractia gravitationala a lunii, sau a soarelui, evolueaza riguros concomitent si in mod egal, in ambele locuri, diametral simetrice in raport cu centrul pamantului.
Aceasta demonstreaza ca realitatile fizice (R⁺), dintr-o parte a pamantului, se echilibreaza cu antirealitatile fizice (R^-), din cealalta parte a pamantului, si nu numai atat.

5. Se verifica -experimental- ca "mareele" terestre, sant influentate de eclipsele de luna, sau de soare, in sensul ca, in timpul eclipsei, atractia gravitationala exercitata asupra pamantului, scade cu cota echivalenta a se[?]trului [astrului?] eclipsat, in mod riguros concomitent si egal, in ambele locuri, diametral simetrice in raport cu centrul pamantului.
Aceasta demonstreaza ca realitatile fizice (R⁺), dintr-o parte a pamantului, se echilibreaza cu antirealitatile fizice (R^-), din cealalta parte a pamnatului, ca luna, cu campurile sale gravitationale-antigravitationale, are un efect de ecranare a campului gravitational solar, si nu numai atat.

6. Se verifica -experimental- ca firele de ceai (sau alt material marunt, spre exemplu zahar, nisip, etc.), aflate intr-un pahar in care lichidul este pus in miscare de rotatie, se aduna spre centrul paharului respectiv, fie ca plutesc, fie ca sant scufundate.
Aceasta demonstreaza ca o masa aflata in miscare de rotatie genereaza un camp magnetic (si unul gravitational) axial, al caror efect concentreaza firele spre centru, in opozitie cu efectele fortelor centrifuge.

7. Se verifica -experimental- ca un fluid oarecare, spre exemplu un lichid care se scurge printr-un orificiu rotund (cu axa verticala), capata, in mod natural, deci fara un impuls initial, o miscare de rotatie -spre dreapta, sau spre stanga- in functie de orientarea componantei verticale a campului magnetic local al pamantului.
Aceasta confirma ca o masa, aflata in miscare de rotatie, genereaza un camp magnetic axial, al carui sens depinde de sensul miscarii de rotatie.

8. Se verifica -experimental- ca greutatea unui giroscop, cu axul vertical, care se roteste spre dreapta, creste (cu o marime relativ mica), iar in cazul cand el se roteste spre stanga, greutatea lui scade cu o aceeasi marime (experienta este cunoscuta, a se vedea Nota).
Aceasta demonstreaza ca rotatia giroscopului produce un camp magnetic axial (precum si unul gravitational), pozitiv sau negativ, in functie de sensul de rotatie, care interactioneaza cu campurile terestre locale, corespunzatoare.
Nota Experienta este cunoscuta: v. revista "Sputnic", nr. 6, luna iunie 1976[?], editia in limba franceza, pag. 133 si urmatoarele, articolul: "Pendulul vesnic al universului", de A. Valentinov, respectiv revista, in limba romana: "Magazin" nr. 1084 [1064?] , din 15.07.1976, pag. 6 si 7, articolul: "Care este esenta timpului" (extras din revista sus mentionata).
Explicatia originala -in rezumat- a autorului (Prof. N. Kozrev, Leningrad): "La a doua experienta giroscopuls-a invartit intr-un sens invers fata de cel in care "merge" timpul pe Terra, dezvoltand forte ce se pot masura", ... "deoarece orice fenomen oetrecut in natura degaja sau absoarbe timp..."
Aceasta explicatie este doar indirect valabila, deoarece rotatia -care este o miscare- implica, evident, si coexistenta notiunii cunoscute sub denumirea de timp -si antitimp- fizic. Schimband sensul de rotatie al giroscopului, din pozitiv in negativ, a fost schimbat[a] concomitent si orientarea timpului fizic aferent al giroscopului ca ansamblu (nu si a elementelor sale structurale). Ca urmare, a fost schimbat si efectul fizic al rotatiei ansamblului, care a devenit un antiefect corespunzator. Deci cresterea greutatii giroscopului, care a avut loc in prima faza, adica in cazul rotirii sale pozitive, a fost schimbata intr-o scadere (anticrestere) echivalenta a greutatii, in cazul rotirii giroscopului in sensul negativ (adica in sensul antirotirii sale). Dar efectul fizic masurabil este o consecinta a schimbarii de orientare a campurilor generate, aspectul timp-antitimp (fizic) fiind o consecinta -a unor situatii succesive- si nu o cauza.

9. Se verifica -experimental- ca sarcina electrica a unor particule , spre exemplu a unui electron, variaza exponential, in functie de viteza, intocmai ca si masa (inerta) a acestuia.
Aceasta demonstreaza ca, la nivelul structural al materiei, sarcina (electrica) si masa (inerta) reprezinta doua aspecte, cu denumiri diferite, ale unei aceleiasi realitati fizice "elementare", precum si ca masa are un specific vectorial, si nu scalar, intocmai ca si sarcina electrica.

