Etherul Dinamic

Rezumarea primului mesaj :

Etherul Dinamic este un reper absolut , este un sistem de referinta absolut care patrunde toate corpurile din toate sistemele de referinta .
Daca are aceasta proprietate inseamna ca toate sistemele de referinta se raporteaza la acest SRA -Sistem de Referinta Absolut care este etherul dinamic.
Eterul Dinamic asimileaza Campul Higgs si ii spunem dinamic pentru ca fara el nu ar exista nimic de la particule elementare la corpuri spatiale, deci nu ar exista materia.

Pro sau contra ? Ce parere aveti?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Ma bag si eu in vorba;
Stiinta actuala a umplut spatiul cu campul Higgs. Desi fotonul nu interactioneaza cu bosonii Higgs, totusi orice cuanta de energie presupune propagarea unei entitati oscilante (foton) care este caracterizata de spin intreg,  frecventa si viteza luminii. Aceasta entitate nu are masa de repaus, deci ea apare odata cu miscarea. Este ceva care se misca, oscileaza, se rasuceste, si nu are masa de repaus, dar se propaga in spatiu. . . . .

Daca tot ai intervenit, mai bine mai rar decat niciodata, cum
percepi tu un camp, care este alcatuit din particule?
Campul gravitational acceptat este o entitate fara suport material,
daca vorbesti de cuante, deja ai imaginat un mediu material ale
carui componente se misca si care a primit numele Higgs.
Desi tu sustii fantezia aceea cu masa de repaus nula, care este
un deseu al TRG, acest "camp" tot pare a fi frate bun cu FOIP ul.
Daca "stiinta actuala a umplut spatiul cu campul Higgs" cum spui,
pot sa ma astept la o iesire din hipnoza TRG pe usa din dos?
Chiar daca il vor numi in continuare "camp" ca sa evite flux
izotrop sau eter dinamic, pentru ca sa nu apara intrebari jenante?

Nici o intrebare nu este jenanta in fizica, pentru ca pune mintea la contributie, sau macar o tine treaza.
Dupa parerea mea, fotonii dau masa particulelor deja existente dar care sunt accelerate. Initial cuantele de energie de 0,511 MeV , egale cu energia de legatura a electronilor in lanturile sau stringurile de particule formate din electroni si pozitroni insirati ca margelele pe ata, dupa care campurile de accelerare fac ca electronii sa capete viteza si masa in acelasi timp prin absorbtia de fotoni care desi nu au masa de repaus, au impuls, astfel energia capatata prin accelerare se traduce prin masa de miscare.
Oricand aceasta masa de miscare, sau masa energetica poate fi pusa in libertate prin franarea particulelor, si punerea in libertate a fotonilor absorbiti, total sau partial la accelerare. Rolul bosonilor Higgs ar putea fi acela de a intra in procesul de absorbtie al fotonilor la accelerare. Aderenta dintre particula accelerata si fotoni ar putea fi mediata de bosonul Higgs.
Campul gravitational nu este un camp in miscare, ci un camp de subparticule vibratorii, a caror frecventa este maxima in afara campului, si din ce in ce mai scazuta pe masura ce ne apropiem de corpul care produce acest camp. Astfel un impuls elementar di al particulelor de camp este dat de produsul dintre masa infinitezimala dm a acestora si viteza de vibratie a lor. Frecventa f, a acestor vibratii, inmultita cu impulsul lor, imprima o forta elementara dF asupra particulei  pe care o loveste. dF=dm.v.f; Insa cum particula ocupa un volum in spatiu, aceste subparticule vibratorii actioneaza din toate directiile. Deci pentru realizarea fortei de atractie, este necesar ca frecventa acestor subparticule de camp sa fie variabila, in scadere pe masura ce ne apropiem de centrul campului respectiv. Astfel daca notam cu dF1 forta infinitezimala a unei subparticule cu care apasa pe o particula a corpului, si cu dF2, forta antisimetrica ce actioneaza diametral opus pe fata unei particule, forta rezultanta va fi; dFr=dF1-2F2; in care f1>f2; ; Deci spatiul liber in afara campului are o frecventa maximala fmax, asemanator unei miscari Browniene a subparticulelor, si pe masura ce ne apropiem de centrul campului aceasta frecventa este in scadere.
Ca sa ne imaginam campul gravitational, ganditiva ca intr-un vas cu apa fierbinte scufundam un corp inghetat. In jurul acestui corp se formeaza un spatiu in care miscarea browniana a moleculelor este foarte scazuta, iar pe masura ce ne indepartam de corp miscarea de vibratie a moleculelor este in crestere pana la o valoare maxima in zonele cele mai indepartate de corpul scufundat. Orice alt corp scufundat in acest vas va produce la randul lui un camp inconjurator mai intens sau mai slab in functie de temperatura corpului.

