Teoria corpusculară și interferența

Aș dori să povestim aici despre (im)posibilitățile teoriei corpusculare de a explica interferența. Mă frământă acest aspect și simt că Fizica elicoidală are un cuvânt important de spus aici, din moment ce introduce o periodicitate în traiectoriile particulelor.

Așadar, mă ajutați să aprofundăm acest aspect?

Vis-a-vis de natura corpusculară a luminii, să fie oare vreo legătură între efectul fotoelectric și faptul că electronul-o-fi-un-foton-încarcat ?

Sau fotoelectronii rezultați din efectul fotoelectric au fost supuși experimentului celor două fante ?

Nu știu nici eu...

Si noi oamenii suntem niste particule si interferam. Si facem schimb de interferomoni.
Adica vreau sa spun ca toate particulele pulseaza ca si cum ar avea viata si chiar au si elimina din ele imprejur niste campuri ca niste mirosuri respingatoare sau atragatoare. Astfel incat aceste mirosuri declanseaza impulsuri la receptorii specifici,  ce le modifica ulterior traiectoria.
Cand fotonii si electronii liberi trec in viteza pe langa o margine, acolo se afla campurile electronilor de margine emise de acel material.  Tocmai aceste campuri actioneaza pe o mica distanta.

Abel, dacă ne raportăm doar la natura luminii și am presupune ipotetic că lumina are doar o natură corpusculară, particula ei fiind fotonul, cum am explica experimentul celor două fante, fără să luăm deloc în calcul faptul că ar putea avea și o natură ondulatorie ?

Sau invers, dacă am considera că lumina este doar undă, cum am explica efectul fotoelectric ?

Exact asta vreau să studiem, curiosule. Aș vrea să vedem ce iese dacă admitem că lumina are strict natură corpusculară. Să vedem de ce n-am putea explica fenomenele ondulatorii fără a renunța la aspectul corpuscular.

Îmi amintesc că, demult, am văzut un videoclip în care era prezentat un jet de apă care curgea laminar, iar în momentul în care se apropia un corp suficient de mult de acel jet, apa părea să se curbeze după acel corp apropiat de jetul de apă, sau ceva de genul.

În cazul în care am considera ipotetic că lumina are doar o natură corpusculară, când fotonii trec prin fantă, este posibil să se întâmple același lucru ?
Adică peretele fantei să producă modificarea traiectoriei fotonilor prin câmpul produs de pereții fantei în imediata apropiere ?
Înțelegi ce vreau să spun ?

Da, ceva de genul. Nu uita că nu știu nici eu...

Sigur Abel, ai și menționat faptul că asta vrem să studiem aici.
Dacă știai exact, spuneai ce se întâmplă, nu spuneai să studiem.

Spre exemplu Abel, faptul că traiectoria fotonilor ar putea fi deviată de un eventual câmp din jurul fantei, ar putea fi constatat depărtând și apropiind ecranul, pe care sunt proiectați fotonii, de fantă.
Dar s-ar putea să ne lovim de aceeași problemă, pentru că și în cazul explicației prin unde s-ar putea ca efectul să fie același, depărtarea și apropierea între ele a dungilor de lumină pe ecranul pe care sunt proiectați fotonii, precum și subțierea/îngroșarea acestor dungi de lumină.
Dar cred că în acest caz trebuie făcute și niște calcule, să vedem dacă diferențele dintre grosimea dungilor de lumină și a distanței dintre depărtarea/apropierea acestor dungi de lumină se potrivesc mai bine caracterului de undă sau de corpuscul.

Încerc să vedem cum putem departaja situația, găsind un raționament care stabilește concret diferența dintre natura corpusculară și ondulatorie, raportat la un eventual experiment asemănător celui cu cele două fante.

Corect. Problema este că nu știu despre ce câmp ai vrea să vorbim. Eu mă gândesc că am putea admite că orice punct de pe materialul fantei emite corpusculi de lumină în toate direcțiile. Și, desigur, să nu uităm că traiectoria corpusculilor de lumină are curbură și torsiune.

Nu știu, de exemplu, dacă fenomenul depinde de indicele de refracție al mediului. Nu știu dacă și în aer fenomenul se petrece exact la fel ca în apă. Dacă parametrii traiectoriei depind de mediu, atunci fenomenul ar cam trebui să difere în apă de aer. Diferă oare?

Eu mă gândesc așa.
Dacă experimentul s-ar produce diferit în același mediu, concluziile nu țin cont de indicele de refracție.
Raportat la un experiment asemănător celui cu două fante, cu diferența că în acest caz apropiem sau/și depărtăm ecranul de fante, dacă dungile de lumină care apar pe ecran s-ar datora undelor, am putea calcula doar acest aspect, pentru că avem deja ceva ecuații pentru asta din câte am citit eu, iar pe baza lor să observăm dacă rezultatul prezis de ecuații se observă întocmai la nivelul depărtărilor/apropierilor dungilor de lumină de pe ecran, precum și îngroșarea/subțierea dungilor.

