Păreri de-ale lui Adrian despre teoria relativităţii

Rezumarea primului mesaj :

Domnul Cavasi!
In articolul referitor la TR (postat aici pe forum), am aratat de ce aceasta teorie ar fi doar un aranjament matematic fictiv. Acest fapt este sustinut de datele experimentelor cu unde stationare, care arata ca fotonii au extindere in spatiu, adica au volum nenul. Am inteles oare corect ca TR face predictia ca la translatiile fizice cu viteza luminii in vid c, lungimea pe directia de translatie a sistemului este contractata pana la 0, iar timpul ingheata, adica este dilatat la infinit?. Se aplica aceasta predictie in cazul fotonului?. In lucrarea “Introducere in TR” a lui Gheorghe Vranceanu, se arata clar ca in sistemele in translatie catre viteza luminii, timpul se contracta, adica frecventa creste. Ceeace ar fi in acord cu teoria undelor asociate a lui De Broglie, asa cum a aratat si domnul Virgil. Eu am mai aratat pe undeva, ca unda electromagnetica (vazuta ca vibratie, ca oscilatie transversala a campului electromagnetic) este doar o aparenta pentru observatorul in repaus. Aceasta deoarece in spatiul electromagnetic identic cu vidul cosmic, imponderabil si inelastic, nu exista (nu pot aparea) forte de inertie si forte de deformare elastica. Asadar trebuie sa ramana bine stabilit ca ceeace numim u.e.m. nu sunt unde elastice sau vibratii (ca miscari oscilatorii ale particulelor mediului de o parte si de cealalta a pozitiei de echilibru) ale mediului electromagnetic. Ci sunt structuri dinamice complexe, constituite din curenti electro-eterici transversali la directia de translatie si periodic alternativi. Acesti curenti sunt sustinuti de campul electric E transversal si genereaza campul magnetic de inductie B perpendicular pe campul electric si transversal la directia de translatie. Din interactia campurilor magnetice generate de curentii electro-eterici apare forta electromagnetica propulsoare, forta care actioneaza asupra curentilor intr-un singur sens, intocmai ca la motorul electric liniar. Aceasta structura dinamica, gliseaza, luneca hidrodinamic prin eter, prin vid, cu viteza luminii. Structura dinamica a fotonului si a u.e.m. transporta masa, impuls, forta, energie si deci este translatie de substanta, nu vibratie si da aspectul (comportamentul) corpuscular al fotonului, simultan cu aspectul ondulator. Am mai aratat in alta parte ca majorarea, cresterea masei inerte a particulelor ce ajung spre viteze relativiste, se produce doar pe durata accelerarii si se datoreaza doar procesului (mecanismului) de accelerare, prin care particulele primesc miscarea (capata viteza) de la campul accelerator. Pe durata accelerarii, sistemul fiind la interactiunea dintre forta propulsoare (acceleratoare) si forta de inertie, sufera o comprimare, adica o contractie a lungimii pe directia de translatie. Se pune problema daca dupa ce ajunge la translatia uniform rectilinie, sistemul revine la dimensiunea dinainte de accelerare, sau ramane contractat?. Totodata pe durata accelerarii se modifica si perioada (tic-tacul) ceasului care masoara timpul in interiorul sistemului (care da timpul propriu al sistemului). (Si este cunoscuta de mult metoda prospectarii geologice, bazata pe masurarea perioadei de oscilatie a pendulului, care se modifica in prezenta campului produs de un zacamant metalifer). Se pune la fel problema, daca ajungand la translatia uniforma, perioada ceasornicului revine la durata dinainte de accelerare, sau ramane contractata?. Deoarece nu exista nici-o alta teorie care sa explice fenomenul constatat experimental al majoraraii masei particulelor accelerate in acceleratoare, se acorda formulelor relativiste si implicit TR sustinere totala, si de catre experimentalisti si de catre teoreticienii matematicieni. Pentru matematicieni cel putin, TR este un domeniu vast de speculatii, cu universuri cu sumednie de dimensiuni, care mai de care mai subtile. TR nu spune nimic despre mecanismul fizic al majorarii masei particulelor, despre mecanismul convertirii energiei capatate de la campul accelerator, in masa inerta adaugata particulei, acea masa care se opune accelerarii. Ma bucura sa constat ca si dumneta, ca si domnul Virgil admiti cresterea masei electronilor pe seama energiei si respectiv pe seama masei fotonilor (din campul accelerator) incidenti pe electroni. Daca sistemele observatorilor, pot avea translatii cu o infinitate de viteze, in spatiul vitezelor fizice reale, singura referinta la care se pot raporta toti observatorii din univers este viteza luminii in vid c. Asa cum a considerat chiar Einstein. Se pune problema ca raportarea la viteza luminii nu se poate face prin considerarea vitezei relative dintre sisteme (acel v din fractia lui beta), ci numai prin efectele energetice ce se produc la interactiunea sistemelor. Deci ar trebui cautata alta relatie (alta lege) pentru majorarea masei particulelor, lege care sa nu prezica volumul nul al fotonului si inghetarea timpului, cand se ajunge la viteza luminii..

