Eterul, eterul

Scris de negativ Mier 05 Apr 2017, 08:57

Rezumarea primului mesaj :

Topic creat automat din https://cercetare.forumgratuit.ro/t130p990-eterul-eterul#82847

Pentru mm : Cred ca nici tu nu poti fi de acord cu abordarea asta heirupista si eterogena pe care o propui amestecând tot felul de notiuni, fara sa stii de la ce capat pornesti.
Chestia asta cu detronatul teoriilor sau întâietatea lor, e o copilarie.
"Impasul acesta major pare sa se datoreze, si aceasta e parerea mea, neincluderii in Fizica "materialista" si a elementelor imateriale, impas ce ar putea fi depasit prin reconsiderarea eterului imaterial in stiinta. De altfel, fizicienii l-au introdus deja sub alte denumiri (branduri) precum vidul, energia, timpul, unda, functia de unda, etc. Reincluderea eterului in Fizica ar putea fi o sansa."
Aici esti aproape de adevar.

Scris de **gafiteanu** Sam 30 Noi 2019, 08:08

Dintrun site foarte interesant si util in franceza
https://www.spirit-science.fr/index.html
Aici gasiti grupate pe capitole diverse articole, pe care trebuie sa le extindeti printrun clic: Puteti obtine si traduceri relative in numeroase limbi.
https://www.spirit-science.fr/Matiere/Phys3-ether.html#mozTocId465540
La Relativité Restreinte d'Einstein et l'abandon de l'éther
Lorsque Einstein posa les principes de la Relativité Restreinte (connue à l'étranger sous l’appellation derelativité spéciale) dans un article en 1905, il reprit les formules de Lorentz, mais il donna un autre sens au temps et à l'espace. Il les érigea en principes universels non pas absolus, mais relatifs. Autrement dit, il n'existe plus de temps absolu, le nôtre, mais des temps qui sont différents pour chaque observateur. Il n'existe plus d'espace absolu, mais des espaces relatifs à chaque observateur. Einstein inventa le concept d'un espace-temps à 4 dimensions, dans lequel les 3 coordonnées d'espace et celle de temps jouent un rôle quasi-symétrique.
Or puisque l'éther était attaché à l'espace absolu et que l'espace absolu avait disparu, l'éther n'avait de fait plus d'existence. D'ailleurs, n'apparaissant nulle part dans les équations, il n'était même pas utile. Dans cet article de 1905, Einstein écrit: L'introduction d'un éther lumineux se révèle superflue par le fait que notre vision développée ici ne requiert aucun espace absolu au repos doué de propriétés particulières (A. Einstein, Zur Elektrodynamik bewegter Körper, Annalen der Physik, 1905, 17,‎ 891-921)
Les physiciens eurent beaucoup de mal à accepter cette idée. Ils avaient aussi de la difficulté à saisir le sens de la relativité restreinte. C'est la notion d'espace absolu qui est abandonnée. Pourquoi éliminer l'éther lui-même? Einstein fu-t amené à le réintroduire.

La Relativité Générale d'Einstein et la réinvention de l'éther
L'abandon de l'éther par Einstein le dérangeait car elle ne concordait pas avec sa conviction profonde. Poursuivant ses raisonnements, il étudia des systèmes en mouvement accéléré. Dans ses calculs, il inclut les forces de la gravitation universelle. Aidé de deux mathématiciens, David Hilbert et Marcel Grossmann, il en déduisit les équations de la Relativité Générale qu'il publia en 1916 (A. Einstein, Die Grundlage der allgemeinen Relativitätstheorie, Annalen der Physik, 1916, 49, 769).
Dans le cadre de la Relativité Générale, l'espace est texturé par un milieu continu abstrait (le champ électromagnétique), sans support matériel bien qu'il soit doué de propriétés physiques comme la faculté de se déformer. Aussi, Einstein le considéra-t-il comme l'éther, qu'il réintroduisit dans sa vision de l'espace-temps. Il l'indiqua clairement à une conférence qu’il prononça à l’université de Leyde le 5 mai 1920:
Le point de vue qu'on pouvait, au premier abord, adopter en face de cet état de choses [les conclusions de la relativité restreinte] semblait être le suivant: l'éther n'existe point du tout [...]
Une réflexion plus attentive nous apprend pourtant que cette négation de l'éther n'est pas nécessairement exigée par le principe de la relativité restreinte.
On peut admettre l'existence de l'éther, mais il faut alors renoncer à lui attribuer un état de mouvement déterminé, c'est-à-dire qu'il faut le dépouiller par l'abstraction de son dernier caractère mécanique que Lorentz lui a encore laissé. [...]

[D'après la relativité générale], la notion de l'éther a de nouveau acquis un contenu précis, contenu certes qui diffère notablement de celui de l'éther de la théorie ondulatoire mécanique de la lumière. [...]
En résumé, nous pouvons dire:
Selon la théorie de la relativité générale, un espace sans éther est inconcevable, car non seulement la propagation de la lumière y serait impossible, mais il n'y aurait même aucune possibilité d'existence pour les règles et les horloges et par conséquent aussi pour les distances spatio-temporelles dans le sens de la physique.
Albert Einstein, L’éther et la théorie de la Relativité Générale, 1928, Leiden Lecture, traduction Maurice Solovine, Éd. Gauthier-Villars

A se vedea anumite articole despre diversitatea si importanta formelor geometrice:
https://www.spirit-science.fr/documentation-liste.html#geometrie

Scris de mm Sam 30 Noi 2019, 09:29

. Multumesc, gafiteanu, pentru semnalarea -binevenita- a sursei. De altfel, pe net fiinteaza nenumarate "voci" cunoscatoare si documentate care desfiinteaza teoria lui Einstein. In chiar materialul prezentat de tine, autorul/ii conchid f. firesc ca "marele" Einstein a inlocuit eterul fizic si material din Fizica cu o notiune abstracta - spatiul matematic (inexistenta fizic). Exprimarea din citat: Or puisque l'éther était attaché à l'espace absolu et que l'espace absolu avait disparu, l'éther n'avait de fait plus d'existence.
e cam pe acolo, desi la un mod mai bland de formulare. De fapt, niciodata nu am putut scapa de senzatia clara ca insasi lb. fr. se exprima artificial, de fapt superficial. In schimb, pasajul:
Les physiciens eurent beaucoup de mal à accepter cette idée e foarte la obiect. Si normal ca fizicienii nu erau tampiti nici pe vremea aceea si nu puteau accepta sa lucreze cu un spatiu abstract in Fizica, ba inca si "torsionat" cu o exprimare gratuita - "spatiu-timp". Doua abstracte legate intr-un cuvant ca sa-i "curenteze" pe gura-casca, de fapt cu scopul de a le deturna atentia si a-i ebluisa.
. Tin minte ca nici profesorul nostru de Fizica de la Universitatea Brasov, nu parea prea incantat de "teoria relativitatii" [care, ce-i drept, e f. relativa, ca orice teorie] si avea retineri inexplicabile cu TR, TRS, TRG, etc. desi era un slujbas corect. Atunci nu intelegeam; acuma nu vad rostul vreunei discutii despre "teoria 1-stein" care nu a fost recunoscuta official, de fapt, atentie, recunoasterea off a lui Einstein e Nobelul pentru ef. fotoelectric [pe care rusii il reclama ca a fost descoperit de unul de-al lor].

