În ce tip de dovezi aveţi încredere deplină?

Știința actuală se tot mândrește cu faptul că ea se construiește pe dovezi. Ce dumnezeu sunt „dovezile”-astea? Din moment ce ochii ne înșeală cu iluzii optice, urechile cu iluzii auditive etcetera, din moment ce măsurătorile, de orice tip ar fi ele, nu sunt niciodată precise, ci au o marjă de eroare de care ne batem joc, atunci în ce dumnezeu mai putem avea încredere? Pe ce bază ne putem fundamenta raționamentele? Care sunt „certitudinile” pe care le acceptați din start și nu le mai puneți la îndoială niciodată?

Noi avem incredere deplina in Fondatorul Nostru, carere ne este ca Tatal Nostru.  Tot ce ne zice el, este sfant. Seful are intotdeauna dreptate.
Lumineaza-ne pe noi,
https://ro.wikisource.org/wiki/Acatist_de_mul%C8%9Bumire_c%C4%83tre_Dumnezeu_Tat%C4%83l

Abel Cavaşi a scris:Știința actuală se tot mândrește cu faptul că ea se construiește pe dovezi. Ce dumnezeu sunt „dovezile”-astea? Din moment ce ochii ne înșeală cu iluzii optice, urechile cu iluzii auditive etcetera, din moment ce măsurătorile, de orice tip ar fi ele, nu sunt niciodată precise, ci au o marjă de eroare de care ne batem joc, atunci în ce dumnezeu mai putem avea încredere? Pe ce bază ne putem fundamenta raționamentele? Care sunt „certitudinile” pe care le acceptați din start și nu le mai puneți la îndoială niciodată?

.  Titlul topicului complica raspunsul. Dupa parerea mea atributele nu au ce cauta intr-o intrebare, de ex., cum nu isi au locul nici in discursurile zise politice. Parerea mea.
.  Aici, cuvantul deplină este incriminat de mine. Odata, pentru ca incredere chiar asta si inseamna in esenta sa. Doi, una e sa analizezi increderea si alta e discutia daca si cum poate fi ea deplina sau partiala sau deloc. Aceasta a fost o introducere-paranteza.

.  Raspuns la intrebare, totusi,: Din pdv stiintific -cel putin dar nu numai- nu exista incredere!! Din pacate, acest lucru nu e recunoscut oficial de nimenea. Dovezile nu sunt de incredere deplina si nici de incredere macar. Niciodata. Desi acest lucru nu e declarat, totusi il stie toata lumea si dovada este ca in toate domeniile (serioase) nu se accepta o singura dovada ci, intotdeauna, mai multe si sintetic se foloseste cuvantul redundantză. Deci, cel putin in practica tehnica, practic se foloseste masuratoarea repetata, redundanta, multipla sau masuratori ale aceluiasi fenomen dar prin metodologii, aparate, diferite.  
.  Ca sa dau un exemplu, masurarea unui diametru, o singura cota, o singura piesa, ca sa fie cat de cat de incredere, se face de mai multe ori si chiar cu operatori diferiti deoarece rezulta valori masurate diferite. Si asta e o chestie simpla. De aceea a trebuit sa se inventeze stiinta "Tolerante si masuratori" si tot de aceea se foloseste clopotul lui Gauss ca functie de distributie, din care se ia ca valoare masurata "varful clopotului" si nu marginile sale sau vreo masurare directa, reala.
.  Am sustinut, tocmai in acest sens, aici pe forum, un topic numit Adevar Adevarat. Toate aceste amanunte apar din cauza relativitatii adevarurilor cu care lucram -fiind obligati- noi in aceasta lume care este creata, adica, dupa mintea mea, care este artificiala. [Desi formularea "artificiala" nu e potrivita, am folosit-o totusi dar numai pentru sugestivitatea sa.]

.  Deci, nu exista certitudini, nu exista incredere si clllte, in schimb exista si e permanentă indoiala. Indoiala este o certitudine! Ca sa ma exprim cumva. Fara sa fi intentionat, am dat un exemplu de certitudine.

Abel Cavaşi a scris:Pe ce bază ne putem fundamenta raționamentele?

