Există un model al realităţii valabil peste tot şi pentru totdeauna?

Ce părere aveți, există un model general care să poată cuprinde tot ceea ce am putea observa vreodată în realitate, un model care să explice totul, din care să putem deduce totul, model fără cusur pe care să-l putem folosi în raționamentele noastre despre lume?

Dacă nu există, atunci puteți demonstra riguros că nu există sau aveți vreo idee despre cum am putea demonstra că nu există?

Abel Cavaşi a scris:Ce părere aveți, există un model general care să poată cuprinde tot ceea ce am putea observa vreodată în realitate, un model care să explice totul, din care să putem deduce totul, model fără cusur pe care să-l putem folosi în raționamentele noastre despre lume?

Dacă nu există, atunci puteți demonstra riguros că nu există sau aveți vreo idee despre cum am putea demonstra că nu există?

Pas cu pas, mereu inainte caci totul e fara sfarsit. Mereu se deschid ferestre noi, mereu este ceva de cercetat, dar niciodata nu ajungi la capat, pentru ca nu exista un capat.

„Pas cu pas” bazându-te pe ce? Te poți baza pe anumite cunoștințe veșnice? Sau există riscul ca, la un moment dat, să fim nevoiți să o luăm tocmai de la zero? Care o fi zeroul? Chiar nu știm nimic ce va rămâne veșnic?

Ai dreptate Abel, ar fi cazul sa stergem totul (tabula rasa) si sa reluam forumul de la zero, pe o alta cale eventual.. Nu chiar de la "facerea lumii", dar macar de la "facerea forumului".
Poate ca ne-am infundat, ca totul ce credem ca e real, de fapt e fals. Poate ar fi cazul sa mergem pe caile Domnului, ca par mai putin incurcate decat ale noastre.
Poate ca Domnul i-a inzestrat pe Adam si Eva prin viu grai cu ceva cunostinte de baza indiscutabile. Dar ei nu prea aveau tinere de minte, dovada ca au intrat si-n pacat si-n kkt si au fost trimisi la osanda cat traiesc.
 
Chiar, cand e aniversarea forumului ?

Să vedem axiomele modelului tău. Nu trebuie să citesc o carte întreagă pentru a găsi axiomele modelului.

Eu mă îndoiesc.
Sunt de părere că logica cu care gândim, percepem și interpretăm lumea se poate reduce la un sistem incomplet și chiar inconsistent.

De altfel, axiomatizarea matematicii și indirect a fizicii este o consecință a modului în care raționăm.
Cu alte cuvinte, aș înclina să cred că avem o gândire bazată pe o logică "axiomatizată".
Într-un final asta se dovedește a fi incompletă și inconsistentă.
Un exemplu de incompletitudine a logicii noastre este situația paradoxală pe care este capabilă să o construiască logica cu care raționăm.

Sigur, nu au paradoxurile logice legătură directă cu legile fizice, dar dacă ambele sunt construite de același "sistem" ar putea însemna că incapacitatea logicii de înțelegere și eliminare a situației care generează un paradox logic se poate extinde și la nivelul înțelegerii complete a lumii.

Înclin să cred că lumea, prin prisma logicii cu care o percepem și analizăm, are un grad limitat de cunoaștere a ei.

Desigur, părerea mea.

Abel Cavaşi a scris:Să vedem axiomele modelului tău. Nu trebuie să citesc o carte întreagă pentru a găsi axiomele modelului.

Am mai spus ca modelul meu nu are axiome, ci doar demonstratii cauzale. Nici mcar definirea obiectului ca notiune fundamentala, care nu are un gen proxim propriu este demonstrata în vreo 9 etape

Abel Cavaşi a scris:Există un model al realităţii valabil peste tot şi pentru totdeauna?

Din punctul meu de vedere nu putem vorbi de o realitate ʺpeste tot și pentru totdeaunaʺ, realitatea fiind în ochii ʺprivitoruluiʺ, adică relativă, iar ʺprivitorulʺ nu știu să fie nemuritor.

Din acest motiv, și nu numai, în realitate nu există egalitate, deci nu poate exista nici un model valabil, nu pentru toți, peste tot și pentru totdeauna, ci nici pentru doi.

Bordan a scris:

Abel Cavaşi a scris:Există un model al realităţii valabil peste tot şi pentru totdeauna?

Din punctul meu de vedere nu putem vorbi de o realitate ʺpeste tot și pentru totdeaunaʺ, realitatea fiind în ochii ʺprivitoruluiʺ, adică relativă, iar ʺprivitorulʺ nu știu să fie nemuritor.

Realitatea este PESTE TOT SI ACUM. Ea nu poate fi pentru totdeauna aceeasi. Ar însemna un Univers imobil. O singura perspectiva asupra realitatii este insuficienta (vezi solidul Godel-Escher-Bach)

Bordan a scris:Din acest motiv, și nu numai, în realitate nu există egalitate, deci nu poate exista nici un model valabil, nu pentru toți, peste tot și pentru totdeauna, ci nici pentru doi.

