Accelerarea unui corp în câmp gravitațional

Subiectul este adresat, în principal, lui virgil_48, deși oricine este binevenit în discuție.
În linii mari, "problema" (lui virgil_48) se conturează în jurul ideii că pentru accelerarea unui corp în câmp gravitațional sau/si pentru curbarea traiectoriei determinate de un câmp gravitațional, SE CONSUMĂ ENERGIE din câmpul respectiv.

Cumva se pare că totul a plecat inițial de la principiul că simularea situației în condiții lipsite de acțiunea forței de gravitatie, acelerarea unui corp sau/și curbarea traiectoriei sale nu se poate realiza fără consum de energie.

Din perspectiva lui virgil_48, generalizat consider eu, el vrea să spună că pentru orice modificare a stării de mișcare rectilinie uniformă este nevoie de un consum de energie.
Fie că este vorba despre schimbarea modulului vitezei, cazul accelerației, fie că este vorba despre schimbarea caracterului rectiliniu al mișcării, cazul curbării traiectoriei.

Sintetizand, se pare că el susține că orice modificare a stării de inerție a unui corp se poate realiza doar cu un consum de energie.

Aspectul nelămurit este curbarea traiectoriei unui corp în câmpul gravitațional, pentru care există un topic întreg de calculare a lucrului mecanic consumat pentru curbarea traiectoriei de către câmp și n discuții în n subiecte despre faptul că energia câmpului gravitațional este epuizabila.

Intrebarea mea pentru virgil_48 este, pentru moment, dacă este de acord că intensitatea câmpului gravitațional este direct proporțională cu masa corpului care generează campul respectiv.

Tot ce ai zis mai sus este adevarat , adica:
Curiosu a scris:
,,1.Pentru accelerarea unui corp în câmp gravitațional sau/si pentru curbarea traiectoriei determinate de un câmp gravitațional, SE CONSUMĂ ENERGIE din câmpul respectiv.
2. orice modificare a stării de mișcare rectilinie uniformă este nevoie de un consum de energie.
Fie că este vorba despre schimbarea modulului vitezei, cazul accelerației, fie că este vorba despre schimbarea caracterului rectiliniu al mișcării,
cazul curbării traiectoriei.
3.Sintetizand, se pare că el susține că orice modificare a stării de inerție a unui corp se poate realiza doar cu un consum de energie."


Normal, apare o forta sau forte peste tot care determina un Lucru mecanic efectuat din partea fortei respective pentru o anumita modificare ,
deci consum de energie cu amendamentul ca , energia nu se consuma din camp , se consuma energia sistemului care actioneaza pentru o anumita schimbare.
Exista un sistem de forte exterioare campului si un sistem de forte interioare .
Aceste forte sunt realizate de diferite sisteme mecanice exterioare sau interioare, nu consuma campul respectiv.
Sa ne intelegem, prin notiunea de camp se intelege o modificare a proprietatilor spatiului in care actioneaza campul.

De exemplu in Sistemul Solar actioneaza baricentrele fiecarei planete in parte in raport cu Soarele si de asemenea forta de atractie gravitationala dintre
fiecare planeta in parte si dintre fiecare planeta in raport cu Soarele + influentele externe din partea galaxiei.
Aceste influente se pot considera pe rand interne sau externe depinde la ce SR ne raportam.(Vezi topicul cu Luna)

[img][/img]

Extras Wikipedia
https://en.wikipedia.org/wiki/Barycenter

curiosul a scris:. . . . .
Sintetizand, se pare că el susține că orice modificare a stării de inerție a unui corp se poate realiza doar cu un consum de energie.

Aspectul nelămurit este curbarea traiectoriei unui corp în câmpul gravitațional, pentru care există un topic întreg de calculare a lucrului mecanic consumat pentru curbarea traiectoriei de către câmp și n discuții în n subiecte despre faptul că energia câmpului gravitațional este epuizabila.

Intrebarea mea pentru virgil_48 este, pentru moment, dacă este de acord că intensitatea câmpului gravitațional este direct proporțională cu masa corpului care generează campul respectiv.

Ai enuntat destul de corect din(si despre) punctul meu de
vedere. Pari a fi unul care chiar citeste ce scriu.
Dar despre "campul gravitational" nu stiu teorie ca sa-ti dau un
raspuns sustinut. Avem pe forum un topic cu miscarea in camp
central, care contine "ce trebuie".
Stiu despre el ca s-ar dori sa fie conservativ, adica inepuizabil
si pentru mine asta este suficient ca sa-l calific cum merita
fara sa mai intru in detalii. In rest, pentru mine nu exista si nu
este el generatorul gravitatiei. Numai un surogat de rezolvare.
Ce pot sa-ti raspund si sunt de acord, este ca intensitatea fortei
gravitationale este proportionala cu masa corpului care
genereaza aceasta forta.
O stim din relatia lui Newton si presupun ca asta raspunde la
chestionarul tau.

