Eterul, eterul

Rezumarea primului mesaj :

Topic creat automat din https://cercetare.forumgratuit.ro/t130p990-eterul-eterul#82847

Incerc sa vorbesc de electron, ca fiind cea mai cunoscuta particula. Stim ca perechea electron-pozitron se naste din ciocnirea a doua cuante EM de energie 0,511 Mev fiecare. Dar cuantele au o semiperioada pozitiva electric si alta negativa, asta inseamna ca electronul foloseste doar semiperioada negativa, in timp ce pozitronul foloseste doar semiperioada pozitiva. Mai stim ca acest lucru nu se poate face oriunde in spatiu, ci doar in apropierea unui nucleu atomic greu, care sa preia diferenta de spin a cuantelor care este 1, in timp ce particulele au spinul 1/2. Eu cred ca in momentul ciocnirii cuantelor in prezenta campului nuclear are loc o rupere a acestora in doua semiperioade dupa suprapunerea perioadelor negative separat dand nastere electronului si a semiperioadelor pozitive separat dand nastere pozitronului. Asta ma face sa cred ca presupunerea lui Dirac privind nasterea electronilor din marea de electroni de energie joasa prin impactul cu o cuanta de energie nu este suficient, deoarece mai sus am aratat ca sunt necesare doua cuante care se ciocnesc simultan care sa genereze doua particule cu sarcini opuse. De aceia cred ca "Nucleiele grele" in apropierea carora are loc ciocnirea cuantelor, contin in jurul lor o populatie de protoparticule neutre electric, care devin electroni si pozitroni in momentul ciocnirii cuantelor preluand semiperioadele campurilor electric si magnetic, devenind electroni si pozitroni. Cum fiecare semiperioada are o valoare variabila in timp de la zero la maxim si invers, inseamna ca atat electronul cat si pozitronul sunt particule cu camp electric si magnetic pulsator, a caror intensitate a campurilor variaza intre zero si dublul valorii intensitatii cuantei generatoare, ca urmare a insumarii sau suprapunerii campurilor semiperioadelor initiale. Cum vectorii campului electric sunt perpendiculari pe vectorii campului magnetic in cazul cuantelor EM, iar electronii se deplaseaza in camp electric cu spinul orientat invers directiei de deplasare inseamna ca exista o simetrie intre dispunerea campurilor fata de directia campului electric exterior.
Intrebare; cum sunt dispuse liniile de camp electric si magnetic ale electronului ?

Dublă descoperire remarcabilă făcută de fizicieni. Vidul nu este spaţiu gol şi particulele cuantice au fost în PREMIERĂ observate direct;
https://www.descopera.ro/stiinta/16192741-dubla-descoperire-remarcabila-facuta-de-fizicieni-vidul-nu-este-spatiu-gol-si-particulele-cuantice-au-fost-in-premiera-observate-direct

.   Incerc sa vorbesc de electron, ca fiind cea mai cunoscuta particula.

.  Postarea ta, virgil, care incepe cu citatul precedent, ar trebui sa includa ca si cunoastere si recunoasterea electronului ca fiind UPA (pozitiv) Adica Ultimul (in sensul de cel mai mic) Atom Fizic, format din zece, bobine multiplu sapte-rasucite, fiecare bobina avand cinci spire, din care doua jumate exterioare si doua jumate interioare plus cate o rasucire tip Moebius, s.a.m.d. Restul postarii tale -in care citezi parerile oficial convenite- devine fara valoare tocmai din pricina nerecunoasterii existentei UPAsului mentionat de literatura tehnica de la 1878 incoace (v. Babbitt). Nu te supara, asta e realitatea, vrem-nu-vrem. Si e de asemenea si parerea mea.

.  Observatie personala, consecinta, invartita romaneasca se compune din doi pasi jumate, invartita insemna chiar "rotire" sau "rasucita" si se (re)cunoaste cu precizie caracterul terapeutic al invartitei romanesti. O mostenire milenara a unei cunoasteri tehnice de rang superior. [De asemeni, nerecunoscuta oficial.]

mm a scris:.   Incerc sa vorbesc de electron, ca fiind cea mai cunoscuta particula.

.  Postarea ta, virgil, care incepe cu citatul precedent, ar trebui sa includa ca si cunoastere si recunoasterea electronului ca fiind UPA (pozitiv) Adica Ultimul (in sensul de cel mai mic) Atom Fizic, format din zece, bobine multiplu sapte-rasucite, fiecare bobina avand cinci spire, din care doua jumate exterioare si doua jumate interioare plus cate o rasucire tip Moebius, s.a.m.d. Restul postarii tale -in care citezi parerile oficial convenite- devine fara valoare tocmai din pricina nerecunoasterii existentei UPAsului mentionat de literatura tehnica de la 1878 incoace (v. Babbitt). Nu te supara, asta e realitatea, vrem-nu-vrem. Si e de asemenea si parerea mea.

.  Observatie personala, consecinta, invartita romaneasca se compune din doi pasi jumate, invartita insemna chiar "rotire" sau "rasucita" si se (re)cunoaste cu precizie caracterul terapeutic al invartitei romanesti. O mostenire milenara a unei cunoasteri tehnice de rang superior. [De asemeni, nerecunoscuta oficial.]

Prefer sa vorbesc despre electroni si nu despre UPA-si, pentru ca vorbim despre fizica contemporana, in termeni consacrati.
Problema cu rasucirile despre care vorbesti mi se pare nefondata, deoarece cuanta generatoare a electronului cu energia 0,511 Mev, are o lungime de unda de 2,42.10^-12 m, in timp ce raza recunoscuta a electronului este de 2,817.10^-15m. Considerand o spira (rasucire) ca fiind egala cu o lungime de unda, vedem ca aceasta este de cca 1000 de ori mai mare decat electronul. Daca electronul il consideram cat o cireasa, dimensiunile undei generatoare ar trebui sa rostogoleasca pe un diametru de 1m. Concluzia ar fi ca insasi electronul este un fel de atom in miniatura, iar toata schema aceia a UPA-silor ramane de nedezlegat. Pe de alta parte dimensiunile unui proton ating doar 2,103.10^-16m. iar dimensiunile unui nucleu atomic sunt de cca 10^-13m, in timp ce lungimea de unda Compton pentru un proton este de 1,32.10^-15m. Inseamna ce electronul inconjurat de unda generatoare se apropie dimensional de dimensiunile unui nucleu atomic. Asa ca cine incearca sa schematizeze forma unui electron trebuie sa armonizeze aceste dimensiuni foarte precis determinate in prezent.