. Selon la théorie de la relativité générale, un espace sans éther est inconcevable,
. Concluzie logica. La ora actuala cred la fel. Mi-a placut si fragmentul in care se recunoaste existenta vartejurilor, atotraspandite.
Les spirales sont présentes à tous les niveaux de la création, depuis les molécules jusqu'aux galaxies. La spirale est un mouvement fondamental inscrit dans la structure de l'univers.
De fapt, din linkurile semnalate nu aflam nimic nou si consider ca dupa ce am facut cunostinta cu masuratorile de eteruri ale lui Mishin, ne aflam cu un pas inainte la intelegerea unor lucruri. In acelasi timp, e ff neclar ce este spatiul, timpul si masa (ca fizicieni nu pricepem). Tocmai din aceasta cauza mai stam de vorba, incercand sa intelegem, sa mai descoperim/aflam cate ceva.

.

Scris de **Dacu** Sam 30 Noi 2019, 09:53

mm a scris:. SIN. 8.
. Se dovedește că corpul fizic are două mase. Prima masă este solidă și se datorează interacțiunii cu vidul a fiecărei microparticule ce compune acest corp, iar a doua este lichidă și are o natură macroscopică în conformitate cu modelul prezentat mai sus.

. Asa se exprima concis Mishin iar in extenso prezinta cu amanunte experientele doveditoare. Printre altele, pe masuratelea, ajunge la mai multe concluzii, de ex.:
Comparativ cu microparticulele din corpurile fizice reale, această masă este mai puțin densă, dar mai mobilă si constituie câteva procente din masa solidă a corpului. În plus, masa macroscopică atașată umple întregul corp se deformează destul de ușor și, în sens mecanic, este într-adevăr lichidă sau, mai degrabă, asemănătoare cu o gelatina.

. Relatari ref. la aceasta "masa lichida" exista de ceva sute de ani, de la surse "paranormale" dar cred ca sunt dovezi si cu fotografia Kirlian. Aici pe forum se discuta despre masa corpurilor macroscopice dar inca nu s-a luat in considerare o "masa lichida", de ordinul a catorva procente din masa totala a corpului, si ce se intampla cu ea daca este accelerat corpul pana la viteze mai mari.

Eu cred că orice corp de la cea mai mică particulă până la om atât la nivel microscopic cât și la nivel macroscopic este format din elemente chimice solide și suflet care este de natura unei plasme.Se spune că sufletul omului ar avea o masă de 21 de grame sau chiar mai mică și în acest sens citește:

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwi4luKjuZHmAhVF_SoKHcAWA7kQFjAEegQIAhAB&url=https%3A%2F%2Fwww.puterea.ro%2Fspecial%2Fstudiu-din-ce-este-alcatuit-sufletul-si-cat-cantareste-85930.html&usg=AOvVaw0nwfXS4mngvDDwmRXAVJsc&cshid=1575100345801949

Eu cred că sufletul unui om are o masă în jur de 21 de grame!

Scris de **gafiteanu** Sam 30 Noi 2019, 17:27

Pentru mm....marii fizicieni isi ascund bine gandurile, folosesc alti termeni mai greu de inteles de catre cei neaveniti. Spatiul sau eterul pt ei este tot-una si cu totii au acceptat si inteles teoriile relativitatii. Nu peste tot spatiu-eterul este acelasi si nu este deci absolut. Metrica si multe alte proprietati pot sa difere.
Spatiul real-fizic nu poate sa fie absolut, compozitia lui locala influentezeaza desfasurarea fenomenelor. Si nici timpul nu e absolut. Inima materiei poate sa bata diferit.
Spatiul real in cea mai mare parte a galaxiilor este torsionat chiar la propriu, a se vedea traiectoriile native ale unor particule ce capata traiectorii spiralate-elicoidale fara ca local particulele sa simta vreo torsiune sau accelerare. Spatiul este torsionat mai mult sau mai putin. Cum se intampla asta, greu raspuns pt majoritatea.
In principiu numai spatiul pur eteric este singurul omogen, izotrop si izomorf si bineinteles relativ. Dar in realitate eterul nu e pur peste tot, in el fiind diferite ingrediente. Tocmai acestea il fac si mai relativ. Doua cauze il fac relativ, adica proprietatile lui pot sa difere de la un loc la altul. Spatiul dinafara galaxiei este altul decat cel din interiorul ei. Spatiul din afara atomului este altul decat cel din interiorul atomului. Si nici in interiorul galaxiei sau atomului spatiul nu este la fel omogen, izotrop si izomorf. Asta pt. ca eterul nu este pur. Are "para-metrii", ceva din afara metricii. Avem chiar si spatii opuse ! Cele doua brate ale galaxiei sunt spatii opuse.

Scris de mm Sam 30 Noi 2019, 21:13

. Spatiul sau eterul pt ei este tot-una
. Corect! Pentru ei (si pentru noi) e totuna. Oricum, e doar un nume dat unui "ceva" pe care nu putem sa-l definim. Ne scapa, asta e. In fond si la urma-urmei treaba merge inainte doar pe baza faptelor, experimentelor, masuratorilor, a realizarilor prozaic-concrete.

. Spatiul real in cea mai mare parte a galaxiilor este torsionat chiar la propriu, a se vedea traiectoriile
. E posibil sa fie chiar asa. Dar stii foarte bine ca traiectoriile curbe pot fi interpretate in "n" feluri. Asta poate fi o dilema stiintifica, la fel cu atatea altele. E spatiul torsionat sau e un principiu rotitor rezident in spatiu? - asa ar putea suna.