Nu avem nici o bază pentru raționamente! Sau cel puțin nu o știu eu ...

Nu mai putem avea incredere nici in matematica, deoarece inca nu a reusit sa gaseasca sfarsitul la numarul PI. E foarte important, caci totul se invarte elicoidal si inca nu stim exact de cate ori se cuprinde pasul in circonferinta. Si cate nerezolvari inca are matematica asta imprecisa si irationala. De la matematica ni se trage, care e cel mai mare obstacol pt fizica.

Când ai spus „PI”, ai spus și toate zecimalele sale. Așa că nu văd unde este problema.

Mă bucur că s-au lansat opinii atât de bine gândite. Nici eu nu cred în dovezile Științei, dacă sunt diferite de cele matematice.

Abel Cavaşi a scris:Când ai spus „PI”, ai spus și toate zecimalele sale. Așa că nu văd unde este problema.
Mă bucur că s-au lansat opinii atât de bine gândite. Nici eu nu cred în dovezile Științei, dacă sunt diferite de cele matematice.

Consideri ca matematica a dovedit ca masa de repaus a fotonului
este zero ? Sau concluzia asta a fost acceptata ca sa satisfaca o
fantezie care nu are nimic de-a face cu matematica ?

. Fara indoiala, toate stiintele evolueaza -inclusiv matematica- odata cu cunoasterea. E un proces dialectic pe care Lenin l-a definit sintetic, punand in legatura practica cu teoria (stiinta) iterativ. Sau, daca doriti, dupa modelul oscilatorului.

. Referitor strict la masa de repaos zero a fotonului, chiar astazi am dat peste o mishiniana:
. Observațiile și experimentele efectuate până în prezent nu ne permit să estimăm fără echivoc masa și proprietățile elastice ale vidului neperturbat. Dar, judecând după datele disponibile, vidul în sine, ca mediu material primar, nu ar trebui să aibă masa proprie, cel puțin în sensul general acceptat și, prin urmare, nu ar trebui să aibă nici proprietățile elastice obișnuite.
. Si,
. Vortexurile macroscopice de vid, care au proprietăți intermediare între materie și câmp, au masa lor proprie, care este complet „ascunsă” pentru mijloacele moderne de observare.

. Am dat aceste doua citate si pentru ca nu ma gandisem ca ar exista materie si camp, distincte si diferite. Si nu in ultimul rand pentru ca desi Mishin este un consecvent sustinator a parerii ca toate vortexurile au masa, aici spune cam pe dos. In fine, cred ca stiu ce vrea sa spuna: el a masurat vidul perturbat, cu instrumentul sau (care perturba vidul prin vibratia unei bucatele de granit) deci nu a pretins ca ar fi masurat si vidul neperturbat, adica aflat in echilibru -repaos ii spunem noi.

''virgil 48 a spus:

Cineva care nu s-a adaptat la modelul acesta complicat al lui Mishin, ce ar trebui sa inteleaga ? Mishin este de acord cu jocul de-a alba-neagra referitor la masa fotonului ? Sper ca d-ta esti mai acomodat cu scrierile sale, iti poti face o imagine si poti veni cu o clarificare. Eu nu am priceput punctul lui de vedere.