10. Se verifica -experimental- ca lumina unui laser, care circula printr-o bobina transparenta, cu sectiune ceva mai mare (pentru a obtine efecte masurabile), produce un camp magnetic axial (f. slab), intocmai ca si un curent electric care ar circula printr-o bobina metalica.
Aceasta demonstreaza ca masa fotonilor care circula prin bobina genereaza un camp magnetic, precum si ca -in cazul unui curent electric- masa elementelor constituente ale curentului electric este aceea care genereaza campul magnetic respectiv.

11. Se verfica -experimental- ca greutatea unui condensator electric variaza in functie de orientarea lui spatiala. In acest scop se construieste un condensator, cat mai usor, executat din doua placi metalice usoare si relativ mari, spre exemplu orizontale, cea de sus incarcata pozitiv, cea de jos incarcata negativ, intre placi, precum si in exteriorul lor fiind depus un dielectric usor si de buna calitate, iar ansamblul -blindat metalic si etans, dar totusi usor- fiind pus la "pamant". Se constata ca acest ansamblu are greutati diferite in functie de orientarea lui (orizontala, verticala, antiorizontala).
Aceasta demonstreaza ca masa grea a corpurilor este -direct- dependenta de orientarea elementelor lor electrice constituente interioare, si ca, deci, masa grea este diferita de masa inerta, cu toate consecintele care decurg din aceasta (spre exemplu asupra valabilitatii teoriilor relativitatii, s.a.)

12. Se verifica -experimental- ca atunci cand se aplica o forta perpendiculara pe axa de rotatie a unui giroscop, acesta se deplaseaza spre dreapta, sau spre stanga, in caz cand sensul de rotatie al giroscopului este de tip dreapta sau de tip stanga.
Aceasta demonstreaza ca, intr-adevar, rotorul giroscopului poate fi asimilat - practic- cu un camp magnetic, si ca sant valabile regulile similare din electrotehnica, si nu numai atat.

13. Se verifica -experimental- ca un ceas, cu cadranul orizontal, si a[le] carui aratatoare se rotesc in sens pozitiv (privind de sus), daca este rasturnat cu 180^o, ceasul -ca ansamblu- isi pastreaza practic greutatea anterioara, deci elementele sale structurale, care genereaza efectul de greutate, s-au reorientat dupa orientarea campului graviatational local, in timp ce miscarea elementelor sale de macrostructura a devenit o antimiscare, deoarece aratatoarele -si toate rotitele sale- se rotesc acum in sens invers decat cel initial (privind tot de sus).
Aceasta demonstreaza ca elementele structurale ale unui corp, care genereaza efectul de greutate, aflate in campul gravitational -caruia ii sant subordonate- isi schimba corespunzator orientarea, astfel incat sa coincida cu orientarea campului, astfel incat sa coincida cu orientarea campului gravitational din acel loc.

14. Se verifica -experimental- ca viteza (gama)luminii (c) variaza invers proportional cu intensitatea campului gravitational local.
Aceasta demonstreaza ca viteza (gama)luminii este foarte variabila in raport cu conditiile de propagare, ca aceasta se propaga printr-un mediu si deci ca una din ipotezele de baza ale teoriilor relativitatii (restranse si generalizate) nu este justa, cu toate consecintele care decurg din aceasta.

15. Se verifica -experimental- ca viteza (gama)luminii (c), precum si, in general, a undelor electromagnetice, creste proportional cu lungimea respectiva de unda.
Aceasta conduce la aceleasi concluzii ca mai sus.

Scris de mm Vin 12 Mar 2010, 10:07

Nu cred ca mai este necesar sa fie subliniata calitatea deosebit de buna a "sursei" celor doua articole reproduse aici.
La cele 12 pagini ale articolului "GRAVITATIE si ANTIGRAVITATIE", am primit de la d-l Forgaci si alte doua hartii, atasate paginilor cu aceeasi agrafa. Intrucat atasarea lor la articol nu putea fi intamplatoare, data fiind minutiozitatea extrema a autorului, imi fac datoria sa le reproduc, ele fiind oficiale, nesecrete, interesul legat de ele fiind mai mult unul istoric.

COPIE
[antet stg.]
REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA
Consiliul National pentru
Stiinta si Tehnologie

OFICIUL DE STAT pentru
INVENTII si MARCI
Str. I.Ghica 5 Sector 4
70018 Bucuresti C.P. 52

[antet dr.]
Bucuresti 30 August 1978
I.M. / 3 303
catre
I.C.P.E.- INSTITUTUL de CERCETARI pentru
INDUSTRIA ELECTROTEHNICA

Centrul de Calcul Electronic
Bvd. T. Vladimirescu nr. 45-47, Sect.6
Cod 76 036 Bucuresti

Ref."Primul simpozion de gravitatie experimentala", din 9-10noi.1978

In conformitate cu adresa circulara si instructiunile dv., privind simpozionul mentionat mai sus, alaturat va remitem, in 2 exemplare, textul lucrarii:"Gravitatie si antigravitatie", a tov. ing. Radu I. Forgaci, examinator principal inventii, din cadrul OSIM.

