Critica atractiei gravitationale

virgil_48 a scris:CONTINUARE, din aceeasi pagina:

Pentru o cunoastere mai buna a lucrului mecanic ce se
produce in spatiul liber, am dedus o formula ceva mai
greoaie, dar mai sigura:
 W = F x t x V / 2

Este de fapt singura formula  a lucrului mecanic ce se produce in
spatiul liber. Am dedus-o pe acest topic si a fost acceptata.
Considerând deplasarea unui corp intre doua puncte A si B, aflate in
repaus relativ(simpla sau alternativa, produsa de o forta) este evident
ca se produce permanent lucru mecanic care se cumuleaza.
Pentru o deplasare simetrica, pana la jumatatea distantei forta are
un sens, dupa care se inverseaza. Asta aduce si inversarea variatiei
vitezei. Din accelerare devine franare. Se vede din formula ca cei doi
factori,  F si  V / 2 isi schimba semnul [impreuna] iar W ramane
pozitiv tot timpul.
Chiar daca deplasarea intre A si B, este in cea mai mare parte inertiala,
la pornire si la oprire apar accelerarea si frânarea care produc variatia
vitezei. Deci lucru mecanic se produce oricum si se cumuleaza.
Pentru a nu intra in conflict cu definitia lucrului mecanic ca diferenta a
energiei cinetice, se poate considera al treilea punct C, la mijlocul
distantei dintre A si B, care ajuta la intelegerea celor de mai sus.

Delirul geodezicelor
Scris de virgil_48 la data de Mar 03 Oct 2017, 20:24
Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 1)

Scris de Anonim la data de Mar 04 Mar 2014, 17:28
Nu e acelaşi lucru. Nu ştiu cât vei înţelege, dar e ultima dată când mai explic.
Conform principiului inerţiei, un corp îşi păstrează starea de mişcare rectilinie uniformă sau de repaus relativ atâta timp cât asupra lui nu acţionează alte forţe care să-i schimbe această stare.
În traducere, înseamnă că un corp îşi continuă deplasarea urmând geodezicele spaţiului în care el se deplasează, atâta timp cât asupra lui nu acţionează alte forţe.
Într-un spaţiu în care nu acţionează câmpul gravitaţional (să spunem în spaţiul extragalactic, sau într-un cosmic void) aceste geodezice sunt rectilinii.
În prezenţa unui câmp gravitaţional, geodezicele spaţiului din vecinătatea corpului devin curbe închise, iar corpul se deplasează urmându-le pe acestea.
Şi într-un caz şi în celălalt se aplică principiul inerţiei, iar mişcarea continuă fără consum sau adaos de energie.

Unii cercetatori au inventat niste geodezice imaginare ca sa scoata
"campul" gravitational conservativ, fiindca altfel nu le iesea bilantul.
In loc sa accepte simplu ca orbitarea este o miscare compusa din
miscarea inertiala rectilinie si curbarea acesteia produsa de o forta
centrala, au creat trasee prin spatiu, l-au indoit, au tras de par toata
realitatea. Si te miri cat de multi au inghitit galusca si dau explicatii.

virgil_48 a scris:Ca sa inlatur neajunsul cuvintelor multe, revin acum cu o situatie si un
text care sa nu oboseasca pe nimeni:
Pentru situatia unei nave cosmice care parcurge traiectorii circulare
cu viteza constanta, in jurul unui punct din spatiul liber, se pune
problema cum se conserva energia care se consuma  pentru curbarea
traiectoriei.
Miscarea de inaintare pe traiectorie este inertiala, se consuma energie
numai pentru producerea fortei care curbeaza traiectoria.
Energia cinetica a navei este constanta. Daca se roteste o data sau de
o suta de ori ramane aceeasi.
Dar consumul de energie care produce forta(propulsia) perpendiculara pe
directie, creste cu fiecare rotatie parcursa.
Cum se conserva aceasta energie in cadrul mecanicii recunoscute, daca
ea nu produce cresterea vitezei si nu se acumuleaza in energie cinetica?
Are exceptii legea conservarii energiei? Sau cautam raspunsul in alta
mecanica?
Problema se reduce la aceleasi intrebari daca consideram impulsul in
locul energiei mecanice.

Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 4)
Pag. 26
Scris de virgil_48 la data de Joi 23 Noi 2017, 00:35

Mai notez aici o idee provenita din "cercetarile"[mele] adiacente:
In spatiul liber, o forta F care actioneaza asupra unei mase M, intr-un
timp oarecare t, produce acelasi lucru mecanic, indiferent ce directie si
sens are forta fata de directia si sensul miscarii inertiale a masei M.
Este o concluzie din topicul Lucrul mecanic-definitie... si de la ea va
decurge o [eventuala] formula certa pentru lucrul mecanic ce-l produce orbitarea.
Argumentul acestei formulari este ca miscarea inertiala[rectilinie] nu
produce nici un lucru mecanic. [Ea este echivalenta cu repausul.]

virgil_48 a scris:Am scris in 17.oct. pe aceasta pagina, despre lucrul mecanic:

virgil_48 a scris:. . . . .
El este o marime sclara, nu poate fi negativ, se cumuleaza, nu se
scade niciodata. Cel putin pentru manifestarile din spatiu, dar sunt
sigur ca este universal valabil.
Lucrul mecanic reprezinta de fapt un consum de energie, care uneori
devine un potential energetic - cinetic. In anumite situatii este numai o
irosire de energie, fiindca nu se mai intoarce in nici un fel in natura ca
energie. . . . .

Adaug acest comentariu pentru a raspunde din punct de vedere logic
dece sustin ca lucrul mecanic se cumuleaza, si nu exista lucru mecanic
negativ:

Daca un corp ce parcurge o traiectorie inertial-rectilinie cu viteza v_o
este actionat [de la un punct]de o forta F in timp t, o data inainte si
[pe urma]inapoi, enegia lui cinetica ramane cea initiala.
Dar lucrul mecanic produs este cel
rezultat din însumarea a doua cantitati pozitive. El reprezinta aportul
exterior de energie irosit pentru manevra propusa.

Daca afirmatia mea despre "irosirea" energiei mecanice, cea care produce
forta, miscare si lucru mecanic vi se pare hilara, mai asteptati pana apare
Mecanica FOIP! Acolo nu se va irosi, fiindca este o resursa globala a
Universului, care se conserva.

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:. . . . .
Eu [pot] sustine [si demonstra] ca impulsul [primit de] corpul C, care
se deplaseaza inertial cu o viteza v, este acelasi daca FOIP este un
mediu dinamic sau inert. Asta se poate accepta usor. Este un impuls
de franare, care are valoarea - 2 m v, unde v este cum scrie mai sus:
viteza lui C. Deci viteza particulelor FOIP nu conteaza atata vreme cat
este egala din toate directiile.

Asta mentine "cercetarea" mea in parametrii stabiliti anterior, in acest
topic si prin cele adiacente:
DACA Universul functioneaza cumva dupa modelul FOIP, nu
exista miscare nedisipativa, conservativa, etc. Ma refer in primul rand
la miscarea in spatiul liber.
In afara de push gravity, FOIP produce si frânarea miscarii tuturor
corpurilor, inclusiv cea pe care o numesc aici inertial-rectilinie. Ca
aceasta franare este atat de mica incat nu se poate sesiza si masura
in timpul de care dispunem intr-o viata, asta este alt aspect. Fiindca
fenomenele din Univers nu tin sa poata fi remarcate intr-o viata de
om.
. . . . .

Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 3)
Scris de virgil_48 la data de Joi 03 Mar 2016, 22:33
Cu ceva vreme in urma am preluat o informatie dintr-un site
oarecare in care se afirma ca Luna, pe orbita ei, are o deviere
permanenta de la traiectoria rectilinie de cca.1 mm / km.
Consider distanta medie Pamant - Luna de 385 000 km si
orbita circulara.
Dintr-un calcul elementar de trei simple si cunoscând putina
geometrie plana,  rezulta urmatoarea abatere:

         385 000 . . . . . . . 0,5
                   1 . . . . . . . X
X =  1 x 0,5 : 385 000 = 0, 000 0012987 km / km
Asta inseamna 1,2987 mm / km, suficient de aproape de
devierea considerata initial. Argumentele legate de aceasta,
au fost corecte.

Scris de virgil_48 la data de Vin 26 Ian 2018, 17:41
Consider ca cine citeste aici stie derogarile fata de geometria
obisnuita in care am lucrat.  Voi calcula lafel ca in citatul
precedent segmentul CB, pentru situatia ca el reprezinta viteza
de "cadere" de pe tangenta pe cerc a corpului care orbiteaza.
AB are lungimea de 1,022 Km(si nu 1 Km) acesta fiind parcursul
mediu al Lunii pe orbita intr-o secunda(viteza orbitala)

             385 000 . . . . . . . 0,511       unde 0,511 = 1,022 : 2
               1,022  . . . . . . . .X                   X = CB

X = 1,022 x 0,511 :  385 000 = 0,000001356 Km = 1,356 mm
Viteza miscarii pe CB care se compune cu cea pe AC si rezulta
miscarea circulara, este de 1,356 mm / sec.
Acelasi rezultat se obtine folosind teorema lui Pitagora. In schita
din raspunsul anterior, CB = CO - BO
CO este ipotenuza triunghiului ACO,  AC este cateta superioara iar
BO = AO este cateta laterala si raza medie a cercului(orbitei Lunii).
Aceasta am considerat-o rotund, 385 000 Km.
Considerand(derogatoriu dar justificat)  AC = AB =  1,022 Km iar
BO = AO, se obtine  pentru segmentul CB tot 1,356 mm si cu
teorema lui Pitagora.