. Doar spatiul pur eteric..., spui. Sunt dovezi in acest sens, e drept eterul nu e omogen insa notiunea de koilon, care e o realitate descrisa de teozofi, pare sa fie acel eter pur; format din "balonase", nu se stie cat de "materiale", dense, fara frecare, etc. Pana prindem un balonas sa-l punem sub microscop, avem roza eterurilor la dispozitie pentru studii experimentale, avem explicatie pentru undele de Broglie si efectul cavitar, etc. Vreau sa spun ca e de lucru pentru cei dornici sa lucreze in cercetare. Dar, dupa cum se stie, cercetarea a fost desfiintata pentru ca nu e de interes. In plus, goana dupa bani, afaceri si altecelea ne ocupa cam tot timpul.

. In mod sigur spatiul din particule nu e la fel cu cel din afara lor. Din pacate noi ne luptam cu modelul atomic si nu recunoastem ca electronul nu e curent electric. Ca sa dau la intamplare exemple. Si atunci...? Atunci intelegem ca cercetarea nu este dorita de fortele superioare noua. Iar noi nu putem face altceva decat sa bavardam pe net. Ca sa ne treaca timpul.

Scris de **eugen** Joi 07 Mai 2020, 08:39

Admitem ca un corp liber se misca dupa un traseu elicoidal cu anumiti parametri.
Ne putem intreba: are corpul cauze intrinseci pentru miscarea elicoidala sau miscarea corpului este imprimata de cauze exterioare gen fluxuri eterice elicoidale?

Scris de **Abel Cavaşi** Joi 07 Mai 2020, 09:31

Eu zic să ne străduim să eliberăm Fizica actuală de noțiuni nedefinite sau greu de definit. Mai exact, să împuținăm cât mai mult asemenea noțiuni. Eterul poate fi înlocuit de spațiu. Dacă tot avem noțiunea de spațiu ca fiind, săraca, nedefinită, ar fi păcat să mai folosim încă o noțiune suplimentară nedefinită, care are, de fapt, cam același rol ca al spațiului. Eterul este la fel de ciudat ca spațiul. Așa că recomand să unificăm cele două noțiuni.

Scris de **gafiteanu** Vin 08 Mai 2020, 04:32

Abel Cavaşi a scris:Eu zic să ne străduim să eliberăm Fizica actuală de noțiuni nedefinite sau greu de definit. Mai exact, să împuținăm cât mai mult asemenea noțiuni. Eterul poate fi înlocuit de spațiu. Dacă tot avem noțiunea de spațiu ca fiind, săraca, nedefinită, ar fi păcat să mai folosim încă o noțiune suplimentară nedefinită, care are, de fapt, cam același rol ca al spațiului. Eterul este la fel de ciudat ca spațiul. Așa că recomand să unificăm cele două noțiuni.

Ca bine le mai zici coane, s-o eliberam... Sa scapam si de materie si de spatiu si de timp, ca totul e numai o idee, un spirit, un spiridus. O idee sucita si rasucita si torsionata si contorsionata.
Si apropo, ai idee ce e ideea sau spiritul ? Sau Sfantul Duh ?

Sa stiti ca exista si astfel de filosofii ale idealistilor, ca nimic nu exista, ca suntem doar niste inchipuiri, ce avem idei inchipuite.

Dar mentorul nostru fondator e ceva mai exact, si anume ca totul e doar o inchipuire matematica. Unde nu exista decat numere si idei irationale.

Scris de **virgil** Vin 08 Mai 2020, 06:53

Un limbaj cu cat este mai bogat in cuvinte cu atat poate exprima mai bine notiunile, starile, proprietatile, evenimentele, comportamentul si subtilitatile acestora. Bunaoara matematica a inceput cu cele patru semne de operatii si acum a ajuns la un numar impresionant de semne ca nu le mai stii intelesul decat dupa multi ani de studiu, si nimeni nu se plange ca sunt prea multe semne, desi putini sunt cei care le stiu pe toate.
In ce priveste spatiul si eterul, eterul este continutul spatiului.

Scris de **Abel Cavaşi** Vin 08 Mai 2020, 07:17

gafiteanu a scris:Sa scapam si de materie si de spatiu si de timp, ca totul e numai o idee, un spirit, un spiridus.

Vorbe-n vânt. Eu m-am referit la împuținarea noțiunilor care nu sunt bine definite. Din moment ce nu știm bine ce este spațiul, de unde știm că mai avem nevoie de o noțiune suplimentară asemănătoare spațiului?

virgil a scris:Un limbaj cu cat este mai bogat in cuvinte cu atat poate exprima mai bine notiunile, starile, proprietatile, evenimentele, comportamentul si subtilitatile acestora. Bunaoara matematica a inceput cu cele patru semne de operatii si acum a ajuns la un numar impresionant de semne ca nu le mai stii intelesul decat dupa multi ani de studiu, si nimeni nu se plange ca sunt prea multe semne, desi putini sunt cei care le stiu pe toate.

Așa, și? Matematica nu are noțiuni inutile sau nedefinite, precum are Fizica.

Ce vă mai place să vorbiți în vânt...

Scris de **gafiteanu** Vin 08 Mai 2020, 19:47

Te rog defineste vântul, daca nu, scoate-l.
Dupa mine vântul nu e bine definit.
Eu ma chinui sa definesc toate vanturile eterice. Dupa mine tot ce exista sunt numai si numai vanturi eterice. Nu stiu de unde a aparut eterul, cine i-a dat impulsul, cine a tras primele vanturi eterice, dar cumva trebuie sa ne inaginam materia in miscare.

Scris de **virgil_48** Vin 22 Mai 2020, 20:41

gafiteanu a scris:Te rog defineste vântul, daca nu, scoate-l.
Dupa mine vântul nu e bine definit.
Eu ma chinui sa definesc toate vanturile eterice. Dupa mine tot ce exista sunt numai si numai vanturi eterice. Nu stiu de unde a aparut eterul, cine i-a dat impulsul, cine a tras primele vanturi eterice, dar cumva trebuie sa ne inaginam materia in miscare.

In ce masura ti se pare dumitale posibil sa existe in Univers un
vant eteric de natura FOIP ?
Bineinteles ca nu esti obligat sa raspunzi.

Scris de **virgil_48** Sam 23 Mai 2020, 07:22

virgil a scris:Un limbaj cu cat este mai bogat in cuvinte cu atat poate exprima mai bine notiunile, starile, proprietatile, evenimentele, comportamentul si subtilitatile acestora. Bunaoara matematica a inceput cu cele patru semne de operatii si acum a ajuns la un numar impresionant de semne ca nu le mai stii intelesul decat dupa multi ani de studiu, si nimeni nu se plange ca sunt prea multe semne, desi putini sunt cei care le stiu pe toate.
In ce priveste spatiul si eterul, eterul este continutul spatiului.