Precizam ca aceasta constituie o lucrare personala a Dsale, fiind realizata in afara sarcinilor de serviciu, precum si in afara preocuparilor profesionale din OSIM, si cuprinde unele ipoteze ale autorului, care nu contin deci secrete de serviciu si nici elemente brevetabile, putand fi publicata.
Anexam, totdata si o lista de persoane din cadrul OSIM care doresc sa participe la acest simpozion.
Director,
p. Ing. G. Filipas
ss ing. I. Marinescu

Anexa: 24+1 file
pentru conformitate,
mm

[cea de-a doua]
COPIE
OSIM
Registratura nr.32375
Ziua 18, luna X, 1978
ICPE M. I. C. M. INSTITUTUL DE CERCETARI PENTRU
INDUSTRIA ELECTROTEHNICA
Bvd. T. Vladimirescu nr. 45-47, Sector 6, Bucuresti Tel.31 41 00
Catre
OSIM- Bucuresti Str.I.Ghica nr.5 Sect.4. C.P. 52
In atentia tov. Director ing. Filipas
spre stiinta tov. R. Forgaci, examinator
principal inventii

Va multumim pentru amabilitatea dvstra de a fi raspuns la solicitarea de a participa cu lucrari la "Primul simpozion de gravitatie experimentala din RSR", organizat in zilele de 9-11 nov.1978, instiintandu-ne cu adresa nr.IM/3303 din 30 august 1978 lucrarea "Gravitatie si antigravitatie", autor ing. R. Forgaci.

Cu regret trebuie sa va comunicam ca, Comitetul de organizare si Colectivul de consultanti stiintifici nu au inclus lucrarea in program, din cauza ca problemele abordate de dvstra in cele 12 pagini scrise la un rand depasesc cu mult problematica simpozionului. Intr-adevar lucrarea dvstra cuprinde probleme de fizica nucleului, fizica atomului, filozofia spatiului si timpului, etc., si formuleza idei cu totul revolutionare ca acelea ca progresul fizicii si stiintei este franat de teorii ca acelea "a naturii electronice a curantilor electrici", "Teoriile relativitatii (restranse si generalizate)" si alte 6-7 teorii.

Simpozionul organizat de noi si-a propus un scop mult mai modest si anume acela de a contribui la cunoasterea reciproca a majoritatii cercetatorilor in problema gravitatiei ca fenomen fizic si a implicatiilor ei in tehnica.

Din motivele aratate mai sus va inapoiem copia lucrarii dvstra impreuna cu rezumatul. Desi nu am putut include in program tov. ing.R.Forgaci din motivele mentionate, noi asteptam totusi sa participati la comunicarile care intereseaza pe specialistii anuntati de dvstra in adresa ce ne-ati trimis-o pe data de 30 august. Programul simpozionului vi se va trimite in timp util, in jurul datei de 31 oct.1978.

Director ICPE
Presedinte comitet de
organizare

ss Dr.Ing.Fl.Teodor Tanasescu

Vicepresedinte comitet
organizare
ss Dr. Ing. I. Adamut

pentru conformitate,
mm

Am reprodus exact, cu punctuatia si spatiile existente -sau nu- intre cuvinte. Intre paranteze drepte - interventiile mele, cu caractere inclinate - interventiile olografe ale d-lui Forgaci. Imi imaginez, doar, amaraciunea pe care el a simtit-o citind raspunsul, intrucatva obraznic, prin care i se refuza participarea la simpozion.

Aceeasi preocupare am avut-o si pentru reproducerea exacta a celor doua lucrari ale d-lui Forgaci. In copiile pe care le am cuvintele ce sunt subliniate nu sunt si ingrosate, ingrosarea fiind o interventie ce mi-am permis-o pentru o mai buna evidentiere grafica, in perfecta concordanta -de altfel- cu scopul urmarit de autor. De asemenea am ingrosat cifrele si literele-simboluri (p, n, g, v, c, constante, etc.), ele aflandu-se in grafie obisnuita in lucrari. Nu am putut reproduce "aliniatul nou" de la inceputul frazelor deoarece sistemul forumului nu permite acest lucru ori poate nu-l stiu eu. [La prima lucrare am inlocuit "aliniatul nou si de la capat" cu linioara dar, apoi "linioarele de la capat" a trebuit sa le inlocuiesc -pentru a se deosebi- cu asteriscuri.

Singurul comentariu pe care mi-l permit este ca: daca scopul simpozionului, "mult mai modest" era acela de "cunoastere reciproca a cercetatorilor" intre ei, de ce nu si-au dat intalnire la o carciuma sa "discute" despre gravitatie (si cum actioneaza ea asupra consumatorilor -mai avansati- si ce aplicatii practice deriva de-acolo)???