Asta e ideea pe care o urmăresc, Virgile(_48)!
Să stabilim mai întâi "axiomele" asupra cărora cădem amândoi de acord.
Nu vorbim de chestionare, că nu ne verificăm bagajul de cunoștințe.
Te-am întrebat dacă ești de acord cu concluzia din "chestionar" cu un motiv anume, cel puțin din perspectiva modului din care privesc eu situația.
Și să facem mai întâi implicația, cu liniuță și virgulă:
-o masă mai mare, o intensitate a câmpului mai mare,
-o intensitate a câmpului mai mare, o forță de atracție mai mare,
-o forță mai mare, un lucru mecanic mai mare,
-un lucru mecanic mai mare, un consum de energie mai mare.

Când stau și mă gândesc la asta mă întreb unde se regăsește energia consumată pentru accelerarea corpului, cazul mai simplu deocamdată.
Am spune că în energia cinetică suplimentară a corpului, dar aș zice eu că nu e vorba (numai) de asta, ci mai degrabă în energia potențială sau de distribuția masei care generează câmpul.
De aia am considerat la un moment dat că tu gândești "local" și nu "global".
Să vedem dacă pun și eu problema cum trebuie.
Și as gândi așa,întrebându-mă:
Care este distanța minimă dintre două corpuri de masă egală x și y, astfel încât ele să poată fi considerată o masă egală cu x+y ?
Bineînțeles, în contextul masa direct proporțională cu intensitatea câmpului și "liniuţele" implicative de mai sus.

Altfel spus, tot auzim vorbindu-se de masa galaxiei x, între corpurile căreia vorbim de ani lumină distanță și de atractia gravitaționala a galaxiei x.

Iar legătura cu subiectul este de distribuție a masei în câmp, problemă care trebuie privită "global", nu "local" și mai degrabă la nivel "potențial", nu "cinetic".

Energia consumată pentru accelerarea unui corp de catre câmp, se regăsește, desigur, și în energia lui cinetică, dar se regăsește în primul rând în intensitatea crescută a câmpului raportat la centrul de masă al corpurilor "implicate în discuție".

Deci, cu alte cuvine, aș zice, concluzionând, că energia "consumată" de câmpul gravitațional al corpului x pentru accelerarea corpului y se regăsește în intensitatea gravitațională crescută a centrului de masă al sistemului format de cele două corpuri.

Si cazul aruncarii pe verticala este interesant.
Adica decelerarea in camp gravitational.
Unde se regaseste energia initiala imprimata la aruncare ?
Poate fi pompata astfel energie in camp ?

eugen a scris:Si cazul aruncarii pe verticala este interesant.
Adica decelerarea in camp gravitational.
Unde se regaseste energia initiala imprimata la aruncare ?
Poate fi pompata astfel energie in camp ?