Nici un obiect nu este identic cu el însusi (starile particulelor se modifica in timp), chiar daca mai multe obiecte pot fi egale, cu unele marje de toleranta sau fara în cazul obiectelor abstracte (nu imaginare).
Este important sa nu simplificati prin restrângere sau deplasare din context semantica notiunilor.

negativ a scris: Realitatea este PESTE TOT ...

Ce înțelegi prin TOT-ul ala? Realitatea din București e aceeași cu cea din Baia Mare?

negativ a scris: Îti recomand lucrarea mea, neterminata înca.
Modelul Universului pe care încerc sa-l descriu, pâna acum este aplicabil în orice domeniu. Nu înseamna ca poti sti totul, dar orice poti descoperi, are acest model, care nu e numai matematic.

Cum stați cu lucrarea, d-nul negativ? Cîteva spicuiri din ea nu ne puteți prezenta? Că trec anii, și zilele-n goană ... și-n zbor săptămînile trec ... )

Constiinta e tot ce exista. "Peste tot" si "pentru totdeauna" presupun existenta unui spatiu si timp existent exterior constiintei, ceea ce nu e cazul. Modul de a fi al constiintei e etern: Eul e etern. Timpul e doar o qualie in constiinta, cu nimic diferita dpdv al naturii fata de culoarea rosie, diferenta fiind in calitate (timpul are calitatea de scurgere, rosul are calitatea de a arata rosu).

E un punct de vedere, ce nu poate fi contestat. Dar ce utilitate practică ar avea o asemenea concepție?

Pentru utilitate practica se apeleaza la mestesugit. Pentru utilitate spirituala se apeleaza la gandit. La ce ajuta sa ai masini care merg cu 200km/h daca inauntru esti mort spiritual ? O mai mare utilitate are sa apreciezi bogatia spirituala pe care o ofera constiinta, chiar daca mergi cu 60km/h.

Cele două nu trebuie să fie incompatibile. Utilitatea practică este un criteriu filozofic al adevărului. Dacă concepția nu are utilitate practică, va trebui să lase loc alteia care este mai utilă.

Abel Cavaşi a scris:Cele două nu trebuie să fie incompatibile. Utilitatea practică este un criteriu filozofic al adevărului. Dacă concepția nu are utilitate practică, va trebui să lase loc alteia care este mai utilă.

Chiar si asa, utilitatea practica vine si ea, doar ca trebuie mai intai pornit de unde trebuie. Daca intelegem ca constiinta e tot ce e, atunci ne vom concentra eforturile pe intelesul constiintei, si de aici pot veni fel si fel de utilitati practice: telepatie, telekinezie, precognitie, reincarnare controlata, etc.

Plus utilitati practice la nivel de societate si cultura. Alta ar fi o societate in care oamenii stiu ca sunt nemuritori sau cunosc conditiile reincarnarii: sa fii bun, sa faci fapte bune, etc.

De exemplu, noi incercam azi sa gasim extraterestri presupunand ca si ei folosesc unde electromagnetice. Dar parerea mea e ca extraterestrii au parasit de mult planul "fizic" al existentei si acum sunt strict fiinte spirituale care comunica la nivel telepatic de la un capat al "universului" la altul. In conditiile astea, noi cautandu-i la nivel "fizic", e si normal sa ne apara pustiu "universul". Practic noi inca n-am inceput sa facem stiinta. Noi suntem inca in plina epoca pre-stiintifica, in care interactionam cu realitatea in acelasi mod in care stramosii nostri interactionau: cu pietre si bate.

Inca nu ne-am prins ca noi suntem realitatea insasi, si pentru a interactiona cu ea trebuie sa ne punem pe noi insine in prim planul actiunii. In schimb, noi ne ascundem dupa "corpuri" si intindem firav bete si atingem alte corpuri, masti, si avem impresia ca facem stiinta. Stiinta va fi abia cand vom iesi din corpuri si vom interactiona in mod direct cu alte fiinte iesite la randul lor din corpuri. Abia atunci vom lua parte la jocul realitatii.

Forever_Man a scris:Chiar si asa, utilitatea practica vine si ea, doar ca trebuie mai intai pornit de unde trebuie. Daca intelegem ca constiinta e tot ce e, atunci ne vom concentra eforturile pe intelesul constiintei, si de aici pot veni fel si fel de utilitati practice: telepatie, telekinezie, precognitie, reincarnare controlata, etc.

Unii pornesc de la conștiință, alții pun practica mai presus. Nu greșim nici unii, nici alții, cele două concepții putând fi echivalente.

Alta ar fi o societate in care oamenii stiu ca sunt nemuritori sau cunosc conditiile reincarnarii: sa fii bun, sa faci fapte bune, etc.

Societatea conține deja astfel de oameni și iată că rămâne tot așa.

Forever_Man a scris:De exemplu, noi incercam azi sa gasim extraterestri presupunand ca si ei folosesc unde electromagnetice. Dar parerea mea e ca extraterestrii au parasit de mult planul "fizic" al existentei si acum sunt strict fiinte spirituale care comunica la nivel telepatic de la un capat al "universului" la altul.