Scris de **Abel Cavaşi** Vin 12 Mar 2010, 11:49

Cu certitudine, în lucrarea domnului Forgaci, prezentată atât de minuţios de tine, mm, putem observa apărute atât de devreme multe din elementele Fizicii viitorului, precum existenţa unei legături între mişcare şi electromagnetism, importanţa curenţilor electrici în microcosmos, sau caracterul elicoidal al formei traiectoriilor.

Felicitări pentru profunzimea gândurilor acestui mare cercetător, multe regrete pentru absenţa acestuia dintre noi şi ruşine celor care l-au descurajat în timpul vieţii sale!

Scris de **virgil** Sam 05 Iun 2010, 09:25

[quote]Ca urmare, daca in locul care a fost notat -conventional- cu A+, se considera ca intensitatea campului gravitational este vectorul g+ (g↓), atunci observatorului fix o, ii este clar ca la antipodul lui A+, adica in A-, campul gravitational local, are intensitatea g- (g↑), deoarece orientarea acestui camp gravitational, din A-, este opusa orientarii campului gravitational din A+, care este g+ (g↓).

Este doar o speculatie, o interpretare fortata si gresita a campului gravitational. Imagineaza-ti ca observatorul priveste Pamantul din cosmos. In timp ce Pamantul se invarteste in jurul propriei axe, mai poate interpreta drept camp gravitational si respectiv antigravitational, doua puncte diametral opuse de pe suprafata Pamantului?
Ori unde te afli pe suprafata Pamantului, acceleratia gravitationala este indreptata spre centrul Pamantului, iar vectorul respectiv are aceiasi orientare. Semnul cu +/- al vectorului tine de originea axelor de coordonate, si ne arata de fapt pozitia vectorului in spatiu si nu natura gravitationala sau antigravitationala a campului studiat.
Campul gravitational si respectiv antigravitational trebuie privite in ansamblu ca fiind unul opusul celuilalt, asa cum un izvor este opusul unui sorb, cu sau fara substanta.

Scris de **virgil** Sam 05 Iun 2010, 09:48

[quote]6. Se verifica -experimental- ca firele de ceai (sau alt material marunt, spre exemplu zahar, nisip, etc.), aflate intr-un pahar in care lichidul este pus in miscare de rotatie, se aduna spre centrul paharului respectiv, fie ca plutesc, fie ca sant scufundate.
Aceasta demonstreaza ca o masa aflata in miscare de rotatie genereaza un camp magnetic (si unul gravitational) axial, al caror efect concentreaza firele spre centru, in opozitie cu efectele fortelor centrifuge.

In momentul imprimarii miscarii de rotatie a apei, forta centrifuga preseaza lichidul pe peretii paharului, creand o cavitate spacifica unui vartej. Orice particula care se afla intamplator pe aceasta suprafata aluneca in jos ca un surfer, spre centrul vasului. Cum avem o rotatie oarecum aleatorie a liniilor de curent formate de apa in rotatie, toate particulele vor ajunge mai devreme sau mai tarziu pe suprafata concava a apei si vor aluneca spre centrul vasului. Aceasta nu justifica aparitia unui camp gravitational prin rotirea apei.

Scris de mm Dum 06 Iun 2010, 10:50

Este doar o speculatie, o interpretare fortata si gresita a campului gravitational.

Parerea mea e ca Forgaci se referea aici la relativitate, intr-un sens mai general decat cel stiut de toata lumea. Relativitate si sistem de coordonate atasat, respectiv exprimarea matematica a unei realitati. Dar parerea mea este irelevanta, autorul articolelor -cu pregatirea lui mult superioara noua- este girantul ideilor respective. Unora ca mine nu le ramane decat sa preia aceste idei, sa le aplice pe situatii concrete -in scopul verificarii- si abia apoi sa le combata, eventual.
Intre altele, s-ar putea sa ai partial dreptate deoarece si TR "oficiala" este considerata de multi specialisti ca speculatie, adica exact exprimarea pe care ai folosit-o aici.

Orice particula care se afla intamplator pe aceasta suprafata aluneca in jos ca un surfer, spre centrul vasului.

Ai avea dreptate aici daca particula ar sta pe loc, adica nu s-ar afla si ea in miscare de rotatie. Deci: f. centrifuga + f. greutate = o rezultanta care "trage" particula spre periferie. Si nu spre centrul de rotatie. Si in acest caz sustinerea apartine autorului.
Aceasta nu justifica aparitia unui camp gravitational prin rotirea apei, zici tu, virgile.
Nici aici nu ai dreptate; realitatea turbioanelor lui Schauberger si a fortei gravitationale care apare in ele ii da dreptate lui Forgaci.