Am gasit in Google Drive un document al tau, salvat automat.
Remarc din nou constanta aceea a densitatii vidului, care iti
poate tulbura linistea : 9,5... x 10⁺²² Kg / m³
Nu crezi ca o asemenea densitate a vidului, mult superioara
densitatii corpurilor, ar face imposibila miscarea ?
Densitatea aceasta ar trebui sa o adaugam densitatii materiei,
a corpurilor, a noastra ? Adica eterul se afla in corpuri si in noi ?
Cum este cadrul privind acest aspect, corespunzator calculului
acela ?
Ce siguranta iti poate oferi un calcul matematic cand obtii un
asa rezultat?

Scris de **virgil** Sam 23 Mai 2020, 11:54

virgil_48 a scris:
virgil a scris:Un limbaj cu cat este mai bogat in cuvinte cu atat poate exprima mai bine notiunile, starile, proprietatile, evenimentele, comportamentul si subtilitatile acestora. Bunaoara matematica a inceput cu cele patru semne de operatii si acum a ajuns la un numar impresionant de semne ca nu le mai stii intelesul decat dupa multi ani de studiu, si nimeni nu se plange ca sunt prea multe semne, desi putini sunt cei care le stiu pe toate.
In ce priveste spatiul si eterul, eterul este continutul spatiului.
Am gasit in Google Drive un document al tau, salvat automat.
Remarc din nou constanta aceea a densitatii vidului, care iti
poate tulbura linistea : 9,5... x 10⁺²² Kg / m³
Nu crezi ca o asemenea densitate a vidului, mult superioara
densitatii corpurilor, ar face imposibila miscarea ?
Densitatea aceasta ar trebui sa o adaugam densitatii materiei,
a corpurilor, a noastra ? Adica eterul se afla in corpuri si in noi ?
Cum este cadrul privind acest aspect, corespunzator calculului
acela ?
Ce siguranta iti poate oferi un calcul matematic cand obtii un
asa rezultat?

Dar densitatea gaurilor negre nu ti se pare mare? Eterul, sau vidul, cum am mai zis alta data este de natura materiala. Vidul este ca si inexistent atat timp cat nu este scos din starea de echilibru, pentru ca atunci cand este dezechilibrat devine camp sau chiar unda electromagnetica sau grvitationala. Cand devine camp datorita unor dezechilibre rezultate din aparitia si evolutia corpurilor, vidul-camp, este raspunzator de interactiunile cu alte particule sau corpuri complementare. Daca ai citit acel articol, ai vazut ca toate datele sunt rezultate din calcule foarte exacte, asa ca nu am nici un motiv de indoiala asupra lor.
Desigur ca acest vid se afla in toate corpurile, implicit si in noi si in afara noastra, dar cu alta valoare mai mica, pentru ca valoarea maxima se afla in afara corpurilor si a sistemelor de orice fel, si fiecare corp se naste si creaza o depresiune in acest vid ceia ce numim campul gravitational, iar atractia se realizeaza precum o forta Arhimede generalizata mai bine zis intoarsa dinspre exterior spre centrul campului, in care orice alt corp cufundat in acel camp este impins cu o forta direct proportionala cu volumul vidului dezlocuit, sau mai corect zis cu dezechilibrul local produs in divergenta campului.

Scris de negativ Dum 24 Mai 2020, 18:00

Cifra este foarte aproape de cea corecta din motive ce nu tin de Virgil. Este o diferenta majora între vid si vacuum, care îti da siguranta unui rezultat de acest gen. Ultimul comentariu al lui Virgil este corect în principiu, desi e un pic mai complicat, dar macar e singurul care s-a prins de cum functioneaza magaria Very Happy

.

Scris de **virgil_48** Dum 31 Mai 2020, 07:21

virgil a scris:. . . . .
Dar densitatea gaurilor negre nu ti se pare mare? Eterul, sau vidul, cum am mai zis alta data este de natura materiala. Vidul este ca si inexistent atat timp cat nu este scos din starea de echilibru, pentru ca atunci cand este dezechilibrat devine camp sau chiar unda electromagnetica sau grvitationala. Cand devine camp datorita unor dezechilibre rezultate din aparitia si evolutia corpurilor, vidul-camp, este raspunzator de interactiunile cu alte particule sau corpuri complementare. . . . .

Densitatea gaurilor negre poate este mare n-am verificat-o, ea
reiese din cercetari si din calcule.
Dar densitatea metalelor, a peretilor, chiar si a lemnului o putem
verifica si acasa. Este muuult mai mica decat cea scrisa acolo, dar
sunt sigur ca nu pot trece prin ele, asa cum trec prin aer sau chiar
prin apa.
Este drept ca m-am contrazis putin, lemnul este ceva mai usor
decat apa, depinde si de structura materiei si de legaturile interne.
Dar putem compara materiale in stare de vrac, fara legaturi intre
particulele componente, asa cum presupunem ca ar fi eterul si la
densitatea aceea uriasa tot nu pot concepe ca am circula prin el.
Ne-am obisnuit cu ideea ca densitatea unui mediu aduce cu ea si
consistenta.
S-ar putea demonstra ca nu este obligatoriu ?

Scris de **gafiteanu** Dum 31 Mai 2020, 19:45

Gaura e gaura si are densitatea zero, doar daca nu e bagat ceva in ea si umpluta. Ce e in jurul gaurii conteaza.
Daca nu era gaura, atunci savantii i-ar fi spus inca de la inceput supraplin sau superplin negru.
Iar chestia asta chiar nu are defel gravitatie. Mai sunt si alte fenomene care aduna, atrag si absorb materia. De exemplu magnetul nu are gravitatie.

Scris de **eugen** Dum 31 Mai 2020, 21:50

virgil_48 a scris:
Ne-am obisnuit cu ideea ca densitatea unui mediu aduce cu ea si consistenta.
S-ar putea demonstra ca nu este obligatoriu ?

Se poate aborda si densitatea energetica , nu numai densitatea clasica masa/volum.
Penetrabilitatea a doua entitati care trec una prin alta poate depinde si de starea energetica a entitatilor.
De exemplu: presupunem o elice de ventilator din pale separate.
In prima ipostaza elicea e fixa. Aruncam o bila mica printre palele ventilatorului.
Putem admite ca bila penetreza elicea.
In a doua ipostaza elicea se invarte cu turatie considerabila. Aruncam cu viteza de lansare mica bila si ea se ciocneste de elice , ricosand .
Aici putem admite ca bila nu penetreaza elicea.
Cu cat elicea are turatie mai mare, probabilitatea de penetrare e mai mica.