Citat din Sectiunea 4, pag 16 / 18. Dec. 2016 :
@virgil_48 a scris:
. . . . .
Socotind lungimea unei orbite lunare 2 449 000 km si caderea de 1,3
mm / km, inseamna ca aceasta echivaleaza cu o deplasare de
2 449 000 x 1,3 = 3 183 700 mm, deci cca. 3,2 Km la o orbitare.
Inmultind forta gravitationala cu aceasta cadere(deplasare), obtinem
iar lucru mecanic   Wo = F x D = 2 x 10²⁰  x  3,2 x 103 = 6,4 x 10²³ joule.  
. . . . .

Am scris intr-un raspuns de ieri:

@virgil_48 a scris:
. . . . .
Caut un indice al vitezei pe CB, raportata la viteza pe AC a
corpului care orbiteaza. . . . . .

Pentru a fi mai clar, urmeaza sa determin raportul dintre
viteza de "cadere" pe CB si viteza tangential-orbitala pe AC.
Aceste doua, sunt vitezele miscarilor ce se compun si produc
orbitarea. Ma refer mai jos la orbitarea Lunii.
Am scris ca viteza pe CB este 1,356 mm / s, deci  0,001356 m / s.
Viteza pe AC este 1,0022 Km / s, deci 1 002,2 m / s
Raportul dintre aceste doua marimi este :
 V_CB / V_AC  =  0,001356 : 1 002,2 = 1,353 / 10⁶
Este posibil ca acesta sa fie o caracteristica medie pentru
toate orbitarile. Adica, orbitarile sa se incadreze
pe aceasta constanta, pentru a putea functiona in parametrii
cunoscuti. Altfel raza, viteza orbitala sau chiar forma de curba
inchisa se modifica. Este numai o ipoteza.

Scris de virgil_48 la data de Joi 22 Feb 2018, 19:24
Revenind la cele doua raspunsuri precedente legate de "Legea
orbitarea este o miscare compusa", ajung la urmatoarea
concluzie cu privire la W_o , lucrul mecanic care se produce la
o orbitare circulara completa:
Daca T este timpul unei orbitari complete, V_o este viteza orbitala
(si tangentiala) a unui corp, iar V_CB este viteza de cadere de pe
tangenta pe orbita, atunci cu datele de mai sus, se obtine:
Deplasarea pentru calculul lucrului mecanic W_o, este D = V_CB x T.
V_CB rezulta din relatia geometrica simpla consemnata in raspunsurile
anterioare din acest topic, la care adaug urmatoarea completare:
CB / AC = AC / 2r
care conduce la relatia dintre viteze:
CB / AC = AC/sec / 2r/sec
si
CB/sec = {AC/ sec}² / 2r/sec
unde CB / sec este viteza de cadere V_CB, iar AC / sec este viteza V_o.
2r / sec este o viteza de calcul rezultata din relatia geometrica.
Deplasarea pe CB efectuata in cursul unei orbitari complete este :
D = V_CB x T adica D = V_o² /(2r/sec) x 2 r / V_o
De aici ramane D =(V_o x 1 sec) x pi
care este deplasarea in unitati de lungime, efectuata de corpul care
orbiteaza, intr-o secunda. Acest rezultat l-am obtinut si anterior pe
acest topic, dar nu am demonstrat dece este in felul acesta.
W_o = F x D = F x pi x (V_o x 1 sec)
F este forta gravitationala din formula lui Newton. Am aratat dece
lucrul mecanic calculat astfel, nu este influentat de marimea unitatii
de timp.
Mai am anumite comentarii.

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:. . . . .
Deplasarea pentru calculul lucrului mecanic W_o, este D = V_CB x T.
V_CB rezulta din relatia geometrica simpla consemnata in raspunsurile anterioare din acest topic, la care adaug urmatoarea completare care conduce la relatia dintre viteze:
CB / AC = AC / 2r [toti cei patru factori sunt lungimi]
CB_{pe sec}  / AC_{pe sec} = AC_{pe sec} / 2r_{pe sec}
 CB_{pe sec} =(AC_{pe sec})² / 2r_{pe sec}
unde CB / sec este viteza de cadere V_CB, iar AC / sec este viteza V_o.
2r / sec este o viteza de calcul rezultata din relatia geometrica.
. . . . .