Scris de **virgil** Dum 06 Iun 2010, 22:12

Ai avea dreptate aici daca particula ar sta pe loc, adica nu s-ar afla si ea in miscare de rotatie. Deci: f. centrifuga + f. greutate = o rezultanta care "trage" particula spre periferie. Si nu spre centrul de rotatie.

Ai uitat sa tii seama de tensiunea superficiala a apei. Eu am dat exemplul clar, a unui surfer care aluneca pe suprafata concava a apei. cu siguranta ca o parte din particule vor fi manate spre periferie, ca urmare a fortei centrifuge, fapt concret la operatiile de centrifugare a lichidelor cu impuritati (de exemplu, centrifugarea uleiului de floarea soarelui). Totul depinde de raportul intre densitatea lichidului si densitatea impuritatilor.

Scris de mm Lun 07 Iun 2010, 09:56

Ai dat "exemplul clar al unui surfer ce luneca pe suprafata concava a unei ape". Din pacate, daca acel surfer e supus clar unei forte centrifuge, el "nu va luneca" ci se va invarti pe un cerc, odata cu particulele de apa ce formeaza concavul. Adica, fata de apa concava, va sta -clar- pe loc. Ori va avea tendinta de a se indeparta de axa de rotatie.

Ai mentionat tensiunea superficiala a apei si m-ai atentionat ca am uitat de ea, dar si tu ai uitat sa specifici, cum, in ce fel, actioneaza ea asupra surferului. Nu ai explicat nici cum: "totul depinde de raportul intre densitatea lichidului si densitatea impuritatilor".

In restul postarii, te contrazici singur spunand ca particulele se indreapta spre periferie, pe cand in postarea anterioara spuneai ca se indreapta spre centru??

Nici unul din noi nu am fost atenti, acum recitind textul vad ca scrie: "fie ca plutesc, fie ca sunt scufundate". E vorba de firele de ceai. Prin urmare, problema nu se poate reduce la un "surfer". Si nici la diferenta de densitate. Altceva se intampla acolo.

Scris de **virgil** Mar 08 Iun 2010, 17:42

In cateva cuvinte am spus ca acolo nu apare gravitatie. Inchipuieti ce gravitatie ar aparea intr-o turbina de hidrocentrala, care s-ar putea observa cu usurinta de un fir cu plumb.
E normal daca particulele au densitatea mai mare ca apa sa se indrepte spre periferie, iar daca sant usoare sa alunece spre centru.
Cred ca este foarte greu de verificat, nu?

Scris de mm Mar 08 Iun 2010, 20:30

Nu-mi permit "sa-mi inchipui" ceva. Prefer sa masor, sa verific, sa iau de bune masuratorile altora, etc. Si descopar atat de multe masuratori neconforme cu varianta stiintifica "oficiala" incat nu se pune problema sa-mi imaginez altele, ipotetice.

E normal daca particulele au densitatea mai mare ca apa sa se indrepte spre periferie, iar daca sant usoare sa alunece spre centru.

Nu ai fost atent: daca sunt scufundate inseamna ca au aceeasi densitate cu lichidul. Forgaci se referea la particule imersate, in suspensie. Deci este exclusa situatia densitatilor diferite.

Scris de **virgil** Vin 11 Iun 2010, 09:18

Daca se produce un camp gravitational prin rotirea apei, atunci acest camp trebuie sa se manifeste si in afara lichidului. Daca crezi ca este posibil, acest lucru se verifica usor cu un fir cu plumb miniatural improvizat, aplicat excentric, deasupra unui vortex produs la scurgerea apei din cada de baie. Pentru precizie poti folosi o raza laser care cade pe fir, ceia ce va scoate in evidenta orice miscare. Daca te incumeti sa faci acest experiment te rog sa ne comunici rezultatul. Atentie la curentii de aer care pot altera datele obtinute.

Scris de mm Vin 11 Iun 2010, 09:28

Daca te incumeti sa faci acest experiment te rog sa ne comunici rezultatul.

Multumesc pentru indicatii. Intrucat pari sa fi mai bine pregatit, te rog sa faci tu mai intai aceste masuratori daca crezi ca e asa de simplu. Dupa care mai stam de vorba, atentie la luatul in balon.
Nu ti-ai sustinut punctul de vedere cu diferenta de densitate, respectiv nu ai recunoscut ca ai gresit.

Scris de **virgil** Vin 11 Iun 2010, 20:27

Nu ti-ai sustinut punctul de vedere cu diferenta de densitate, respectiv nu ai recunoscut ca ai gresit.

Nici vorba, de cand un corp scufundat are aceiasi densitate cu apa?, ia mai gandestete la un vapor care se scufunda. Nu te iau in balon, ti-am dat niste idei, care te pot lamuri, ca nu se creaza gravitatia, intr-un pahar cu apa.

Scris de mm Vin 11 Iun 2010, 20:40

Virgile, pana acum ti-am acordat atentia cuvenita si respectul meu. Din postarile tale neconstructive am dedus cu usurinta ca ai alte sarcini pe aici. Te priveste personal. Alegerea mea este facuta: nu-ti mai citesc postarile.