Poate există și extratereștri d-ăștia mai „primitivi”, ca noi și nu ne strică să-i găsim întâi pe ăștia. Pe ceilalți este vreme mai încolo, când om avea și noi cu cine vorbi, că ăia-s tare cu nasu' pe sus.

Practic noi inca n-am inceput sa facem stiinta. Noi suntem inca in plina epoca pre-stiintifica, in care interactionam cu realitatea in acelasi mod in care stramosii nostri interactionau: cu pietre si bate.

Depinde ce consideri că este Știință. Interacționăm cu pietre și bâte suficient de bune încât să ne satisfacă mofturile. Cu celelalte n-am ști ce să facem, așa cum dacă ai duce un televizor în vremea lui Ștefan cel Mare, obiectul ar fi complet inutil fără legăturile lui cu restul societății.

Inca nu ne-am prins ca noi suntem realitatea insasi

Dacă realitatea ar fi atât de pipernicită, n-ar dura niciun secol. Din fericire, realitatea este mult mai complexă și fidelă unor reguli clare, deterministe.

negativ a scris:Singurul lui argument e ca nu sunt probe. Piramidele, si chiar Gobelik Tepe, nu sunt destul de mari ?

Categoric, asa cum se vede din film (cu egipteni care se pricepeau la vraji ka lumea) si din imaginea de mai jos unde doi stramosi (Gobelik Tepeieni) tocmai s-au intors cu nava spatiala de sub ei , de pe Luna:

Pentru Negativ, cateva informații care ar putea  să-i fie utile .  

   Despre teleportare știm destul de multe lucruri, nu ne așteptam de exemplu la un transfer de materie ci doar de informatie . Dacă teleportarea este posibila la nivelul structurilor din atomi atunci ar trebui deja sa observam acest lucru în mod natural în viața noastră cotidiana. Fără sa intram în amănunte, in marea piramida din Egipt sunt descrise doua experimente care pot fi reproduse și în zilele noastre .
  În primul experiment unui om hipnotizat profund i se sugerează desprinderea Ka (nu are o semnificatie în limbajul nostru , este prin urmare altceva decât înțelegem în mod traditional prin „suflet”care la ei se numea Ba) de corpul fizic denumit Kat.    Intepand cu un ac corpul Kat acesta nu simte nimic, dar dacă intepam în aer in dreptul corpului Ka, omul simte intepatura.
  Următorul experiment consta în schimbul de Ka intre doua persoane.  Prin hipnoza profunda doi oameni fac schimb de Ka. Intepand cu un ac corpul unuia rezultatul intepaturii este simțit de celălalt și invers.
 Și acum o poveste reala. Cândva, am cunoscut pe melegurile Teleormanului, doi oameni generic denumiti El și Ea și care trăiau din veniturile unui fel de circ ambulant. Ea, care era legată la ochi  cu spatele la public, spunea cu exactitate orice informație scrisa pe care El o vedea în hârtiile și actele, participantilor la spectacol.   Ca o curiozitate , atunci când ea a născut, el a simțit din plin durerile nasterii iar când ea a plecat din lumea noastră el a mai trăit doar câteva zile. La acea vreme am întrebat-o cum proceda și răspunsul a fost ciudat :”eu văd cu ochi lui”.
Acum propun să ne reamintim  ce spuneau vechii egipteni care afirmau ca un faraon intra în piramida om și iesea zeu prin urmare intre un om și o fiinta extraterestra este posibila un schimb de Ka (faceau schimb de Ka cu zeul Horus ) .Ca dovada exista un desen , un triunghi,in interiorul caruia este desenat un ochi ,iar marea piramida se numea „casa lui Horus” . Despre Ka exista multe ipoteze cea mai plauzibila este aceea ca este o holograma 3D .Sa ne gândim acum ca  faraonul avea acces la cunoștințe mult peste nivelul epocii fiind recunoscut în mod natural drept conducător.
 Dacă fenomenul descris este real putem lesne să ne imaginam un om care vede la propriu imagini de pe o alta planeta  și înțelegem desigur ca acest fenomen ar fi de fapt un mod de teleportare cuantica .

Experimentul cu cititul prin ochii altuia, l-am vazut pe viu, cand eram stagiar acum 45 de ani. Mediumul o femeie tanara si foarte slaba, legata bine la ochi era pe scena si hipnotizatorul, un tip de vreo 50 de ani se plimba prin sala pe la cca, 20 de persoane, care ii aratau buletinul, tipul doar se uita pe buletin si tipa de pe scena citea inscrisurile. Era imposibila frauda deoarece erau prea multe persoane implicate. 
Alte experimente intamplate mai recent la TV cand unul cu ochii inchisi simtea ca i se atinge nasul, atunci cand era atins de fapt nasul altuia.
Cum e posibil acest lucru? fiecare dintre noi se regaseste in mintile celorlalti, si desi nu ne vine sa credem, putem apela la simturile unei persoane facand apel direct ca un scurt circuit prin propria noastra minte, spre "adresa" celeilalte persoane.
Incurcate sunt caile Domnului.