Fiindca o relatie geometrica(oarecum derogatorie), care functioneaza
numai in domeniul unghiurilor foarte mici, ar putea fi contestata de
devotatii TRG, mai prezint o cale de a ajunge la ea. Tot in contextul
"Legii Orbitarea este o miscare compusa"
     AC = V_o x t   adica  Distanta = viteza x timpul
Pentru timpul    t = 1 sec   AC are valoarea numerica a lui V_o  din
formula lui Newton, adica    AC =  √ (G M) / r             (radical din)
     CB este dat de legea spatiului in miscarea uniform accelerata:    
S = 1 / 2 a t²       Pentru timpul   t = 1 sec    CB = 1 / 2 a
Dar din formula lui Newton sub forma     F = m x a   obtinem:
a = (G M) / r²     si mai departe      CB = (G M) / 2 r²
De aici rezulta tot  CB = AC² / 2r,      ca si in citat.
Deci si dinamica sustine ca si geometria, proiectul "Legea Orbitarea
este o miscare compusa". . . . .         

Acum ii pot da un raspuns cert lui asds(Razvan) la o intrebare
veche pentru care i-am ramas dator. Sectiunea 1, pag. 28;  10. apr. 2014

Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 1)
Scris de asds la data de Joi 10 Apr 2014, 10:59
Bun. Acum spune-mi şi care este valoarea lucrului mecanic efectuat de asteroid pe distanţa A-B (pe cerc) în prezenţa planetei?. . . . .

Lucrul mecanic efectuat de un asteroid(?) care orbiteaza (pe cerc),
la o orbitare completa este urmatorul:
W_o = ... = F x  pi  x (V_o x 1 sec)
Inseamna ca pe distanta AB este :   W_AB = W_o x AB / 2 pi r
F este forta gravitationala, V_o este viteza de orbitare iar r
este raza orbitei asteroidului.

Scris de virgil_48 la data de Joi 19 Apr 2018, 09:22
In legatura cu "cercetarea" din acest topic, se afla pe topicul
Lucru mecanic -definitie si exemple una menita sa
abroge Conservarea momentului cinetic. Nu este inca finalizata
ca demonstratie, dar argumentele de natura elementara si  
logica sunt in mod hotarator impotriva acestei conservari.
Deocamdata numai eu vad asa. (Oare?)
Conservarea momentului cinetic au cooptat-o pentru ca sa nu
fie jenata conservativitatea "campului".
Concluzia mea, este ca numai miscarea inertial-rectilinie se
conserva in Univers. Considerand conservarea ca o perpetuare
eterna si fara nici o pierdere.
Când va fi acceptat eterul ca mediu universal, se va
mai modifica situatia. Fiindca atunci nu va mai [fi conservativa]
nici o miscare.
Dar cea mai mica pierdere, o va inregistra tot miscarea  inertial-
rectilinie.

Concluzii personale
Scris de virgil_48 la data de Mier 20 Iun 2018, 20:31

Orice miscare inchisa consuma energie si produce lucru mecanic.
In aceasta situatie se afla miscarile orbitale si miscarea de rotatie.
In cazul orbitarii unui corp in jurul unui alt corp(central), consumul
de energie si lucrul mecanic produs, ar diminua energia ce produce
gravitatia si aceasta s-ar reduce progresiv. De aceea au inventat
conservativitatea campului gravitational
Daca vrei sa crezi ca sursa gravitatiei se afla in masa corpurilor si este
inepuizabila, te-au pacalit.  Fiindca consumul de energie si generarea
de lucru mecanic la orbitare are loc oricum, trebuie sa se piarda ceva
din sursa lor. Lucrul mecanic produs la orbitarea Lunii l-am calculat.
Cu toate acestea, un capitol important al fizicii zice ca nu se consuma
nimic.
Daca privesti gravitatia ca push gravity, generatorul acesteia, FOIP
(concluzia mea), are potential de regenerare inclusiv in situatia ca
cedeaza energie pentru orbitare. Gravitatia nu se diminueaza, corpurile
nu-si pierd satelitii.
Pentru ca sa supravietuiasca o minciuna(atractia gravitationala), au
viciat paradigma stiintifica a omenirii.
Aceeasi farsa au extins-o si in cazul miscarii de rotatie a corpurilor.
Situatii similare cer falsificari similare. Am facut legatura in topicul
Lucrul mecanic-definitie si exemple, raspunsurile CMC.

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:Orice miscare inchisa consuma energie si produce lucru mecanic.
. . . . .

Ceace nu am precizat suficient de clar in raspunsul precedent, este
concluzia mea cu privire la sursa care asigura consumul de energie
si generarea lucrului mecanic mentionate in citat.
Fiindca atat miscarea orbitala, produsa de gravitatie cat si miscarea
de rotatie in jurul axei sale a unui titirez sau a unei volante, consuma
energie si produc lucru mecanic.
Miscarea orbitala nu isi consuma propria energie, de aceea ea este
perpetua. Lucrul mecanic care il produce, este rezultatul actiunii FOIP.
El inlocuieste elementul material rezistent care ar mentine orbitarea
celor doua corpuri si pentru asta consuma energie. Aceasta energie
este o resursa a Universului si in paradigma FOIP se recupereaza.
Miscarea de rotatie a unui corp in jurul axei sale, consuma din energia
proprie si de aceea se epuizeaza. In spatiul fara interactiuni(liber)
aceasta epuizare nu conduce la oprirea rotatiei, ci la reducera vitezei
pana la viteza orbitala perpetua. Masa oricarui  corp care efectueaza
o miscare de rotatie, este afectata intr-o masura foarte mica si de
capacitatea gravitationala proprie. Adica masa de la suprafata este
impinsa spre centrul de masa. Aceasta ii asigura o minima miscare
de rotatie perpetua, care este de natura gravitationala.