.  In postarea preceden ta poate am fost superficial in exprimare, din graba. Nu pot sa spun exact dar pot spune pe nivelul de intelegere dobandit din studierea lucrarilor mishiniene, cam urmatoarele:
.  Mishin nu cred, si nu pare, a fi tipul cu alba-neagra. Atunci cand a spus ca [absolut] toate vartejurile, vortexuri, vorticele, toruri, etc., poseda masa [ce-o fi aia, eu nu stiu si nu cred ca stie cineva], in sensul clasic banuiesc, vorbea serios si nu si-a schimbat parerea, din cate imi pot eu da seama.
.  Fara sa vrea, datorita formatiunii sale profesionale ultraspecializate pe radiotehnica, adica EM, nu putea sa faca abstractie de notiunile incastrate cerebral inca din scoala. Asa ca le-a folosit in continuare in comunicarea cu ceilalti si dupa ce rezultatele cercetarilor=masuratorilor sale l-au obligat sa gandeasca altfel. Bineinteles ca de aici apar zone gri intre notiunile si descoperirile sale noi si exprimarea "clasica" pe care era nevoit sa o foloseasca (macar si pentru ca altfel nu l-ar mai fi inteles nimenea). Deci trebuie luate in considerare si aceste "inefabile".
.  In acelasi timp, fiind integru, Mishin a subliniat cumva ca el nu a putut masura vidul nemiscat [o stare a eterului ce o numim noi repaos] si ca atare nu s-a repezit sa spuna despre acesta nici ca are masa nici ca n-are masa. A lasat insa sa se inteleaga/intrevada aceasta situatie obiectiv existenta. Daca vrem sa-l criticam, putem spune ca s-a hazardat sa spuna ca toate formele de eter, deci vartejuri, poseda masa, din moment ce el nu avea mijloace sa detecteze vidul (koilon, de fapt) aflat in "repaos". Dar eu nu vreau sa-l critic deoarece am convingerea ferma ca critica= atac la persoana si nu agreez aceasta atitudine.
.  Si eu as fi vrut sa aflu mai multe de la el, in special pe specialitatea sa de EM, insa nu am vazut asa ceva in toata opera lui ceea ce, presupun eu, e o dovada a reflexului de pastrare a secretului (militar) de serviciu, pentru  ca, sigur a descoperit niste noutati eterice EM. Peste tot insa, el vorbeste numai despre eteruri de viteze modeste.

virgil_48 a scris:Consideri ca matematica a dovedit ca masa de repaus a fotonului
este zero ?

Ce-ți trebuie matematică aici? E logic că masa unui corp care nu există este zero. Nu există foton în repaus.

Sau concluzia asta a fost acceptata ca sa satisfaca o
fantezie care nu are nimic de-a face cu matematica ?

Ce-ți mai plac completările-astea, scrise înainte de a înțelege răspunsul...

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:Consideri ca matematica a dovedit ca masa de repaus a fotonului
este zero ?

Ce-ți trebuie matematică aici? E logic că masa unui corp care nu există este zero. Nu există foton în repaus.

Nu este logic ca masa unui corp care inainte sa atinga o suprafata avea
masa, dintr-o data sa dispara. Fiindca masa se conserva.
Nu exista foton in repaus ? Dar masa lui dece sa dispara dupa ce a fost
in miscare ? Fiindca asa vor gardienii paradigmei ?
Sa-ti explic cum sta treaba mai pe inteles, cu o simulare din mediul
nostru  :
Un obuz tras noaptea loveste un perete de beton.
Pana ajunge la perete, obuzul nu se vede, dar el are masa.
Dupa ce a lovit peretele, el explodeaza, printre efectele sale este si o
fulgerare de lumina care arata unde a lovit si lumineaza putin locul
acela.
Dupa explozia obuzului, nu mai poti spune ca el are masa, dar masa
lui, s-a imprastiat in mediu. Adica exista, nu s-a pierdut.
Lafel pateste si fotonul. Nu stiu eu in ce particule se divide, dar acelea
raman si nu poti spune ca masa fotonului a disparut. Poate dispare el,
ca foton, dar masa lui ramane . Particulele rezultate din divizarea lui,
se imprastie in mediu, dar si-au facut datoria de a ne impresiona noua
retina. Noi nu stim de ele si nici nu stim ce sunt. Sau stie cineva ?
Dar necunoasterea poate ea confirma strumfariile din  paradigma
cunoasterii.  ?  

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:Consideri ca matematica a dovedit ca masa de repaus a fotonului
este zero ?

Ce-ți trebuie matematică aici? E logic că masa unui corp care nu există este zero. Nu există foton în repaus.
. . . . . .

Incep sa fiu de acord cu ce ai raspuns aici. Dar nu cred ca este in
acord cu stiinta oficiala. Spui ca fotonul care sta pe loc nu exista ?
In raspunsul meu precedent, tot asa am preconizat. Ceace il opreste,
il distruge ca particula, dar masa lui ramane ! Sub forma de reziduuri !
Dar atunci dece este scris clar: masa de repaus a fotonului este zero ?
El poate fi distrus, imprastiat, dar ramane ca subparticule.
Nu cumva cu raspunsul de mai sus ai iesit din paradigma recunoscuta?
Erai sustinatorul ei hotarat. Asa, ce incredere ii acorzi ?

