Exista Universul?

Nu se pune problema daca universul exista sau nu (fara glume de data asta) ci daca voi chiar intelegeti ce este.
Daca nu, nu...

HA ! Si eu credeam la fel ca voi, ca "a sti" este "buricul centrului". M-am convins apoi ca daca nu intelegi ce stii, te apuci sa indoi spatiul si alte minuni de-astea.
Partea proasta e ca nici eu nu mi-am dat seama (decât de curând) cât de multe lucruri stim gresit. Îmi pare rau ca nu am timp sa împartasesc cu voi ce am inteles recitind cu alti ochi Socrate, Aristotel, Platon, Euclid si de la ei incoace tot ce este important legat de ceea ce Socrate numea "cunoaşterea conceptelor elevate". E o nebunie. Suntem în urma rau. Am pierdut 2000 de ani, cautând sa gasim un sens în ce nu au gasit susmentionatii, traducând aiurea scrierile vechi... Dar macar ei intuiau ceva.

Nu, initial am citit si eu ca tot studintele ametit, ce am gasit prin biblioteca parintilor si a scolii, ba chiar si pe la biblioteca nationala. Acum insa, vazând unele neconcordante, am tradus (cu ajutorul unui popa mai rasarit, care chiar întelege greceste, nu doar stie sa intrebe în greaca unde e chioscul de tigari - de unde si necesitatea precizarii divergentei -nu antinomiei- stiinta intelegere) unele fragmente care ma interesau, ale caror intelesuri nu corespund cu traducerile comune.
De exemplu, ultimele doua probleme studiate :
Se presupune că dialogul lui Platon Timaios ar fi fost purtat cu un anume Timaios din Locri, ce pare să fi fost un filosof al şcolii pitagoreice. Dar este mai mult un monolog Se presupune ca ar fi fost plagiat de Platon dupa o scriere datata de curând la inceputul sec. II e.n. De fapt lucrarea este intitulata "ΤΙΜΑΙΩ ΛΩKΡΩ ΠΕΡΙ ΨϒXΑΣ KΟΣΜΩ KΑΙ ΦϒΣΙΩΣ", interpretat greşit ca “Timaios din Locris – Despre lumea fizică şi a sufletului”, caci de fapt înseamna cava de genul “Despre temeiul lucrurilor fizice care formează cosmosul” Dealtfel , Locris nu e un loc, ci este denumirea a trei regiuni distincte din Grecia antica ce se intitulau (în traducere libera) Locrisul Ozolienilor, Locrisul Opuntienilor şi Locrisul Epicnemedienilor si de fapt inseamna teritoriile ocupate de anumite categorii de muncitori. Adica însemnând de fapt teritoriile ocupate de lucrătorii (muncitorii) opuntieni, ozolieni şi epicnemedieni, care cu siguranta sunt un soi de ocupatii sau meserii, cum le spunem acum.
A doua problema este cea a textului lui Euclid care descrie punctul : “Σημεῖόν ἐστιν, οὗ μέρος οὐθέν.” adica în traducere liberă: “Aceasta este partea care a fost luată”. Prin manuale si alte texte traducerea este : "Punctul este ceva care nu are nici o parte". Analizând radacinile cuvintelor si eventualele lor sensuri în greaca veche, o traducere mai extinsă şi mai corectă în termeni moderni, ar fi “punctul este acelaş lucru cu semnul prin care se notează locul determinat, condiţionat, decis, ales”. Traducând în sens invers, definiţia devine “αυτό είναι το μέρος που ελήφθη”, adică “aceasta este partea obţinută”. Deci se sugerează că partea ar fi deja obţinută probabil în urma unei demonstraţii precedente, care lipseşte din original, ori se presupune cunoscută. Atunci Euclid, care nu foloseste nici o cifra in toate cele 13 "carti" din care alcatuit tratatul de geometrie ce i se atribuie, cum ar fi pierdut tocmai demonstratia cea mai importanta a scrierii sale, care explica ce este punctul ? Sau doar a copiat un text incomplet salvându-l de la pieire ?
Si multe altele, pe care nu le pot reda aici in intregime. Nu stiu daca argumentele astea minime sunt suficiente pentru criticii eminenti ai mecanicii clasice postatori pe aici, dar, sper sa nu fi stricat orzul pe gâste