Domnul Virgil!
Nu a fost nici-o data vorba ca lumnia trecand prin mediul dens si transparent in miscare, si-ar modifica frecventa si cu asta energia si masa. Ba chiar am sustinut (in atricolul referitor la trecerea luminii prin mediul dns si transparent) ca masa si frecventa luminii ce trece prin mediu este egala cu masa si frecventa aceleeasi lumini cand trece prin vid. Modificarea frcventei si respectiv a energiei fotonilor este datorata efectului Doppler, care se produce datorita translatiilor sistemului de emisie si a celui de receptie, in raport cu viteza constanta si independenta a luminii in vid Vlv = C.

Pentru Nic;
Cert este ca hidrogenul este cel mai simplu si mai raspandit element din natura, el se regaseste in toate stelele, fiind combustibilul ce asigura reactia de fuziune, din stele. Si cum Soarele este tot o stea, ne furnizeaza si noua, lumina si caldura. Cat priveste parerea despre savanti, cred ca numai un savant in domeniu, este in masura sa faca aprecieri. Noi doar ne minunam, si ne folosim de descoperirile lor.
Pentru D-nul Adrian; Este singurul exemplu pe care l-am gasit in natura, in care un mediu transparent se deplaseaza cu viteze cosmice si este strabatut de lumina.Sigur, acest exemplu nu raspunde problemelor tale.

Domnul Virgil!
Vreau sa spun ca navigand pe internet, am gasit teoriile unor experimente care contrazic prevederile TR, fapt pentru care nu sunt nici-o data expuse in tratatele de fizica. Asa sunt expertimentul lui Van Hoek (1868), experimentul Sagnac (1913), experimentul Michelson-Gale (1923). Experimentul Sagnac cu patru oglinzi pe o platforma rotativa, confirma consideratiile teoretice ca viteza luminii se insumeaza galilean cu viteza sistemului, ajungand astfel ca viteza luminii sa depaseasca valoarea C, contrazicand astfel postulatul vitezei maxime, statuat de TR. Efectul Sagnac este foarte sensibil la rotatii si pe baza lui s-au realizat dispozitive cu fibra optica inelara, care masoara precis rotatiile si inlocuiesc clasicele giroscoape. Experimentul Van Hoek este aproape identic cu experimentul propus de mine, pentru determinarea vitezei unui sistem in tanslatie in raport cu suprafata Pamantului, prin masuratori din interiorul lui. Experimentul Michelson-Gale seamana prea bine cu experimentul imaginat de mine, pentru evidentierea miscarii Pamantului in spatiu. Dar cum am aratat in articolul –adaus la formula lui Fresnel-, postat pe –astronomy.ro-, existenta anvelopei electromagnetice terestre, face sa functioneze principiul relativitatii si deci nu se va putea determina miscarea planetei prin nici-un fel de experienta. In aceste experiente apare factorul lui Fresnel de antrenare a eterului, de catre mediul transparent in miscare. Eu am explicat acest factor de antrenare prin cuplajul c.e.m. al luminii cu c.e.m. intermolecular al mediului transparent. Am admis ca acest factor este format dintr-o componenta pozitiva datorata campului intermolecular al mediului, solidar cu mediul si o componenta negativa datorata c.e.m. terestru, solidar cu planeta. Cand mediul transparent este in repaus cele doua componente se insumeaza si produc micsorarea vitezei luminii prin mediu, potrivit indicelui de refractie al mediului. Cand mediul este in miscare fata de Pamant, cele doua componente se separa si numai componenta pozitiva solidara cu mediul se aduna cu viteza luminii (adauga un impuls suplimentar). Componenta negativa solidara cu Pamantul micsoreaza (reduce) impulsul luminii prin mediul transparent.