Virgile dragă, cuvintele au mai multe semnificații. A spune că nu există este ECHIVALENT cu a spune că are masă nulă. Așa cum a spune că ceva nu se va întâmpla niciodată este echivalent cu a spune că acel ceva se va întâmpla totuși, dar peste o infinitate de ani. Așa cum a spune că un mediu este continuu este echivalent cu a spune că mediul este discontinuu, doar că distanța dintre discontinuități este nulă.

Iată de ce este important să ne susținem afirmațiile cantitativ, nu doar calitativ.

Iată ce ușor se deviază de la subiect!
Și de multe ori se ajunge la asta mai degrabă determinați de nevoia de a "demonstra" că este adevărat ce spunem, decât de dorința de a afla dacă este corect cum "privim" lucrurile.

În sfârșit..."în ce tip de dovezi avem încredere deplină" ?

Și...pentru că n-am mai scris de mult mesaje kilometrice cred că o să o fac acum.
În percepția mea, dacă trebuie să discutăm despre "dovezi" trebuie să discutăm despre ceea ce le și cataloghează ca dovezi.
Și cred că trebuie să luăm în calcul și principiile logice ale modului în care gândim.
Pentru că în spatele concluziilor de genul "Da, este corect!" sau "Este adevărat!" se ascunde, mai în profunzime, un "ritual" logic care duce la aceste convingeri, "ritual" bazat pe "dovezi".
Obiectivitatea lor (a dovezilor) este altă poveste, dar în esență, accepțiunea convingerilor pe care le avem este fundamentată pe "algoritmul" logic care le implică, din aproape în aproape, una pe cealaltă. La dovezi mă refer.

Și aș continua acum cu menționarea faptului că, în realitatea percepțiilor mele logice, totul se reduce la sistemul care condiționează limita obiectivității adevărului.

Pentru că schimbând perspectiva și sistemul de reguli, se schimbă caracterul de adevăr obiectiv, tocmai pentru că acesta devine interpretabil din altă perspectivă.
Și se reflectă cumva și în exemplele lui Abel din mesajul anterior.
Dar nici n-ai cum să-l contrazici, pentru că are dreptate!
Spre exemplu, analizând una dintre "revelațiile" lui, o curbă cu rază infinită este o linie dreaptă este egal cu o linie dreaptă este o curbă cu rază infinită.

Mie în schimb, deși nu pot "dovedi" în vreun fel concret departajarea situației, mi se pare că acest mod de a privi lucrurile este o formă de a "specula" inconveniențele și incompletitudinea sistemului de reguli care definesc și limitează caracterul obiectivității concluziilor.
Mai concret, aceasta eu cred că este o consecință a modului în care gândim logic.
Pentru că, spre exemplu, genul acesta de "dihotomii" menționate de Abel, se regăsesc efectiv și în tiparul convingerilor lui virgil_48, și lista se poate întinde la infinit, aspect pe care eu pur și simplu mi-l explic concret prin incompletitudinea sistemului logic, rațional, care stă la baza modului în care gândim.

Mă rog...încerc acum să-mi explic mie însumi, în maniera în care sunt capabil eu s-o fac, care-i "șmehecheria" cu logica asta!

Eu aș zice așa și nu trebuie s-o luați de bună, este doar modul în care privesc eu lucrurile și, totuși, ca să nu mă exprim kilometric, voi posta în următorul/următoarele mesaje.

În primul rând, m-aș întreba cu ce se diferențiază percepțiile "oferite de senzori" asupra realității pe care o percep față de percepția asupra modului că eu gândesc logic sau că există o ordonare "logică" în realitatea pe care o percep?

Mai concret, realitatea are o logică anume, pe care eu sunt capabil să o descifrez și să o descriu într-o formă sau alta, sau pur și simplu faptul că eu o descifrez și o interpretez logic este o formă de percepție asupra ei?

