Despre dovezi

M-a provocat afirmația lui Hitchens: „Ceea ce se afirmă fără dovezi poate fi respins fără dovezi”, pe care am constatat că o folosesc mulți oficiali (a se citi, „superficiali”) în combaterea „pseudoștiinței”.

Problema mea este însăși noțiunea de „dovadă”. Cum dovedim că o dovadă chiar este o dovadă? De exemplu, Galilei a arătat că bila aruncată pe sticlă merge în linie dreaptă și de atunci credem că un corp liber se mișcă rectiliniu, bazați pe „dovezi”. Galilei ne-a prezentat o dovadă? Pe vremea lui nu se știa că o traiectorie mai are și torsiune, nu doar curbură.

Ofticosul, pardon, oficiosul nostru nu se lasă, mai vine cu o „dovadă” împotriva pseudoștiințificilor:

Pacalici a scris:

„Eu cred în dovadă. Eu cred în observație, măsurare și raționament, confirmate de observatori independenți. Eu cred orice, oricât mi-ar părea de ridicol și absurd, dacă există dovezi pentru asta. Dar, cu cât ceva este mai ridicol și mai absurd, cu atât am nevoie de dovezi mai solide.” (Isaac Asimov)

Ce mai contează problema ridicată de mine aici? Pentru ei e important să turuie mai departe.

Abel Cavaşi a scris:
Problema mea este însăși noțiunea de „dovadă”. Cum dovedim că o dovadă chiar este o dovadă? .

 Aceasta intrebare, pentru majoritatea specialistilor (si nespecialistilor), pare ciudata. Totusi ea reflecta o situatie reala ce a fost de multe ori numita si reliefata aici pe forum: orice dovada este relativa. Chiar si dovezile experimentale sunt relative.

.  Nu exista dovezi absolute pentru ca in lumea noastra totul este relativ. In cazul dovezilor stiintifice (experimentale) se face o interpretare a rezultatelor. Desigur, fiecare le poate interpreta altfel. Acesta ar fi un aspect.
.  Pentru ca stiinta evolueaza (se modifica de fapt in timp) avem si aspectul dialectic dintre nou si vechi, in sensul ca in permanentza noul neaga vechiul. Stiinta oficiala= vechiul, mai ales in conditiile in care unele teorii sunt mentinute prea mult timp ca etaloane stiintifice (de catre oficiosi).

.  Ca raspuns la intrebare, opinez ca o dovada primara poate fi dovedita prin alte dovezi secundare ulterioare (repetitie necesara, scuze!). Adica, un rezultat experimental initial poate fi confirmat de alte experimente complementare, diferite ca tip, sau de practica insasi, de aplicarea in practica, etc. Evident, dovezile secundare sunt si ele... relative. Pentru utilitatea imediata insa, nu prea conteaza.
.  Pe termen lung (sute sau mii de ani) e ff posibil ca alte dovezi experimentale sa le nege/anuleze chiar/ pe cele vechi de sute sau mii de ani. Dialectic.

Singurele dovezi în care pot avea încredere sunt cele matematice.

În primul rând, nu vorbesc despre elicoidă în scrierile mele, ci despre elice. Atâta timp cât nu poți fi riguros în acest sens, pe ce mă mai pot baza?

Abel Cavaşi a scris:În primul rând, nu vorbesc despre elicoidă în scrierile mele, ci despre elice. Atâta timp cât nu poți fi riguros în acest sens, pe ce mă mai pot baza?

Elicea este in acest caz asimilabila unei drepte

Atunci va trebui să-ți arăt că ai probleme cu cuvântul „asimilabilă”. Și tot așa. Ne pierdem în definiții. Nu tu elicoidă, nu tu asimilabilă. Pierdere de vreme...

Mai bine spune-mi direct ce vrei, ce contrazici, cu ce ești de acord etcetera. Dar nu uita, nu aici. Aici vorbim despre dovezi, nu despre teoria mea.

Abel Cavaşi a scris:Singurele dovezi în care pot avea încredere sunt cele matematice.

. Citatul acesta e o afirmatie subiectiva ce tine de o inclinatie personala. Parerea mea - si cred ca si a majoritatii - este ca dovada e o "bucata" de realitate. Matematica este abstracta (teoretica, inexistenta in manifestare naturala ca fenomen viu sau neviu), e o parere personala (a unor geniale minti, ce-i drept), respectiv e un sumum de pareri personale si calitatea ei principala in cadrul realitatii este aceea de modelare teoretica, abstracta a unor fenomene /realitati/ miscari/ manifestari/ reale.

. Exista o matematica intreaga cu volume, suprafete sau curbe ce degenereaza (banal, se proiecteaza) in cercuri, poligoane, drepte, etc. Din acest pdv gasesc ca fireasca torsiunea unei drepte (care provine dintr-o elice, cu raza cilindrului zero) si nu inteleg pe ce subiect aveti contradictiile. De fapt am mai zis ceva similar si cred ca ma repet.

Iată un exemplu de „dovadă”, asemănătoare „dovezilor” pe care se bazează Fizica actuală. Un om superficial ar trage concluzia că Păcăliciul are dreptate, fără să mai aprofundeze situația. Ei, bine, cam la fel se întâmplă cu „dovezile” experimentale cu care se laudă Fizica actuală (în domeniile discutabile, desigur).

S-au adus infinite dovezi ca exista Dumnezeu si nici una ca nu exista.
Si totusi, exista sau nu exista ?
Chiar si cu dovezi, adevarul poate sa fie altul.