Eu nu am studiat temeinic aceste experimente, de unele nici nu am auzit pana acum. Din cate am citit referitor la antrenarea eterului de catre pamantul in miscare, experienta lui Hippolyte Fizeau, in care lumina strabate niste tuburi pline cu apa antrenata cu viteza "v" si care pe o ramura se deplaseaza in sensul de miscare a luminii, iar pe cealalta ramura de deplaseaza in sensul opus luminii. Acest experiment mi s-a parut cel mai concludent, iar rezultatele coincid cu formula lui Fresnel.
Urmeaza experienta astronomului Airy, care a umplut o luneta cu apa si a masurat aberatia stelelor, si a demonstrat ca aceasta aberatie nu depinde de mediul de refringenta al lunetei, aceasta a dus la confirmarea teoriei lui Fresnel privind antrenarea vidului. Apoi urmeaza experienta lui Michelson care, dupa parerea mea nu este concludenta, dar infirma teoria lui Fresnel.
experienta lui Michelson a fost reluata de multe ori din ce in ce mai precis, dar rezultatul a fost acelasi.
Problema este ca inca nu exista o definitie completa a vidului cosmic. Se stie ca acesta este strabatut de un ocean de neutrino si alte particule ca mezoni, bosoni, fotoni, si cine mai stie ce. In orice punct din cosmos daca refaci experientele de ciocniri intre particule, apar particule noi care mai inainte nu existau, ne confruntam cu aparitia si disparitia de particule din neant care totusi respecta legile de conservare a energiei, a spinului, a momentului cinetic etc. mai intai fizica trebuie sa reconsidere notiunea de vid, si apoi se va putea aprofunda prin experiente valorile vidului.

Domnul Virgil!
Tot asa si eu am aflat de aceste experimente, in ultimul timp, navigand pe internet. De studiat cu atentie este chiar imposibil, fiindca traducerea electronica cu –google- altereaza multe fraze. Experimentele lui Airy, Fizeau si Michelson sunt singurele descrise in cartile noastre de fizica si sunt folosite ca argumente pentru inexistenta eterului, sustinuta de TR. Experimentul lui Fizeau si mie mi se pare concludent, nu pentru antrenarea eterului, ci pentru lipsa de independenta a vitezei luminii. Iar rezultatele experientelor lui Airy si Michelson, dupa mine, se datoreaza numai cuplajului luminii cu anvelopa electromagnetica terestra. Prin vidul sau vacuumul cosmic, noi intelegem in mod obijnuit, spatiul gol lipsit de substanta ponderala. Dar este intr-adevar asa cum spui dumneata, ca vidul cosmic este un fel de acvariu, in care inoata in toate directiile o sumedenie de particule, cu mase mai mici sau mai mari, totusi cu masa (ponderale). Problema este daca ar putea exista translatiile tuturor particulelor si sistemelor de particule, intr-un spatiu sec, lipsit de eterul care sa materializeze spatiul fizic, asa cum preconizeaza TR?.

Notiunea de "spatiu sec" este lipsita de sens. Spatiul fizic este unul singur si se prezinta asa cum il descoperim, din ce in ce mai complex, cu proprietati speciale. Spatiul insusi, reprezinta o forma de existenta a materiei primordiale, el este inceputul si sfarsitul, alfa si omega, restul sunt ingrediente temporare (chiar daca este vorba de miliarde de ani), ale acestui spatiu.

Domnul Virgil!
Mie mi se pare ca asa trebuie inteles spatiul in acceptia TR. De aceea se pune problema daca in spatiul preconizat de TR, ar fi posibile translatiile, miscarile fizice. Eu am sustinut ca materia primordiala sau materialul de baza al universului, este eterul, inponderabil, inelastic si necoeziv, care materializeaza spatiul fizic, in care sunt posibile toate miscarile (translatiile) fizice observate. Miscarea (translatia), observata peste tot, nu face decat sa puna in evidenta existenta spatiului fizic. De aceea putem spune ca miscarea este tocmai evidenta spatiului.