virgil a scris:
. . . . .
Dupa parerea mea, fotonii dau masa particulelor deja existente dar care sunt accelerate. Initial cuantele de energie de 0,511 MeV , egale cu energia de legatura a electronilor in lanturile sau stringurile de particule formate din electroni si pozitroni insirati ca margelele pe ata, dupa care campurile de accelerare fac ca electronii sa capete viteza si masa in acelasi timp prin absorbtia de fotoni care desi nu au masa de repaus, au impuls, astfel energia capatata prin accelerare se traduce prin masa de miscare.
Oricand aceasta masa de miscare, sau masa energetica poate fi pusa in libertate prin franarea particulelor, si punerea in libertate a fotonilor absorbiti, total sau partial la accelerare. Rolul bosonilor Higgs ar putea fi acela de a intra in procesul de absorbtie al fotonilor la accelerare. Aderenta dintre particula accelerata si fotoni ar putea fi mediata de bosonul Higgs. . . . .

Am retinut ca este vorba despre o parerea a ta, vine cu niste
complicatii care nu-mi sunt accesibile.
Curiozitatea mea in acest moment legata de aportul fotonilor
la procesele din Univers, se rezuma la o problema simpla:
Fotonii care ajung pe retina noastra dupa ce au fost reflectati
de suprafata Lunii sau de o oglinda, sunt
- 1. Aceiasi care au plecat din Soare(sau din sursa lor)
sau
- 2. Fiecare reflectare produce alti fotoni ?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
. . . . .
Dupa parerea mea, fotonii dau masa particulelor deja existente dar care sunt accelerate. Initial cuantele de energie de 0,511 MeV , egale cu energia de legatura a electronilor in lanturile sau stringurile de particule formate din electroni si pozitroni insirati ca margelele pe ata, dupa care campurile de accelerare fac ca electronii sa capete viteza si masa in acelasi timp prin absorbtia de fotoni care desi nu au masa de repaus, au impuls, astfel energia capatata prin accelerare se traduce prin masa de miscare.
Oricand aceasta masa de miscare, sau masa energetica poate fi pusa in libertate prin franarea particulelor, si punerea in libertate a fotonilor absorbiti, total sau partial la accelerare. Rolul bosonilor Higgs ar putea fi acela de a intra in procesul de absorbtie al fotonilor la accelerare. Aderenta dintre particula accelerata si fotoni ar putea fi mediata de bosonul Higgs. . . . .

Am retinut ca este vorba despre o parerea a ta, vine cu niste
complicatii care nu-mi sunt accesibile.
Curiozitatea mea in acest moment legata de aportul fotonilor
la procesele din Univers, se rezuma la o problema simpla:
Fotonii care ajung pe retina noastra dupa ce au fost reflectati
de suprafata Lunii sau de o oglinda, sunt
- 1. Aceiasi care au plecat din Soare(sau din sursa lor)
sau
- 2. Fiecare reflectare produce alti fotoni ?

Un foton nu poate fi marcat ca sa-l poti identifica, insa sunt experimente cu fotoni legati cuantic ce pot parcurge traseie diferite, pe distante mari, iar atunci cand unul isi schimba polaritatea, automat si-o schimba si celalalt ( vezi calculatoarele cuantice). Acest fapt ma face sa cred ca sunt aceiasi fotoni pe tot parcursul experimentului. Desi si eu am cochetat cu ideia ca fotonii care intra intr-o lentila nu sunt aceiasi cu fotonii care ies din lentila deoarece fiecare punct material de pe suprafata lentilei devine o sursa de oscilatii proprii, totusi cred ca transparenta corpurilor optice este o realitate obiectiva. Cred ca subiectul acesta merita dezbatut cu mai multe argumente.

virgil a scris:
. . . . .