@gafiteanu a scris:
Un corp oricat de mic in rotatie are o infinitate de puncte. Putem imagina ca exista o infinitate de perechi, care se misca cu aceeasi viteza dar pe sensuri contrare (opuse). Deci acestea se anuleaza.  Un corp care se roteste e ca si un corp care sta pe loc, efectele fiind contrare. Lucrul mecanic e nul, cu toate ca exista energie in actiune.  Intreg Universul e static, cu toate ca are energie.

Tragi cam repede concluzia ca lucrul mecanic este nul la
miscarea de rotatie(si orbitala). Eu consemnez aici:
Orice abatere a unui corp sau a unei particule de la miscarea
inertial rectilinie, consuma energie si produce o cantitate
echivalenta de lucru mecanic.
Energia consumata, poate proveni dintr-o sursa exterioara,
sau din energia cinetica a corpului(particulei).
Dece nu lansezi un topic "Universul static" ca sa ne lamuresti
ca nu exista inertie ?

@curiosul a scris:
. . . . .
Am două întrebări pentru tine:
De unde îți vine această siguranță?
Mă refer la faptul că ai contrazis până acum orice părere ce nu le susținea pe ale tale, contrar părerilor majorității, inclusiv cele "oficiale".
Câte "declarații oficiale" referitoare la CMC ai citit?
Întreb asta pentru că...or fi toți "proști", dar din miliarde de păreri, 99,(9)% au ajuns la concluzia că momentul cinetic se conservă.[/i]

1. Adevarul nu se stabileste pe baza de majoritate.
2. Nu ma intereseaza sustinerea altora sau cea oficiala.
3. Concluzia ca momentul cinetic se conserva(CMC) nu este
dovedita practic. Iar eu am argumente de natura logica care spun NU.
Dovada s-ar putea face numai eliberand in spatiu, departe de orice
influente, un corp (disc, tor) in miscare de rotatie. Pe urma sa urmaresti
daca turatia ramane constanta sau scade in timp indelungat(cativa ani).
Suntem obisnuiti sa punem epuizarea miscarii de rotatie numai pe seama
frecarilor cu mediul. Stim ca orice titirez, volant, se opreste destul de
repede. Daca in spatiu, cum am spus, turatia ramane constanta,
inseamna ca numai frecarea epuizeaza miscarea de rotatie. Dar daca
scade si acolo, mai incet, inseamna ca se produce lucru mecanic care
consuma si el energia rotatiei. In mediul nostru, acesta se adauga frecarii.
Si fiindca efectele nu se pot separa, se sustine ca nu se produce nici un
lucru mecanic la rotire, ca sa nu contrazica conservativitatea ce le este
atat de draga, deoarece sustine fizica oficiala. Pun epuizarea miscarii de
rotatie numai pe seama frecarii si se descurca. Presupun ca ai inteles, nu
ca esti de acord !
Celelalte aspecte de care ne-am incurcat in dialogul nostru de pe aceasta
pagina, nu sunt esentiale.

@virgil a scris:
Cand forta actioneaza perpendicular pe directia de miscare, nu produce modificarea vitezei, dar pentru asta forta de atractie trebuie sa fie egala cu forta de respingere centrifuga.

Depinde de la ce capat o apuci:
Forta de "atractie" este intotdeauna si neconditionat egala cu forta
centrifuga. Locul unde ele se echilibreaza natural este traiectoria
curba sau orbitala. In cazul orbitei[rotunde], viteza medie nu se modifica.
Am vrut sa spun ca o forta centrala poate produce o traiectorie
rotunda fara variatia vitezei, iar o forta rectilinie[aliniata cu miscarea
inertiala] produce o traiectorie rectilinie plus variatia vitezei.
Variatia vitezei constituie lucru mecanic si ea este echivalenta cum
se vede mai sus, cu o abatere a corpului de la traiectoria rectilinie.
Deci aceasta abatere constituie lucru mecanic, cel pe care fizica il
ignora, ba chiar pot zice ca il doseste, ca sa poata supravietui campul
gravitational conservativ ! Stii care este legatura !

@Abel Cavaşi a scris:
Dacă tu poți obține alte concluzii, dar tot printr-un raționament logic coerent, sunt ochi și urechi.