Spatiul contine mult mai mult decat percepem noi. Imaginati-va liniile de camp (de fapt campurile pe care ni le reprezentam prin linii de camp), de natura gravitationala, electromagnetica, cat si fotonii, neutrinii, care strabat spatiul in toate directiile. Eu nu pot sa separ eterul de aceste ingrediente. Fiecare corp ceresc este in legatura cu toate celelalte, prin liniile de camp, unele mai subtile decat celelalte. cand un corp se misca prin spatiu, trebuie sa vezi, cum liniile de camp din fata lui se scurteaza, devin mai puternice, in timp ce liniile de camp din spate slabesc ca intensitate. Miscarea unui corp in spatiu se aseamana cu miscarea unui paianjen pe plasa lui, orice deplasare se resimte de catre intreaga plasa.
Daca pentru miscarea paianjenului este necesara plasa, asa si pentru miscarea unui corp este necesar campul. Cum paianjenul nu se poate deplasa pe un fir decat cu o viteza mai mica decat viteza cu care produce firul, tot asa un corp nu se poate deplasa in spatiu decat cu o viteza mai mica decat se propaga liniile de camp. Corpul nu poate fi definit in afara campului. Iar eterul se confunda cu campul respectiv.

Domnul Virgil!
Dupa cum vezi eu am ajuns la o imagine foarte simplificata, a spatiului fizic, in care vad doar structurile dinamice si eterul. Campurile, respectiv liniile de camp, transmit (transporta) miscarea care pleaca de la structurile dinamice (de la particulele elementare) si prin intermediul lor are loc intreactiunile intre particule. Dupa mine toate campurile fizice sunt de natura electromagnetica. Deosebirile dintre ele, fiind date de particularitati de structura. La nivelul particulelor elementare, acolo unde liniile de camp se indesesc, circulatia eterului este cu viteza mai mare si acolo apare in spatiu depresiunea, in care aluneca hidrodinamic structurile dinamice. Si in acest fel s-ar produce translatia fizica a substantei. Se pune propblema de a stabili (de a lamuri) foarte clar daca ar fi posibila translatia substantei in lipsa eterului asa cum se sustine (se afirma) in TR?. Putem spune hotarat ca in lipsa eterului, (ca material de baza al universului, foarte fin granulat, incompresibil, inponderabil necoeziv si inelastic), nu poate exista translatia fizica a substantei?. Sunt destui dintre aceea care sustin ca eterul daca nu este sesizabil si nu poate fi cantarit nu exista. Dar ei ignora (fenomenele) efectele indirecte care fac necesara (dovedesc) prezenta eterului: forta de inertie, presiunea dinamica Ro x V^2, aceea care striveste corpurile in momentul ciocnirilor si chiar debitul volumic dat de produsul celor trei constane universale (Q = has x miu x epsilon). Dar ar putea materia inponderabila sa fie sesizata la fel ca materia ponderabila?. Atunci care ar mai fi deosebirea dintre ele?.

Eterul, este acea forma de existenta a materiei, care are calitatea de a fi pretutindeni fara a putea fi pus in evidenta prin experimente fizice, fara a putea fi antrenat in miscare, dar care permite formarea campurilor de diverse naturi (electric, magnetic,...) prin simpla orientare a sa. Aceasta orientare, poate fi statica, atunci cand este produsa de prezenta unei particule, sau dinamica atunci cand este periodica si se propaga ca o unda.

Se pune problema de a stabili (de a lamuri) foarte clar daca ar fi posibila translatia substantei in lipsa eterului asa cum se sustine...

In lipsa eterului nu exista spatiul, iar in lipsa spatiului nu poate exista notiunea de substanta, sau de miscare.
De ce nu poate fi pus in evidenta eterul? este ca si cum aflandu-te in ocean ai vrea sa pui in evidenta apa folosind o plasa pescareasca, cam asa sunt dispusi atomii din aparatele noastre fata de eterul cosmic.

Domnul Virgil!
Nu mi-am imaginat ca eterul ar avea acele ptoprietati pe care le admiti dumneata. Eu am considerat eterul ca fiind materie inerta foarte fin granulata, fara structura dinamica proprie, care ar fi suportul miscarilor care pleaca de la structurile dinamice. Neavand structura dinamica, nu are o miscare a lui proprie si de aceea ar fi fara masa si fara inertie. Am considerat ca substanta structurata dinamic are miscare poprie, pulseaza in eter si aceasta pulsatie ii da masa, adica o face ponderabila si astfel poate fi pusa in evidenta si cantarita. In lipsa eterului, nu ar exista translatia fizica si nici spatiul. Fiindca miscarea evidentiaza spatiul. Dumneata spui corect ca in lipsa spatiului nu ar rxista nici substanta, fiindca substanta are extindere in spatiu si timp, este entitate spatiu-timp. In orice caz noi avem acelasi punct de vedere, ca universul fizic nu poate exista fara eterul cosmic, care ar fi vidul cosmic cel mai pur, fara vre-un ingredient in el..

Dumnezeu stie