Eu personal consider că modul în care interpretez eu logic realitatea este pur și simplu o formă de percepție, așa cum este văzul, auzul, mirosul etc...

Pe de altă parte, cum departajez situația, în cazul în care țin cont de obiectivitatea pecrepțiilor mele?
Eu sunt cel care "ordonează" logic realitatea sau realitatea îmi ordonează logic modul în care o percep?
Tot un fel de "dihotomie de-a lui Abel"!
Adică, realitatea are vreo logică, dacă nu sunt eu ca observator care să o interpreteze în vreun fel sau altul?

Ș-apoi, întrebarea "De ce a ales natura acest comportament și mod de existență și nu altul?" este valabil pentru oricare alt mod de existență intrinsec al naturii!

Iară de aici, incompletitudinea sistemului de gândire logică, iar eu consider că ceea ce interpretăm ca și gândire logică este pur și simplu o formă de percepție.

Presupunând că am dreptate, ce înseamnă și ce implică mai concret logica ca formă de percepție?
Publicitate, va urma!

Plecând de la faptul că "nevoia"/funcția generează organul, nu este suficient faptul că vezi, auzi etc, dacă aceste simțuri nu-ți folosesc la nimic concret, corect?

Nu-i complet corect, dar e suficient cât să justifice ce vreau să spun!
Și ca să fac mai rapidă și să limitez interpretarea "percepției" mele asupra logicii, înclin să cred că este mai eficientă metoda "interactivă", motiv pentru care întreb:

Sunt simțurile suficiente?

Adică, este suficient să văd, folosindu-mă de simțul văzului, un...zid... spre care mă deplasez cu viteză?
Dacă nu, restul, este exact ceea ce definește și fundamentează gândirea ca formă de percepție!

Și probabil mulți se întreabă: "Așa, și?"

Iar în ideea subiectului, eu cred că, încercând să răspundem în mod obiectiv întrebării din subiect, ar trebui să înțelegem mai întâi cum gândim, de ce gândim așa, și ulterior să stabilim în ce să avem încredere deplină.

["ritual" bazat pe "dovezi".

.  E o parere. Ritualul nu e specific tehnicii (desi e o tehnica) si in tehnica, din pur "spirit" pragmatic, se apeleaza la masuratori. Care sunt preferate sa fie obiective, si nu subiective, precum aprecierile, folosindu-se aparatele. [paranteza: Romanii nu cunosteau legile mecanicii dar cu mecanica au cucerit lumea, din spirit pragmatic, evident.] Bazati pe aceste dovezi-masuratori incomplete dar pragmatice oamenii au construit tancuri, avioane, sputnici si altele. Si vor mai construi spre propria-le distrugere (caci, ceea ce scapa de obicei -- orice progres tehnic este insotit de nasterea unui egal opus al sau).
.  De aici, fara intentie, se deduce ca a construi=a distruge, in mod egal. Nu recomand sa creada cineva ca cercetarea stiintifica este egala cu distrugerea stiintifica. Eu am lucrat cu convingere toata viata pentru cercetare fiind convins ca rezultatele ei (si ale mele) vor fi de folos societatii. Deci crezul meu e altul decat ce-a reiesit mai sus.
.  Dar sa dam cezarului ce-i al lui, de la filozofii antici si pana la calugarii de azi se sustine aceasta teorie a particulelor pereche, reciproc anulante. Ba si fizicienii, Newton in speta a aratat ca actiunea=reactiunea, si de sens contrar (deci pe anulatelea).  

.  De fapt, am deschis aceasta postare pentru a le complecta pe precedentele, cu urmatoarea afirmatie:
Adevarul=masuratori.
Masuratorile=dovezi.
Dovada=Rezultat statistic! (al masuratorilor!)
Adevarul este statistic. [Nu neaparat si abstract.]

mm,
eu cred că mă confunzi cu altcineva.
Eu cred că mă confunzi cu o persoană despre care nu știi ce poate și cât poate.
Recunosc, instinctul meu animalic îmi dictează și îmi spune să-ți arăt cumva că eu sunt liderul ( a se înțelege, eu sunt cel care are dreptate și că trebuie să intervin ca să îmi apăr poziția, statutul, imaginea (și "recompensa" corespunzătoare din partea grupului deasupra căruia vreau să mă impun) motiv pentru care îți și scriu acum.
Asta-i partea cu sper să înțelegi ce vreau să spun , deși ți-am mai spus-o, ai înțeles-o, sunt convins, dar pentru că nu iei în calcul nici în cea mai mică măsură ce spun, mă convinge și mai mult de faptul că "ritualurile" darwiniste sunt cele care dictează modul în care trebuie să te comporți și să acționezi.