Concluzia mea veche este ca o miscare circulara, elipsoidala sau
curba produce lucru mecanic fiindca consuma energie. Iar discutia
aceasta este inceputa cu ani in urma si nu a desfiintat-o nimeni.
O forta perpendiculara pe directia unei miscari libere, produce
deplasare pe directia ei(a fortei). Deci curbeaza traiectoria, [si de
aici vine deplasarea pe directia fortei.].
Miscarea consuma energie si produce lucru mecanic, fiindca ne aflam
in domeniul mecanicii. In spatiul liber nu are cum sa produca energie
potentiala, nici frecare, nici nu este afectata de "campuri".

Scris de virgil_48 la data de Joi 27 Sept 2018, 07:18

Raportul dintre cele doua viteze ale unui corp care parcurge o anumita
orbita circulara este o constanta. L-am notat cu k.
Este vorba de vitezele celor doua miscari care compun miscarea orbitala.
Este constant datorita simetriei si continuitatii cercului. Raportul vitezelor
este raportul segmenelor CB / AC si el nu depinde de unitatea de timp si
de unghiul la centru AOB parcurs in unitatea de timp.
Nu depinde nici de masele corpurilor luate in considerare, fiindca am
considerat ca orbita este descrisa de oricare doua corpuri aflate in actiunea
simulata de gravitare. Iar G este o constanta considerata universala.
Aceste considerente sunt valabile in cazul unei orbite care parcurge un
unghi la centru redus, asa cum am stabilit de la inceput pe acest topic.
Nu se aplica regulile geometriei generale, sau le poate aplica cel ce va
dori sa realizeze o lucrare mai ferma.
Daca viteza pe AC este cunoscuta derivand din formula "atractiei" universale, viteza pe CB se poate calcula V_CB = V_AC x k
Deplasarea spre centru(caderea) corpului, dupa parcurgerea unei orbite
complete, se poate calcula  D = V_AC x k x T, unde T este timpul
unei orbitari complete.
Este acelasi lucru cu insumarea segmentelor CB parcurse in unitatea de timp, pe toata lungimea orbitei.
Este o deplasare de calcul, spre centru, care nu se vede fiindca orbitarea
este o miscare compusa, si care inmultita cu forta gravitationala masoara
lucrul mecanic care se produce la o orbitare completa.
Forta x deplasarea = lucru mecanic ! Iar daca o orbitarea produce lucru
mecanic... "campul" acela si conservativitatea lui sunt o farsa.

Scris de virgil_48 la data de Joi 27 Sept 2018, 23:09

O idee in legatura cu raspunsul precedent, este urmatoarea:
O forta centrala poate in anumite conditii sa produca  miscarea
unui corp cu o viteza constanta. Este vorba de orbitarea
circulara si de miscarea difuza pe segmentul CB care are viteza
constanta si constituie o deosebire fata de miscarea rectilinie.
Aceea este componenta de "cadere" a miscarii orbitale si are
viteza constanta chiar daca este produsa de o forta(gravitatia).
Schimbarea permanenta a directiei ia locul acceleratiei din
miscarea rectilinie.

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Vin 28 Sept 2018, 11:35

@virgil a scris:
Numai daca corpul are viteza si distanta potrivita. Vectorul viteza trebuie sa faca 90 de grade cu raza vectoare. Orice abatere conduce la orbite eliptice, sau parabolice, in care viteza corpului devine variabila. Toate corpurile ceresti au orbite eliptice comportandu-se ca niste oscilatori armonici in care energia cinetica se transforma in energie potentiala si invers.

Daca Luna are o orbita "aproape circulara", nu pot sa cred ca nu
exista in Univers orbite circulare. Orbitele eliptice sunt o manifestare
a unui dezechilibru care se amortizeaza in timp, chiar daca pentru
noi, functioneaza asa cum ai scris. Iar in Univers timpul este foarte
lung. Orbita eliptica este o rotire, compusa cu o pendulare, iar
pendularea in orice situatie se amortizeaza, chiar daca asta se
contesta.

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Vin 28 Sept 2018, 21:35

@virgil a scris:
Ca sa scoti un oscilator din starea de echilibru trebuie sa consumi energie. Aceasta energie va fi cedata atunci cand oscilatorul reintra in starea de echilibru. Stii vorba aceia inteleapta zisa de Lavoisier? "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Ne conduce acceasi idee, numai ca eu consider oscilatiile
epuizabile, cauza fiind lucru mecanic de accelerare si franare
produs la fiecare "intoarcere". Asa ca energia care a amorsat
oscilatia se pierde incet, oscilatorul intra in repaus dupa ce aceasta
s-a consumat integral.
Nu ma angajez in discutie despre oscilatiile electro/magnetice. Cele
mecanice asa pățesc. Când oscilatorul reintra in starea de echilibru,
energia lui este epuizata, nu mai are ce sa cedeze. Si asta nu se
datoreaza numai frecarilor si aparitiei caldurii, ci si faptului ca se
genereaza lucru mecanic pe care nu vrea sa-l vada nimeni. Cum
am zis mai sus, este accelerarea si frânarea repetata a masei ce
oscileaza.