.  In felul acesta, de partizanat, nu avansam cu analiza. De aceea, dar nu numai, voi renunta sa mai aduc argumente intr-o aparare ce nu se justifica dat fiind ca informatiile pe care ma bazez sunt publice. Asa ca, obisnuita formulare populara: fiecare cu parerile sau convingerile sale, e o cale de mijoc validata deja de practica si o voi accepta.

Sau ar mai fi o variantă: să consacrăm noi, cel puțin pentru noi, niște noțiuni de Fizică. Să ne înțelegem cu toții asupra unor aspecte, să căutăm și să descoperim noțiuni pe care le acceptăm cu toții, măcar cei de pe acest forum. Aceasta ar fi o mare realizare.

.  SIN. 8.
.   Se dovedește că corpul fizic are două mase. Prima masă este solidă și se datorează interacțiunii cu vidul a fiecărei microparticule ce compune acest corp, iar a doua este lichidă și are o natură macroscopică în conformitate cu modelul prezentat mai sus.

.  Asa se exprima concis Mishin iar in extenso prezinta cu amanunte experientele doveditoare. Printre altele, pe masuratelea, ajunge la mai multe concluzii, de ex.:
Comparativ cu microparticulele din corpurile fizice reale, această masă este mai puțin densă, dar mai mobilă si constituie câteva procente din masa solidă a corpului. În plus, masa macroscopică atașată umple întregul corp se deformează destul de ușor și, în sens mecanic, este într-adevăr lichidă sau, mai degrabă, asemănătoare cu o gelatina.

.  Relatari ref. la aceasta "masa lichida" exista de ceva sute de ani, de la surse "paranormale" dar cred ca sunt dovezi si cu fotografia Kirlian. Aici pe forum se discuta despre masa corpurilor macroscopice dar inca nu s-a luat in considerare o "masa lichida", de ordinul a catorva procente din masa totala a corpului, si ce se intampla cu ea daca este accelerat corpul pana la viteze mai mari.

.  Superotatia la care se refera Mishin e vascozitate negativa. In lucrare, autorul foloseste cuvantul vid in locul celui de eter, resp.: vant de vid, vortex de vid, flux de vid, etc.
.  Ca si concluzie, masa corpurilor este bifazica. Consecintele sunt multe si neasteptate.

.  SIN. 9. .  Trei principii:

1) . Primul principiu al minimei perturbări a vidului poate fi exprimat asa: Orice sistem fizic (substanță) interacționează cu vidul astfel încât energia perturbației cauzate de acest sistem să tindă spre minim.
2) .  Al doilea principiu este momentul zero al cantității de mișcare perturbată: Perturbarea locală a vidului întotdeauna apare astfel încât momentul unghiular [moment cinetic] rezultant al mișcării ce apare să fie zero.
3) .  Principiul al treilea, al „inducției”:
.  Perturbarea/ excitarea vidului/ vacuumului macroscopic calm (ideal) este posibilă [la simpla] accelerare a unui corp fizic, dar perturbarea vidului turbulent (neomogen) e posibilă  și la mișcarea uniformă a corpului.

.  Aproape fara efort se deduc si consecintele explicative, precum:
--  Conform primului principiu, interacționează cu vidul corpurile care se mișcă și [care] gravitează, sarcinile electrice și oricare alte sisteme fizice  În lumina acestei legi, devine clar că orice formă a unui corp fizic, alta decât cea sferică, este „incomodă” pentru vid, deoarece provoacă pertutbări suplimentare sub forma creșterii eterogenității și a valorii gradientului tensiunii gravitaționale a câmpului.
--  Din principiul doi rezultă direct că perturbațiile mecanice macroscopice ale vidului provocate de corpul fizic ar trebui să se realizeze sub forma de perechi de vortexuri sau toruri cu miscari de rotatie opuse. Reținem că în microcosmos, nasterea de noi microparticule din vid are loc în perechi de particulă + antiparticulă.
--  Principiul trei explica masa lichida "atasata" corpurilor.
.  Prin  vid se subîntelege microcosmosul si -- desi Mishin nu specifica direct acest lucru -- rezulta totusi din conceptele sale ca vidul e "eterul lumii" ingloband (nu numai) formele de vartejuri specifice, diferite, inclusiv quasimateriale, ci si koilonul.

.

Caut prin raspunsurile mai vechi, sa gasesc calea de a ma acomoda
cu ideile acestea prezentate si sustinute privind intersectarea
miscarii mecanice cu niste transformari fizice care le-ar genera.
Am mai intalnit ideea acesta ciudata, nu stiu daca este acceptata de
fizica, vreau sa ma lamuresc daca are o baza rationala sau este numai
o incercare de a cârpi defectele paradigmei.

virgil a scris:. . . . .
La accelerarea unui corp se consuma o cantitate de energie. Aceasta energie Ec=1/2.mv^2; este inmagazinata in masa corpului, dar sub ce forma?

Sub forma de viteza, este normal. Nu vad sensul acestei
intrebari care sugereaza ca energia cinetica se acumuleaza in
masa, cu consecinta ca aceasta ar suferi modificari.

Cand am vorbit de particule am vazut ca accelerarea se face cu absorbtie de fotoni, cu alte cuvinte crescand frecventa undei de Broglie, iar la franare se elibereaza energia sub forma de fotoni. In cazul corpurilor consumam energie termica care consta tot in fotoni, iar la ciocnirea de un alt corp, se elibereaza energia cinetica tot sub forma de energie calorica, ce rezulta in urma deformarii corpurilor.

Deci paradigma si "formula magica" dau roade. Masa unui corp in
miscare creste sau scade in functie de viteza. Mi-a mai spus cineva
ca lucrul mecanic care se produce la curbarea traiectoriilor afecteaza
energia termica a corpurilor. Dar acela apare din miscarea curba,
chiar daca nu este recunoscut.
Nu mai comentez, dar daca aceasta este directia in care a luat-o
cercetarea si cunoasterea umana, este descurajant. Sper totusi ca
mai sunt sanse pentru adevar.