Scris de **virgil** Sam 12 Iun 2010, 09:50

Este problema ta, nu a mea. Observ ca daca tragi pe cineva de maneca si-l atentionezi ca, nu tot ce zboara se mananca, se supara. Cunoasterea presupune dialog.

Scris de **eugen** Mar 09 Sept 2014, 00:51

Experimentele lui Radu Forgaci

sandokhan a scris:Experimentele lui R. Forgaci

Ing. Radu Forgaci, examinator principal de inventii in cadrul OSIM, in 1981, a descoperit un nou fenomen (de fapt era cunoscut si de H. Oersted care afirma in 1820: "conflictus electrici", acum zicem campul magnetic, se propaga in spirala in jurul conductorului parcurs de curent) si anume ca propagarea curentului electric, fie continuu, fie alternativ, nu se face liniar CI IN SPIRALA ELICOIDALA.

Fenomenul Forgaci a fost investigat si de ing. Nicolae Vlad la Iasi. Pe un tor de forma inelara, a executat doua bobinaje practic identice, unul realizat cu spirale infasurate ca un surub de tip dreapta, iar celalalt bobinaj executat cu spirale infasurate ca un surub de tip stanga. Masuratorile au fost facute cu toata atentia necesara si in mod repetat, atat cu un tor executat din otel, cat si cu un tor executat din poliamida, iar efectele SUNT DIFERITE (tensiunile rezultate), DIFERENTA FIIND DE 10% INTRE BOBINAJUL DE TIP DREAPTA SI BOBINAJUL DE TIP STANGA.

Problema e ca aceste informatii nu fac parte din mainstream; manualele nu includ nimic din fizica viitorului, adevarata, cea a aetherului.

https://cercetare.forumgratuit.ro/teorii-ale-conspiraiei-mondiale-f19/experiments-of-f-nipher-c-brush-biefeld-brown-effect-t47.htm#386

Experimentele lui F. Nipher, adica modificarea greutatii atomilor prin aplicarea de tensiune electrica.

Scris de **Pacalici** Mar 09 Sept 2014, 03:15

Ei bine, SURPRIZA! FORUMUL ACESTA este citat in argumentari inalt stiintifice:

Legat de acel PDF daca vrei sa aprofundezi...
E o poveste lunga si care necesita schimbari de paradigma. Cateva exemple:
1. Gravitatia este conceputa ca o forta de atractie ceea este gresit. Daca ar fi asa OZN-urile care trec pe deasupra unui obiect ar exercita o forta de apasare pt a compensa atractia... ceea ce nu se intampla.

Citat de aici:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t130p90-eterul-eterul#2333

https://cercetare.forumgratuit.ro/t47-experiments-of-f-nipher-c-brush-biefeld-brown-effect#386

https://cercetare.forumgratuit.ro/t47-experiments-of-f-nipher-c-brush-biefeld-brown-effect#389

"The relationship between gravitation and the electric field was first observed experimentally by Dr. Francis Nipher of France. Dr. Francis Nipher conducted extensive experiments during 1918, on a modified Cavendish experiment. He reproduced the classical arrangements for the experiment, where gravitational attraction could be measured between free-swinging masses, and a large fixed central mass. Dr. Nipher modified the Cavendish experiment by applying a large electrical field to the large central mass, which was sheilded inside a Faraday cage.When electrostatic charge was applied to the large fixed mass, the free-swinging masses exhibited a reduced attraction to the central mass, when the central mass was only slightly charged. As the electric field strength was increased, there arose a voltage threshold which resulted in no attraction at all between the fixed mass and the free-swinging masses. Increasing the potential applied to the central mass beyond that threshold, resulted in the free-swinging masses being repelled (!) from the fixed central mass. Nipher's conclusion was that sheilded electrostatic fields directly influence the action of gravitation. He further concluded that gravitation and electrical fields are absolutely linked..."

2) Redshift-ul/blueshift-ul sunt provocate de altceva. Se pare ca de stratul de Eter imobil care inconjoara planeta noastra si/sau de neomogenitatea Eterului cosmic.

3) TH. Relativitatii (falsitatea ei)
http://news.softpedia.com/news/The-First-Test-That-Proves-General-Theory-of-Relativity-Wrong-20259.shtml

http://www.theengineer.co.uk/opinion/was-einstein-wrong?/293042.article

http://www.wbabin.net/science/anderton48.pdf

http://www.reformation.org/einstein-unmasked.html

Ca sa vezi unde greseste concluzia exp. Michelson-Morley, care spune ca lumina se propaga cu aceeasi viteza in orice directie in spatiu, si pe care se bazeaza Th. Rel (fara ea TR cade ca un castel de nisip)
http://www.orgonelab.org/miller.htm

Si mai recent:
http://stirling-westrup-tt.blogspot.com/2010/10/tt-ns-2783-constant-change-are-there-no.html

La noi in tara:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t147-eterul-si-radu-forgaci

"Intr-adevar lucrarea dvstra cuprinde probleme de fizica nucleului, fizica atomului, filozofia spatiului si timpului, etc., si formuleza idei cu totul revolutionare ca acelea ca progresul fizicii si stiintei este franat de teorii ca acelea "a naturii electronice a curentilor electrici", "Teoriile relativitatii (restranse si generalizate)" si alte 6-7 teorii."