În primul rând, simplul fapt că vrei să spui ceva, deși subtil-contradictoriu, îmi vorbește DOAR despre faptul că nu te diferențiezi, la nivel de "înțelepciune", de părțile corespunzătoare ale "clopotului lui Gauss".
Reacționezi instinctiv, ceea ce și mă face și mai mult să cred că presupunerile mele sunt obiectiv fundamentate.

Acum, dacă încerc să nu mă las dirijat de "efectul de turmă", hai să-ți arăt, bazat pe principii raționale, că lucrurile sunt subiective atât timp cât depind de perspectivă.
Et voila:

Adevăr=măsurători
De fapt, deși nu punem ruleta, noi "măsurăm" zi de zi realitatea, ceea ce face ca aparatul de măsură pe care-l construim, chipurile, să fie ceva mai precis și obiectiv, să fie construit tot pe baza percepțiilor noastre SUBIECTIVE.
"Că care-i" diferența dintre măsura ochiometrică a liniei orizontului și măsura ocheometrică a fantei de lumină?
Da' micrometrul nu tot cu ochiul îl citești?
Unde mai exact e granița dintre exact și "mai exact" dacă nu se schimbă aparatul de măsură?

Măsurători=dovezi
Tocmai, ți-am spus, nu ai nevoie de micrometru ca să stabilești dovada.
Ne-a înzestrat natura cu "aparate de măsură", iar dovada intrinsecă se reduce tot la "aparatul de măsură" natural, nu la acela construit, că degeaba construiești un micrometru fin, dacă îl citești tot cu ochiul.
Pentru că o eroare de măsurare va exista permanent în ceea ce privește stabilirea exactă a valorilor reale, indifirent de aparatul de măsură folosit.

Ș-apoi, maestre, să nu uităm că noi măsurăm în unități de măsură considerate ETALON!
Arbitrar alese!
Adică cât de mare e ceva mic?
Sau cât de mic e ceva mic?

Dar, dacă te ajută cu ceva, eu îmi cer mii de scuze că mă bag în seamă neîntrebat!

Interesantă ideea cu aparatele. Chiar dacă manipulăm cu mâna noastră maneta macaralei, tot macaraua ridică greul. Fără macara nu am putea ridica obiecte grele. Chiar dacă tot cu ochiul nostru privim prin aparate, totuși aparatul ne ajută să vedem mai adânc și mai departe pentru a explora lumea.

Încă mai sunt lucruri de spus aici.

Totuși, dacă e să revenim la subiect și în ton cu această zi electorală, nu putem avea încredere deplină în ceea ce alegem să credem că este adevărat.

În contextul unei comunități, științifice, sociale etc, modul în care este formulată părerea decide accepțiunea ei.
Dar, aproape în orice situație, o strategie de "marketing" adecvată, transformă nevoia de a cumpăra în dorința de a cumpăra.

mm a scris:Adevarul este statistic. [Nu neaparat si abstract.]

Permite-mi, te rog, mm, să nu fiu de acord cu ce spui.
Am recitit mesajul tău, insistând asupra fiecărei "virgule", încercând să-ți înțeleg chiar și intonația pe care ai foloit-o în mintea ta când ai scris, și înclin să cred că nu sunt de acord cu ce spui.
Poate ies din contextul în care ți-ai formulat părerea, dar eu consider că un anumit adevăr, în ceea ce privește încrederea în ceea ce accept deplin, nu poate fi statistic.
Adevărul statistic, în percepția mea, implică o părere majoritară, nu unanimă, iar ideea de părere acceptată majoritar nu poate avea o notă evident obiectivă.