[quote="virgil_48"]

virgil a scris:. . . . .
La accelerarea unui corp se consuma o cantitate de energie. Aceasta energie Ec=1/2.mv^2; este inmagazinata in masa corpului, dar sub ce forma?

Sub forma de viteza, este normal. Nu vad sensul acestei
intrebari care sugereaza ca energia cinetica se acumuleaza in
masa, cu consecinta ca aceasta ar suferi modificari.


Eu am facut o analiza vectoriala a relatiei lui Einstein privind modificarea masei relativiste in functie de viteza, iar din aceasta analiza rezulta ca;
https://drive.google.com/open?id=1cRVbp7hrKMilmmVyHT5MPJLvIDASJ_W1

virgil a scris:. . . . .

Eu am facut o analiza vectoriala a relatiei lui Einstein privind modificarea masei relativiste in functie de viteza, iar din aceasta analiza rezulta ca;
https://drive.google.com/open?id=1cRVbp7hrKMilmmVyHT5MPJLvIDASJ_W1

Sofisticarii care ma depasesc, dar nu ma impresioneaza.
Daca ai pornit de la "formula magica" la ce credeai ca ai sa ajungi ?
Tu ai considerat-o din start adevarata, credeai ca te va contrazice?
Tii asa de mult la cercetarile tale teoretice publicate, incat esti dispus
sa sustii aceasta manipulare grava a stiintei ? Crezi ca vei accede la o
recunoastere ? Sunt prea multi care s-au inghesuit pe aceeasta cale.
Totul este dirijat in directia evitarii adevarului despre existenta eterului
si a consecintei sale, free energy. Masa e masa, se modifica numai
cand o divizezi. Si mi-e greu sa cred ca tu ignori acest adevar.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Eu am facut o analiza vectoriala a relatiei lui Einstein privind modificarea masei relativiste in functie de viteza, iar din aceasta analiza rezulta ca;
https://drive.google.com/open?id=1cRVbp7hrKMilmmVyHT5MPJLvIDASJ_W1

Sofisticarii care ma depasesc, dar nu ma impresioneaza.
Daca ai pornit de la "formula magica" la ce credeai ca ai sa ajungi ?
Tu ai considerat-o din start adevarata, credeai ca te va contrazice?
Tii asa de mult la cercetarile tale teoretice publicate, incat esti dispus
sa sustii aceasta manipulare grava a stiintei ? Crezi ca vei accede la o
recunoastere ? Sunt prea multi care s-au inghesuit pe aceeasta cale.
Totul este dirijat in directia evitarii adevarului despre existenta eterului
si a consecintei sale, free energy. Masa e masa, se modifica numai
cand o divizezi. Si mi-e greu sa cred ca tu ignori acest adevar.

Formula asta magica cum ii spui tu, chiar asa este, si a fost verificata practic atat pe particule cat si pe corpuri ceresti cum este planeta Mercur. Faptul ca nu te impresioneaza , nu-i nicidecum o lauda pentru tine.

virgil a scris:. . . . .

Formula asta magica cum ii spui tu, chiar asa este, si a fost verificata practic atat pe particule cat si pe corpuri ceresti cum este planeta Mercur. Faptul ca nu te impresioneaza , nu-i nicidecum o lauda pentru tine.

Verificata spui ? Sa fim seriosi, virgil ! Lefegii care apara
paradogma pot "verifica" orice, doar doar mai rezista,
asta fiind si in beneficiul lor. Nu le pasa ca este in dauna
stiintei si omenirii. In ziua de astazi, totul trece prin burta.
Despre particulele din microcosmos poti spune orice, iar
despre Mercur au omis vreo manifestare mai subtila ca sa
scoata o confirmare. Nu era mare lucru. Asa au facut si cu
corectarea GPS. Interesul poarta fesul !

Nu inteleg dece ar putea fi demobilizatoare sau deranjanta
cautarea de greseli ale paradigmei actuale, crescuta din "formula
magica".
Pentru ca sa o laude si sa o confirme, exista multimi fara numar
de "scientisti" profesionisti, care traiesc de pe urma ei.
Ce am putea aduce noi fata de acestia, in plus ? Este un vis si o
fantezie, cu mijloacele noastre. Este cineva care mai spera o
recunoastere ? Nu v-ati lamurit cum merge treaba ?
Gasirea fisurilor vizibile sau acoperite, este mult mai la indemana
noastra, mai ales ca nu sunt putine. O putem face fara alte
mijloace de cercetare cu exceptia materiei cenusii.
Cea mai evidenta si mai penibila fisura, este jocul de-a alba neagra
cu masa fotonului. O adevarata magie pe care nu pot sa inteleg
cum o accepta oameni cu judecata normala. Ma refer la participantii
la forum, nu la cei ce sunt interesati in "Marea Conspiratie".

Virgil 48 a scris;
Cea mai evidenta si mai penibila fisura, este jocul de-a alba neagra
cu masa fotonului. O adevarata magie pe care nu pot sa inteleg
cum o accepta oameni cu judecata normala.
Este foarte simplu; Orice entitate materiala care ocupa un volum, se bucura de o proprietate numita masa, care se refera la cantitatea de materie continuta. Atunci cand o particula se naste dintr-o cuanta de energie, masa particulei reprezinta de fapt masa cuantei distribuite in volumul ocupat de particula. Campul electromagnetic reprezinta mediul de manifestare a cuantei, caracterizat de epsilon si miu. Iata cum se obtine masa unui proton din mediul electromagnetic al unei cuante cu o anumita lungime de unda;