Dacă rezultatul prezis de ecuații nu se reflectă întocmai în ceea ce observăm, înseamnă că fie ecuațiile nu-s corecte, fie, dacă ele sunt corecte, dungile de lumină nu se formează datorită faptului că lumina se comportă în acest experiment ca și undă.

Abia după aia să vedem dacă putem lua în calcul natura pur corpusculară a luminii, iar un eventual câmp din jurul fantei modifică traiectoria fotonilor determinând acele diferențe dintre dungi și a distanțelor dintre ele.

Zic și eu.

La fel de bine, față de ce am spus anterior, prin depărtarea/apropierea ecranului de fante, am putea experimenta și prin depărtarea/apropierea sursei de lumină, deplasarea ei stânga/dreapta etc, în timp ce distanța dintre ecran și fante să fie aceeași.

Poate se observă aspecte care conturează mai bine concluziile ce pot fi trase din acest tip de experiment.

Nu ne interesează deloc ce prezice teoria undelor, din moment ce știm că teoria undelor prezice rezultate relevante. Ne interesează aici dacă putem ajusta cumva teoria corpusculară veche ce n-a putut explica interferența, aducându-i elemente noi precum ideea că particulele se deplasează pe traiectorii care au curbură și torsiune ce trebuie luate în seamă.

Eu înțeleg ce spui Abel, dar poate s-ar putea să funcționeze principiul pe care îl aplică virgil_48.

Ajungând, ipotetic să spunem, la constatarea că teoria undelor nu explică corect și complet ce se întâmplă în experimentul celor două fante, prin faptul că atunci vom fi forțați să găsim explicația corectă și completă care explică fenomenul, este posibil într-un final să ajungem să acceptăm doar partea corpusculară.

Așadar, eu cred că această metodă s-ar putea să funcționeze, iar asta înseamnă că nu mai trebuie să privim experimentul celor două fante atât de simplist, la modul că acceptăm atât de ușor că explicația este dată doar de comportarea luminii ca și undă. S-ar putea ca explicația să fie mult diferită dacă extindem modul de abordare al experimentului.
Părerea mea.

Există cazuri separate când lumina se comportă ca undă și cazuri când se comportă ca particulă sau în orice situație lumina se comportă și ca undă și ca particulă ?

curiosul a scris:Există cazuri separate când lumina se comportă ca undă și cazuri când se comportă ca particulă sau în orice situație lumina se comportă și ca undă și ca particulă ?

Întreb asta pentru că efectul fotoelectric stabilește caracterul corpuscular al luminii, iar experimentul celor două fante stabilește caracterul de undă. Prin îmbinarea celor două experimente ce caracter are lumina, atât de undă, cât și de particulă simultan ?

Cum ar fi Abel dacă băgăm și două fante între sursa care emite lumina și metalul din care ies fotoelectroni, în experimentul efectului fotoelectric ?
Vedem și benzi de lumină și curent electric ?
Sau vedem doar electroni care ies distribuiți pe aceleași benzi ca în experimentul celor două fante ?
Sau teoretic, ce observații ar trebui să rezulte dintr-un experiment care îmbină cele două experimente ?

Cred că sunt întrebări care nu fac obiectul topicului de față. Eu am propus să analizăm aici doar posibilitățile teoriei corpusculare. Căci, da, cred că aceasta ar explica și fenomenele ondulatorii și atunci întrebările tale ar avea un răspuns simplu.

Teoria Unificata (Geometrodinamica Elicoidala) explica perfect  interferenta din experimentul celor 2 fante!
De fapt interferenta se produce doar datorita "cuiului" dintre "gauri", datorita grosimii lui!
DACA INDEPARTAM INTREAGA STRUCTURA, MAI PUTIN CUIUL...fenomenul ramane identic, geometria de interferenta depinde doar de "grosimea cuiului"! (peste 10 experiente personale - laser 405nm) GARANTEZ 100%!

Cu siguranta veti avea o surpriza, se muleaza pe gandirea celor ce au postat mai sus!

Păi în acest caz, Abel, dacă observațiile din experimentele lui WoodyCad sunt corecte, iar benzile de lumină ar apărea și dacă ar fi numai cuiul dintre fante, cum explicăm faptul că în viața de zi cu zi nu apar benzi de lumină ?
Pentru că avem peste tot în jurul nostru numai cuie despre care vorbește WoodyCad.

Diferența este că el a folosit laser mic, iar în jurul nostru este altfel de lumină.