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Raspunsul e cat se poate de simplu si clar:  din cosmos se abate permanent asupra Pamantului o ploaie foarte deasa si invizibila de gravitoni.  Acestia imping orice corp pe care il intalnesc inspre Pamant, adica exercita permanent o presiune.  De fapt stiati ca gravitatia este un PUSH..
Daca in prealabil corpul a fost aruncat in sus, atunci initial a capatat in plus o energie cinetica de plecare, care este de fapt o masa cuantica suplimentara atasata corpului la plecare, adaugata de cel ce i-a imprimat viteza.  Valoarea energiei injectate este evident 1/2 mv^2.  Dar cum corpul care urca are de infruntat o ploaie gravitationala inversa, aceasta ploaie gravitationalaa treptat il deposedeaza de cuantele de energie cinetica, pana se va opri din urcat la inaltimea h, (unde calculam cu Ep=mgh, stiti voi ca asta e energia potentiala.) Deci cuantele injectate initial vor fi in confruntare cu altele opuse gravitationale si se vor anihila-distruge reciproc. Apoi ploaia gravitationala va intra si se va atasa treptat in toti atomii corpului si-l va impinge accelerat spre Pamant. La atingerea pamantului va avea exact aceeasi viteza si energie pe care a avut-o cand i s-a dat energia si impulsul de urcare.  La ciocnirea cu Pamantul energia cinetica proaspat capatata de la gravitoni este cedata partial Pamantului si partial se transforma in energie termica in corpul care cade, partial devine si energie sonica sau chiar luminoasa.  Oricum cinetica dispare daca corpul a avut o ciocnire plastica, altfel daca a fost elastic, devine saltaret un timp.
Veti observa cu uimire ca am nesocotit principiul conservarii energiilor a stiintei oficiale.  Energiile pot sa fie si distruse si create, dar si transformate.  Toata energia termica interna a pamantului este data de ploaia de gravitoni care intra si ajung pana in centru si se distrug, transformandu-se in ceva haotic numit termic. Acestia ies ulterior sub forma de radiatie termica si in IR, etc. a Pamantului. O buna parte din gravitoni insa nu se transforma termic ci traverseaza Pamantul si ies pe directia opusa si iar se pierd in spatiu.  Dar cantitatea de gravitoni care intra este ceva mai mare decat cea care iese.  Un corp cu masa mai mare distruge mai multi gravitoni in interior si nu mai ajung sa iasa pe cealalta parte.  Deci forta gravitationala din exterior spre interior va fi mai mare, neexistand prea multi gravitoni contrari care sa iasa din pamant.  Gravitonii intre ei nu se distrug, dar sunt distrusi putin cand trec prin atomi.  
O intrebare ramane fara raspuns:  Cine creaza gravitoni ?  Are Universul o asa mare rezerva de gravitoni fabricati initiali ?  Oare nu scade permanent densitatea si fluxul de gravitoni si ca urmare Universul este in expansiune ?
Ar mai fi un raspuns, daca nu cumva acei parametrii ai intreg spatiului numiti epsilon si miu nu sunt cumva niste gravitoni.
Doar Dumnezeu are raspunsul si nu stiu cum il putem afla. Ca prea mare-i gradina Ta, Doamne.
Veti observa ca este de cea mai mare importanta explicarea fenomenelor din natura cat mai amanuntit si nu sa le dam imediat interpretari si valori si formule matematice, ce pot sa fie chiar gresite.  Daca energia se poate partial crea si distruge, atunci la dracu cu matematica, o folosim degeaba.
Cand vedeti un fulger, tocmai atunci a avut loc o mare creare de energie din gravitoni si neutrini electrici intro anumita miscare, considerati ca o samanta energetica.  Dar contributia lor totusi este minima, grosul e contributia eterului difuz care hraneste in continuare samanta.

Dupa minieseul tau, s-a lasat liniste   pe acest topic...
Ploaia de gravitoni cosmici despre care ai scris seamana cu rationamentul PUSH al lui Newton care a emis ipoteza cauzei gravitatiei intr-un vant eteric spre centrul Pamantului...

eugen a scris:Dupa minieseul tau, s-a lasat liniste   pe acest topic...
Ploaia de gravitoni cosmici despre care ai scris seamana cu rationamentul PUSH al lui Newton care a emis ipoteza cauzei  gravitatiei intr-un vant eteric spre centrul Pamantului...

A arunca un corp intr-un camp gravitational in sensul scaderii acceleratiei, este similar cu a arunca o minge sau un corp plutitor in apa. Gravitatia atrage corpul inapoi, iar forta lui Arhimede impinge mingea inapoi. Nu este nevoie de nici un vant eteric, ci doar de un mediu care sa aiba un gradient oscilant adica energetic, care da nastere la presiuni diferite pe suprafetele diametral opuse ale particulelor scufundate in acel mediu, precum actioneaza apa asupra unui corp scufundat. Daca in spatiul intraatomic se gaseste vidul in care se manifesta campul electromagnetic, in spatiul interplanetar sau cosmic se regaseste campul gravitational ale carui subparticule oscileaza pe niste armonici inferioare ale vidului intraatomic. Intuitiv vorbind campul gravitational se aseamana cu un camp caloric in care agitatia termica se afla mai aproape de sursa si scade cu patratul distantei, numai ca in loc de apa sau aer se afla un mediu foarte dens format din subparticule cuantice. Acest mediu l-am denumit hipocosmos.
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing

gafiteanu a scris:
Raspunsul e cat se poate de simplu si clar:  din cosmos se abate permanent asupra Pamantului o ploaie foarte deasa si invizibila de gravitoni.  Acestia imping orice corp pe care il intalnesc inspre Pamant, adica exercita permanent o presiune.  De fapt stiati ca gravitatia este un PUSH..
Daca in prealabil corpul a fost aruncat in sus, atunci initial a capatat in plus o energie cinetica de plecare, care este de fapt o masa cuantica suplimentara atasata corpului la plecare, adaugata de cel ce i-a imprimat viteza. . . . .