.  SIN. 10. Postulate.
. Postulat 1. Proprietăți generale ale vidului.
Un vid fizic macroscopic care umple tot spațiul lumii este un mediu material sub forma unui lichid superfluid, specific cuantic, gasindu-se în stare turbulentă și caracterizat de pronuntate proprietăți neliniare („reologice”). Perturbarile vortexiale ale vidului, care definesc masa sa [a vidului](densitatea energetică), se deosebesc prin energie mai mare și stabilitate mai mare în zona micro- și mega-scărilor.
. Corolar 1. Corpul fizic (substanța) este un sistem stabil de vârtejuri microscopice alevidului; ultimele distingandu-se prin viteza de rotație apropiata de a luminii și princapacitatea de a „polariza” puternic vidul sub formă de câmpuri electromagnetice și [de] alte campuri.
. Corolar 2. Interacțiunea corpurilor fizice cu vidul se caracterizează prin trei principii:
principiul minimei perturbări a vidului, principiul momentului zero al cantitatii de mișcare perturbat[oare] și principiul „inductanței” (numai un corp accelerat [poate] interacționează cu un vid uniform).
. Corolar 3. Câmpul gravitațional este o stare aparte de tensionare a vidului, realizânduse [astfel] principiul minimei perturbări a acestuia [vidului] de către corpurile fizice.Postulat 2. Interacțiunea vidului cu câmpul gravitațional.
.  Postulat 2. Interactiunea vidului cu campul gravitational
. Energia mișcărilor vortexiale aleatorii ale vidului („particule virtuale” macroscopice) este distribuită în spațiu proporțional cu gradientul de tensiune a campului gravitațional; ca urmare, orice corp macroscopic, ca și microparticulele, primesc, pe lângă masa clasică, o masa „lichidă” atașată[lipita], ce depinde de starea de energie locală (de excitație [perturbare]) a vidului.
. Corolar 1. Prezența masei lichide de vid „atasata” la corpuri, care e peste 10% din masa „solidă”, necesită introducerea unor modificări corespunzatoare in mecanica lui Newton (ținând cont de „hidrodinamica” vidului).
. Corolar 2. Masa turbulenței macroscopice a vidului una din formele de masei „ascunse” din Univers.
. Corolar 3. Masa lichida de vid se deformează la accelerația și interacțiunea gravitaționala a corpurilor, ceea ce la rândul său duce la deformarea parțială a însuși câmpului gravitațional.
. Postulat 3. Vorticele macroscopice de vacuum quasistabile. [aproape stabile]
Cu o anumită structură a câmpului gravitațional, creat de corpuri cu formă non-sferică, și de existența mișcării relative a corpului și a vidului, apare un sistem cvasistabil de vârtejuri de vid care pătrunde în corp și în spațiul înconjurător. Vorticele de vid independente intră într-o interacțiune de forța între ele, atragandu-se sau respinganduse în funcție de direcția de rotație relativa dintre ele.
. Corolar 1. În anumite condiții, forța de interacțiune a vârtejurilor de vid quasistabile excitate într-un sistem de două sau mai multe corpuri poate depăși semnificativ forța atracției gravitaționale a acestor corpuri.
. Corolar 2. În timpul rotației în jurul unei axe a unui corp cu simetrie circulara de forma unui disc, conținand faze solide și lichide, un vortex de vid toroidal anvelopand [ingloband] un astfel de sistem la o anumită viteză de rotație cauzează fenomenul de superrotatie (în lichid)..
. Corolar 3. Vortexurile de vid globale formate pe corpurile fizice, inclusiv planete, stele, contribuie la disiparea energiei mișcării de rotație și creează un moment al forței de frecare a rotorului (cuplu de frânare secular). . Rețineți că distribuția sarcinii semantice (ideologice) între postulate și consecințe, ca în orice clasificare, este parțial condiționată.

.  Mishin a analizat indelung rezultatele si semnificatia experimentelor nenumarate pe care le-a efectuat, cautand sa integreze, sintetizeze, o imagine teoretica a ceea ce masura. Evident, e posibil - si probabil, dupa mine -  sa fi reusit o imagine adevarata, precum e posibil - dar mai putin probabil - sa fi gresit. Postulatele de mai sus pot fi analizate si judecate de fiecare dintre cei interesati.

Pentru mm :
Te-ai gandit vreodata ca evolutia Universului de la forme si manifestari
simple la forme si manifestari complicate, ar trebui sa fie in sensul dinspre
infinitul mic spre infinitul mare ? Adica infinitul mic ar trebui sa fie
(poate?) simplu si complicatiile sa intervina progresiv ?

virgil_48 a scris:Pentru mm :
Te-ai gandit vreodata ca evolutia Universului de la forme si manifestari
simple la forme si manifestari complicate, ar trebui sa fie in sensul dinspre
infinitul mic spre infinitul mare ? Adica infinitul mic ar trebui sa fie
(poate?) simplu si complicatiile sa intervina progresiv ?

.  Da, m-am gandit. Dar nu exista dovezi in acest sens. In schimb exista dovezi in sensul celalalt, sesizate de Mishin si punctate de el. In acelasi timp, principiul aparitiei simultane a "doua cate doua" manifestari, egale si de sens opus, ne permite sa discutam-analizam problema in ambele sensuri. Si au observat si altii, afirmand ca o unda, indiferent care ar fi aceea, se insoteste de o contraunda (Bearden citire) si, prin extensie, daca exista un sens de "evolutie" dinspre megavortexuri spre microvortexuri, e de asteptat sa fie si viceversa. Aici insa - au punctat altii -  sunt ciclurile, cele patru, consemnate istoric, noi aflandu-ne in epoca de Fier - Kali. Si discutia poate continua.
. In realitate, o imagine mai corecta este aceea a unui echilibru mutand. Echilibrul este permanent dar el se deplaseaza permanent, ceva in genul conului herpolodic si polodic.
Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma. - am invatat noi la scoala. Greu de inteles pentru noi caci fiecare din noi se zbate sa castige.

virgil a scris:. . . . .

Si raportul acela de 0,992... poti considera ca reflecta o deosebire
dintre masa de repaus si cea de miscare ? Pentru ce diferenta de
viteza ? Nu trebuia ca diferenta sa fie mai semnificativa ?
Introducând atâtea operatii intermediare aproximative, toate cu
zecimale multe si cu rotunjiri, cum ai dori ca rezultatul acela sa
dea cifra 1 ? Te-au convins primele 3 cifre care s-au nimerit lafel ?
Un gardian al paradigmei realist, ar trebui sa aiba retineri.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Si raportul acela de 0,992... poti considera ca reflecta o deosebire
dintre masa de repaus si cea de miscare ? Pentru ce diferenta de
viteza ? Nu trebuia ca diferenta sa fie mai semnificativa ?
Introducând atâtea operatii intermediare aproximative, toate cu
zecimale multe si cu rotunjiri, cum ai dori ca rezultatul acela sa
dea cifra 1 ? Te-au convins primele 3 cifre care s-au nimerit lafel ?
Un gardian al paradigmei realist, ar trebui sa aiba retineri.