Un foton nu poate fi marcat ca sa-l poti identifica, insa sunt experimente cu fotoni legati cuantic ce pot parcurge traseie diferite, pe distante mari, iar atunci cand unul isi schimba polaritatea, automat si-o schimba si celalalt ( vezi calculatoarele cuantice). Acest fapt ma face sa cred ca sunt aceiasi fotoni pe tot parcursul experimentului. Desi si eu am cochetat cu ideia ca fotonii care intra intr-o lentila nu sunt aceiasi cu fotonii care ies din lentila deoarece fiecare punct material de pe suprafata lentilei devine o sursa de oscilatii proprii, totusi cred ca transparenta corpurilor optice este o realitate obiectiva. Cred ca subiectul acesta merita dezbatut cu mai multe  argumente.

Transparenta ca transparenta. Dar reflectarea unei particule
presupune schimbarea directiei acesteia, iar in momentul
infim al coliziunii, fotonul ar avea masa nula. Asta dupa teoria
acceptata. Asa ca alba-neagra cu masa fotonului se continua,
acolo unde nu era masa, apare din nou. Cam exagerat !
Reflectarea aceea fiind un fenomen de natura elastica, nu ar
lansa fotonul inapoi daca nu ar avea masa de repaus.
Iar daca este un fenomen din domeniul coliziunii particulelor,
ce entitate fara masa in urma unei coliziuni produce un foton ?
Iti poti explica in conditiile stiintei acceptate asa ceva ?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
. . . . .

Un foton nu poate fi marcat ca sa-l poti identifica, insa sunt experimente cu fotoni legati cuantic ce pot parcurge traseie diferite, pe distante mari, iar atunci cand unul isi schimba polaritatea, automat si-o schimba si celalalt ( vezi calculatoarele cuantice). Acest fapt ma face sa cred ca sunt aceiasi fotoni pe tot parcursul experimentului. Desi si eu am cochetat cu ideia ca fotonii care intra intr-o lentila nu sunt aceiasi cu fotonii care ies din lentila deoarece fiecare punct material de pe suprafata lentilei devine o sursa de oscilatii proprii, totusi cred ca transparenta corpurilor optice este o realitate obiectiva. Cred ca subiectul acesta merita dezbatut cu mai multe  argumente.

Transparenta ca transparenta. Dar reflectarea unei particule
presupune schimbarea directiei acesteia, iar in momentul
infim al coliziunii, fotonul ar avea masa nula. Asta dupa teoria
acceptata. Asa ca alba-neagra cu masa fotonului se continua,
acolo unde nu era masa, apare din nou. Cam exagerat !
Reflectarea aceea fiind un fenomen de natura elastica, nu ar
lansa fotonul inapoi daca nu ar avea masa de repaus.
Iar daca este un fenomen din domeniul coliziunii particulelor,
ce entitate fara masa in urma unei coliziuni produce un foton ?
Iti poti explica in conditiile stiintei acceptate asa ceva ?

Reflexia este un fenomen dinamic pentru ca se datoreaza miscarii sub un anumit unghi fata de suprafata reflectanta a fotonului incident, iar fotonul detine un impuls, ceia ce faciliteaza reflexia. Chiar si la bilele de biliard reflexia se datoreaza impulsului si nu masei inerte. Sigur schimbarea directiei fotonului cu 180 de grade, ar insemna teoretic ca sa treaca printr-un moment de viteza nula si apoi sa fie emis in sens opus un alt foton identic cu cel incident. Insa fotonul nu se opreste nici odata, nici macar cand este absorbit, el continua sa se miste cu viteza luminii in jurul particulei care il absoarbe. Insa trebuie sa facem deosebirea dintre foton ca entitate si ceata electromagnetica din care este facut. Acea ceata de fotonino care oscileaza in faza, pe care unii il numesc pachet de unde, se comporta intr-un fel propriu in momentul reflexiei, deoarece o parte este absorbita de particulele materiale ale suprafetei de care se ciocneste, si numai restul se reflecta in mod mai mult sau mai putin difuz in functie de rugozitatea suprafetei  astfel ca nu exista oglinda perfecta, totdeauna existand pierderi. Stim din acustica despre comportamentul undelor in momentul reflexiei, acesta avand loc atunci cand unda se afla in momentul zero al oscilatiei, adica intr-un nod aflat intre doua ventre, ceia ce face ca pierderile de energie sa fie minime, iar in acel moment unda isi schimba directia de propagare, sub un unghi de reflexie fata de normala la suprafata egal cu unghiul de incidenta. In acest moment de schimbare a directiei de propagare nu se poate spune ca unda capata viteza de propagare zero, ci viteza ramane constanta schimbandu-se doar directia propagarii. Tot astfel la fotoni, viteza de propagare ramane constanta in timpul reflexiei, si se schimba doar directia de propagare respectand legile opticii.