Daca admitem ca eterul este compus din vortexuri moleculare -dupa teoria Maxwell- starea energetica a acestora probabil ca este legata de un grad de transparenta a eterului penetrat de materie, sau invers...
Maxwell introduce conceptul de "materie magnetica imaginara" ( apropo de exemplul lui Gafiteanu).

Scris de **gafiteanu** Dum 31 Mai 2020, 22:40

Este revoltator si inexplicabil ca atatea mari savanti a avut omenirea (in prezent nu mai are decat pe unul singur, care traieste intrun Sat Mare) si nici unul nu s-a preocupat de a explica cauza atractiei sau respingerii cuantelor, a atomilor, etc. De exemplu electronii negativi se resping numai daca stau, dar cand merg in acelasi sens, atunci se atrag cu forta Lorentz.. Dar si invers, sarcinile de acelasi fel se atrag chiar cand sunt statice, de exemplu in nucleu sunt zeci si chiar peste 100 de protoni. Poate singura explicatie corecta rezulta din ultima descoperire, ca curbura este egala cu torsiunea.

Scris de **eugen** Dum 31 Mai 2020, 23:20

Intr-un cablu coaxial cu semnal clasic in jur de 2 Gigahertzi, undele stationare electrice au lungimi de unda in jur de 15 cm, ceea ce inseamna ca doua noduri electrice vecine , la 7,5 cm distanta se afla in doua ipostaze: intr-unul se inghesuie electronii unii spre altii din directii opuse, in nodul vecin se indeparteaza unii de altii. Distanta dintre cele doua zone fiind considerata o semiunda.
Ca o atractie, respectiv respingere aparenta.

In "vid", intr-o unda electromagnetica stationara eterul vibreaza la fel in noduri , pe principiul presiunii si vacuumului...
Aceeasi substanta este constransa prin mecanisme oscilatorii la presiuni si vacuumari locale, dand nastere la atractii si respingeri aparente.

Scris de **virgil** Lun 01 Iun 2020, 08:52

gafiteanu a scris:Este revoltator si inexplicabil ca atatea mari savanti a avut omenirea (in prezent nu mai are decat pe unul singur, care traieste intrun Sat Mare) si nici unul nu s-a preocupat de a explica cauza atractiei sau respingerii cuantelor, a atomilor, etc. De exemplu electronii negativi se resping numai daca stau, dar cand merg in acelasi sens, atunci se atrag cu forta Lorentz.. Dar si invers, sarcinile de acelasi fel se atrag chiar cand sunt statice, de exemplu in nucleu sunt zeci si chiar peste 100 de protoni. Poate singura explicatie corecta rezulta din ultima descoperire, ca curbura este egala cu torsiunea.

Cuantele sunt tot unde electromagnetice, asa ca ele nu se atrag, nu se resping, pot trece unele prin altele, iar in zona de intersectie pot interfera.
De fapt nu cred ca stie cineva un experiment in care sa vada daca doi electroni se resping. Dar doua corpuri incarcate cu electroni se resping. Insa in acest caz avem de fapt respingerile dintre ionii negativi din cele doua corpuri, pentru ca aportul de electroni intr-un corp da nastere la ioni negativi. Singurul experiment care ne duce cu gandul ca si electronii se resping, este atunci cand incarcam un corp metalic plin la interior, cu electroni, si observam ca electronii se imprastie doar pe suprafata corpului, miezul lui ramanand neutru, desi nu am vazut un astfel de experiment.
Faptul ca electronii accelerati intr-un camp electric pot fi focalizati intr-un punct (exemplu in tubul cinescop ) ma face sa cred ca fiecare electron este inconjurat de camp magnetic, care este orientat atunci cand electronii se deplaseaza, ceia ce face ca cei doi electroni sa interactioneze ca doi curenti paraleli infasurati de linii de forta magnetice de acelasi sens. Campul magnetic al unui electron, este ca o centura magnetica care ii inconjoara fiind lipsita de polaritate aratand ca un vortex inelar.
Daca construim un solenoid inelar, pe exteriorul lui vom avea un vortex magnetic inelar intr-un sens de rotatie, iar pe interiorul solenoidului vom avea un alt vortex inelar de sens invers, fara insa sa existe vreun pol magnetic.

Scris de **virgil** Lun 01 Iun 2020, 10:11

eugen a scris:Intr-un cablu coaxial cu semnal clasic in jur de 2 Gigahertzi, undele stationare electrice au lungimi de unda in jur de 15 cm, ceea ce inseamna ca doua noduri electrice vecine , la 7,5 cm distanta se afla in doua ipostaze: intr-unul se inghesuie electronii unii spre altii din directii opuse, in nodul vecin se indeparteaza unii de altii. Distanta dintre cele doua zone fiind considerata o semiunda.
Ca o atractie, respectiv respingere aparenta.

In "vid", intr-o unda electromagnetica stationara eterul vibreaza la fel in noduri , pe principiul presiunii si vacuumului...
Aceeasi substanta este constransa prin mecanisme oscilatorii la presiuni si vacuumari locale, dand nastere la atractii si respingeri aparente.

Da, dar aceasta substanta cui apartinw, vidului, sau electronilor. Pun aceasta intrebare deoarece se considera ca fotonii sunt autoportanti care se deplasaza in vid cu viteza luminii. Daca este asa, ce semnificatie mai are epsilon si miu al vidului ? sau de ce in interiorul materialelor transparente (apa, sticla) viteza luminii este mai mica decat in vid ? inseamna ca fotonii nu sunt autoportanti, ci sunt oscilatii ale vidului (eterului, spatiului ). Deci vidul in acest caz este static deoarece nu modifica traiectoria fotonilor veniti de la marginile universului vizibil, sau daca o modifica in apropierea galaxiilor este de vina doar campul gravitational care deformeaza vidul cosmic (eterul, spatiul), dar nu-l pune in miscare precum un vortex. In acest caz vortexul campului magnetic, sau gravitational nu reprezinta o miscare pura ci doar o orientare de vectori asociati punctelor vidului intr-un anumit sens de rotatie.

Scris de **virgil_48** Mier 03 Iun 2020, 14:10

eugen a scris:
virgil_48 a scris:
Ne-am obisnuit cu ideea ca densitatea unui mediu aduce cu ea si consistenta.
S-ar putea demonstra ca nu este obligatoriu ?