Sunt obligat sa arat aceasta diferenta, deoarece am folosit echivalenta dintre unitatile de masura mecanice cu unitatile de masura electrice. Evident ar putea interveni un coeficient de transformare cu aceasta valoare.

.  SIN. 1. .  
.  Electronul este E1+, elicoid ext. pe dreapta, zis Ultim Atom Fizic, [intalnit si sub denumiri ca: UPA, ANU, subquark, preon.]

.  SIN. 2.
De o exceptionala insemnate -pare a fi- ideea mishiniana ca toata
Lumea noastra (fizica) este alcatuita exclusiv din vartejuri [var., vortexuri, spirale, elicoizi, elicii, etc.],
Deductie-consecinta: orice traiectorie de deplasare a corpurilor nu poate fi decat o traiectorie curba.

.  SIN. 3.
.  In plan orizontal, la suprafata Pamantului, exista douasprezece feluri de aetheruri, (diagrama Roza eterurilor) radiatii de tip unda-vortex,

.  SIN. 4.
.  Cele douasprezece eteruri ale Rozei prezinta o simetrie de tip materie-antimaterie.

.  SIN. 5.
.  Aceleasi masuratori dovedesc, aceeasi diagrama evidentiaza, concomitent, existenta a mai multor numere de spin: 0; 1; 1/6; 1/3; 1/2; 2/3; 5/6; si antimateriale, -1/6: -1/3: -1/2; -2/3; -5/6.

.  SIN. 6.
.  Campul magnetic al magnetilor (permanenti) este compus din filamente vortexiale de E-2, cu o grosime de aprox. un micron. Fluxul filamentelor se deplaseaza in elicoid dr., iesind din polul nord si mergand spre polul sud al magnetului, prin exteriorul sau.
[[E-2 este diferit de cel din ChOc, fiind numit lichid si se bucura de proprietatea ca in E-2 vitezele sunt supraluminice. ]]

.  SIN. 7.
Energia apare și dispare odată cu modificarea dimensiunii vortexurilor, a sistemelor de vortices ale eterului liber, [odata cu] bifurcarea lor (transformarea). În acest caz, procesul cuantic de sfaramare a vorticelor în altele mai mici are loc cu absorbție de energie (timpul se accelerează), iar transformarea vortexurilor mici în altele mai mari se produce cu eliberarea de energie (timpul încetinește).

.  SIN. 8.
.   Se dovedește că corpul fizic are două mase. Prima masă este solidă și se datorează interacțiunii cu vidul a fiecărei microparticule ce compune acest corp, iar a doua este lichidă/ fluida și are o natură macroscopică în conformitate cu modelul.

.  SIN. 9.
.  Trei principii:
1) . Primul principiu al minimei perturbări a vidului poate fi exprimat asa: Orice sistem fizic (substanță) interacționează cu vidul astfel încât energia perturbației cauzate de acest sistem să tindă spre minim.
2) .  Al doilea principiu este momentul zero al cantității de mișcare perturbată: Perturbarea locală a vidului întotdeauna apare astfel încât momentul unghiular [moment cinetic] rezultant al mișcării ce apare să fie zero.
3) .  Principiul al treilea, al „inducției”:
.  Perturbarea/ excitarea vidului/ vacuumului macroscopic calm (ideal) este posibilă [la simpla] accelerare a unui corp fizic, dar perturbarea vidului turbulent (neomogen) e posibilă  și la mișcarea uniformă a corpului.

.  SIN. 10. Postulate.
. Postulat 1. Proprietăți generale ale vidului.
.  Un vid fizic macroscopic care umple tot spațiul lumii este un mediu material sub forma unui lichid superfluid, cu specific cuantic, aflandu-se în stare turbulentă și caracterizat de pronuntate proprietăți neliniare („reologice”). Perturbarile vortexiale ale vidului, care definesc masa sa [a vidului](densitatea energetică), se deosebesc prin energie mai mare și stabilitate mai mare în zona micro-, respectiv, mega-scărilor.
. Corolar 1. Corpul fizic (substanța) este un sistem stabil de vârtejuri microscopice ale vidului; ultimele distingandu-se prin viteza de rotație apropiata de a luminii și prin capacitatea de a „polariza” puternic vidul sub formă de câmpuri electromagnetice și [de] alte campuri.
. Corolar 2. Interacțiunea corpurilor fizice cu vidul se caracterizează prin trei principii:
principiul minimei perturbări a vidului, principiul momentului zero al cantitații de mișcare perturbat[oare] și principiul „inductanței” (numai un corp accelerat [poate sa] interacționează/e cu un vid uniform).
. Corolar 3. Câmpul gravitațional este o stare aparte de tensionare a vidului, realizânduse [astfel] principiul minimei perturbări a acestuia [vidului] de către corpurile fizice.
.  Postulat 2. Interacțiunea vidului cu campul gravitațional
. Energia mișcărilor vortexiale aleatorii ale vidului („particule virtuale” macroscopice) este distribuită în spațiu proporțional cu gradientul de tensiune a campului gravitațional; ca urmare, orice corp macroscopic, ca și microparticulele, primesc, pe lângă masa clasică, o masa „lichidă” atașată[lipita], ce depinde de starea de energie locală (de excitație [perturbare]) a vidului.
. Corolar 1. Prezența masei lichide/fluide de vid „atașată” la corpuri, care e peste 10% din masa „solidă”, necesită introducerea unor modificări corespunzatoare in mecanica lui Newton (ținând cont de „hidrodinamica” vidului).
. Corolar 2. Masa turbulenței macroscopice a vidului e una din formele masei „ascunse” din Univers.
. Corolar 3. Masa lichida de vid se deformează la accelerația și interacțiunea gravitaționala a corpurilor, ceea ce la rândul său duce la deformarea parțială a însuși câmpului gravitațional.
. Postulat 3. Vorticele macroscopice de vacuum quasistabile. [aproape stabile]
.  Cu o anumită structură a câmpului gravitațional, creat de corpuri cu formă non-sferică, și de existența mișcării relative a corpului și a vidului, apare un sistem cvasistabil de vârtejuri de vid care pătrunde în corp și în spațiul înconjurător. Vorticelele de vid independente intră într-o interacțiune de forța între ele, atragandu-se sau respingandu-se în funcție de direcția de rotație relativa dintre ele.
. Corolar 1. În anumite condiții, forța de interacțiune a vârtejurilor de vid quasistabile excitate, dintr-un sistem de două sau mai multe corpuri, poate depăși semnificativ forța atracției gravitaționale a acestor corpuri.
. Corolar 2. În timpul rotației în jurul unei axe a unui corp, cu simetrie circulara de forma unui disc, conținand faze solide și lichide, un vortex de vid toroidal anvelopand [ingloband] un astfel de sistem la o anumită viteză de rotație cauzează fenomenul de superrotatie (în lichid)..
. Corolar 3. Vortexurile de vid globale formate pe corpurile fizice, inclusiv planete, stele, contribuie la disiparea energiei mișcării de rotație și creează un moment al forței de frecare a rotorului (cuplu de frânare secular).
. De reținut că distribuția sarcinii semantice (ideologice) între postulate și consecințe, ca în orice clasificare, este parțial condiționată.
..............................