Trebuie totusi sa precizezi ca in Univers, fluxul acesta de
gravitoni este cvasiizotrop. Altfel explici numai caderea
unui corp pe Pamant, nu si orbitarea.
Pentru gravitoni fostul nostru coleg mm a adus cuvantul
lesajoni(de la Lesage), iar eu le-am zis particule FOIP.
Nu-i nici o problema, fiecare ii numeste cum ii place ! Nu
cuvantul ci adevarul conteaza : push gravity. Gravitonii
nu au nevoie de vreo proprietate speciala care produce
"atractie" ci doar de energie cinetica, ca sa impinga.
Pentru a sustine credibil fluxul izotrop de gravitoni, trebuie
sa descoperi si regenerarea lui in Univers.
Esti pe calea cea buna, sper sa continui "minieseul" !

Daca energia se poate partial crea si distruge, atunci la dracu cu
matematica, o folosim degeaba.

Fi mai optimist ! Energia creata sau distrusa, se explica prin
rezerva intrinseca(chimica, termica, atomica,etc) uriasa de enegie
a materiei si prin lucrul mecanic.
Conservarea rezista, conservativitatea e gogorița care te supara !
Adica posibilitatea de a produce actiune fara consum de energie.
De exemplu, cum se zice ca Pamntul retine Luna pe orbita  si nu-l
costa nimic(???)

Si pentru Pamant cine face cheltuielile energetice ?
Vrem nu vrem ajungem la rationamentele lui Newton asupra miscarii corpurilor in Cosmos sub fluxuri eterice modelatoare de traiectorii ceresti.
Lucru deja explicat de colegul Gafiteanu in expresia concisa : "Eterul e motorul".
De care ne facem ca uitam ...sustinand tot felul de puncte de vedere " originale"...

Eterul nu cheltuie nimic si nu castiga nimic, pur si simplu acesta este modul lui de existenta, el fiind liantul care stabileste legile naturii, si comportarea entitatilor individuale, particule sau corpuri ceresti.

Exact! Acesta este si punctul meu de vedere. Eterul ar exista chiar daca universul nu ar mai  exista.
E un mediu care transcende spatiul si timpul...

Daca MATEMATICA nu e, nici ETER nu e.  Astept aprecierile speciale ale lui Abel.

Eterul e ceva ce nu mai poate sa fie spart in altceva si mai mic.  El este
minus infinit.
Iata semnul din formula matematica a eterului dpdv al dimensiunii-volumului:
ETER = - ∞
Nimic nu poate avea o dimensiune si mai mica.
Si ca un corolar, viteza eterului = + ∞
Nimic nu poate avea o viteza si mai mare.
Densitatea particulei de eter este maxima, este un + ∞
Nimeni nu poate avea nici pe departe aceasta densitate sau masa/volum.
Eterul nu are energie, dar are o cantitate de miscare. Este un motor perpetuum mobile, ce nu are nevoie de energie. Energia se creaza, se distruge, se transforma, se modifica relativist, pe cand eterul nimic din toate astea.
Eterul creaza energie, cu toate ca nu are.  Se cheama sinergie.
Abel a avut si are  si va avea intotdeauna dreptate. Totul e facut din semne matematice. Cel mai important semn matematic este undeva la mijloc:
ZERO = 0

Trebuie să fim obiectivi și să acceptăm și faptul că, cel puțin până acum, nu avem niciun fel de dovadă a existenței eterului.
Că ar părea logic să existe este complet diferit de a exista intrinsec.
To be or not to be...

Când veți înțelege principiul elicoidal ai inerției, nu veți mai avea nevoie de dilema eterului. Veți înțelege că forma traiectoriilor depinde de mediu și că spațiul însuși este mediul universal, guvernat de constantele universale.

Asa este sefu, dar ce e mediul ?

gafiteanu a scris:Asa este sefu,  dar ce e mediul ?

Mediul este ceia ce separa entitatile individuale (particule, planete, stele), care din punct de vedere matematic se mai numeste si spatiu. Insa din punct de vedere fizic, nu exista spatiul neocupat de ceva anume, asa incat insasi spatiul fizic este o forma de existanta a materiei subtile care scapa simturilor noastre pentru ca se afla intr-o stare neutra de existenta in care materia si antimateria se afla totdeauna in parti egale nedecelabile.