Iti mai recomand cartile lui William Lyne:
-Occult Ether Physics: Tesla's Hidden Space Propulsion System and the Conspiracy to Conceal It
-Occult Science Dictatorship: The Official State Science Religion and How to Get Excommunicated (Aici iti spune cum se ascunde existenta FE, falsitatea TE, existenta Eterului, antigravitatie, etc)

Citare din: http://blog.flavian.ro/2011/02/tehnologie-vs-spiritualitate.html

Ma gandesc din ce in ce mai mult la munti......aici se fura idei! Ori prostia are picioare lungi???

Scris de **eugen** Mar 05 Mai 2015, 18:31

Fenomenul Forgaci sandokhan a scris:Experimentele lui R. Forgaci

Ing. Radu Forgaci, examinator principal de inventii in cadrul OSIM, in 1981, a descoperit un nou fenomen (de fapt era cunoscut si de H. Oersted care afirma in 1820: "conflictus electrici", acum zicem campul magnetic, se propaga in spirala in jurul conductorului parcurs de curent) si anume ca propagarea curentului electric, fie continuu, fie alternativ, nu se face liniar CI IN SPIRALA ELICOIDALA.

Fenomenul Forgaci a fost investigat si de ing. Nicolae Vlad la Iasi. Pe un tor de forma inelara, a executat doua bobinaje practic identice, unul realizat cu spirale infasurate ca un surub de tip dreapta, iar celalalt bobinaj executat cu spirale infasurate ca un surub de tip stanga. Masuratorile au fost facute cu toata atentia necesara si in mod repetat, atat cu un tor executat din otel, cat si cu un tor executat din poliamida, iar efectele SUNT DIFERITE (tensiunile rezultate), DIFERENTA FIIND DE 10% INTRE BOBINAJUL DE TIP DREAPTA SI BOBINAJUL DE TIP STANGA.

Problema e ca aceste informatii nu fac parte din mainstream; manualele nu includ nimic din fizica viitorului, adevarata, cea a aetherului.

https://cercetare.forumgratuit.ro/teorii-ale-conspiraiei-mondiale-f19/experiments-of-f-nipher-c-brush-biefeld-brown-effect-t47.htm#386

Experimentele lui F. Nipher, adica modificarea greutatii atomilor prin aplicarea de tensiune electrica.

Scris de **eugen** Mier 30 Mar 2016, 19:39

Interpretari din Radu Forgaci

mm a scris:

Inainte de a incheia aceasta expunere, este totusi necesar sa fie prezentat, sub o forma prezumata, si cadrul de amplasare relativa a campurilor si fenomenelor gravitationale in raport cu cele magnetice, electrice si termice -din punct de vedere al succesiunii naturale, complexitatii, ordinului de marime si de energii-, pentru a putea avea o reprezentare, ceva mai complecta, asupra lumii si fenomenelor -fizice- inconjuratoare.

Campurile gravitationale (asa cum s-a expus -prezumptiv- anterior) sant produse de microparticulele primare alfa, adica de alfaparticule, aflate in miscare transrotationala, campuri care -anticipam- sant constituite tot din alfaparticule, cuantele specifice fiind alfafotonii, iar "curentii" gravitationali fiind constituiti din fluxuri (transporturi) de alfaparticule.
Campurile magnetice, care reprezinta treapta -de complexitate, ordin de marime si energii- imediat urmatoare, sant constituite din alfafotoni, a caror totalitate constituie alfamateria, adica materia supraeterica, cuantele specifice fiind betafotonii, iar "curentii" magnetici fiind constituiti din fluxuri de alfamaterie, adica din fluxuri de materie supraeterica.
Campurile electrice, la randul lor, sant constituite din betaatomi, a caror totalitate constituie betamateria, adica materia eterica, cuantele specifice fiind gamafotonii (cunoscuti sub denumirea de radiatii sau si de unde electromagnetice, gama, roentgen, luminoase sau radio), iar curentii electrici sant constituiti din fluxuri de betamaterie, adica din fluxuri de materie eterica.
Campurile termice sant constituite din gamaatomi, a caror totalitate constituie gamamateria, cuantele specifice fiind deltafotonii, iar "curentii" termici fiind constituiti din fluxuri (transporturi) de gamamaterie, adica de materie obisnuita.
Fiecare din aceste campuri are, in regim stationar, o constructie -spatiala- ordonata, sub o forma tensionata (in genul unor resoarte), iar in regim tranzitoriu -deci nestationar- fotonii specifici putand avea viteze -longitudinale- foarte diferite, incepand cu cea mai mare posibila si pana la viteze relativ modeste, inclusiv zero.