.  Aceasta lista e o centralizare a incercarii de sintetizare a descoperirilor lui Mishin, incercare derulata de mine "pe sectiuni" deoarece nu am gasit o modalitate mai buna de sintetizare.
.  La aceasta lista se mai pot adauga cateva "sectiuni" dar in forma actuala lista prezinta o destul de sugestiva imagine despre aether, despre vanturile de eter, unde-vortex sau, in speta, curentii macroscopici de eter, studiati de Mishin. Autorul acestor descoperiri a initiat, elaborat si conceptele corespunzatoare descoperirilor pe care le-a facut prin masurari experimentale cu aparate, dispozitive, si nu numai.

.  Cu aceasta, consider ca s-a indeplinit un obiectiv important al prezentului topic - dovedirea experimentala a existentei eterului. Si alti autori, specificati de sandokhan, au prezentat informatii naucitoare despre eter, credibile, dar, din pdv stiintific si tehnic, deoarece le lipseau dovezile experimentale repetabile, autorii respectivi fiind indeobste extrasenzoriali, yoghini (vazatori in "micro-psi"), clarvazatori, etc., adica cercetatori-martori neatestati, nu au fost/nu puteau fi/ luati in considerare de stiinta oficiala moderna. Tocmai de aceea am acordat o deosebita atentie lucrarilor si descoperirilor facute de Mishin: ele corespund cu cerintele stiintei oficiale. [Si cu modul meu de a gandi tehnic= masuratori!]

.  Prima sectiune, SIN. 1. este totusi tributara Chimiei Occulte a binecunoscutilor teozofi, nu deriva direct din opera mishiniana dar indirect e legata de eter fara indoiala, si de lucrarile si conceptele lui Mishin, pentru ca CO s-a dovedit a) adevarata in nenumarate randuri, fiind confirmata de fizica si chimia oficiale si b) pentru ca a dovedit ca UPA (Ultimul Atom Fizic) este (multi)vortexial.

.  Topicul acesta pare sa se fi epuizat, ceea ce coincide si cu epuizarea activitatii de cercetare stiintifica -la propriu- din macroeconomica locala actuala. Poate gresesc dar e o senzatie personala. De fapt, la ce ne foloseste cercetarea? La ce este utila?

Energie electromagnetica: logica lui Maxwell sau logica lui Mishin ?

Cercetand prin topicul acesta-in particular subiectul Mishin- se intrevede o cale de explorare in domeniul energiei.

Ai scris:
"SIN. 7.
Energia apare și dispare odată cu modificarea dimensiunii vortexurilor, a sistemelor de vortice ale eterului liber, [odata cu] bifurcarea lor (transformarea). În acest caz, procesul cuantic de sfaramare a vorticelor în altele mai mici are loc cu absorbție de energie (timpul se accelerează), iar transformarea vortexurilor mici în altele mai mari se produce cu eliberarea de energie (timpul încetinește). "
.
Incerc sa fac legatura logica cu fenomene electromagnetice cu care sunt mai familiarizat.
Se intrevede de exemplu ca principiu, ca un circuit electromagnetic care sa mulga energie din eter , (dispozitiv, montaj,  etc ), ar trebui sa aiba doua secvente:
-acumulare de energie ,
-eliberare de energie.
Reteta lui Mishin spune foarte sumar :absorbtie de energie la sfaramare in vortexuri mici, eliberare de energie la vortexuri compuse in vortexuri marite.
Singurul gen de vortex palpabil este cel magnetic.
Pana acum am fost familiarizat cu logica lui Maxwell, de genul: o aliniere axiala  de vortexuri moleculare magnetice de energii mici creaza vortexuri de energii marite.
Ori aceasta logica pare inversa ca la Mishin...

Modul de aliniere al vortexurilor moleculare magnetice din eter ( a caror existenta este sustinuta si de permeabilitatea magnetica ),  ar fi de exemplu crearea intre doua puncte diferite a doua potentiale electrice diferite, vibratorii,   la capetele unui conductor masiv sau in aer, sa in vacuum, etc.

Legat de fenomenele de incetinire sau marire a vitezei curgerii timpului, de genul celor descrise de Mishin, desi nu pare sa aiba vre-o legatura, mentionez fenomenele studiate de Tesla la descarcarea brusca a unui condesnsator.
Sunt doua etape de timp diferite pe care le-a experimentat Tesla: incarcarea relativ lenta a unui condensator dintr-o sursa oarecare, timpul curgea intr-un fel in circuit... descarcarea brusca ,  exploziva a condensatorului, timpul curgea altfel in circuit.
El mentiona undeva in lucrarile lui ca descarcarile rapide au ca parametru volt/secunda, nu frecventa ca la circuitele oscilante lente...

.  Da, sunt intrebari firesti. Sfaramarea vortexurilor mari (macrovortexuri) absoarbe energia din subspatiul 3 si o transfera in subspatiul 2 -probabil- tocmai sub forma "curgerii accelerate de timp". Energia oricum contine timpul la patrat si -daca avea dreptate Kozyrev- timpul e o componenta fizica a lumii, ce se cam suprapune cu notiunea de energie. In fine, intrucat aceasta e o idee fara argumentatie solida, trecem peste. Revenind la Maxwell, un manunchi de vortexuri axiale moleculare nu inseamna neaparat un vortex mai mare decat daca ele se compun, respectiv asambleaza intr-o formatiune diferita.
.  Daca e vorba de UPAsi "insirati" axial, atunci avem un "conductor" de particule astrale. Daca e vorba de "globule" insirate axial, ele au tendinta de a se rasuci in tot felul de bobine multiple (si formeaza UPAsii).

.  Imi dau seama, acum, ca nu stiu ce fel de "aliniere axiala" de particule (si de ce natura - particulele) avea in vedere Maxwell dar Mishin se referea concret la vartejuri (macro- si micro-) si la "trecerea" lor dintr-un subspatiu in altul. Afirmatia lui Mishin se suprapune cu observatiile Kozyrev, care semnala accelerarea sau incetinirea curgerii timpului pricinuita de nenumaratele procese din jurul nostru - fie ca era vorba de descompunerea masei vegetale toamna fie ca era vorba de un arc comprimat, sau de dizolvarea unei substante cristaline in apa, etc.

.  Desi nu am raspunsuri clare, totusi cred, ma astept, ca spusele mishiniene sa coincida cu spusele maxwelliene, la o analiza mai amanuntita. Foarte interesanta exprimarea volt/secunda a lui Teslea.

.  Am inteles. Sunt filamente de eter-2 (lichid, fluid) adica obisnuitele "linii de camp magnetic". Revenind la problema initiala a discutiei, un fascicul de linii magnetice nu conduce si la variatia energiei, fie ea crestere sau descrestere. Banuiesc ca Mishin se referea la cazul cand un fascicul de astfel de "linii" s-ar compune, formand un vortex mai mare, atunci s-ar degaja energie pentru ca vortexul mai mare nu ar putea prelua (prin rotatie) toata energia filamentelor de eter-2. Si un eventual "motor" ar putea functiona cu acest surplus energetic.

.  Nu am studiat aceste aspecte si nu pot spune mai mult. Insa am deja semne de intrebare pentru ca liniile de camp la un electromagnet cu miez de ferita sunt duble, in dublu-sens. Ca in fig de mai jos:



.  Pe aceasta baza, Mishin a si obtinut ceva energie free cu asa-numitul "efect termomagnetic" datorita asimetriei dintre cele doua feluri de vortexuri. Oricum,e destul de surprinzatoare existenta filamentelor vortexiale magnetice si Maxwell a putut pe baza lor sa imagineze/ experimenteze niste incredibil de avansate formule.

Stiinta vine de la Rasarit:
https://www.youtube.com/watch?v=-6L3GCcjBbk
O sa gasiti cele mai multe informatii corecte despre ether de la rusi.  La ei termenul este EFIR sau in chirilice: Эфир.
https://www.youtube.com/watch?v=TsibSOp__k0

Si inca o filiera ruseasca extrem de interesanta:
https://www.youtube.com/watch?v=MLtoeS8j10s
Eterul Lumii. Bobine. Rezonante. Marele secret al lui Tesla.

. Stiinta vine de la Rasarit:, ai spus, gafiteanu. Si bezna vine de la apus, probabil ai uitat antidublura afirmatiei. Caci orice se naste in lume, se insoteste si de "antiparticula" corespunzatoare. Tot de aceea, Stiinta si Nestiinta sunt un intreg, vin "la pachet". Ceea ce se vede peste tot.
. In privinta surselor de informare pe care le propui, linkuri zise pe romaneste, e important ca -mai intai- sa fie credibile, ele autorul lor si autorul recomandarii lor. Altfel, din surse devin scurse.

mm a scris:.  Am inteles. Sunt filamente de eter-2 (lichid, fluid) adica obisnuitele "linii de camp magnetic". Revenind la problema initiala a discutiei, un fascicul de linii magnetice nu conduce si la variatia energiei, fie ea crestere sau descrestere. Banuiesc ca Mishin se referea la cazul cand un fascicul de astfel de "linii" s-ar compune, formand un vortex mai mare, atunci s-ar degaja energie pentru ca vortexul mai mare nu ar putea prelua (prin rotatie) toata energia filamentelor de eter-2. Si un eventual "motor" ar putea functiona cu acest surplus energetic.

.  Nu am studiat aceste aspecte si nu pot spune mai mult. Insa am deja semne de intrebare pentru ca liniile de camp la un electromagnet cu miez de ferita sunt duble, in dublu-sens. Ca in fig de mai jos:



.  Pe aceasta baza, Mishin a si obtinut ceva energie free cu asa-numitul "efect termomagnetic" datorita asimetriei dintre cele doua feluri de vortexuri. Oricum,e destul de surprinzatoare existenta filamentelor vortexiale magnetice si Maxwell a putut pe baza lor sa imagineze/ experimenteze niste incredibil de avansate formule.

Aceste linii de camp magnetic se nasc la trecerea unui curent electric. Cand curentul electric este intrerupt, liniile de camp scad in intensitate iar la aceasta variatie a campului magnetic apare un nou curent electric indus pentru scurt timp care "se opune cauzei care l-a produs", curent care este variabil fiind in scadere , care l-a randul lui produce un alt camp magnetic de sens invers, si ciclul se reia de cateva ori pana cand intreaga energie electromagnetica se disipa in mediul inconjurator.

.  De acord, virgil dar in cazul experimentului respectiv curentul nu se intrerupe. E continuu, constant. E o lacuna acolo, pentru mine si am semnalat-o. Poate doar pentru mine e, pentru autor nu era. Dar din parcurgerea materialului nu am putut deduce spilul.