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Sam 13 Oct 2018, 00:06
1) https://cercetare.forumgratuit.ro/t2350p420-mecanica-foip-si-actiunea-acestuia-asupra-corpurilor-seciunea-4#79488
2) https://cercetare.forumgratuit.ro/t2350p420-mecanica-foip-si-actiunea-acestuia-asupra-corpurilor-seciunea-4#79569
3) https://cercetare.forumgratuit.ro/t2350p420-mecanica-foip-si-actiunea-acestuia-asupra-corpurilor-seciunea-4#79635
4) https://cercetare.forumgratuit.ro/t2350p420-mecanica-foip-si-actiunea-acestuia-asupra-corpurilor-seciunea-4#79647
. . . . .
Linkurile duc la patru raspunsuri legate din anul 2016, asupra carora
revin in incercarea de a atrage atentia:
In raspunsul 2 se observa cele doua relatii echivalente:
Vo² = V_mc x V_2r        si        AB² = CB x 2r
Prima se obtine din cea de-a doua impartind fiecare factor la marimea
timp, pentru a lucra cu viteze.
De aici provine o relatie care am mai obtinut-o si cu alta ocazie:
CB / AC = AC / 2r    Intotdeauna am aproximat pentru miscarea orbitala
              Vo =   AC = AB ca lungimi parcuse in unitatea de timp
Raportul constant dintre vitezele celor doua miscari ce compun miscarea
orbitala, care l-am notat cu k ..., adica CB / AC= k.
Pentru o anumita orbita k este constant fiindca viteza orbitala pe o
orbita circulara este constanta. Deci k este o caracteristica a unei
anumite orbite circulare, fiindca depinde de viteza si de raza ei asa
cum se vede:  k = AC / 2r . Iar AC / 2r poate insemna si rapotul dintre
viteza orbitala(sau tangentiala) si viteza de parcurgere a lungimii 2r
intr-o secunda. Intrucat AC  reprezinta o lungime, iar 2r alta lungime,
dintre caracteristicile orbitei, CB se poate calcula cu usurinta si se obtine
deplasarea pe directia CB intr-o secunda, care am mai numit-o
viteza medie de cadere  V_mc. Inmultind Vmc cu perioada de orbitare T,
se obtine deplasarea produsa de gravitatie la parcurgerea unei orbite
circulare complete. Forta gravitationala inmultita cu deplasarea V_mc x T
dau lucrul mecanic ce se produce la orbitare, de care am tot scris pe
acest topic. Si se calculeaza cu mijloacele fizicii elementare, degeaba
se sustine conservativitatea.

Re: Legi de conservare
Scris de virgil_48 la data de Joi 24 Ian 2019, 18:25

Crivoi D :    Comentariu:
"Batem" CALEA dar in/cu ce "sens"?

Citat din Wikipedia, despre push gravity al lui Lesage:

El[Lesage] presupune un spaţiu în care particule mici călătoresc
în toate direcțiile cu viteze foarte mari.

Toti, inclusiv d-l Feinman, [au trecut] pe langa [ideea] aceasta,
uitandu-se in alta parte. Si Lesage schița tot un FOIP ! Si toate "bubele"
pe care epigonii le-au gasit pentru push gravity, pornesc de
la aceasta "neatentie". Nu voiau ei sa fie cum a zis Lesage, fiindca
aveau alt candidat .[Pentru premiul Nobel]
Peste tot ei deseneaza fluxuri paralele. Poate nu au auzit de notiunea
omogen-izotrop? Lesage nu a auzit sigur, fiindca asa ar fi scris!

Printre multele neajunsuri ale teoriei de mai sus se poate menţiona faptul că o planetă în mişcare ar primi lovituri mai puternice pe parte sa din faţă decât pe partea opusă deplasării şi ca urmare s-ar încetini/opri şi faptul că efectul de atracţie ar fi proporţional cu volumele celor două corpuri (de fapt cu produsul acestora) şi nu cu masele lor.

Iar se fac ca nu inteleg si opereaza cu ideea ca particulele s-ar lovi
si probabil s-ar opri pe suprafetele corpurilor. Dar acum stim cum
trec particulele prin corpuri, efectul de transmitere a impulsului lor,
mic cat este, depinde de masa corpurilor, nu de suprafata lor.
Inclusiv de lungimea traseului parcurs prin corp si de densitatea lui.
Este similar frecarii, penetrarii, sau trecerii unui glont printr-un sac
de nisip.

Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 4)
Mesaj Scris de virgil_48 la data de Mar 09 Iul 2019, 07:31

Copiez aici spre aducere aminte, un raspuns din prima pagina a acestui
topic, al unui participant care la inceput a avut o atitudine pozitiva fata
de acest subiect si parea ca stie ce spune. Ulterior "l-a speriat" cineva,
a devenit mult mai rezervat si pana la urma a disparut.
Textul il voi considera intotdeauna un "Motto" pentru acest topic.
Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 1)
Scris de gravitonul la data de Vin 10 Ian 2014, 21:55

Problema pe care o ridici, virgil_48, este in prim plan de aproape 50 de ani (ca sa ma limitez numai la perioada dezvoltarii fizicii moderne), dar pe alte meleaguri. Din pacate, o scoala de gravitatie nu prea mai exista in Romania, in momentul de fata. Sunt putini specialisti, acestia isi desfasoara activitatea mai mult in strainatate, si inca nu au nici macar o singura generatie de studenti formata aici. Lucrurile se vor schimba in bine, intr-un viitor nu foarte indepartat, caci problema gravitatiei a inceput sa revina in prim plan, in special datorita faptului ca materia si energia intunecata au tot mai mult suport experimental in sprijinul existentei lor. Asta reprezinta un teren foarte fertil pentru idei si abordari noi, care pe undeva, se reduc in esenta la ceea ce propui tu. Nu poate nimeni sa spuna de pe acum ca de aici va rasari raspunsul, dar e o cale ce merita incercata.

In orice caz, mecanica teoretica, la cerintele de azi pentru obtinerea unei diplome de licenta, este insuficienta pentru intrebarea ridicata. Adica, sigur, poti bate campii cu gratie pe marginea ei, dar nu ai cum sa produci ceva util.

gravitonul
Vizitator

Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 4)
Mesaj Scris de virgil_48 Mar 14 Ian 2020, 09:36

Afisez din nou linkul topicului  - Inexistenta
atractiei gravitationale, initiat de Sandokhan acum 12 ani. Nu a
prezentat mare atractivitate atunci, fiindca jigneste "bunul simt"
al adeptilor TRG indoctrinati cu atractie gravitationala, camp
conservativ, formule magice si alte fantezii conexe.
A participat colegul nostru mm, pe atunci mai tanar si mai activ.
Sandokhan posta mai mult in limba engleza, asa ca eu am citit mai
mult textele lui mm, dar cu toate acestea, ideile despre presiunea
eterului si despre conspiratia care a ascuns-o(presiunea), te miri ca
nu au iesit la suprafata in 12 ani. Puterea conspiratiei stiintifice
care sustine paradigma actuala este mare.
Ce am scris eu despre FOIP si mecanica lui, pare o schita [simplista]
a ceace ar trebui sa fie Teoria Adevarata a Gravitatiei, pornita in
sensul indicat de Sandokhan sau de cei care l-au inspirat.
Am mai scris odata ca daca citeam topicul lui, topicul Mecanica
FOIP ar fi fost mai concentrat. Când l-am inaugurat, ma miram de
unde atata determinare a multor oameni de a ma face sa renunt.
Toti aceia erau suporterii paradigmei, provocati de Sandokhan si
mm, si care gasisera o victima sigura cu un nume nou: FOIP-ul.
Venisem eu din neant sa pun paie pe foc ! Ati vazut ce suparati
au fost ! Au mobilizat o echipa intreaga. Nici acum nu se identifica,
desi s-au lamurit!  

Cuvîntul de atracţie îl folosesc aici în general pentru o tendinţă
oarecare a corpurilor de a se apropia unul de celălalt : fie că această tendinţă
are loc sub acţiunea corpurilor, sau tinzînd unul spre altul, sau prin spiritele
emise agitîndu-se reciproc, fie că se naşte din acţiunea eterului sau a aerului
sau a unui mediu oarecare corporal sau necorporal împingînd corpurile ce
înoată în el intr-un mod oarecare unul spre altul.

Din PRINCIPIA traducerea in limba romana, din 1957, pag.167.
O pastrez in OneDrive prin bunavointa colegului nostru Razvan.
Este adevarat ca nu am intalnit inca cuvantul "forta".
Dar nici lucru mecanic ! Iar cuvantul atractie care a devenit lege,
Newton spune ca il foloseste pentru tendinta corpurilor de a se
apropia, fara a preciza ce o produce. Dar au precizat altii mai
tarziu, cum i-a taiat capul pe ei.

”Este de neconceput că materia brută neînsufleţită ar trebui să opereze, fără medierea a ceva care nu este material, asupra altei materii şi să o influenţeze fără contact reciproc […]. Şi acesta este unul din motivele pentru care am dorit să nu-mi atribui mie ideea unei gravitaţii înnăscute […]. [Aceasta] este pentru mine o absurditate atât de mare încât cred că nici un om care are facultăţi competente în probleme filozofice n-ar putea cădea vreodată în ea”.