Se poate aborda si densitatea energetica , nu numai densitatea clasica masa/volum.
Penetrabilitatea a doua entitati care trec una prin alta poate depinde si de starea energetica a entitatilor.
De exemplu: presupunem o elice de ventilator din pale separate.
In prima ipostaza elicea e fixa. Aruncam o bila mica printre palele ventilatorului.
Putem admite ca bila penetreza elicea.
In a doua ipostaza elicea se invarte cu turatie considerabila. Aruncam cu viteza de lansare mica bila si ea se ciocneste de elice , ricosand .
Aici putem admite ca bila nu penetreaza elicea.
Cu cat elicea are turatie mai mare, probabilitatea de penetrare e mai mica.
. . . . .

Se pare că modul in care pui problema, are o aplicatie industriala:
Intotdeauna m-am mirat că palele elicelor generatoarelor eoliene
sunt asa suple. Eram obisnuit cu ideea(fixa) ca o elice are
randamentul mai bun cu cat are suprafata mai mare. Cum erau
morile de vant din vechime.
Si totusi am citit pe undeva ca elicele eolienelor actuale au profilul
si randamentul optim. Nu conteaza exclusiv suprafata care se opune
fluxului de aer, ci si alti parametri.
In orice caz viteza de rotatie nu pare sa fie primul, fiindca eolienele
se invartesc relativ incet. Dar elicele avioanelor confirma abordarea
ta. Cele de vapor, mai putin.
Pentru a avea o explicatie, deocamdata ipotetica, a posibilitatii de
penetrare printr-un mediu dens, ar trebui sa ne insusim teoriile
vibratorii ale lui Virgil. Sa presupunem ca ar putea si atomii
corpurilor sa treaca unii printre altii in functie de pozitia in care
se afla in miscarea lor vibrtatorie. Dar pana sa poti realiza asa ceva,
te vei lovi de legaturile interatomice, care nu stim cum arata fizic.

Scris de **scanteitudorel** Joi 04 Iun 2020, 07:57

virgil_48 a scris: Intotdeauna m-am mirat că palele elicelor generatoarelor eoliene
sunt asa suple. Eram obisnuit cu ideea(fixa) ca o elice are
randamentul mai bun cu cat are suprafata mai mare. Cum erau
morile de vant din vechime.
Si totusi am citit pe undeva ca elicele eolienelor actuale au profilul
si randamentul optim. Nu conteaza exclusiv suprafata care se opune
fluxului de aer, ci si alti parametri.
In orice caz viteza de rotatie nu pare sa fie primul, fiindca eolienele
se invartesc relativ incet

Forma eliciilor in cazul eolienelor trebuie sa tina cont de urmatorii parametri :
Sa aiba la baza o suprafata mai mare fata de varf . In zona se creaza o presiune dinamica .
Forma sa fie aerodinamica astfel incat aerul care preseaza pe fata elicei sa creeze o presiune dinamica, iar pe spatele elicei sa se formeze o depresiune cat mai mare . Raza elicei este mare si determina catre virf o viteza de aprox. 210m/sec si acest lucru este foarte important , chiar daca noi vedem ca elicea are o viteza mica de rotatie .
Forta cea mai puternica se obtine catre varf , deoarece diferenta dintre cele doua presiunii este destul de mare .
Aproape ca nu conteaza tot corpul elicei cat conteaza zona catre varf.
Nota .La aripa unui avion forta ascensionala cea mai mare nu se obtine sub aripa , ia se obtine pe partea superioara , unde viteza aerului este mai mare si apare depresiunea .

Scris de **virgil** Joi 04 Iun 2020, 08:25

scanteitudorel a scris:
virgil_48 a scris: Intotdeauna m-am mirat că palele elicelor generatoarelor eoliene
sunt asa suple. Eram obisnuit cu ideea(fixa) ca o elice are
randamentul mai bun cu cat are suprafata mai mare. Cum erau
morile de vant din vechime.
Si totusi am citit pe undeva ca elicele eolienelor actuale au profilul
si randamentul optim. Nu conteaza exclusiv suprafata care se opune
fluxului de aer, ci si alti parametri.
In orice caz viteza de rotatie nu pare sa fie primul, fiindca eolienele
se invartesc relativ incet
Forma eliciilor in cazul eolienelor trebuie sa tina cont de urmatorii parametri :
Sa aiba la baza o suprafata mai mare fata de varf . In zona se creaza o presiune dinamica .
Forma sa fie aerodinamica astfel incat aerul care preseaza pe fata elicei sa creeze o presiune dinamica, iar pe spatele elicei sa se formeze o depresiune cat mai mare . Raza elicei este mare si determina catre virf o viteza de aprox. 210m/sec si acest lucru este foarte important , chiar daca noi vedem ca elicea are o viteza mica de rotatie .
Forta cea mai puternica se obtine catre varf , deoarece diferenta dintre cele doua presiunii este destul de mare .
Aproape ca nu conteaza tot corpul elicei cat conteaza zona catre varf.
Nota .La aripa unui avion forta ascensionala cea mai mare nu se obtine sub aripa , ia se obtine pe partea superioara , unde viteza aerului este mai mare si apare depresiunea .

Sunt mai multi factori care se iau in calcul cand se stabilesc numarul palelor la o elice. De exemplu la avioanele mari militare sau de linie care au motoare dotate cu elice sunt 4, 6, sau 8 pale, si nu se poate spune ca nu au viteza mare de rotatie. Asa ca mai intervine si factorul economic si constructiv, si viteza vantului si altele;