Dar oricum, dacă WoodyCad a observat corect, este interesant și faptul că fenomenul are loc și dacă avem numai cuiul dintre fante și în mod normal lucrurile chiar așa ar trebui să se întâmple dacă lumina se comportă ca undă.
Undele provenite dintr-o fantă interferează cu undele provenite din cealaltă fantă la fel cum interferează și dacă ar fi numai cuiul dintre fante.
Adică într-o zonă centrală ar trebui să avem acele benzi de lumină, iar în extremități lumină continuă pe ecranul de proiectare.
Ori acest aspect ar trebui sesizat și cu genul de lumină pe care l-a folosit Young în experimentul celor două fante, nu numai cu lasere.
Și WoodyCad s-ar putea să aibă dreptate, să depindă numai de grosimea cuiului, nu de fantele propriu-zise, nu crezi ?
Pentru că dacă lumina are comportament de undă, ar trebui să aibă acest comportament în ambele cazuri și să depindă doar de cui, nu și de fante, iar poate grosimea cuiului depinde de frecvența luminii emanate.

Mă gândesc că și fluxul de particule care se mișcă elicoidal ar putea fi „deranjat” de cuie, iar aceste cuie ar putea trimite mai departe în toate direcțiile flux de particule care se mișcă elicoidal.

Diferenta o face COERENTA, laserul avand elicoida cu axa orientata catre directia de avans(fotonii ies din camera generator doar cei orientati catre o directie...catre gaura), avand "polarizare circulara in limbaj maimutist"! In teorie unificata se face distinctia clara intre dinamica laterala a luminii si dinamica coerenta, spre inainte! Cititi capitole despre ....distinctia dintre UFT si EFT.
!

Ablatia laser, la scara nano....impregneaza tornada in material!
http://spie.org/x102813.xml
Odata inteleasa Geometrodinamica Elicoidala...se va intelege TOT!
Amprenta la impact arata exact distributia vitezelor.(vezi imaginile fotografiate)
Nu aveti nevoie de formule matematice pentru a intelege ce vedeti!

Dacă am admite că lumina este alcătuită din corpusculi care se deplasează elicoidal, atunci am putea explica interferența luminii prin faptul că doi corpusculi apropiați ar putea interacționa în modul următor:





Puteți observa din aceste desene că mișcarea elicoidală a particulelor are posibilități mult mai mari pentru explicarea lumii.

Ce anume consideri tu că determină torsiunea diferită a corpusculilor ?
Sau altfel, de ce anume consideri tu că nu au toți aceeași torsiune ?
Ce anume le cauzează torsiunea diferită ?

Torsiunea depinde de circumstanțele care au declanșat mișcarea. În termeni clasici, torsiunea se formează în funcție de orientarea ciocnirii. Materia diferă de antimaterie tocmai prin semnul torsiunii.

Dar nu asta este relevant în ceea ce am spus mai sus, ci este relevant faptul că impulsul rezultant poate depinde de poziția în care are loc interacțiunea dintre corpusculi și astfel se poate produce o figură de interferență.

Oricum, vis-a-vis de asta, sunt o grămadă de prezentări care prezintă (în plan) fotonul deplasându-se pe linia unei sinusoide.
În 3D însă, mai degrabă s-ar mișca pe o elice decât pe o sinusoidă în plan.

Iar acest model Abel ar explica și benzile de lumină și cele întunecate ?

curiosul a scris:Oricum, vis-a-vis de asta, sunt o grămadă de prezentări care prezintă (în plan) fotonul deplasându-se pe linia unei sinusoide.
În 3D însă, mai degrabă s-ar mișca pe o elice decât pe o sinusoidă în plan.

Iar acest model Abel ar explica și benzile de lumină și cele întunecate ?

Daca fotonul s-ar deplasa elicoidal, atunci o raza de lumina polarizata vertical, dupa un parcurs anume, ar trebui sa devina polarizata orizontal, pentru ca s-ar rasuci in jurul axei de deplasare. Deci ochelarii 3d care lucreaza cu lumina polarizata, nu ar mai fi eficienti.

curiosul a scris:Iar acest model Abel ar explica și benzile de lumină și cele întunecate ?

Eu cred că da. Benzile întunecate ar fi locul unde se duc corpusculii care au suferit de interferență distructivă, iar benzile luminoase ar fi locul unde se duc corpusculii rezultați în urma interferenței constructive, așa cum le-am prezentat în desene.  

virgil a scris:Daca fotonul s-ar deplasa elicoidal, atunci o raza de lumina polarizata vertical, dupa un parcurs anume, ar trebui sa devina polarizata orizontal, pentru ca s-ar rasuci in jurul axei de deplasare. Deci ochelarii 3d care lucreaza cu lumina polarizata, nu ar mai fi eficienti.

Virgil, ai mai spus prostia asta pe undeva fără să o demonstrezi și ți-am mai atras atenția. Te rog, nu induce lumea în eroare.