Teoria contractiei Lorentz-Fitzgerald

CAdi a scris:
Este valabila aceasta teorie in conditii date de viteza superioara celor clasice cunoscute ,
sau este doar o speculatie stiintifica ?

CAdi a scris:
Este un aspect real sau aparent d.p.d.v al observatorului ?

orakle a scris:

CAdi a scris:
Este un aspect real sau aparent d.p.d.v al observatorului ?

Cred ca intrebarea ta este gresit formulata .

"aspect real" ????

Daca te-ai gandit ca obiectele de pe nava vor suferii  contractiI masurabile de astronautii ai gresit grav.
Masuratorile celor de acasa vor detecta aceste efecte de dilutie temporala si contractie spatiala.

"aparent d p d v observatorului" ?????

Folosind exprimarea ta (cea ce nici in acest caz nu este corecta) dar anticipand la ce te-ai gandit si cu ce am precizat mai sus mai degraba ti-as sugera sa o vezi ca un efect de observator.

Dar este un efect real nici decum aparent.

CAdi a scris:...inseamna ca in realitate nava si obiectele din ea nu sufera o contractie
in raport cu propiul ei referential,dar sufera o contractie in raport cu un alt observator din alt SR.

Ceea ce inseamna o aparenta nu ?

Razvan a scris:

CAdi a scris:...inseamna ca in realitate nava si obiectele din ea nu sufera o contractie
in raport cu propiul ei referential,dar sufera o contractie in raport cu un alt observator din alt SR.

Corect.

Ceea ce inseamna o aparenta nu ?

Nu. Vezi exemplul omuluidinlună cu muonii.

omuldinluna a scris:Exemplul cu muonii la viteza mare este acesta, conform teoriei relativitatii:

Relativ la referentialul Pamantului, muonii reusesc sa ajunga la suprafata planetei datorita fenomenului de dilatare a duratelor. Timpul lor propriu de viata este prea scurt ca sa strabata distanta aceasta, dar relativ la referentialul Pamantului el se dilata cu factorul Lorentz.

Invers, din sistemul de referinta al muonilor, desi timpul lor propriu de viata este mai scurt, distanta dintre patura superioara a atmosferei si scoarta terestra este contractata conform formulei Lorentz-Fitzgerald, si deci mai scurta decat aceeasi distanta masurata din referentialul fixat pe planeta. Astfel, chiar daca timpul lor de viata este scurt, distanta pe care o strabat este mai mica, deci tot ajung la destinatie.

omuldinluna a scris:Pai cele doua sunt unul si acelasi lucru, ca doar si obiectul are o lungime pe care o masori. Vezi atunci exemplul ciocnirilor intre ioni grei. Daca ionii n-ar fi contractati pe directia de deplasare, figura de imprastiere a particulelor care rezulta din ciocnire ar fi cu totul alta fata de cea observata.

CAdi a scris:Deci in raport cu observatorul aflat in alt sistem de referinta nava se contracta.
Dar efectiv, in raport cu propriul SR nu ?

Razvan a scris:În raport cu propriul SR îşi păstrează dimensiunile.

virgil_48 a scris:Discutati despre o contractie pe directia miscarii sau generala?

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Discutati despre o contractie pe directia miscarii sau generala?

Contracţia spaţiului se produce doar pe direcţia mişcării.

CAdi a scris:Deci in raport cu observatorul aflat in alt sistem de referinta nava se contracta.
Dar efectiv, in raport cu propriul SR nu ?

Razvan a scris:Pentru că viteza este definită faţă de un referenţial.
Imaginează-ţi că eşti "călare" pe o particulă ce se deplasează cu o viteză apropiată de viteza luminii: din sistemul tău de referinţă eşti în repaus şi toate celelelte corpuri vin spre tine cu viteză apropiată de viteza luminii!

L.E. Deci din sistemul tău de referinţă, energia ta este constantă; doar energia celorlalte corpuri se modifică!

omuldinluna a scris:Relativ la un observator, pe masura ce nava se apropie de viteza luminii, se "clatifica" (adica ajunge sa arate ca o clatita) pe directia de deplasare. Daca prin absurd ar atinge viteza luminii, ar ajunge adimensionala pe directia de miscare, deci ar arata ca o foaie de hartie care se deplaseaza pe o directie normala la suprafata ei. In sistemul ei propriu acest lucru nu se intampla insa, in schimb, relativ la ea, se "clatifica" observatorul.