Dintrun site foarte interesant si util in franceza
https://www.spirit-science.fr/index.html
Aici gasiti grupate pe capitole diverse articole, pe care trebuie sa le extindeti printrun clic:  Puteti obtine si traduceri relative in numeroase limbi.
https://www.spirit-science.fr/Matiere/Phys3-ether.html#mozTocId465540
La Relativité Restreinte d'Einstein et l'abandon de l'éther
Lorsque Einstein posa les principes de la Relativité Restreinte (connue à l'étranger sous l’appellation derelativité spéciale) dans un article en 1905, il reprit les formules de Lorentz, mais il donna un autre sens au temps et à l'espace. Il les érigea en principes universels non pas absolus, mais relatifs. Autrement dit, il n'existe plus de temps absolu, le nôtre, mais des temps qui sont différents pour chaque observateur. Il n'existe plus d'espace absolu, mais des espaces relatifs à chaque observateur. Einstein inventa le concept d'un espace-temps à 4 dimensions, dans lequel les 3 coordonnées d'espace et celle de temps jouent un rôle quasi-symétrique.
Or puisque l'éther était attaché à l'espace absolu et que l'espace absolu avait disparu, l'éther n'avait de fait plus d'existence. D'ailleurs, n'apparaissant nulle part dans les équations, il n'était même pas utile. Dans cet article de 1905, Einstein écrit: L'introduction d'un éther lumineux se révèle superflue par le fait que notre vision développée ici ne requiert aucun espace absolu au repos doué de propriétés particulières (A. Einstein, Zur Elektrodynamik bewegter Körper, Annalen der Physik, 1905, 17,‎ 891-921)
Les physiciens eurent beaucoup de mal à accepter cette idée. Ils avaient aussi de la difficulté à saisir le sens de la relativité restreinte. C'est la notion d'espace absolu qui est abandonnée. Pourquoi éliminer l'éther lui-même? Einstein fu-t amené à le réintroduire.

La Relativité Générale d'Einstein et la réinvention de l'éther
L'abandon de l'éther par Einstein le dérangeait car elle ne concordait pas avec sa conviction profonde. Poursuivant ses raisonnements, il étudia des systèmes en mouvement accéléré. Dans ses calculs, il inclut les forces de la gravitation universelle. Aidé de deux mathématiciens, David Hilbert et  Marcel Grossmann, il en déduisit les équations de la Relativité Générale qu'il publia en 1916 (A. Einstein, Die Grundlage der allgemeinen Relativitätstheorie, Annalen der Physik, 1916, 49, 769).
Dans le cadre de la Relativité Générale, l'espace est texturé par un milieu continu abstrait (le champ électromagnétique), sans support matériel bien qu'il soit doué de propriétés physiques comme la faculté de se déformer. Aussi, Einstein le considéra-t-il comme l'éther, qu'il réintroduisit dans sa vision de l'espace-temps. Il l'indiqua clairement à une conférence qu’il prononça à l’université de Leyde le 5 mai 1920:
Le point de vue qu'on pouvait, au premier abord, adopter en face de cet état de choses [les conclusions de la relativité restreinte] semblait être le suivant: l'éther n'existe point du tout [...]
Une réflexion plus attentive nous apprend pourtant que cette négation de l'éther n'est pas nécessairement exigée par le principe de la relativité restreinte.
On peut admettre l'existence de l'éther, mais il faut alors renoncer à lui attribuer un état de mouvement déterminé, c'est-à-dire qu'il faut le dépouiller par l'abstraction de son dernier caractère mécanique que Lorentz lui a encore laissé. [...]

[D'après la relativité générale], la notion de l'éther a de nouveau acquis un contenu précis, contenu certes qui diffère notablement de celui de l'éther de la théorie ondulatoire mécanique de la lumière. [...]
En résumé, nous pouvons dire:
Selon la théorie de la relativité générale, un espace sans éther est inconcevable, car non seulement la propagation de la lumière y serait impossible, mais il n'y aurait même aucune possibilité d'existence pour les règles et les horloges et par conséquent aussi pour les distances spatio-temporelles dans le sens de la physique.
Albert Einstein, L’éther et la théorie de la Relativité Générale, 1928, Leiden Lecture, traduction Maurice Solovine, Éd. Gauthier-Villars

A se vedea anumite articole despre diversitatea si importanta formelor geometrice:
https://www.spirit-science.fr/documentation-liste.html#geometrie

.  Multumesc, gafiteanu, pentru semnalarea -binevenita- a sursei. De altfel, pe net fiinteaza nenumarate "voci" cunoscatoare si documentate care desfiinteaza teoria lui Einstein. In chiar materialul prezentat de tine, autorul/ii conchid f. firesc ca "marele" Einstein a inlocuit eterul fizic si material din Fizica cu o notiune abstracta - spatiul matematic (inexistenta fizic). Exprimarea din citat: Or puisque l'éther était attaché à l'espace absolu et que l'espace absolu avait disparu, l'éther n'avait de fait plus d'existence.
e cam pe acolo, desi la un mod mai bland de formulare. De fapt, niciodata nu am putut scapa de senzatia clara ca insasi lb. fr. se exprima artificial, de fapt superficial. In schimb, pasajul:
Les physiciens eurent beaucoup de mal à accepter cette idée e foarte la obiect. Si normal ca fizicienii nu erau tampiti nici pe vremea aceea si nu puteau accepta sa lucreze cu un spatiu abstract in Fizica, ba inca si "torsionat" cu o exprimare gratuita - "spatiu-timp". Doua abstracte legate intr-un cuvant ca sa-i "curenteze" pe gura-casca, de fapt cu scopul de a le deturna atentia si a-i ebluisa.
.  Tin minte ca nici profesorul nostru de Fizica de la Universitatea Brasov, nu parea prea incantat de "teoria relativitatii" [care, ce-i drept, e f. relativa, ca orice teorie] si avea retineri inexplicabile cu TR, TRS, TRG, etc. desi era un slujbas corect. Atunci nu intelegeam; acuma nu vad rostul vreunei discutii despre "teoria 1-stein" care nu a fost recunoscuta official, de fapt, atentie, recunoasterea off a lui Einstein e Nobelul pentru ef. fotoelectric [pe care rusii il reclama ca a fost descoperit de unul de-al lor].

.  Selon la théorie de la relativité générale, un espace sans éther est inconcevable,
.  Concluzie logica. La ora actuala cred la fel. Mi-a placut si fragmentul in care se recunoaste existenta vartejurilor, atotraspandite.
Les spirales sont présentes à tous les niveaux de la création, depuis les molécules jusqu'aux galaxies. La spirale est un mouvement fondamental inscrit dans la structure de l'univers.
De fapt, din linkurile semnalate nu aflam nimic nou si consider ca dupa ce am facut cunostinta cu masuratorile de eteruri ale lui Mishin, ne aflam cu un pas inainte la intelegerea unor lucruri. In acelasi timp, e ff neclar ce este spatiul, timpul si masa (ca fizicieni nu pricepem). Tocmai din aceasta cauza mai stam de vorba, incercand sa intelegem, sa mai descoperim/aflam cate ceva.

.