Detaliez.
3 văd roșu, 1 vede verde.
Unde-i adevărul?
Sau prin exemplele tale tehnice, 3 măsoară 2,4 , iar 1 măsoară 2,5.
Care-i valoarea concretă?
Cea statistică, majoritară?

Dacă eu nu văd, în primul exemplu, pe cine trebuie să cred, pe cei 3 care văd roșu sau pe unul singur care vede verde?
Idem la exemplul cu zecimale.
Dar dacă eu văd galben când mă uit?
Sau 2,3?
Tot statistic este adevărul pe care îl percep eu?

Sau altfel spus, dacă eu sunt "clientul", iar tu "vânzătorul", cum mă convingi că n-ai "umblat" la cântar?


Pentru că avem multe exemple pe forum care consideră că s-a "umblat la cântar" în ceea ce privește adevărurile științifice!

Cum ni se poate demonstra în mod unilateral acceptat că nu s-a "umblat la cântar" în ce privește adevărurile pe care trebuie să le acceptăm?

Abel Cavaşi a scris:Virgile dragă, cuvintele au mai multe semnificații. A spune că nu există este ECHIVALENT cu a spune că are masă nulă.
Așa cum a spune că ceva nu se va întâmpla niciodată este echivalent cu a spune că acel ceva se va întâmpla totuși, dar peste o infinitate de ani. Așa cum a spune că un mediu este continuu este echivalent cu a spune că mediul este discontinuu, doar că distanța dintre discontinuități este nulă.
Iată de ce este important să ne susținem afirmațiile cantitativ, nu doar calitativ.

Eu cu asta nu pot fi de acord. Daca spui ca are masa nula, lasi sa se
inteleaga ca el exista, si de asemenea ar exista entitati(particule) cu
masa nula.
Daca nu spui clar ca nu exista, inseamna ca intentionezi sa o
ondulezi ulterior ca sa iesi la vopsea. Fiindca nu exprimi clar si
simplu ce se poate exprima astfel, lasi usa deschisa minciunilor.
Asta au si facut. Este bine asa cum ai scris tu mai sus:

E logic că masa unui corp care nu există este zero.
Nu există foton în repaus.

Sofisticariile care le-ai adaugat, nu influenteaza aceasta afirmatie
importanta. Asa cum considerarea dreptei ca o curba cu raza
infinit, nu poate influenta miscarea rectilinie. Asa apar ideile menite
sa zdruncine încrederea oamenilor in judecata dreapta. Si nu sunt
putine. Sunt antidovezi in sprijinul antistiintei.

curiosul a scris:
mm, eu cred că mă confunzi cu altcineva. Eu cred că mă confunzi cu o persoană despre care nu știi ce poate și cât poate. Recunosc, instinctul meu animalic îmi dictează și îmi spune să-ți arăt cumva că eu sunt liderul ( a se înțelege, eu sunt cel care are dreptate și că trebuie să intervin ca să îmi apăr poziția, statutul, imaginea (și "recompensa" corespunzătoare din partea grupului deasupra căruia vreau să mă impun) motiv pentru care îți și scriu acum....

.  Nu te confund. Nu stiu cine esti si ce poti si ce nu poti. Dar as dori sa stiu ce fel de votca consumi. Vreau si eu, nu de alta.

.  Mai constat, urmarind firul logicii tale din postarea de mai sus, constat ca ai logica. Dar e cu frânte sau pauze sau dizarmonii si cu note din game diferite si de aceea nu reusesc sa urmaresc linia de gandire -pe ici-colo- logica, recunosc, pe care o promovezi.
.  Cu f. mare usurinta constat, de asemenea, ca nu cunosti lucruri de baza, uzuale, din tehnica masuratorilor. Nu-i bai, multi colegi de breasla de-ai mei nu stiau iar eu doar datorita specificului aparte al domeniului, in care am lucrat, am aflat unele subtilitati. Trebuie sa spun ca exista un sector AMC numit, in fiecare fabrica de masini iar cei ce lucrau acolo pareau sa vorbeasca alta limba (tocmai datorita specializarii lor aparte). Chiar si academicianul Moisil s-a simtit dator sa explice cum sta treaba cu masuratorile, care, vrem-nu-vrem sunt dovezile din tehnica si stiinta.
[Ca paranteza, spunea ca a masura nu inseamna a aprecia cu ochiometrul ci ca exista obligativitatea de a intelege -toata lumea- continutul complex al acestui verb f. tehnic -- de metoda+ aparat. Nemaivorbind de repetabilitatea masurarii care e un principiu si alte mai multe proprietati obligatorii ale masurarii, pe care a avut amabilitatea sa le faca cunoscute amatorilor.]