Scris de **scanteitudorel** Joi 04 Iun 2020, 09:42

virgil a scris:
scanteitudorel a scris:
virgil_48 a scris: Intotdeauna m-am mirat că palele elicelor generatoarelor eoliene
sunt asa suple. Eram obisnuit cu ideea(fixa) ca o elice are
randamentul mai bun cu cat are suprafata mai mare. Cum erau
morile de vant din vechime.
Si totusi am citit pe undeva ca elicele eolienelor actuale au profilul
si randamentul optim. Nu conteaza exclusiv suprafata care se opune
fluxului de aer, ci si alti parametri.
In orice caz viteza de rotatie nu pare sa fie primul, fiindca eolienele
se invartesc relativ incet
Forma eliciilor in cazul eolienelor trebuie sa tina cont de urmatorii parametri :
Sa aiba la baza o suprafata mai mare fata de varf . In zona se creaza o presiune dinamica .
Forma sa fie aerodinamica astfel incat aerul care preseaza pe fata elicei sa creeze o presiune dinamica, iar pe spatele elicei sa se formeze o depresiune cat mai mare . Raza elicei este mare si determina catre virf o viteza de aprox. 210m/sec si acest lucru este foarte important , chiar daca noi vedem ca elicea are o viteza mica de rotatie .
Forta cea mai puternica se obtine catre varf , deoarece diferenta dintre cele doua presiunii este destul de mare .
Aproape ca nu conteaza tot corpul elicei cat conteaza zona catre varf.
Nota .La aripa unui avion forta ascensionala cea mai mare nu se obtine sub aripa , ia se obtine pe partea superioara , unde viteza aerului este mai mare si apare depresiunea .
Sunt mai multi factori care se iau in calcul cand se stabilesc numarul palelor la o elice. De exemplu la avioanele mari militare sau de linie care au motoare dotate cu elice sunt 4, 6, sau 8 pale, si nu se poate spune ca nu au viteza mare de rotatie. Asa ca mai intervine si factorul economic si constructiv, si viteza vantului si altele;

virgil ,
Fara discutie , ca sunt mai multi factori care influentaza constructia unor elice la vioane . Am o carte suficient de grosa care sa cuprinda toate aceste aspecte . AVIATIA MODERNA , autor Col. ing. aeronautica Zarioiu Gheorghe . Totul tine de mecanica fluidelor .
Eu m-am referit pe scurt doar la eoliene , care au un randament de 50% si cu un simplu exemplu din planorism .

Scris de **scanteitudorel** Joi 04 Iun 2020, 10:02

gafiteanu a scris: . De exemplu electronii negativi se resping numai daca stau,
Daca stau nu se resping , pentru ca nu au acumulat in ei un camp electric . Sunt neutrii unii fata de altii.
dar cand merg in acelasi sens, atunci se atrag cu forta Lorentz..
Campul magnetic , pe care il detin in aceasta situatie, ii determina sa se apropie, deoarece se cupleaza campurile mag. cu sensuri diferite . Dar in acelasi timp campurile electrice acumulate ii determina sa se respinga . Aici se relizeaza un echilibru intre forta de respingere electrica si forta de atractie magnetica dintre electroni . Tot din acelasi motiv apare forta Lorentz de repingere magnetica , dar fata de un camp magnetic static , unde liniile magnetice electronice cuplate intre ele , au acelasi sens cu cele magnetice statice .
Dar si invers, sarcinile de acelasi fel se atrag chiar cand sunt statice, de exemplu in nucleu sunt zeci si chiar peste 100 de protoni.

Niciodata nu vor fi aceste sarcini statice . Exista 144 de orbitali electronici si tot atatea orbitali atomici.
In mecanica cuantica se explica foarte clar echilibrul care se realizeaza intre forta de respingere , determinata de o anumita cauza si o forta de atractie , determinata de o alta cauza .

Scris de **virgil_48** Joi 04 Iun 2020, 19:54

virgil_48 a scris:
Am gasit in Google Drive un document al tau, salvat automat.
Remarc din nou constanta aceea a densitatii vidului, care iti
poate tulbura linistea : 9,5... x 10⁺²² Kg / m³
Nu crezi ca o asemenea densitate a vidului, mult superioara
densitatii corpurilor, ar face imposibila miscarea ?
Densitatea aceasta ar trebui sa o adaugam densitatii materiei,
a corpurilor, a noastra ? Adica eterul se afla in corpuri si in noi ?
. . . . .

De pe aici a pornit aceasta discutie, care a ajuns acum la elicele
de pe generatoarele eoliene si avioane.
Densitatea aceea a vidului pare sa indice prezenta eterului dar
este mult prea mare pentru a fi credibila daca nu are o explicatie.
O propunere a fost cea a lui Eugen, aceea care a continuat cu
exemplul elicei de ventilator, si am alunecat in varianta
penetrabilitatii.
Nu-mi amintesc cum sunt numite acele proprietati ale corpurilor
care interzic existenta a doua corpuri in acelasi volum, sau a
unui corp in doua locuri deodata. Dar ele exista, au nume, nu
caut acum.
Propunerea mea cu privire la densitatea aceea uriasa prezentata
de Virgil, desi stiu ca a fost lansata de un fizician redutabil, este
sa avem in vedere acest amendament:
Densitatea prezentata de el, este a particulelor eterului. Ele
sunt materiale, foarte mici si foarte grele.
Intrucat sunt putine la unitatea de volum a vidului, densitatea
medie a acestuia ajunge in niste limite rezonabile.
Este posibil că asta a obtinut din vreo eroare fizicinul acela, al
carui nume am sa-l aflu poate de la voi.
Dupa cum am mentionat, este numai o propunere de explicatie
a unei valori incredibile.

Scris de **virgil** Vin 05 Iun 2020, 07:47

Interpretarea este a mea si nu este data de vreun fizician. Trebuie remarcat ca acele relatii de la care am inceput discutia sunt stabilite de mine in teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice. Daca va amintiti, am mai facut un articol privind echivalenta dintre unitatile de masura electrice cu cele mecanice, care are rolul de a explica mai pe inteles efectele electrice atribuindu-le caractere mecanice, astfel acelasi fenomen fizic poate fi explicat mai bine din puncte diferite de vedere. Deasemeni lucrarea aceasta prin care stabilesc acei parametri ai vidului, nu se putea face daca nu priveam viteza luminii atat ca unda autoportanta, cat si ca unda ce se propaga ca o vibratie a vidului privit ca mediul de propagare. Acest artificiu mi-a permis sa aflu modulul de elasticitate al vidului, cat si frecventa proprie a acestuia. Nu stiu cat de bine m-am facut inteles dar va stau la dispozitie cu comentarii pe marginea acestui subiect.
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing

Scris de **virgil_48** Vin 12 Iun 2020, 09:15

virgil a scris:Interpretarea este a mea si nu este data de vreun fizician. Trebuie remarcat ca acele relatii de la care am inceput discutia sunt stabilite de mine in teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice. Daca va amintiti, am mai facut un articol privind echivalenta dintre unitatile de masura electrice cu cele mecanice, care are rolul de a explica mai pe inteles efectele electrice atribuindu-le caractere mecanice, astfel acelasi fenomen fizic poate fi explicat mai bine din puncte diferite de vedere. Deasemeni lucrarea aceasta prin care stabilesc acei parametri ai vidului, nu se putea face daca nu priveam viteza luminii atat ca unda autoportanta, cat si ca unda ce se propaga ca o vibratie a vidului privit ca mediul de propagare. Acest artificiu mi-a permis sa aflu modulul de elasticitate al vidului, cat si frecventa proprie a acestuia. Nu stiu cat de bine m-am facut inteles dar va stau la dispozitie cu comentarii pe marginea acestui subiect.
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing

A cauta sa avansezi in microcosmos inchipuind detalii, fenomene
si proprietati reale ale acestuia, mi se pare hazardat.
Eterul si densitatea aceea uriasa a vidului pe care ai calculat-o, pot
fi simulate din comoditatea mediului nostru, gandind numai la ce
cunoastem si este logic.
Iata un exemplu:
Presupun ca particulele eterului sunt de 10² de ori mai mici decat orice
particula cunoscuta, si au densitatea de 10¹⁰⁰mai mare decat
a acesteia. Atunci prezenta unei singure particule de eter intr-un mc de
Univers, ar putea conduce la o densitate ingrozitoare, cum ai calculat tu.
Tot acel mc de Univers ar putea avea densitatea calculata, fara ca trecerea
corpurilor prin el sa fie deranjata, fiindca particula de eter le penetreaza
fara probleme. Prezenta ei nu este simtita.
Nu am cautat sa dau un aspect matematic acestei idei, dar directia care sa
confirme calculul tau, ar putea fi aceasta.
P.S. Este posibil ca ideea din acest raspuns sa fie o repetare. Nici nu-mi mai
amintesc. Dar ideea aceasta cu densitatea enorma a vidului, eu am mai
intalnit-o prin internet, ca venind din partea unui fizician celebru.

Scris de **virgil** Dum 14 Iun 2020, 11:12

virgil_48 a scris:
virgil a scris:Interpretarea este a mea si nu este data de vreun fizician. Trebuie remarcat ca acele relatii de la care am inceput discutia sunt stabilite de mine in teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice. Daca va amintiti, am mai facut un articol privind echivalenta dintre unitatile de masura electrice cu cele mecanice, care are rolul de a explica mai pe inteles efectele electrice atribuindu-le caractere mecanice, astfel acelasi fenomen fizic poate fi explicat mai bine din puncte diferite de vedere. Deasemeni lucrarea aceasta prin care stabilesc acei parametri ai vidului, nu se putea face daca nu priveam viteza luminii atat ca unda autoportanta, cat si ca unda ce se propaga ca o vibratie a vidului privit ca mediul de propagare. Acest artificiu mi-a permis sa aflu modulul de elasticitate al vidului, cat si frecventa proprie a acestuia. Nu stiu cat de bine m-am facut inteles dar va stau la dispozitie cu comentarii pe marginea acestui subiect.
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing
A cauta sa avansezi in microcosmos inchipuind detalii, fenomene
si proprietati reale ale acestuia, mi se pare hazardat.
Eterul si densitatea aceea uriasa a vidului pe care ai calculat-o, pot
fi simulate din comoditatea mediului nostru, gandind numai la ce
cunoastem si este logic.
Iata un exemplu:
Presupun ca particulele eterului sunt de 10² de ori mai mici decat orice
particula cunoscuta, si au densitatea de 10¹⁰⁰mai mare decat
a acesteia. Atunci prezenta unei singure particule de eter intr-un mc de
Univers, ar putea conduce la o densitate ingrozitoare, cum ai calculat tu.
Tot acel mc de Univers ar putea avea densitatea calculata, fara ca trecerea
corpurilor prin el sa fie deranjata, fiindca particula de eter le penetreaza
fara probleme. Prezenta ei nu este simtita.
Nu am cautat sa dau un aspect matematic acestei idei, dar directia care sa
confirme calculul tau, ar putea fi aceasta.
P.S. Este posibil ca ideea din acest raspuns sa fie o repetare. Nici nu-mi mai
amintesc. Dar ideea aceasta cu densitatea enorma a vidului, eu am mai
intalnit-o prin internet, ca venind din partea unui fizician celebru.

Eu am ajuns la acel rezultat prin calcul matematic, fara sa ma gandesc daca e mare sau mica, deoarece densitatile particulelor elementare sunt de 10^17 kg/m3 iar vidul cosmic apartine unui alt nivel cosmic cu mult mai subtil.
Prin alte calcule am ajuns la concluzia ca masa protonului se poate scrie ca fiind produsul dintre o "densitate liniara" si o lungime de unda, iar acest lucru presupune existenta unor fire sau poate coarde vibrante si desi densitatea lor liniara este de 10^-12 kg/m, la volumul particulei ajunge la o densitate volumica de 10^17 kg/m3 ;
Deci ideia ca ar exista niste particule foarte grele ale eterului sau vidului, se pare ca este eronata. Problema mai trebuie mult dezbatuta pentru elucidarea acestor idei, deoarece poti ajunge la "densitati volumice" foarte mari pornind de la aceste fire ca niste linii de forta, care se pot infasura in forma unor vartejuri generand campurile si particulele.

Scris de **virgil_48** Mier 17 Iun 2020, 07:38

virgil a scris:. . . . .
Eu am ajuns la acel rezultat prin calcul matematic, fara sa ma gandesc daca e mare sau mica, deoarece densitatile particulelor elementare sunt de 10^17 kg/m3 iar vidul cosmic apartine unui alt nivel cosmic cu mult mai subtil.
Prin alte calcule am ajuns la concluzia ca masa protonului se poate scrie ca fiind produsul dintre o "densitate liniara" si o lungime de unda, iar acest lucru presupune existenta unor fire sau poate coarde vibrante si desi densitatea lor liniara este de 10^-12 kg/m, la volumul particulei ajunge la o densitate volumica de 10^17 kg/m3 ;
Deci ideia ca ar exista niste particule foarte grele ale eterului sau vidului, se pare ca este eronata. Problema mai trebuie mult dezbatuta pentru elucidarea acestor idei, deoarece poti ajunge la "densitati volumice" foarte mari pornind de la aceste fire ca niste linii de forta, care se pot infasura in forma unor vartejuri generand campurile si particulele.

Daca obstacolele pe care le intalnesti in determinarea fenomenelor
din microcosmos le pui pe seama "subtilitatii" acestui mediu, poti
evolua la infinit in complicarea modelului ce il creezi. Si procedand
asa, amplifici necunoasterea si indoiala. Inaintezi pe nisipuri miscatoare.
Poti cauta solutiile in simplificare si conciliere cu logica elementara.

Scris de Continut sponsorizat

Eterul, eterul

Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul

Re: Eterul, eterul