Nota Asa dar, exista motive sa se admita ca, ceea ce este cunoscut sub denumirea de temperatura, nu este un rezultat al unei "agitatii dezordonate" a (gama)materiei adica a materiei atomare obisnuite, ci un aranjament spatial ordonat -si sub o forma tensionata- a gamamateriei (o dovada: existenta laserilor cu gaz, cu functionare continua, si la temperaturi obisnuite).
***
Constatam ca expunerea de fata, care priveste o tema oarecum- limitata, si-a depasit -intrucatva- cadrul initial, fara a epuiza totusi tema propriu zisa.
Un prim motiv a fost acela de a contribui la complectarea ci corectarea unora din cunostintele si reprezentarile [noastre] care se refera la fizica si lumea din care face parte aceasta.
Un al doilea motiv, mai important, a fost insa acela de a permite eliberarea, de cateva obstacole, a drumului spre progresul fizicii, deci si al stiintei, deoarece unele concepte si teorii -care au fost candva poate justificate- se dovedesc acum ca sant depasite, din care cauza ele incetinesc, sau chiar limiteaza acest progres, prin neclaritati, lipsuri, sau si erori.
In acest sens, pot fi prezentate, respectiv enumerate, cateva din aceste cauze, si in special:
* nediferentierea dintre notiunile si realitatile -de importanta fundamentala- pe care le reprezinta spatiul si timpul absolut, care sant unice, nelimitate, neorientate, ..., si deci nerelative, in comparatie cu realitatile -corespunzatoare- fizice, care sant subordonate celor precedente, si care sant numeroase, limitate, cu specific orientat (adica vectorial), ..., si, mai ales, relative;
* atribuirea unui specific scalar multor realitati fizice, cum ar fi: temperaturilor, energiilor, si -in special- maselor, precum si acceptarea existentei unei identitati intre masele grele si cele inerte, pe cand, in realitate, fiecare din acestea au un specific vectorial, deci orientat, iar efectele de masa grea sant diferite de cele de masa inerta;
* simplitatea de conceptii privind "vidul" si structura materiei, in special spre formele ei mai putin complexe -si mai raspandite- incepand cu cele eterice, care sant adesea ignorate, sau chiar contestate.
De asemenea, printre aceste cauze, este necesar sa fie amintite, sub o forma mai enumerativa, si acceptarile -ca valabile- ale unor teorii, concepte si legi, cum sant: teoriile relativitatii (restranse si generalizate), inclusiv vitezele limitate ale (gama)luminii, si inexistenta (gama)fotonilor in repaus; exactitatea cantitativa a legilor de atractie electrostatica, magnetostatica si chiar gravitationala; unele parti ale teoriilor cuantice, si -in special- cele privind dualitatea si natura undelor asociate; existenta unor relatii de incertitudine; prezumtia unor quark-uri (unele chiar fermecate); conceptia despre natura electronica a curentilor electrici; expansiunea "exploziva" a universului si cea care ar justifica deplasarile spre rosu ale spectrelor; "gauri" negre "punctiforme", cu densitati si mase uriase, precum si existenta de stele "neutronice"; ..., si altele.
***

Scris de **negativ** Joi 31 Mar 2016, 11:13

Mai avem putin si vom vedea cum nenea Radu Forgaci asta, profitand de confuzia creeata de omologul sau deja aproape zeificat (OSIMUL de la noi fiind ceva similar cu biroul elvetian de patente de pe vremea lui Einstein), devine o noua stea pe cerul geniilor planetare.
Pornind chiar de la ordinea in care sunt puse problemele referitor la succesiunea aparitiei campurilor, lipsita de o baza teoretica solida, face ca cercetarile omului sa fie sortite esecului. Amestecarea notiunilor intr-o sarabanda de expresii ce nu pot fi considerate rationamente, probabil impresioneaza pe unii tehnicieni mai ametiti, dar de fapt nu pacalesc pe nimeni. Reabilitarea ideii de "eter" se face pe baza unor rationamente solide, sustinute de teoriile lui Maxwell in corelatie cu un sistem teoretic filosofic solid, nu bazate pe observatii razlete, justificate doar de intuitii. Ai o intuitie, e bine. Dar pentru ca ea sa devina certitudine, trebuie demonstrata sistematic. Revelatiile din pauza de masa ale domnului in cauza, dublate de o slaba cunoastere a semanticii limbii române, fie ea si argotica, duce la monstruozitati de genul " betaatomi, a caror totalitate constituie betamateria, adica materia eterica, ", etc.

Scris de Continut sponsorizat

ETERUL si RADU FORGACI -

ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -