Care este diferenta dintre un corp liber aflat in camp gravitational, comparativ cu un corp din afara campului?

Asupra unui corp liber aflat in afara unui camp gravitational sau de alta natura nu actioneaza nici o forta. insa acelasi corp daca se afla in campul gravitational, asupra lui actioneaza o forta indreptata in sensul cresterii intensitatii campului. Aparent atat in primul caz cat si al doilea, atat corpul, cat si spatiul arata la fel. Atunci unde se regasesc diferentele care pun corpul in miscare daca se afla intr-un camp?

virgil a scris:Asupra unui corp liber aflat in afara unui camp gravitational sau de alta natura nu actioneaza nici o forta. insa acelasi corp daca se afla in campul gravitational, asupra lui actioneaza o forta indreptata in sensul cresterii intensitatii campului. Aparent atat in primul caz cat si al doilea, atat corpul, cat si spatiul arata la fel. Atunci unde se regasesc diferentele care pun corpul in miscare daca se afla intr-un camp?

Spatiul care l-ai delimitat in prima varianta, este numit pe unele
topice de pe acest forum "spatiu liber" si s-a evidentiat ca in acest
spatiu, anumite fenomene fizice prezinta manifestari diferite fata
de mediul nostru. Nu este nimic de mirare, in spatiul din jurul
corpurilor pe care majoritatea il numim camp gravitational, orice fenomen
fizic este insotit de aparitia unei forte suplimentare considerata atractie,
indreptata spre corpul respectiv.
Orice miscare sau manifestare fizica se compune cu miscarea produsa
de aceasta forta, uneori, mai ales in cazul miscarilor, rezultând deosebiri
vizibile fata de modul de manifestare din spatiul liber. Cele mai
cunoscute deosebiri sunt curbarea traiectoriilor din mediul nostru si
aparitia greutatii.

Orice particula aflata in camp gravitational are tendinta de scurgere pe directia unde spatiul-timpul e deformat.

Atunci unde se regasesc diferentele care pun corpul in miscare daca se afla intr-un camp?

Diferentele se regasesc in afara corpului, sau in interiorul lui?

virgil a scris:

Atunci unde se regasesc diferentele care pun corpul in miscare daca se afla intr-un camp?

Diferentele se regasesc in afara corpului, sau in interiorul lui?

Bineinteles ca înafara lui. Acelasi corp se comporta diferit daca
se afla in camp sau inafara lui. La corp nu schimbi nimic daca il muti.

virgil_48 a scris:
Bineinteles ca înafara lui. Acelasi corp se comporta diferit daca
se afla in camp sau inafara lui. La corp nu schimbi nimic daca il muti.

Fals in camp gravitational corpul e deformat.

cris a scris:

virgil_48 a scris:
Bineinteles ca înafara lui. Acelasi corp se comporta diferit daca
se afla in camp sau inafara lui. La corp nu schimbi nimic daca il muti.

Fals in camp gravitational corpul e deformat.

Asta, asa, impreuna cu deformarea spatiului, sau se poate masura
efectiv o modificare a dimensiunilor?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

Atunci unde se regasesc diferentele care pun corpul in miscare daca se afla intr-un camp?

Diferentele se regasesc in afara corpului, sau in interiorul lui?

Bineinteles ca înafara lui. Acelasi corp se comporta diferit daca
se afla in camp sau inafara lui. La corp nu schimbi nimic daca il muti.

Si daca sub influienta campului, au loc niste modificari de pozitie in structura corpului? se cunoaste de exemplu ca in prezenta unui camp magnetic, au loc orientari ale spinilor nucleari.

cris a scris:

virgil_48 a scris:
Bineinteles ca înafara lui. Acelasi corp se comporta diferit daca
se afla in camp sau inafara lui. La corp nu schimbi nimic daca il muti.

Fals in camp gravitational corpul e deformat.

Evident in camp gravitational, are loc si o stratificare a densitatii materialelor si a presiunii interne a acestora, ceia ce este evident in cazul gazelor si a lichidelor. Cine stie daca si in cazul solidelor (desigur de dimensiuni cosmice) nu au loc niste modificari structurale.

Cine poate argumenta ce a fost mai intai corpul sau campul gravitational ?
Parerea mea este ca mai intai a existat campul care a avut proprietatea de a aduna materia la un loc. Dar cum s-a format campul? Campul mai poate fi gasit in stare naturala in undele gravitationale care sunt in continua propagare cu viteza luminii. Si cine poate face ca o astfel de unda sa se opreasca in loc (mai mult sau mai putin) decat o alta unda cu care s-a intalnit venind din sens opus sau chiar sub un anumit unghi. Unda, un maxim ai unor parametri cosmici, urmata la distanta cosmica de un minim, trebuie sa se intalneasca cu maximul unei alte unde generand un vartej gravitational cu doua brate, si in acelasi timp poate chiar una sau doua gauri negre. Acesta este culcusul unde incep sa se adune norii cosmici e materie fapt ce dureaza miliarde de ani. Acest proces este un real aspirator cosmic de substanta ce da nastere corpurilor cosmice.

N-am vazut sa fi obiectat(eu) asta in anul 2015, dar acum, un
corp aflat in "camp gravitational", nu mi se pare liber. Odata ce
se agața de el o forta directionata... îl poti numi cu indulgenta
semiliber .

virgil_48 a scris:N-am vazut sa fi obiectat(eu) asta in anul 2015, dar acum, un
corp aflat in "camp gravitational", nu mi se pare liber. Odata ce
se agața de el o forta directionata... îl poti numi cu indulgenta
semiliber .

Nu nu este un raspuns la postarea ta, ci un alt punct de vedere al fenomenelor corp-camp gravitational.
Corpul si campul devin un intreg, pentru ca, corpul este nascut in campul primordial.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:N-am vazut sa fi obiectat(eu) asta in anul 2015, dar acum, un
corp aflat in "camp gravitational", nu mi se pare liber. Odata ce
se agața de el o forta directionata... îl poti numi cu indulgenta
semiliber .

Nu nu este un raspuns la postarea ta, ci un alt punct de vedere al fenomenelor corp-camp gravitational.
Corpul si campul devin un intreg, pentru ca, corpul este nascut in campul primordial.

Asta seamana mai degraba a dogma religioasa decat a stiinta.
Este cumva dovedita ?

Campuri gravitationale se afla peste tot in Univers si in afara galaxiilor si au diferite intensitati si directii. Nu poti scapa de aceste campuri, deoarece sunt ca lumina, razbat peste tot si calatoresc miliarde de ani.  Gaurile negre nu atrag prin campuri gravitationale, dar sunt formate din campuri gravitationale.
Campul gravitational apare odata cu atomii, este produsul lor secundar, dar poate sa fie si altfel creat natural sau artificial din alte cuante neatomice.  Si eterul poate crea camp gravitational.  Cand atomii sunt distrusi, rezulta camp gravitational.  Din centrul galaxiilor pleaca jeturi de campuri gravitationale.
Campul gravitational este de doua feluri, pozitiv si negativ.  Asta e explicatia ca intro galaxie sunt stele insirate pe spirale si acestea nu se aduna toate intrun singur ghem imens.
Campul gravitational este si el o sursa de energii, din care se pot crea stele si planete.
Din centrul unei galaxii sunt emise doua puternice campuri gravitationale opuse ca semn, iar pe traiectoriile acestea curbate apar stelele, care si ele sunt opuse ca semn.  Aceste stele nu se atrag, ci se resping.
Gravitonul este cuanta cu cea mai mare densitate.  Este particula prima a lui Dumnezeu.
Pamantul fabrica o imensa cantitate de gravitoni, dar si primeste.
Daca se unesc in cantitati egale doua campuri gravitationale opuse, efectul lor se anuleaza. Sunt multe particule neutre ce contin doua campuri gravitationale.
Gata cu povestile, mai inventati si singuri.

gafiteanu a scris:. . . . .
Gravitonul este cuanta cu cea mai mare densitate.  Este particula prima a lui Dumnezeu.
Pamantul fabrica o imensa cantitate de gravitoni, dar si primeste.
Daca se unesc in cantitati egale doua campuri gravitationale opuse, efectul lor se anuleaza.  Sunt multe particule neutre ce contin doua campuri gravitationale.
Gata cu povestile, mai inventati si singuri.

Dom Profesor da roata pe langa bosonii Higgs, particulele WIMP
si alte cercetari recente, dar nu poate renunta la batranul "camp".
Sau poate nu realizează ca particulele si campul sunt antagonice?
El a adoptat hotarat stilul "si popă și hoț ".

virgil a scris:Cine poate argumenta ce a fost mai intai corpul sau campul gravitational ?
Parerea mea este ca mai intai a existat campul care a avut proprietatea de a aduna materia la un loc. Dar cum s-a format campul? Campul mai poate fi gasit in stare naturala in undele gravitationale care sunt in continua propagare cu viteza luminii. Si cine poate face ca o astfel de unda sa se opreasca in loc (mai mult sau mai putin) decat o alta unda cu care s-a intalnit venind din sens opus sau chiar sub un anumit unghi. Unda, un maxim ai unor parametri cosmici, urmata la distanta cosmica de un minim, trebuie sa se intalneasca cu maximul unei alte unde generand un vartej gravitational cu doua brate, si in acelasi timp poate chiar una sau doua gauri negre. Acesta este culcusul unde incep sa se adune norii cosmici e materie fapt ce dureaza miliarde de ani. Acest proces este un real aspirator cosmic de substanta ce da nastere corpurilor cosmice.

Sa vedem mai intai definitia potentialului;
Wikipedia ;Extras din dictionare explicative;
Potențial, ~ă [At: PONI, F. 204 / P: ~ți-al / Pl: (13-15, 17-19) ~i, ~e, (1-12) ~e / E: fr potentiel] 1 sn Mărime asociată unui sistem fizic, a cărei variație în spațiu și timp permite caracterizarea și determinarea unui câmp fizic sau a unei variații de energie. 2 sn Funcție asociată unui câmp fizic, dependentă de coordonatele de poziție, care servește la obținerea prin derivare a intensității câmpului fizic respectiv.
POTENȚIÁL1, (2) potențiale, s. n. 1. (Fiz.) Capacitatea de a produce o manifestare energetică, un lucru mecanic etc.
POTENȚIÁL2 n. 1) fiz. Funcție cu caracter scalar sau vectorial care caracterizează proprietățile energetice ale câmpurilor.
POTENȚIÁL, -Ă I. adj. 1. care există ca posibilitate, în mod virtual. energie ~ă = energie pe care o posedă un corp capabil de a produce o manifestare energetică.
Energie potențială = energia pe care o poate dezvolta un corp prin mișcarea sa liberă din poziția în care se află până la un indice de referință.

virgil a scris:
. . . . .
Energie potențială = energia pe care o poate dezvolta un corp prin mișcarea sa liberă din poziția în care se află până la un indice de referință.

Pentru mine aceasta definitie este foarte ciudata. Am mai scris
prin "cercetarile" mele ca in miscarea libera, energia potentiala
a unui corp, se confunda cu energia lui cinetica. Miscarea
libera a corpului este rectilinie si nu produce lucru mecanic, iar
in acest caz energia lui cinetica se conseva si se poate manifesta
ca energie potentiala numai in cazul unei coliziuni.
Ce inseamna "energie pe care o poate dezvolta un corp" in acest
caz, imi scapa. Autorul articolului citat, considera probabil ca
miscarea unui corp autopropulsat este libera, in timp ce eu o
consider fortata. Lafel si miscarea in "camp gravitational ".
Sau el intelege prin "miscare libera" altceva.
Cuvintele nu au aceeasi semnificatie pentru toti oamenii.

Daca consideram o cometa care are o traiectorie ca o elipsa mult alungita, vedem ca la apropierea de Soare campul gravitational face un lucru mecanic pozitiv, si la indepartarea de Soare campul produce un lucru mecanic negativ. In ambele situatii campul produce lucruri mecanice opuse ca semn dar egale in valoare absoluta. Acest caz se observa ca la producerea lucrului mecanic pozitiv creste energia cinetica a corpului, in timp ce la producerea lucrului mecanic negativ are loc o crestere a energiei potentiale. Miscarea in campul central al Soarelui reprezinta o pendulare continua intre cele doua stari.

virgil a scris:Daca consideram o cometa care are o traiectorie ca o elipsa mult alungita, vedem ca la apropierea de Soare campul gravitational face un lucru mecanic pozitiv, si la indepartarea de Soare campul produce un lucru mecanic negativ. In ambele situatii campul produce lucruri mecanice opuse ca semn dar egale in valoare absoluta. Acest caz se observa ca la producerea lucrului mecanic pozitiv creste energia cinetica a corpului, in timp ce la producerea lucrului mecanic negativ are loc o crestere a energiei potentiale. Miscarea in campul central al Soarelui reprezinta o pendulare continua intre cele doua stari.

Asta este parerea ta Virgil si a marii majoritati care ar citi aici.
Dar sa ti-o spun si pe a mea:
Elipsa mult alungita constituie o traiectorie pentru care forta
gravitationala este indreptata intotdeauna catre Soare si aceasta
produce deplasarea.
Iar deplasarea, ca factor al lucrului mecanic, este intotdeauna o
abatere a cometei de la traiectoria naturala rectilinie catre Soare.
Ambele au acelasi sens. Nici aici, nici in alta parte nu exista lucru
mecanic negativ.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Daca consideram o cometa care are o traiectorie ca o elipsa mult alungita, vedem ca la apropierea de Soare campul gravitational face un lucru mecanic pozitiv, si la indepartarea de Soare campul produce un lucru mecanic negativ. In ambele situatii campul produce lucruri mecanice opuse ca semn dar egale in valoare absoluta. Acest caz se observa ca la producerea lucrului mecanic pozitiv creste energia cinetica a corpului, in timp ce la producerea lucrului mecanic negativ are loc o crestere a energiei potentiale. Miscarea in campul central al Soarelui reprezinta o pendulare continua intre cele doua stari.

Asta este parerea ta Virgil si a marii majoritati care ar citi aici.
Dar sa ti-o spun si pe a mea:
Elipsa mult alungita constituie o traiectorie pentru care forta
gravitationala este indreptata intotdeauna catre Soare si aceasta
produce deplasarea.
Iar deplasarea, ca factor al lucrului mecanic, este intotdeauna o
abatere a cometei de la traiectoria naturala rectilinie catre Soare.
Ambele au acelasi sens. Nici aici, nici in alta parte nu exista lucru
mecanic negativ.

Dar in cazul Lunii de ce luai in calcul apropierea Lunii fata e Pamant ca sa arati ca exista un lucru mecanic, iar in cazul cometelor nu mai este valabil aceasta deplasare de apropiere sau departare de Soare?

virgil a scris:. . . . .

Asta este parerea ta Virgil si a marii majoritati care ar citi aici.
Dar sa ti-o spun si pe a mea:
Elipsa mult alungita constituie o traiectorie pentru care forta
gravitationala este indreptata intotdeauna catre Soare si aceasta
produce deplasarea.
Iar deplasarea, ca factor al lucrului mecanic, este intotdeauna o
abatere a cometei de la traiectoria naturala rectilinie catre Soare.
Ambele au acelasi sens. Nici aici, nici in alta parte nu exista lucru
mecanic negativ.

Dar in cazul Lunii de ce luai in calcul apropierea Lunii fata e Pamant ca sa arati ca exista un lucru mecanic, iar in cazul cometelor nu mai este valabil aceasta deplasare de apropiere sau departare de Soare?

Am sa-ti explic, desi nu pot sa cred ca nu ai inteles ca este lafel.
La calculul lucrului mecanic produs de Luna este cum spui. Tot
timpul si aproape identic, forta gravitationala trage Luna  de pe
traiectoria naturala, rectilinie, pe orbita circulara, producand o
deplasare catre Pamant, adica in sensul fortei.
In cazul cometei, tot forta gravitationala, trage corpul permanent
spre Soare si traiectoria devine eliptica. Atunci cand cometa se
indeparteaza de Soare nu este din cauza fortei gravitationale ci
a inertiei. Dar inertia singura nu produce lucru mecanic.
Cand este departe sau cand este aproape, cometa este separata
de traiectoria sa naturala, rectilinie, de aceeasi forta gravitationala,
in directia Soarelui. Este aceeasi situatie ca si in cazul Lunii, numai
ca orbita este alungita.
Deplasarea care da lucru mecanic nu este cea in lungul orbitei ci
cea in directia Soarelui, de la tangenta la orbita. In cazul Lunii,
aceasta deplasare este aproape perpendiculara pe traseul orbitei.
In cazul cometei deplasarea in directia Soarelui face un unghi
variabil intre orbita si raza mare a orbitei.
In ambele cazuri forta si deplasarea au acelasi sens.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Asta este parerea ta Virgil si a marii majoritati care ar citi aici.
Dar sa ti-o spun si pe a mea:
Elipsa mult alungita constituie o traiectorie pentru care forta
gravitationala este indreptata intotdeauna catre Soare si aceasta
produce deplasarea.
Iar deplasarea, ca factor al lucrului mecanic, este intotdeauna o
abatere a cometei de la traiectoria naturala rectilinie catre Soare.
Ambele au acelasi sens. Nici aici, nici in alta parte nu exista lucru
mecanic negativ.

Dar in cazul Lunii de ce luai in calcul apropierea Lunii fata e Pamant ca sa arati ca exista un lucru mecanic, iar in cazul cometelor nu mai este valabil aceasta deplasare de apropiere sau departare de Soare?

Am sa-ti explic, desi nu pot sa cred ca nu ai inteles ca este lafel.
La calculul lucrului mecanic produs de Luna este cum spui. Tot
timpul si aproape identic, forta gravitationala trage Luna  de pe
traiectoria naturala, rectilinie, pe orbita circulara, producand o
deplasare catre Pamant, adica in sensul fortei.
In cazul cometei, tot forta gravitationala, trage corpul permanent
spre Soare si traiectoria devine eliptica. Atunci cand cometa se
indeparteaza de Soare nu este din cauza fortei gravitationale ci
a inertiei. Dar inertia singura nu produce lucru mecanic.
Cand este departe sau cand este aproape, cometa este separata
de traiectoria sa naturala, rectilinie, de aceeasi forta gravitationala,
in directia Soarelui. Este aceeasi situatie ca si in cazul Lunii, numai
ca orbita este alungita.
Deplasarea care da lucru mecanic nu este cea in lungul orbitei ci
cea in directia Soarelui, de la tangenta la orbita. In cazul Lunii,
aceasta deplasare este aproape perpendiculara pe traseul orbitei.
In cazul cometei deplasarea in directia Soarelui face un unghi
variabil intre orbita si raza mare a orbitei.
In ambele cazuri forta si deplasarea au acelasi sens.

Explicatia aceasta este puerila si are multe hibe care dovedeste insuficienta intelegerii legilor de miscare a corpurilor in campul gravitational. Legile lui Kepler, Galilei si Newton sunt aceleasi si pentru planete si pentru comete sau alte corpuri.

virgil a scris:. . . . .
Explicatia aceasta este puerila si are multe hibe care dovedeste insuficienta intelegerii legilor de miscare a corpurilor in campul gravitational. Legile lui Kepler, Galilei si Newton sunt aceleasi si pentru planete si pentru comete sau alte corpuri.

Asta este din cauza ca tu preferi sa vezi aspectele marginale
sau exterioare ale discutiei si ocolesti esenta.
Eu am afirmat ca lucrul mecanic la orbitare se produce in
acelasi fel pentru Luna si pentru o cometa. Poti sa reiei
textul daca nu ai retinut!
Dar despre lucrul mecanic oamenii aceia este normal ca nu
au zis nimic. Asta nu inseama ca nu ar fi fost de acord.
Cat despre faptul ca explicatiile mele sunt elementare, asta
nu inseamna ca nu sunt logice si aplicabile. Numai pentru
cine nu tine cu orice pret sa la infirme.

Hai sa lamurim lucrurile;
Daca orbita Lunii ar fi perfect circulara cum vei calcula lucrul mecanic?

virgil a scris:Hai sa lamurim lucrurile;
Daca orbita Lunii ar fi perfect circulara  cum vei calcula lucrul mecanic?

Am lamurit lucrurile de atatea ori si in atatea locuri, ca nici nu il mai
gasesc pe primul. Iti dau adresa unui raspuns prin care am revenit
la calculele initiale:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1425p510-critica-atractiei-gravitationale#97420
Mai sunt cateva raspunsuri care urmeaza, in care am obtinut lucrul
mecanic produs la o orbitare circulara completa a Lunii: 6,4 x 10^{23 joule}
Mai recent, am revenit pe topicul dedicat de CAdi calculului acestui
lucru mecanic cu un coeficient de reducere de 0,5;    deci  3,2 x 10²³
Pentru cine ar dori sa inteleaga, este un calcul elementar, extrem
de simplu.

Deci tot calculul tau se bazeaza pe o informatie luata de undeva ca la fiecare km parcurs de Luna, aceasta se abate de la o traiectorie liniara cu 1mm. Daca desfasuram 1 km de orbita pornind de la un punct unde ducem o tangenta se va forma un triunghi drept in care cateta mica este de 1mm, iar cateta mare este de 1km. Acum putem calcula tangenta unghiului ascutit notat cu x, astfel;  tg x=1/10^6 =10^-6;
Din km in km  traiectoria se abate cu 1 mm adica cu un unghi a carui tangenta este de 10^-6 astfel ca la o rotatie completa a Lunii in jurul Pamantului, suma unghiurilor sa devina egala cu 360 grade.  Deci pentru un sfert de cerc (traiectorie), suma unghiurilor ar trebui sa fie de 90 grade adica de pi/2. Sa calculam; tg(2pi/4).385000).10^-6= 0,6047 ; iar arcul de cerc care corespunde acestei tangente este doar de 31 grade si 10 min. Inseamna ca la fiecare km parcurs de Luna avem o abatere de la tangenta locului cam de 1,3 mm. Asta inseamna ca aproximam orbita circulara cu un poligon cu latura de 1km. Adica la parcurgerea unei  orbite complete vom ajunge exact din locul de unde am plecat. In acest caz unde este lucrul mecanic daca am ajuns exact in locul de unde am plecat fara sa modificam viteza Lunii sau raza orbitei?

virgil a scris:Deci tot calculul tau se bazeaza pe o informatie luata de undeva ca la fiecare km parcurs de Luna, aceasta se abate de la o traiectorie liniara cu 1mm. Daca desfasuram 1 km de orbita pornind de la un punct unde ducem o tangenta se va forma un triunghi drept in care cateta mica este de 1mm, iar cateta mare este de 1km. Acum putem calcula tangenta unghiului ascutit notat cu x, astfel;  tg x=1/10^6 =10^-6;

Am calculat si eu abaterea aceea(fara mari pretentii de exactitate)
si mi-a rezultat 1,2987 mm/ km. Cu ea am lucrat, se vede pe
pagina scoasa de link.

Din km in km  traiectoria se abate cu 1 mm adica cu un unghi a carui tangenta este de 10^-6 astfel ca la o rotatie completa a Lunii in jurul Pamantului, suma unghiurilor sa devina egala cu 360 grade.  Deci pentru un sfert de cerc (traiectorie), suma unghiurilor ar trebui sa fie de 90 grade adica de pi/2. Sa calculam; tg(2pi/4).385000).10^-6= 0,6047 ; iar arcul de cerc care corespunde acestei tangente este doar de 31 grade si 10 min. Inseamna ca la fiecare km parcurs de Luna avem o abatere de la tangenta locului cam de 1,3 mm.

Imi place ! Eu nu am lucrat trigonometric, dar vad ca am obtinut
un rezultat bun. Dar abaterea medie o consider numai jumatate !
Cumulate pentru o orbita, abaterile acestea medii fac cca. 1,6 km.

Asta inseamna ca aproximam orbita circulara cu un poligon cu latura de 1km. Adica la parcurgerea unei  orbite complete vom ajunge exact din locul de unde am plecat. In acest caz unde este lucrul mecanic daca am ajuns exact in locul de unde am plecat fara sa modificam viteza Lunii sau raza orbitei?

O dai la intors ? Pe fiecare km deplasarea si forta(gravitationala)
sunt catre centru. Ambele au acelasi sens si lucrul mecanic de pe
fiecare km se cumuleaza. Toate se aduna, negativ nu exista.
Nu ma intereseaza ce prostii scriu pentru sustinerea integralei
virusarii. Fara lucrul mecanic negativ ea nu functioneaza.
Ma bucur ca este pe forum cineva care macar incearca(cred ca si
reuseste) sa inteleaga fondul rezolvarii.
Am spus sa inteleaga, nu sa fie de acord. Este altceva.
Dar intelegerea in cazul acesta este lucru mare !
Poate crea o falie intre judecata si memorie. Ai putea iesi din
hipnoza!

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Deci tot calculul tau se bazeaza pe o informatie luata de undeva ca la fiecare km parcurs de Luna, aceasta se abate de la o traiectorie liniara cu 1mm. Daca desfasuram 1 km de orbita pornind de la un punct unde ducem o tangenta se va forma un triunghi drept in care cateta mica este de 1mm, iar cateta mare este de 1km. Acum putem calcula tangenta unghiului ascutit notat cu x, astfel;  tg x=1/10^6 =10^-6;

Am calculat si eu abaterea aceea(fara mari pretentii de exactitate)
si mi-a rezultat 1,2987 mm/ km. Cu ea am lucrat, se vede pe
pagina scoasa de link.

Din km in km  traiectoria se abate cu 1 mm adica cu un unghi a carui tangenta este de 10^-6 astfel ca la o rotatie completa a Lunii in jurul Pamantului, suma unghiurilor sa devina egala cu 360 grade.  Deci pentru un sfert de cerc (traiectorie), suma unghiurilor ar trebui sa fie de 90 grade adica de pi/2. Sa calculam; tg(2pi/4).385000).10^-6= 0,6047 ; iar arcul de cerc care corespunde acestei tangente este doar de 31 grade si 10 min. Inseamna ca la fiecare km parcurs de Luna avem o abatere de la tangenta locului cam de 1,3 mm.

Imi place ! Eu nu am lucrat trigonometric, dar vad ca am obtinut
un rezultat bun. Dar abaterea medie o consider numai jumatate !
Cumulate pentru o orbita, abaterile acestea medii fac cca. 1,6 km.

Asta inseamna ca aproximam orbita circulara cu un poligon cu latura de 1km. Adica la parcurgerea unei  orbite complete vom ajunge exact din locul de unde am plecat. In acest caz unde este lucrul mecanic daca am ajuns exact in locul de unde am plecat fara sa modificam viteza Lunii sau raza orbitei?

O dai la intors ? Pe fiecare km deplasarea si forta(gravitationala)
sunt catre centru. Ambele au acelasi sens si lucrul mecanic de pe
fiecare km se cumuleaza. Toate se aduna, negativ nu exista.
Nu ma intereseaza ce prostii scriu pentru sustinerea integralei
virusarii. Fara lucrul mecanic negativ ea nu functioneaza.
Ma bucur ca este pe forum cineva care macar incearca(cred ca si
reuseste) sa inteleaga fondul rezolvarii.
Am spus sa inteleaga, nu sa fie de acord. Este altceva.
Dar intelegerea in cazul acesta este lucru mare !
Poate crea o falie intre judecata si memorie. Ai putea iesi din
hipnoza!

Insa problema o pui gresit pentru ca insumezi toate deplasarile de 1,3 mm fiecare fara sa tii cont de sensul unghiului parcurs in cercul trigonometric. Daca desenezi si insumezi cele 2,419.10^6 laturi ale poligonului de cate 1 km fiecare ajungi la circumferinta aproximativa a cercului orbitei, iar daca desenezi si insumezi toate deplasarile de cate 1,3 mm, tinand cont de unghiurile (tag x), ajungi sa faci un poligon virtual cu circumferinta de 1,3mm.2,419.10^6 =3,144 km; care fiind tot un contur inchis al deplasarilor inseamna ca lucrul mecanic pe o circumferinta completa este zero. Cred ca ar fi bine sa faci un desen aproximativ ca sa vezi cum stau lucrurile.

virgil a scris:. . . . .
Insa problema o pui gresit pentru ca insumezi toate deplasarile de 1,3 mm fiecare fara sa tii cont de sensul unghiului parcurs in cercul trigonometric. Daca desenezi si insumezi cele 2,419.10^6  laturi ale poligonului de cate 1 km fiecare ajungi la circumferinta aproximativa  a cercului orbitei, iar daca desenezi  si insumezi toate deplasarile de cate 1,3 mm, tinand cont de unghiurile (tag x), ajungi sa faci un poligon virtual cu circumferinta de 1,3mm.2,419.10^6  =3,144 km; care fiind tot un contur inchis al deplasarilor inseamna ca lucrul mecanic pe o circumferinta completa este zero. Cred ca ar fi bine sa faci un desen aproximativ ca sa vezi cum stau lucrurile.

Dupa cum am mai afirmat, in ultima vreme mai insumez acele
deplasari numai la 50 % din marimea lor.
Eu am obtinut suma deplasarilor rotunjita 3,2 km x 0,5 = 1,6 km
Dar neintelegerea noastra este mai adanca.
Avem o problema cu interpretarea, nu cu valorile.
Este o deplasare permanenta catre centru x forta gravitationala,
care se aduna mereu. Lucrul mecanic este permanent "pozitiv",
de fapt fara semn si ceace este fara semn si se produce permanent,
si identic, se cumuleaza.
Concluziile tale cu poligonul virtual, contur inchis, lucru mecanic pe
circumferinta, pentru a dovedi suma lucrului mecanic nula, mi se
par din alt subiect.
Ca sa fie o suma nula, trebuie sa existe valori care se aduna si valori
care se scad. Ce motiv ar avea orice valoare a lucrului mecanic sau
orice fenomen care se petrece continuu si identic pe un cerc sa se
scada, cand cercul este simetric fata de centru si identic din orice
punct l-ai privi ?
Tragi din greu pentru concluzia cu lucrul mecanic nul, eu o consider
nula pe ea.
Mai scriu o data ca ma refer la gravitatia ca atractie, care genereaza
concluzii care o contrazic chiar in fizica recunoscuta si ii obliga pe
sustinatorii ei la o echilibristica lipsita de sanse.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Insa problema o pui gresit pentru ca insumezi toate deplasarile de 1,3 mm fiecare fara sa tii cont de sensul unghiului parcurs in cercul trigonometric. Daca desenezi si insumezi cele 2,419.10^6  laturi ale poligonului de cate 1 km fiecare ajungi la circumferinta aproximativa  a cercului orbitei, iar daca desenezi  si insumezi toate deplasarile de cate 1,3 mm, tinand cont de unghiurile (tag x), ajungi sa faci un poligon virtual cu circumferinta de 1,3mm.2,419.10^6  =3,144 km; care fiind tot un contur inchis al deplasarilor inseamna ca lucrul mecanic pe o circumferinta completa este zero. Cred ca ar fi bine sa faci un desen aproximativ ca sa vezi cum stau lucrurile.

Dupa cum am mai afirmat, in ultima vreme mai insumez acele
deplasari numai la 50 % din marimea lor.
Eu am obtinut suma deplasarilor rotunjita 3,2 km x 0,5 = 1,6 km
Dar neintelegerea noastra este mai adanca.
Avem o problema cu interpretarea, nu cu valorile.
Este o deplasare permanenta catre centru, ca si forta gravitationala,
care se aduna mereu. Lucrul mecanic este permanent "pozitiv",
de fapt fara semn si ceace este fara semn si se produce permanent,
si identic, se cumuleaza.
Concluziile tale cu poligonul virtual, contur inchis, lucru mecanic pe
circumferinta, pentru a dovedi suma lucrului mecanic nula, mi se
par din alt subiect.
Ca sa fie o suma nula, trebuie sa existe valori care se aduna si valori
care se scad. Ce motiv ar avea orice valoare a lucrului mecanic sau
orice fenomen care se petrece continuu si identic pe un cerc sa se
scada, cand cercul este simetric fata de centru si identic din orice
punct l-ai privi ?
Tragi din greu pentru concluzia cu lucrul mecanic nul, eu o consider
nula pe ea.
Mai scriu o data ca ma refer la gravitatia ca atractie, care genereaza
concluzii care o contrazic chiar in fizica recunoscuta si ii obliga pe
sustinatorii ei la o echilibristica lipsita de sanse.

Lucrul mecanic este produsul dintre o forta si o deplasare. Daca dupa o rotatie completa ai ajuns in acelasi loc care este deplasarea ? la deplasare zero, ai lucru mecanic zero. Nu poti fragmenta miscarea periodica intr-o suma de miscari fara sa viciezi rezultatul. Inseamna ca nu vorbim de miscare periodica intr-un camp central.