.  Cred ca trebuie sa repet -cu scuzele de rigoare- ca masa nu este un dat propriuzis, din pdv practic, ci mai degraba depinde de posibilitatile noastre de a o masura: cand vidul-repaos (koilon, de fapt) se "misca" adica se roteste devine masurabil pentru ca interactioneaza cu structurile ce le folosim ca sa masuram -ceea ce numim noi- mase. A declara o masa ca fiind nula e o chestie arbitrara. Deci si aici ne izbim de limitele cuvintelor pe care le folosim.

Nu vi se pare ca "incredere deplina" ar trebui sa avem numai
in aritmetica ?

De ce numai în aritmetică? De ce nu și în restul Matematicii?

Este mai multi fieluri de matimatici, in fonctie de cate deste avem la mani sau pisioare. La noi pi Pamant majoritatea au zece, adica 5+5, iar cativa doar doua (1+1), si sunt aia cari au facut matimatica aia binara.  Inca nu stim pi alti planieti cate deste au estratirestrii.  Daca au 4+4 sau 6+6 sau 10+10 ?  Deci matimatica poate sa fie in mai multi baze, zecimala, de duzina, de pol-oime si etc...  Deci nu vor semana intre ele aste matimatici.  Aia care au baza 20 au trebuit sa inventeze alte semne simple pana la 19 inclusiv. Sa vedeti ce bulibaseala o sa fie cand va trebui sa ne intelegem cu estratirestrii.
Chiar mai mult, noi folosim sistemul cartezian, dar poate estratirestrii se raporteaza la alte sisteme spatiale, sferice, polare, hiperbolice, elicoidale, etc...
Poati estratirestrii au capul jos, merg in maini si isi folosesc pisioarilii cu multa desteritate in tot si fac..  Ca sa nu mai amintim ca scula lor e sus la mare cinste si e in locul capului nostru. A, sa nu uit, toati membrilii lor is elicoidali, asa ca arcurilii cari amortizeaza, deoarese ei cred in fizica si universul elicoidal.
Tocmai am scris scenariul pt un film SF ce se va face la Holywood si se va chema "Razboiul extraterestrilor".

Abel Cavaşi a scris:De ce numai în aritmetică? De ce nu și în restul Matematicii?

Încrederea justificata care i se acorda matematicii poate produce
accidente in detrimentul stiintei. Vezi cum folositi abuziv geometria
pentru negarea miscarii rectilinii din mecanica chiar pe forumul nostru,
sau la scara mare analiza matematica, prin celebra integrala a virusarii,
pentru sustinerea conservativitatii campului gravitational.
Matematica poate fi o arma periculoasa in mana conspiratorilor din
stiinta. Tocmai din cauza ca este priceputa de prea putini oameni.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:De ce numai în aritmetică? De ce nu și în restul Matematicii?

Încrederea justificata care i se acorda matematicii poate produce
accidente in detrimentul stiintei.

Dar asta nu înseamnă nicidecum că restul Matematicii ar conține falsități.

Vezi cum folositi abuziv geometria
pentru negarea miscarii rectilinii din mecanica chiar pe forumul nostru,
sau la scara mare analiza matematica, prin celebra integrala a virusarii,
pentru sustinerea conservativitatii campului gravitational.
Matematica poate fi o arma periculoasa in mana conspiratorilor din
stiinta. Tocmai din cauza ca este priceputa de prea putini oameni.

Faptul că adevărul este folosit pentru a trage concluzii mai avansate, din nou, nu înseamnă că Matematica ar fi de neîncredere.